fbpx
„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Cu cât meditez mai mult, cu-atât am timp mai mult

de

De când îmi notez în agendă activitățile zilei, am observat că în zilele în care am petrecut o oră, două sau chiar trei în meditație, am reușit să realizez mai multe lucruri decât în restul zilelor din calendar.

E un paradox.

Sau un miracol.

Sau o nebunie.

Nu știu cum să-i spun și recunosc că am ezitat înainte de a-mi împărtăși revelația și altora. Dar întrucât știu că informațiile ajung la cei care au nevoie de ele și că cei cărora nu le sunt de folos le vor ignora – căci cunoașterea ne este tuturor, întreagă, la dispoziție, dar noi o accesăm în funcție de nivelul și de trebuințele noastre – m-am hotărât să spun mai departe.

Meditația e ca o evadare din timp care întinde șirul clipelor într-o buclă a altei dimensiuni. Când te întorci de acolo, bucla se desface și se reașază în șirul temporal al zilei, dăruindu-ți, în plus, minutele evadării. Știu, e ciudat, dar cei care meditează pot depune mărturie că e așa. Tic-tac-ul secundelor devine elastic atunci când meditezi, iar ceea ce pare să fie pierdut ca răgaz măsurabil din ceasurile zilei e, de fapt, câștigat. Dar nu atunci când meditezi cu obidă, cu coada ochiului pe telefon, ci când, într-adevăr, lași totul deoparte și călătorești în altă dimensiune.

Eu am început să meditez acum câțiva ani, cu Deepak Chopra și seriile lui gratuite de câte 21 de zile de meditații oferite, împreună cu Oprah, publicului Chopra Center. Să tot fie, cred, vreo cinci sau șase ani de când i-am descoperit și m-am bucurat, cu mare recunoștință și cu folos, de darurile lor. Mărturisesc că, în seriile lor de meditații, în care abordează, pe rând, câte o temă majoră a vieții noastre (stresul, speranța, abundența, adicțiile, bucuria de viață, recunoștința) m-au fermecat mai ales mesajele lor pline de lumină, de miez, de înțelepciune, de spirit sau de haz. Micile lor introduceri ale minutelor de meditație mi-au îmbogățit viața dăruindu-mi mereu perspective nobile și vindecătoare. Seria lor – absolut splendidă!- de meditații, Hope in Uncertain Times, menită să ne susțină în timpuri grele ca cel pe care îl străbatem, este încă gratuită și pusă la dispoziția întregii lumi. Un dar neprețuit la care puteți avea acces – trebuie doar să vă înscrieți, dar accesul este 100% gratuit: https://chopracentermeditation.com/experience

Am descoperit apoi tot felul de alte meditații, am meditat la cursuri și workshopuri, cu maeștrii dragi pe care Universul cel mare și bun mi i-a scos în cale, dar am lăsat, cumva, la voia întâmplării practica asta, fără s-o includ în programul zilnic. Meditam uneori…

De când stau închisă în casă, meditația s-a strecurat ea singură în programul meu. Nu știu exact cum. La început am refuzat-o. Nu aveam timp de meditație. Până m-am echilibrat puțin cu uimirea, cu supărarea, cu teama, cu scrisul de acasă, cu treburile casei (absolut copleșitoare, și pentru care nu mai primesc aproape deloc ajutor, căci copiii au ore, învață și se joacă, soțul meu lucrează de acasă, dar lucrează enorm, ore și ore în șir, iar doamna minunată care venea uneori să mă ajute cu menajul nu mai poate veni), mi-a luat ceva timp. Dar după aceea mi-am amintit tot de o replică a lui Deepak Chopra, maestrul cu care a început drumul meu pe calea meditației: Cine n-are timp să mediteze o dată pe zi să mediteze de două ori!

Și a avut dreptate!

