Merg destul de des la evenimente pentru care îmi pregătesc din timp hainele. Mă mai probez și acum, de mai multe ori, înainte de câte o întâlnire care contează și mi se pare că nu sunt suficient de aranjată pe cât mi-aș dori.
Dar după ce trece o vreme și mă întorc să răsfoiesc clipele pe care le-am considerat însemnate, de fiecare dată mă descopăr mai frumoasă în fotografiile în care nu probasem nimic, nu aranjasem nimic, nu trucasem nimic.
Am fost în tabăra de theta healing condusă de maestrul meu Dorin Roman și am urcat munții Daciei și am coborât în peșteri fără vârstă. Am căutat locuri uitate de lume și am înaintat prin păduri neumblate, ca să-mi adun sufletul în rugăciuni și în meditații adânci – sau înalte, totuna. Mi-a fost, de multe ori, greu, fiindcă trupul meu s-a dedulcit la răsfățul și lentoarea traiului de zi cu zi, iar efortul fizic mă scoate, firesc, din confort. Și, totuși, în fotografiile făcute pe drumuri de munte, așa, îmbrăcată numai în haine sport alese cam la întâmplare, cu ghete butucănoase în picioare, cu o borsetă legată la brâu, în care îndesam telefonul, pachetul cu batiste și câte-o ciocolățică, având un toiag de lemn în mână în care să-mi sprijin pașii, m-am descoperit mai frumoasă, mai tânără, mai liberă decât în cele mai dichisite ipostaze urbane.
Creatorii de meme-uri trebuie să fi câștigat bani frumoși sau să-și fi sporit zdravăn audiența luând în derâdere formula aceea cu frumusețea care vine din interior. Bine, hai să acceptăm că sintagma s-a învechit – deși este și va fi mereu valabilă, într-un procent care să nu o poată scoate din uz. A fost îndelung folosită și referirea la frumusețea care stă în ochii privitorului. Dar acolo stă și acolo va sta mereu, căci, dacă te privesc ochi care te iubesc, toate defectele tale se vor preschimba în calități și frumusețea ta se va așeza în coconul de lumină al dragostei sale și se va înmulți, însutit, înmiit. Dar eu cred că frumusețea mai vine și din cer, din drum, din rugăciune, din bucuria de a merge către o anume destinație sau din mândria, smerită, că ai ajuns unde ți-ai propus, chiar dacă drumul a fost greu. Sau, cu atât mai mult cu cât drumul a fost greu și tu ți-ai învins inerțiile, fricile, neputințele!
Când mă dovedesc a fi curajoasă și puternică, atunci când simt că merg pe drumul cel mai bun al destinului meu, sunt mai frumoasă ca oricând. E adevărat că am mereu cu mine pe noptiera casei – caselor de-acum, fiindcă am două locuri pe care le numesc acasă- , a pensiunii de munte sau a hotelului elegant în care mă cazez, aceleași cutiuțe cu minuni, despre care am tot povestit, cu recunoștință: cele de la Farmec și Gerovital Beauty, cei mai mari producători românești de cosmetice, care au păstrat tradiția și au menținut încrederea românilor adăugând mereu inovație, cercetare, ingrediente fabuloase, la nivel internațional. Sunt frumoasă și pentru că mă îngrijesc, da, am pielea hidratată și nu dorm niciodată fără să mă demachiez, fără să-mi aleg o cremă bună pentru colțul ochiului și un gând bun pentru colțul inimii. Contează și asta, enorm, nu renunțați la ritualurile îngrijirii! Dar contează și să fii curajoasă, să mergi înainte, să iubești, să lași un pic și în mâinile Universului frumusețea, rugându-L să aducă în preajmă oameni cu ochi buni, țeluri nobile, gânduri curate. Și un fotograf bun, dacă se poate…
