fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Peripetiile noastre in tara minunilor

de

Cu sufletul otravit de scepticism,  m-am indoit pana acum ca Tara Minunilor exista. Dar am gasit-o, inaltata din mintea unor creatori de geniu si a unor directori de marketing care cunosc toate cotloanele artei de a face bani si frumusete, la Disneyland.

Am petrecut cateva zile impreuna cu copiii mei in cel mai fermecator loc pe care mi l-as fi putut imagina. Si ne-am redescoperit unii pe altii, in timp ce descopeream splendorile unei lumi de basm. La drum, in situatii in care ne iesim din matca rosturilor de zi cu zi, ne scoatem la iveala adevaratul chip, adevaratele puteri. Iar Ilona mi s-a aratat copilaroasa, dulce si sperioasa, in timp ce vizitam castelele bantuite si alunecam vertiginos prin burtile muntilor strabatuti de Indiana Jones sau ne cataram pe valurile infruntate de Piratii din Caraibe, dar harnica si de nadejde ori de cate ori a fost vorba sa ajungem la timp undeva, sa strangem sau sa desfacem bagaje, ori sa il ajute pe Victor sa tina pasul cu noi, si precisa pana la marea performanta, iscusita pana la arta in jocurile mintii si ale perspicacitatii.

Victor a fost curajos si protector cu noi, de cate ori a fost nevoie, dar romantic si emotionat de fiecare data cand si-a intalnit idolii- pe Fulger McQueen ori Peter Pan- vesel si mirat, deschis si increzator in miracol, convins ca frumusetea lumii ne face si pe noi mai frumosi. Si a nascut metafore in fiecare clipa, uimindu-ne, fericindu-ne. (Au fost impreuna cu noi si Nouria si baietelul ei, Darius- dar ei au vizitat Parisul, pe care nu-l vazusera, si Disneylandul intr-un alt ritm, mai alert- insa stiu sigur ca si ei au fost incantati, fara de masura- si poate Nouria va va povesti mai multe).

Am fost fericita- desi n-am mai spus de mult asemenea cuvinte. M-am bucurat cot la cot, suflet la suflet cu copiii mei. Si mi-am purtat in gand dragostea de taina, am plans de dor in cate-o noapte, am visat vise de amor si gelozie. Insa dimineata m-am bucurat de mangaierea cuvintelor care mi-au readus linistea, speranta ca, totusi, cumva, printr-o alta minune, va fi bine si-n dragostea noastra.

Am fost la Disneyland si am trait, am iubit, am fost vie- chiar daca stiam ca perfectiunea ar fi fost cu inca cineva langa noi… Cu ochii in lacrimi, am zburat peste lumi, am urcat in cosmos, am plans cu miresele-fantoma ale neintamplatelor nunti. Si am strabatut de mai multe ori labirintul Alisei. Iar eu m-am pozat langa hlizita Pisica de Cheshire, cu gandul la voi, la noi, la povestea noastra de dragoste de aici, de pe blog, unde o Pisica adevarata ne imbie adesea catre Cat Walk, pe traseele noastre de iubire fara limite si suflete dezlantuite.

pozetelefon-150pozetelefon-086

pozetelefon-095pozetelefon-100pozetelefon-109

pozetelefon-111pozetelefon-113

pozetelefon-116pozetelefon-117pozetelefon-142

pozetelefon-1261

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Bravo, Alice ! Bravo minunatilor tai copii! Asa ar trebui sa traim, ca intr-o mare poveste in care sa stim sa trecem de obstacolele si probele la care suntem supusi in fata sortii , cu putere de la apa vie, cu increderea si ajutorul semenilor, in care sa nu uitam sa ne bucuram si sa petrecem cu ” au trait pana la adanci batraneti”, in care sa visam cum ar fi un an de-al nostru cat pentru altii zece, sa ne imaginam cum e dincolo de muniti si vai si ape intinse, sa iubim, sa radem, sa ramanem de partea binelui…
    Mi se spune de multe ori, „trezeste-te”..aici nu e ca in basme…dar eu vreau sa se schimbe lumea dupa noi si nu noi dupa lume…

    rosanne 25 aprilie 2009 12:03 Răspunde
  • Ai niste copii minunati, Victor e asa de dulce in privire iar fetitza e tare gingasha… esti o norocoasa sa fii mama la asemenea fiinte. . .

