Să fim buni sau să fim răi?

Cu cât sunt mai buni, mai politicoşi, mai delicaţi, oamenii au cu atât mai multe experienţe neplăcute. În jurul meu, oameni buni de pus la rană îmi povestesc cum au stat cu anii şi, în numele moralei creştine sau al bunului simt prost înţeles, au încasat şuturi după şuturi de la câte un personaj fără scrupule.

Aud de doamne drăguţe care au răbdat o viaţă întreagă toanele unor soţi tirani, dar şi de bărbaţi buni şi cu suflet nobil, care-au stat cu anii lângă vreo femeie care i-a ţinut sub papuc şi le-a pus coarne. După ani şi ani în care ne-am dezmeticit, povestim atunci când ne întâlnim şi avem puterea să râdem, noi şi prietenii noştri, de întâmplări în care ne-am umilit în numele salvării câte unei relaţii păguboase, în care, oricum, nimeni nu era fericit. Ne amintim de episoade în care  noi pregăteam câte o simfonie pentru cel pe care-l iubeam, iar el îşi deschidea plictisit ziarul. De poveşti în care am fugit de acasă cu gând că partenerul va veni disperat după noi, iar el nici n-a băgat de seama că lipsim. Aşa că ne-am întors de bună voie, cu coada între picioare şi aceeaşi boccea în mână.

Prietena mea îmi povesteşte că a părăsit-o adoratul (că „iubitul” ar fi prea puţin spus) căruia i-a fost credincioasă până la demenţă, pentru că el a realizat, într-un târziu, că-i e dor de femeia dinainte, de care s-a despărţit pentru că rămăsese gravidă cu altul. Un amic apropiat de-al meu a trecut prin furcile caudine ale unui partaj cu tămbălău, în care soţia casnică, părăsită după ani în care l-a înşelat fără perdea, de râdea tot târgul de el, i-a pretins daune morale şi materiale constând în toată averea agonisită din truda lui, pe motiv că a stricat familia – pe care ea doar o spurcase niţel.

O bună şi dragă amica de-a mea a rămas însărcinată pentru a doua oară, pentru că soţul ei insista că-şi doreşte şi o fetiţă, nu doar un băieţel. Înainte să nască fetiţa, totuşi, soţul s-a răzgândit şi i-a declarat că a realizat că nu a iubit-o niciodată. Şi-a strâns lucrurile într-o valiză şi a lăsat-o să plece singură la maternitate. Când fetiţa împlinea o lună, a vizitat-o o prietenă pe care o chemase să-i ajute un pic la curăţenie, şi atunci a aflat şi că soţul ei nehotărât era îndrăgostit lulea de o actriţă de cabaret, care, desigur, nu dădea doi bani pe el, decât până la găsirea următorului sponsor.

Cu cât sunt mai buni, mai serioşi, mai generoşi, cu atât oamenii sunt posesorii unui portofoliu mai amplu de porcării îndurate de la alţii. În schimb, văd tot felul de scorpii şi de destrăbălaţi care n-au păţit în viaţa lor decât ce-au vrut ei să păţească, şi care bat cu tupeu din picior ori de câte ori nu le convine ceva. Şi sigur că mă întreb dacă ar trebui să-mi cresc copiii învăţându-i să calce pe cadavre pentru binele şi bucuria proprie, mai ales că văd că egoiştilor lipsiţi de scrupule nu le merge chiar rău, sau să-i conving mai departe să fie oameni buni, cu teamă de pedeapsa Domnului, care să-şi iubească aproapele necondiţionat, chiar şi când aproapele e nesimţit sau lacom, mincinos sau cu poftă de amantlâc.

Mă întreb, şi nu găsesc niciun răspuns…