Am trăit împreună cu Marina Krilovici sute de momente memorabile, din care am crescut amândouă. Am scris pentru ea și împreună cu ea o carte, „Marina, Marina, Marina – Marina Krilovici”, datorită căreia am petrecut zeci de ore împreună și din cauza căreia ne-am certat de câteva ori. Spun astăzi, în premieră, și de ce. Pentru că Marina Krilovici mi-a povestit tot adevărul, dar apoi nu a mai vrut să apară în carte numele delaționiștilor ei. Nu a vrut să dezvăluie negru pe alb, deci pentru totdeauna, identitatea acelora care au intrat în complotul absurd al celor ce erau deja orbiți și înfuriați de lumina talentului ei fără seamăn.
Impulsul meu de jurnalistă a fost s-o conving să își facă dreptate și, ca să fiu onestă, să accepte să facem, astfel, din cartea noastră, un best-seller. Am pus-o să caute între documentele proprii hârtia în care a fost acuzată în facultate de lesbianism, pentru a putea fi exmatriculată și trimisă la închisoare, fiindcă așa se proceda pe atunci. O hârtie semnată de soprane și mezzosoprane care au ajuns apoi să aibă cariere strălucite, unele internaționale. Le cunoașteți pe toate și v-ați fi dus mâna la gură dacă ați fi citit acel document oficial, extrem de valoros, pe care Marina a decis, totuși, să nu îl publicăm. A explicat ea însăși de ce, în capitolul de încheiere al cărții:
„… căutând prin zecile de sertare şi sertărele un act pe care doresc să-l public în carte, un act compromiţător la adresa mea, am dat numai de dragoste… Scrisorile pe care şi le scriau părinţii mei când tata era la München, scrisorile adoratei mele mame, adresate mie, aflându-mă în diferite colţuri ale lumii. Tatăl meu după atacul cerebral se folosea numai de partea stânga a corpului. Îi dicta mamei ce să-mi spună. Peste tot e vorba de dragoste, bunătate şi admiraţie.
Am găsit şi scrisorile lui Kostas, telegramele lui înainte de spectacolele mele în care îmi transmitea succes din partea lui şi a copiilor noştri. Vedeţi, trebuie să vă vorbesc despre cariera mea, dar mă întorc la acelaşi lucru: dragostea care m-a învăluit din prima clipă a vieţii mele, dragostea pe care am ştiut s-o împărtăşesc celor din jurul meu.”
Și Marina a ales, până la urmă, să nu tulbure apele dragostei. Să dăruiască verdictul iertării celor care au vrut să își clădească propria carieră pe o minciună, pe o trădare, pe o afirmație neadevărată care i-ar fi putut distruge ei viața. Mie mi-a fost mai greu să îi iert, atunci. Dar, slavă Domnului, nu a fost decizia mea. Între timp, am înțeles că Marina Krilovici a avut dreptate. Și fetele acelea trădătoare, marile doamne ale scenelor de mai târziu, erau pe vremea studenției lor tot niște copii speriați, presați de povara comunismului dictatorial, cărora poate că li se sucise mâna la spate. Dacă complotul lor nu s-a împlinit, dacă Marina, cea acuzată pe nedrept, le-a iertat, să le ierte, atunci, și istoria. Fie!
(A trebuit să le iert și eu, într-un exercițiu greu, pe care am fost nevoită să îl practic de mai multe ori în viață alături de prietenele mele care se lăsau certate, înșelate, umilite, strânse de gât, acuzate, minimalizate sau ignorate de câte un bărbat pe care ele apoi îl iertau, dar eu nu mai reușeam să îl iert niciodată… Cred că ni s-a întâmplat tututor și a trebuit să pricepem, până la urmă, că toate întâmplările vieții stau sub semnul unei împărțeli juste: „Treaba mea. Treaba ta. Treaba lui Dumnezeu.”…)
Însă oricât de întortocheate ar fi fost momentele pe care le-am traversat împreună, fiecare întâlnire cu Marina Krilovici a luminat în mine ceva esențial. Mi-a deschis încă o poartă, încă o fereastră spre măreția artei. Iar cea mai recentă întâlnire a noastră, petrecută la Atena, de la care au trecut deja, iată, aproape doi ani, m-a făcut să înțeleg că sunt aleasa destinului, dacă viața mi-a îngăduit să stau în preajma unor asemenea mari personalități.