    rommy 25 aprilie 2009 12:12 Răspunde
  • Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad vata aia de zahar uriasa, roz, imi amintesc de copilarie, de anii cu gust dulce, dulce si bun, in care nu aveam trecut, ci numai vise, sufletul doldora de vise…

    AlinaG 25 aprilie 2009 12:12 Răspunde
  • Ce drag mi-e sa va vad intre culorile si printii si printesele de la Disneyland!! Au trecut aproape doua saptamani de la ziua cartii noastre, de la ziua frumoasa cu Alice, cu Tango, cu iubire, cu fete dragi, dragi. In unele clipe mi se pare ca doar am visat, ca am tesut singura drumul lung, intalnirea, intoarcerea. Mi se pare ca le-am compus din prea mult dor, din prea multa sete de a fi acolo. Dar apoi ochii imi cad pe cartea cu inimile si numele noastre si imi amintesc ca a fost adevarat, ca e adevarat.

    amallia 25 aprilie 2009 12:58 Răspunde
  • Alina, altii sunt la fel ca tine… isi amintesc anii frumosi, vata de zahar si gogosile fierbinti cu zahar pudra. Trebuie sa le mai cautam si sa le mai gasim, curand.

    amallia 25 aprilie 2009 13:08 Răspunde
  • Alice vine si pisica ta neagra sa se bucure si sa iti spuna ca mi-e drag de tine, de micuta si insorita printesa Ilona si de pelticul si frumosul Victor… si mi-e dor sa citim din carti intr-o corabie albastra si sa ne jucam impreuna cu masinute.
    ma bucur ca ne-ai lipsit de tine si ne-ai lasat sa ne fie dor de tine cu un rost asa de frumos. se simte dincolo de zambet bucuria zilelor petrecute intr-o vacanta tihnita si frumoasa, asa cum meriti.
    vreau si eu sa ma infasor in rozul de zahar!

    pisica 25 aprilie 2009 13:15 Răspunde
  • Alice, am vazut poza cu tine si cu Pisica de poveste, si mi-am amintit ca am si eu o poza cu Cheshire Cat. Candva, cu mult timp in urma, am facut cunostinta cu un baiat, care mi s-a prezentat ca fiind Cheshire Cat. Si de atunci el a ramas Pisica mea de Cheshire, urmand sa cautam impreuna tara minunilor. Dar el a disparut -a plecat departe- asa cum dispare si Pisica de poveste, ramand in urma ei doar un zambet mare si vorbe intelepte. Si mi se arata atat de rar, incat uneori am impresia ca nu ma descurc singura, in drumul meu plin de peripeti.
    Alice, ma bucur nespus ca ne-ai scris ca ai fost fericita, ca te-ai bucurat alaturi de ingerasii tai, de acea lume colorata si vie. Am vazut poza cu Victor si cu msinuta lui rosie, si parca mi s-a facut dor sa ii citesc o poveste, sa o invat pe de rost, asa cum am invatat-o si pe cea despre masinute. Lumea povestilor este minunata, este pentru copii, este pentru oameni mari, este pentru acei care cred in frumos, in vise, in iubire.

    alyce 25 aprilie 2009 13:16 Răspunde
  • M-am intors si eu de pe drumuri, aseara nu am mai avut putere sa va scriu…
    alice cat sunteti de frumosi , de colorati, de veseli in Tara Minunilor, in tare voastra…tare ma bucur zeita mea ca ti-e liniste si soare in priviri ( mie asa mi se pare).
    multumesc pentru incurajari zanele mele dragi….raspunsul o sa-l primesc in doua saptamani…pe tren ma gandeam ca peste doua saptamani am sa-i spun iubitului meu: Mi-am schimbat locul de munca! nu stie nimeni de interviul asta, doar voua am avut curaj sa va spun…(uneori sunt absurd de superstitioasa!).
    Rosanne felicitari draga mea!
    m-am gandit si eu la mama mea, la mama mea cea trista..si ma intreb si eu ca si voi: oare toate mamele noastre sunt triste? nici eu nu reusesc sa-i inteleg alegerile si incerc sa nu o judec, ci doar sa o mangai, sa-i ofer cat de multe bucurii pot! si mai incerc sa-i explic ca viata ei nu trebuie sa o traiasca prin mine ( oare sunt egoista gandind asa?), nefericile mele nu sunt ale ei….doar bucuriile si realizarile mele sunt ale ei, toate…cadou….cu fundita rosie…
    mie mi-e greu sa-i spun mamei cand sufar, mi-e frica…stiu ce zbateri se dezlantuie in fiinta ei, nu vreau sa-i intunec privirea…mama are un suflet atat de mare incat sufera si daca ma doare un fir de par…

