„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Să fim buni sau să fim răi?

de

Cu cât sunt mai buni, mai politicoşi, mai delicaţi, oamenii au cu atât mai multe experienţe neplăcute. În jurul meu, oameni buni de pus la rană îmi povestesc cum au stat cu anii şi, în numele moralei creştine sau al bunului simt prost înţeles, au încasat şuturi după şuturi de la câte un personaj fără scrupule.

Aud de doamne drăguţe care au răbdat o viaţă întreagă toanele unor soţi tirani, dar şi de bărbaţi buni şi cu suflet nobil, care-au stat cu anii lângă vreo femeie care i-a ţinut sub papuc şi le-a pus coarne. După ani şi ani în care ne-am dezmeticit, povestim atunci când ne întâlnim şi avem puterea să râdem, noi şi prietenii noştri, de întâmplări în care ne-am umilit în numele salvării câte unei relaţii păguboase, în care, oricum, nimeni nu era fericit. Ne amintim de episoade în care  noi pregăteam câte o simfonie pentru cel pe care-l iubeam, iar el îşi deschidea plictisit ziarul. De poveşti în care am fugit de acasă cu gând că partenerul va veni disperat după noi, iar el nici n-a băgat de seama că lipsim. Aşa că ne-am întors de bună voie, cu coada între picioare şi aceeaşi boccea în mână.

Prietena mea îmi povesteşte că a părăsit-o adoratul (că „iubitul” ar fi prea puţin spus) căruia i-a fost credincioasă până la demenţă, pentru că el a realizat, într-un târziu, că-i e dor de femeia dinainte, de care s-a despărţit pentru că rămăsese gravidă cu altul. Un amic apropiat de-al meu a trecut prin furcile caudine ale unui partaj cu tămbălău, în care soţia casnică, părăsită după ani în care l-a înşelat fără perdea, de râdea tot târgul de el, i-a pretins daune morale şi materiale constând în toată averea agonisită din truda lui, pe motiv că a stricat familia – pe care ea doar o spurcase niţel.

O bună şi dragă amica de-a mea a rămas însărcinată pentru a doua oară, pentru că soţul ei insista că-şi doreşte şi o fetiţă, nu doar un băieţel. Înainte să nască fetiţa, totuşi, soţul s-a răzgândit şi i-a declarat că a realizat că nu a iubit-o niciodată. Şi-a strâns lucrurile într-o valiză şi a lăsat-o să plece singură la maternitate. Când fetiţa împlinea o lună, a vizitat-o o prietenă pe care o chemase să-i ajute un pic la curăţenie, şi atunci a aflat şi că soţul ei nehotărât era îndrăgostit lulea de o actriţă de cabaret, care, desigur, nu dădea doi bani pe el, decât până la găsirea următorului sponsor.

Cu cât sunt mai buni, mai serioşi, mai generoşi, cu atât oamenii sunt posesorii unui portofoliu mai amplu de porcării îndurate de la alţii. În schimb, văd tot felul de scorpii şi de destrăbălaţi care n-au păţit în viaţa lor decât ce-au vrut ei să păţească, şi care bat cu tupeu din picior ori de câte ori nu le convine ceva. Şi sigur că mă întreb dacă ar trebui să-mi cresc copiii învăţându-i să calce pe cadavre pentru binele şi bucuria proprie, mai ales că văd că egoiştilor lipsiţi de scrupule nu le merge chiar rău, sau să-i conving mai departe să fie oameni buni, cu teamă de pedeapsa Domnului, care să-şi iubească aproapele necondiţionat, chiar şi când aproapele e nesimţit sau lacom, mincinos sau cu poftă de amantlâc.

Mă întreb, şi nu găsesc niciun răspuns…

Tag-uri:
· · · · · · ·
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Parerea mea este ca ar fi bine sa cresti copii cu frica de Dumnezeu,sa fie oameni buni dar sa fie si putin „smecherasi’ sa nu se lase calcati in picioare de aceste specii ale omenirii.Este clar,traim in perioada cocalarismului grosolan caracterizat prin masini scumpe(pe care nimeni nu ii ia la intrebari despre finantare), egoism,impertinenta si nesimtire.Sa ai o zi superba!

    http://www.lumastudio.ro

    Studio Galati 8 mai 2016 10:05 Răspunde
    • Multumesc pentru urare si pentru sfaturi, da, trebuie sa fim buni si curajosi, nu sa ne lasam calcati in picioare. Buni ca eroii din povesti.

