Pentru că bătăile inimii sunt întotdeauna mai puternice şi decât foşnetul hârtiilor de la starea civilă, şi decât zornăitul banilor.
Pentru că, uneori, un om însurat poate să iubească pe altcineva decât partenerul lui oficial, cu mai multă dăruire şi cu mai multă deznădejde decât un om necăsătorit.
Pentru că inima noastră e sălbatică şi liberă.
Pentru că, dureros de des, căsniciile sunt nişte cimitire ale iubirii şi toţi ne dorim să mai trăim un pic, chiar şi încălcând normele lumii şi promisiunile făcute cândva.
Pentru că, în cele mai multe din cazuri, oamenii s-au căsătorit dintr-o slăbiciune, dintr-o obligaţie, dintr-o tradiţie, dintr-o plictiseală, dintr-o prostie. Procentul celor care s-au căsătorit dintr-o mare iubire, fără să fi avut nicio îndoială în momentul în care au mers spre altar, este mai mic de 3%.
Pentru că dragostea pogoară din cer ca un fulger, şi loveşte nemilos inimile în care nu mai există iubire.
Pentru că avem dreptul şi obligaţia să fim fericiţi.
Pentru că avem o singură viaţă şi, atunci când nu iubim, o mie de morţi.
Aliiis…ţi-am spus că te iubesc? Ai scris de parcă ai citit din inima mea! Da, exact din aceleaşi motive iubesc femeia măritată! Eeei?
Avem drepturi egale in tot si in toate 🙂
adică ne întîlnim!! iupii…cînd unde?
🙂 Deocamdata in planul ideilor impartasite!
uite vezi?! d’aia te iubesc: ne potrivim teribil!!!
Ca femeie proaspat inselata ma intreb de ce titlul nu suna „de ce am iubi un barbat insurat?”.
Mi se pare egoism pur.
Cu femeia din casnicie ce se intampla?! Ca afla, clar.
E un mister pt mine de ce barbatul nu da divort inainte de a iubi pe altcineva.
Sau sa spuna naibii ca vrea altceva. Poate sunt pe aceeasi pagina si se elibereaza amandoi.
Si pentru mine e un mister de ce oamenii aflati sub juramant nu-si clarifica situatia. Eu cred ca e raspunderea lor sa se lamureasca si sa isi rezolve problemele, nu a celor care vin dinafara… Mai precis, daca o femeie s-ar indragosti de sotul meu si ar avea o relatie, nu as considera-o pe ea vinovata de tradare, ci pe el, prentru ca el mi-a jurat credinta- ea, cel mai probabil, nici nu ma cunoaste. Evident, nici n-as simpatiza-o 🙂
citeşte mai cu atenţie ce a scris alice şi-ţi trec nedumeririle. e adevărat că ea a scris varianta poetică/sufletească/emoţională.
si corect, si frumos spus! cinstit! n-am iubit si nici nu vreau sa ajung sa iubesc o femeie maritata, recunosc, n-as rezista, i-as cere sa divorteze, as fi gelos! dar, am fost sase ani insurat iar de ultimii doi am tras ca sa mai fie… recunosc, din lasitate, pentru ca nu doar ca nu mai exista iubire, nici nu cred c-a existat vreodata, nu m-am simtit iubit, dar, mai existau si certuri din orice, lipsa de comunicare interese diferite, nu aveam subiecte de conversatie, nu ne mai placeau aceleasi lucruri, nu mai aveam planuri comune, nu ne mai atrageam, nici macar impreuna nu mai dormeam, dar nici altcineva nu aparea in viata mea si stateam doar pentru copil, discutam doar despre copil, facturi, bani, mancare! cea mai mare greseala! am divortat! nu am o relatie stabila, dar, sfatuiesc pe orice om, fie barbat sau femeie, indiferent de varsta si situatie, de copii, care cresc si apoi te evita, au viata lor, fratilor, nu stai in asa ceva, nu aveti ce cauta langa un om care nu va iubeste, care nu va arata ca simte ceva pentru voi, ca oameni, dati-va o sansa sa fiti fericiti, nu va mai amagiti! chiar si singur sunt infinit mai linistit, mi-e bine! nu stati in casnicii ratate, nu va mai pacaliti, nici nu acceptati sa iubiti un barbat insurat, daca nu pleaca de acolo, nu va iubeste, doar va foloseste, e egoist si las!
De acord, Adrian, total de acord! „Nu stati in casnicii ratate, nu va mai pacaliti!” Si, mai ales: „nici nu acceptati sa iubiti un barbat insurat, daca nu pleaca de acolo, nu va iubeste, doar va foloseste, e egoist si las!”
Si astazi,esti bine?
Apreciez articolul si subscriu. Dar am o remarca privind procentul de 3%: vreau sa cred ca sunt mult mai multi cei care se casatoresc din dragoste…
Daniel, atunci cand am scris articolul, am gasit undeva cifra asta. O sa mai caut s-o regasesc si sa citez mai corect sursa.
Sînt de acord cu procentul. Mulţi chemaţi puţini aleşi, întristător de puţini dar … life is a beach( încă nu reuşesc să înţeleg: e bici sau plajă?). Nu sînt chiar bătrîn, doar trecut prin viaţă şi pot să spun că sexul şi afecţiunea sînt două *chestii* grozave şi separate. Rareori se întîlnesc simultan în sufletul omului. Mă refer la iubirea de o viaţă. Raritate nu-i aşa? Restul sînt afecţiuni( ambele sensuri) trecătoare condimentate cu sex.
Multă vreme m-am tot întrebat de ce zîmbesc unii oameni cînd mor. Mulţumesc Aliis!! După ce ai murit de o mie de ori eşti absolut vesel ştiind că asta e ultima…..
Life is a bitch 😉
Pingback: De ce putem iubi un bărbat însurat? – Femei de 10
Pentru ca suntem tentati sa ne jucam cu focul. Dar vom plati intotdeauna. D-aia.
pt ca decat nevasta singura, trista, devalorizata, nefericita, mai bine amanta singura si iubita bine, pretuita, admirata, vesela, indragostita…
suntem datori sa fim fericiti, iar daca iubirea ta vine de la un barbat casatorit, atunci trebuie sa te bucuri de ea, atat cat exista, deorece singura constanta sigura in viata este moartea… e asa de greu sa gasesti iubirea adevarata, mai ales dupa 40 +… iubiti si fiti iubiti….
Mda …. ce sa spun. Am iubit un barbat casatorit si ma pregatesc sa pun capat relatiei. Nu am facut altceva decat sa pierd timp din viata. Cine te iubeste, sta cu tine si lasa in urma altele. Nu voi mai repeta aceasta greseala. Nu sunt rezerva nimanui. Merit o persoana care sa isi dedice timpul si energia pentru NOI si nu sa se imparta in mai multe directii. Asa ca pt cei/cele care se incurca cu persoane insurate … sa nu ajungeti voi pe partea cealalta, ca nu cred ca mai sunteti asa optimisti si pozitivi la ideea asta atunci.
Mihaela A. – da, ai dreptate, meritam intregul, nu jumatatile de masura. Mai ales in dragoste!!! Stiu exact ce spui!