fbpx
„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Soacra cu trei surori

de

M-au întrebat mulți de ce am făcut exercițiul aproape nebunesc de a absolvi doctoratul, deși nu dețin nicio funcție publică în care să am nevoie la dosar de diploma cu zurgălăi. De ce, în ani în care mi-a fost greu în plan personal, m-am biciuit cu încă un proiect la care am muncit nu doar în zile luate de la familie și joburi, ci și în multe nopți furate de la odihnă și vis. Și dacă a meritat ce am găsit la capătul înfriguratei mele cercetări în care am foșnit prin bibliotecile Bucureștiului pagini de reviste mai vechi și mai noi, toate prost stivuite și unele foarte prăfuite.

Dincolo de concluziile așezate în capitolul de final al tezei, eu am sintetizat, înainte de toate în propriul suflet și abia apoi în explicațiile pentru alții, dorința mea de a schimba felul în care femeile se privesc unele pe altele.

Revistele pentru femei – căci asupra lor m-am aplecat în căutările mele științifice -, deși și-au stabilit ca scop oficial dorința de a le ajuta pe cititoarele lor să crească peste limitările impuse de o lume patriarhală, de cele mai multe ori n-au reușit, printr-o politică editorală incoerentă și redactori neinstruiți în ale chestiunilor arzătoare ale egalității de gen și de șanse, să facă altceva decât să ducă mai departe exercițiile de încorsetare în vieți trăite după măsurile altora, haine după dimensiuni de fotomodel și atitudini rânduite în pași ficși, meniți să le facă mai atractive pentru bărbații trofeu și mai competitive ele între ele, în cursa infernală pentru obținerea unei supremații în orgolii și sclipici: Între „Cinci reguli simple ca să-ți ții bărbatul acasă”, „8 trucuri ca să-ți alungi soacra” și „10 pași ca să-ți faci rivala să renunțe la bărbatul tău”, titluri autentice cu sfaturi care să cultive prefăcătoria și, inevitabil, nefericirea, se întinde, pe pagini glossy, o lume întreagă în care femeile nu capătă prea multe îndemnuri să se iubească și să se susțină între ele. Și, totuși, noi toate știm că puterea noastră stă în suroritate și în prietenie. Că sfaturile cele mai bune și aleanurile pentru încredere în sine le-am primit de la femeile dragi care ne sunt modele, bucurie și sprijin, că n-am fi fost noi înșine dacă nu ne-am fi putut oglindi în apele curate și nejudecătoare ale ochilor și cuvintelor prietenelor noastre adevărate, care știu să ne fie mereu alături, la o întindere de mână sau la capătul virtual al unui apel de telefon. Și că n-am fi în stare să privim către ziua de mâine ca înspre un tărâm care ne așteaptă să-l cucerim, dacă n-am avea prietene, dacă n-am fi surori, măcar de suflet, unele cu altele, dacă n-am înțelege că unirea la feminin este cea care va face, cu adevărat, marea unire în fericire și-n autenticitate a lumii.

Felul în care ne privim unele pe altele, măsurându-ne cu coada ochiului din cap până-n picioare, ca să ne analizăm îmbrăcămintea, silueta, machiajul și, eventual, inelul cu diamant de pe deget – care să ateste afilierea admirabilă la o ocrotire masculină – s-a stabilit demult, pe vremea când soacrele se uitau urât la nurorile lor și aveau dreptul să le facă zile prăjite. Dar basmul cu Soacra cu trei nurori poate fi rescris azi, în zile când soacra e bună și veselă și vede în femeile din preajma ei trei surori, nu trei nurori, indiferent dacă ele sunt măritate sau nu cu fiii lor. Și-l putem rescrie chiar noi, cele care credem în Unirea la feminin și în prietenia adevărată.

 

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title