    dalila tua 25 aprilie 2009 13:50 Răspunde
  • atena,pisica, alyce, simone, carmen sofianu,cristina socaciu, raluca, anna,rosanne, corina, simona ioana, felice, cristina bizu…va strig incet, cu zambetul pe buze, cu dragoste in suflet…mi-e aproape teama sa va spun: mi-e bine si dragoste si liniste in suflet…omul meu iubit il simt atat de aproape…Dumnezeu s-a indurat si m-a iertat pentru necredinta mea ( eu asa cred)….nu o sa-mi ajunga o viata intreaga sa-i multumesc…

    dalila tua 25 aprilie 2009 13:56 Răspunde
  • dalila sunt cu tine si la zamebt asa cum am fost si in lacrima.
    iti tin pumnii sa ai rspunsul dorit.
    si un dar: asculta Pink Floyd- Mother… e tulburatoare.

    pisica 25 aprilie 2009 14:04 Răspunde
  • Poate fi

    Maine pleci luind cu tine
    Intreaga mea lume.

    Te voi astepta sa te intorci
    De pe strazi cu iz de istorie,
    Din catedralele timpului
    Sa mi le oferi si mie,
    Rostite sau desenate
    Cum numai tu poti.

    Sa.mi povestesti ca ai vazut
    Undeva, o femeie si ai strigat.o
    Cu numele meu.
    Poate de dor sau nici tu nu stii de ce.
    Si totusi ti.a raspuns:
    ” Domnule, nu sunt eu aceea
    Pe care o cautati,
    Dar faptul ca o chemati
    Poate fi dragoste.”

    Carmen Sofianu 25 aprilie 2009 15:07 Răspunde
  • ah pisica mea draga stiu ca-mi esti aproape in orice moment…tatuata acolo pe sufletul meu…asa cum sunt toate zanele mele dragi…..

    dalila tua 25 aprilie 2009 15:12 Răspunde
  • Alice, ma bucura fotografiile vostre. Ati trait un adevarat basm.
    Eu, cand am fost prima data in Disney, am plans de fericire.
    Se intampla acum 10 ani si, primul lucru care mi.a venit in minte a fost ca toti copiii din lume ar trebui adusi acolo.

    Carmen Sofianu 25 aprilie 2009 15:12 Răspunde
  • Bine ai revenit Alice. Eu simt si acum mirosul dulce amarui din tara minunilor Dinseyland. Acolo emotiile si bucuria le traiesti intens, copilaria nu are varsta.
    Mi-a fost dor de voi dragele mele.

    Cristina Bizu 25 aprilie 2009 18:52 Răspunde
  • ce zile minunate trebuie sa fi fost, ce bucurie pentru copii! sunt „invidioasa”, vreau si eu- de cand n am mai trait o astfel de lume minunata!!!!!

    pentru postarea trecuta, Blanca237- nu ma refeream la tine si la nimeni altcineva de aici cu „lupii moralisti”, nu sunt deloc suparata- daca m ai cunoaste ai vedea catd e pacifista sunt!:)
    Multumim ca vrei sa ne protejezi, imi pare rau ca ai trecut prin astfel de dureri.

    raluca 25 aprilie 2009 19:03 Răspunde
  • Alice, Cristina Sofianu si Cristina Bizu- eu n-am fost niciodata in Disneyland! Vreau si eu, vreau si eu negresit.

    Dalila zamnesc cu tine in ritm de dragoste:)

    raluca 25 aprilie 2009 19:05 Răspunde
  • raluca… nici eu n-am fost niciodata la disneyland… si in multe alte locuri n-am fost.
    dar am amintiri cu voi. tocmai iti citeam povestea…. reciteam de fapt.

    pisica 25 aprilie 2009 19:12 Răspunde
  • cristina bizu mi-e tare dor de tine si sa stii ca mi-am promis sa te sun, sa iesim la o cafea, dar n-am ajuns, n-am ajuns… si acum, uite si tu ce vreme este la noi. de dimineata ma uitam la ionut pe blog la pozele cu voi si ma uitam la tine…

    la voi s-a simtit cutremurul?

    pisica 25 aprilie 2009 19:24 Răspunde
  • Draga Raluca,
    Eu chiar cred ca vine soarele pe strada fiecaruia dintre noi asa cum s-a intamplat intr-un tarziu si la mine si sigur undeva in lumea larga exista sufletul pereche doar ca-i trebuie timp sa ne gasesca.