Am început să meditez, uneori, după amiezele, cu Georgiana Spătaru, care face meditații în jurul orei 17. Am intrat de câteva ori să meditez seara cu Daniela Floroiu și am făcut câteva meditații-respirații cu Michelle Pacheco. Toate minunate. Dar, la început, nu m-am ținut, cu seriozitate, de program. Numai că, apoi, mi s-a făcut așa, ca o lumină, ca o liniște, ca o bucurie în suflet în preajma meditațiilor și, de vreo două săptămâni am început să meditez negreșit, în fiecare zi. Sunt recunoscătoare să fi fost admisă într-un cerc de meditație al theta-healer-ilor care-l au ca profesor pe marele, minunatul maestru Dorin Roman, ale cărui cursuri le-am urmat și eu. Iar seară de seară, fără excepție, am devenit dependentă de meditațiile Danielei Floroiu, care le-a oferit gratuit pe toată durata izolării. Am, deci, minim două ore de meditații pe zi, dar adaug, cu bucurie, și suplimente, constatând, uluită, că ziua devine mai lungă și mai productivă cu cât meditez și mai mult, cu Deepak Chopra, cu Georgiana Spătaru, cu Michelle Pacheco, câteodată cu Roxana Iliescu sau cu colegele ei din MAI Academy.

Iar dacă e să-mi pară rău de ceva legat de ieșirea din izolare e slăbiciunea omenească pe care o simt pândindu-mă la poarta casei, ca să-mi arate că graba zilei e mai presus de ritualuri, de revelații, de evadările din timp. Sper, însă, să reușesc să păstrez tot ce am descoperit bun, să las pentru totdeauna la gunoi ceea ce nu-mi mai era de folos și am aruncat… Dar, până atunci, vă invit să meditați. Serios, lăsând deoparte telefonul și grijile, oferindu-vă o experiență de mare valoare ale căre efecte le veți simți înmiit.

Și pentru că dar din dar se face rai, vă dau și vouă darurile de care știu eu: meditațiile gratuite de la ora 17 de pe pagina Exerciții de fericire – mici bijuterii de 10-15 minute ale regăsirii de sine, conduse de Georgiana Spătaru-  și meditațiile de la ora 19 la ora 20, minunate, profunde, călăuzitoare în alte lumi, în alte vieți și universuri, ghidate de Daniela Floroiu, care le oferă gratuit până pe 15 mai inclusiv – aveți, așadar, șapte seri splendide de acum înainte, intrând aici la ora 19:

https://us02web.zoom.us/j/89703233074

Nu uitați nici de superbele Hope in Uncertain Times ale lui Deepak Chopra și Oprah–  oferite, și ele, la liber.

Vă dau daruri de la alții și cadoul mărturisirii mele sincere: e minunat să ne întoarcem la noi înșine, să ne cuibărim în propriul suflet și să-l oglindim în marele suflet al lui Dumnezeu, în sufletul pământului și în sufletele strălucitoare ale celor care meditează cu noi. Și pentru cei care vor să se întoarcă în lumina albă de acasă, pe care o găsim cu toții în meditații, se va face timp, se va face dragoste și bucurie de viață, se va face speranță, abundență, credință, voință. Fiindcă, de fapt, toate resursele sunt în noi și e de ajuns să vrem să le găsim, iar ele ni se vor arăta.

Închidem ochii. Deschidem sufletele. Inspirăm. Expirăm…

Tag-uri:
· · ·

Comentarii

  • Daruri de suflet…

    Andreea 12 mai 2020 14:44 Răspunde
  • Mulțumesc! S-ar părea că am descoperit exact la timpul potrivit acest articol. De ani și ani îmi tot propun să meditez și încă nu am reușit să fac acest pas decât superficial, de prea puține ori, dar îndemnul tău are puterea de convingere necesară pentru a face ca lucrurile să se întâmple. <3

    Dana 9 iunie 2020 12:41 Răspunde
    • Iata, a fost de folos- sper sa fie si de acum inainte. E o recomandare facuta din tot sufletul si din experienta proprie.

      Alice Năstase Buciuta 11 iunie 2020 15:50 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title