Au fost doar patru reprezentații. Pe 8, 10, 12 și 13 iulie 2022, opera contemporană Inland de Angelos Triantafyllou, cu un libret dumnezeiesc de frumos de Yannis Asteris, a adus-o pe Marina Krilovici din nou pe scenă, într-un rol principal, important, splendid. Îmbrăcată într-un veșmânt alb, zeiesc, Marina Krilovici a făcut sala să-și țină respirația de emoție încă din secunda apariției pe scenă. Iar apoi glasul ei dumnezeiesc a deschis cerurile, a descuiat izvorul nemuririi, a demonstrat că dragostea învinge până și moartea. Pentru că acolo, pe scena operei grecești, l-a avut alături, într-o filmare de colecție, pe multiubitul ei Kostas Paskalis, singurul ei soț, marea ei poveste de dragoste pentru care a încălcat toate normele vremii, acceptând să-i fie iubită și să-i dăruiască doi copii, chiar dacă, la începutul relației lor, el era căsătorit, încă, cu altcineva. Marele bariton Kostas Paskalis a făcut încă un duet cu Marina Krilovici, femeia pe care a adorat-o până în ultima lui zi de viață, în Inland, o operă care nu fusese încă așternută pe hârtie, dar era deja scrisă în partiturile cerului, atunci când el a plecat.
Am fost acolo, în sala Stavros Niarchos a Operei Naționale Grecești, și-am plâns de frumusețe. Am fost în cabina divei Marina Krilovici și am stat lângă ea la machiaj. Iar apoi am băut șampanie doar noi două și am serbat toate izbânzile prieteniei noastre care a depășit orice obstacol, a șters toate diferențele dintre lumi, a crescut și a devenit iubire pură.
La mulți ani, Marina Krilovici, regină a scenelor, zeiță a cântului, păstrătoare nobilă a tainelor micilor trădări și ale marilor iubiri! Îți mulțumesc pentru prietenie și te iubesc!
P.S. Am scris câteva cuvinte și anul trecut despre opera Inland și despre Marina mea… https://alice.revistatango.ro/marina-krilovici-marina-frumusetii-si-a-iubirii-infinite-13306
De fapt, am scris în fiecare an câte ceva, fiindcă ziua de 11 iunie a devenit pentru mine o aniversare nespus de prețioasă și visez ca, într-o bună zi, să o petrecem împreună pe scena marii opere de la București, acolo unde a debutat neasemuita Marina Krilovici, aniversata zilei de astăzi.
*
Aș putea să scriu o epopee despre anii din spatele cărții noastre, despre cum am cunoscut-o pe Marina Krilovici și am învățat să o înțeleg și să o iubesc, nu doar să-i transcriu exuberanța și romantismul în pagini de biografie. Au fost ani care m-au obligat să mă ridic peste grabă, peste nerăbdare, peste neîncredere… Știu, sunt atâtea tinere muziciene care o numesc pe marea soprană Marina Krilovici „profesoara mea”, dar eu mă simt cea mai norocoasă și cea mai puternică dintre toate elevele ei, pentru că ea mi-a fost, prin confesiunile sale, profesoară de iubire. La mulți ani, minunată, irepetabilă Marina Krilovici!
*
Ea e cea dintâi în șirul marilor mele iubiri artistice, pentru că numai despre ea am scris, până acum, o carte. Voi mai scrie și alte cărți, biografii, evanghelii, psaltiri sau romane, pentru alte iubiri esențiale. Însă ea, Marina Krilovici, rămâne cea dintâi pentru care mi-am adunat voința, puterea, iubirea, răbdarea și harul până la înălțimea darului unei cărți care să-i cuprindă și să-i păstreze numele admirat. La mulți ani, Marina Krilovici, de zece ani te tot adun în mine însămi și-n cuvintele mele – ca să nu ne mai despărțim niciodată! Te iubesc!
*
Singura ființă de pe lume despre care am scris o carte. Singura ființă din lume despre care, de câte ori am ascultat-o cântând, am spus că e zeiță. Singura ființă din lume căreia îi stă bine cu aere de divă. Singura ființă din lume pentru care timpul s-a oprit în loc, în așa fel, încât ea să iubească, și azi, cu nebunia de la 20 de ani, să facă șpagatul cu ușurința de la 30 și să ridice cupa în cinstea celor care o iubesc, cu grația unei frumuseți fără vârstă… La mulți ani, Marina Krilovici, să ne fie cartea cu noroc, drumurile line, sufletele senine și să fii mereu fericită și iubită!
*
„Se spune mereu că la necaz se cunosc oamenii din jur. Că atunci când ți-e greu se cern prietenii de neprieteni, iar tu, prin lentilele de lacrimi ale suferinței tale, îi vezi retrăgându-se pe cei care nu ți-au fost alături decât când era soare, aveați de toate, iar viața părea un prilej nesfârșit de bucurie și belșug. Dar Marinei nu așa i s-au deslușit în preajmă oamenii buni și oamenii răi. Nu la greu, când, pentru ea, toți cei care contau i-au fost alături. Ci mai mult la bine, când invidiile au început să schimonosească zâmbetele celor care parcă ar fi vrut să-i fure talentul și soarta, dar, neputând, încercau să-i zădărnicească izbânzile”.
Doar cateva rânduri din cartea mea despre Marina Krilovici, aniversata zilei de azi. La mulți ani! #MarinaKrilovici #opera #carte #povestededragoste