      Alice Năstase Buciuta 8 mai 2016 15:09 Răspunde
  • Cred cu tarie ca oamenii buni ar trebui sa ramana buni si sa isi creasca si copiii asa. Numai asa se pot ajuta intre ei. Numai asa pot fi mai puternici. E foarte trist ca ajungem sa ne punem astfel de intrebari si ca trebuue sa ne facem griji pentru viitorul copiilor nostri. Altfel, oamenii aia rai o sa ii nimiceasca, o sa ii inghita pe cei buni si ce lune ar mai fi asta fara oameni buni in ea?

    Alexandra 8 mai 2016 14:49 Răspunde
    • Da, Alexandra, e mai mult o trista intrebare retorica… Daca am putea sa facem bunatatea molipsitoare, lumea ar fi mai frumoasa si mai usor de inteles. Eu am ajuns sa pretuiesc bunatatea mai mult decat orice alta virtute, mai presus de talent, de inteligenta, de cine stie ce izbanzi sociale. Ii admir, mai presus de toate, pe oamenii care sunt buni.

      Alice Năstase Buciuta 8 mai 2016 15:08 Răspunde
  • Nu ati inteles viata 🙂

    Immature people falling in love destroy each other’s freedom, create a bondage, make a prison. Mature persons in love help each other to be free; they help each other to destroy all sorts of bondages. And when love flows with freedom there is beauty. When love flows with dependence there is ugliness. – http://www.goodreads.com/quotes/881946-a-mature-person-has-the-integrity-to-be-alone-and

    Si Aurora Liiceanu a inteles-o pe asta din lumea asta: „Nu exista egalitate intre sexe, exista doar care pe care, sigur, si dragoste exista, dar ele sunt legate. Barbatul trebuie sa inteleaga ce inseamna o femeie. O femeie e o femeie…

    Femeile vor cu orice pret ca barbatii sa renunte la cele trei atribute prin care sunt definiti: emotionalitatea restrictiva, inhibitia afectiunii si preocuparea pentru succes. Ele vor iubire. Dar, culmea, sunt atrase exact de cei care corespund atributelor de mai sus. S-ar indragosti ele, oare, de barbati sensibili si emotivi, mangaietori si plini de tandrete ca o mama si neanimati de ambitii de ascensiune sociala?

    Gigi 9 mai 2016 14:43 Răspunde
  • Sa fim buni ca sa nu fim rai. 🙂 Cred ca trebuia sa pun ghilimele, sic!

    Daniela 10 mai 2016 22:13 Răspunde
  • Nimeni nu se naste bun sau rau. Devenim in timp preluand ceea ce am vazut, am invatat, am avut parte. E greu sa fii bun atunci cand ai avut in jurul tau numai rautate sau, daca nu rautate, atunci lipsa bunatatii. Cand frica de a fi ranit dispare atunci bunatatea poate fi molipsitoare.
    Poate ca in zilele nostre sa fii bun este echivalent cu a fi prost dar pentru mine e de preferat in locul unei vieti mizerabile si nu mi-as dori sa fi trecut niciodata prin ceea ce trec cei care devin rai, agresivi, profitori, urati.

    Daniela 12 mai 2016 14:51 Răspunde
  • Cel mai probabil iti vei creste copiii cu dragoste si cu intelepciunea acumulata pana acum. Cel mai probabil vor fi bine crescuti. Problema e ca oricum i-ai creste, e posibil ca ei sa sufere din cauza unora carora nu le pasa. Iar tu vei suferi crezand ca e vina ta, ca nu i-ai crescut bine, ca nu i-ai invatat si despre rele care ne pasc la tot pasul. Una peste alta, cred ca mai important e ca tu sa fii in armonie cu tine, iar ei, copiii, vor cauta propriile lor solutii, probabil neintelese de tine. Trec prin asta si stiu cum e. Nu ne ramane decat sa avem incredere ca facand un lucru bun, vom fi rasplatiti cu bine.

    Tina 18 mai 2016 13:49 Răspunde
    • Tina, daca toti am gasi armonia interioara lumea ar fi mai buna si mai frumoasa si n-am avea de ce sa ne temem, nici pentru noi, nici pentru copiii nostri. Din pacate, armonia asta e cel mai greu de gasit.

      Alice Năstase Buciuta 18 mai 2016 23:14 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title