    Blanca237 25 aprilie 2009 19:39 Răspunde
  • Alice, imi place zambetul tau! Copilasii tai sunt frumusei foc si norocosi ca tu esti mamica lor. Ce vacanta frumoasa in tara minunilor… Te imbratisez si as vrea sa pot promite ca voi fi prezenta la urmatoarea intalnire a zeitelor, dar cum pentru mine promisiunile sunt sfinte, nu promit dar voi face tot ce e omeneste posibil sa pot sa vin sa va imbratisez!
    Nu va numesc dar vreau sa stiti ca va port in suflet!

    Cristina Socaciu 25 aprilie 2009 19:54 Răspunde
  • si mai vreau sa va spun ca pe masura ce se apropie intoarcerea surorii mele laotong, simonaioana mi-e tot mai dor de ea…
    draga mea, daca te tine sufletul sa citesti tot ce am scris in absenta ta sa stii ca azi, mai cu seama astazi m-am gandit la tine mult. mi-e tare dor de tine, simonaioana… si numai gandul ca simt zambet la tine ma linisteste…

    pisica 25 aprilie 2009 20:03 Răspunde
  • Au trecut peste mine primaveri si toamne, parca prea multe si prea dureroase. Si, azi, toate amintirile mele sunt doar pulbere si praf. Privesc in mine, si nu gasesc inceputurile lacrimilor mele, nu regasesc cuvintele cu care mi s-a jurat iubire, nici umbra pasilor lui plecand. Sub cerul acestui inceput de noapte, mintea mea refuza priceput sa isi mai aminteasca ceva. Si ma simt goala pe dinauntru, lipsita de orice traire, de orice sentiment, de iubire.

    Alice, privesc pozele cu tine si cu Ilona si cu Victor. Sunteti atat de frumosi! Desprinsi parca din basme, din acea lume frumoasa, in care exista ingeri.

    Cristina Bizu, mi-ai lipsit, sincer. Esti bine, da?
    Si mie mi-e tare dor de Simona Ioana. Simo a mea, pe unde esti????

    Va imbratisez pe toti, cu tot sufletul meu, tare si pentru totdeauna!

    “http://www.youtube.com/watch?v=5dP2_yjFE3w”
    (ABBA – Winner Takes It All – o melodie care m-a urmarit toata ziua si pe care vreau sa o ascult impreuna cu voi)

    alyce 25 aprilie 2009 20:37 Răspunde
  • Alice, privind pozele mi-am dat seama ca esti si tu ca o zana din povesti, de potrivesti cu decorul de la Disneyland! Ce bine iti sta cu fericirea pe chip!
    Si tie, dalila, ce bine iti sta fericita! Sunt convinsa ca va fi bine cu interviul. Oamenii buni primesc pana la urma ca merita de la viata, chiar daca drumurile sunt grele.
    Toate meritati ce e mai bun pe lumea asta! Si ma rog sa vi se implineasca dorintele, visele cele mai adanci.
    Va imbratisez, va vad ca intr-o poveste in care voi sunteti printesele , favoritele mele dintotdeuna!

    simone 25 aprilie 2009 20:49 Răspunde
  • ai niste copii minunati si cred ca de aici iti iei doza de fericire,de nebunie…
    multa sanatate si noroc le doresc.
    @alyce:e una dintre melodiile mele preferate…desi e cam dureroasa

    Ioana 25 aprilie 2009 20:50 Răspunde
  • lisa mic, ma ierti daca eu raman la muzica mea? pink floyd-mother…
    am avut astazi o zi tare ciudata, tare intoarsa, risipita in ploi care m-au tintuit in gandurile mele, intr-un film ravasitor care mi-a reamintit dureros de povestea de la pagina 251, o poveste care nici nu se termina si nici nu se continua, despre care nu pot sa va spun acum decat ca este o zbatere si ma tem sa nu devina parte din povestea surorii mele de care mi-e dor, apoi gand bun si dor de la cea mai draga si mai indepartata jumatate a sufletului meu, care parca a simtit ca am nevoie de ea acum, apoi iarasi mother a lui robert waters, apoi o veste ce mi-ar putea schimba destinul, apoi zambet, apoi lacrima, un dor de voi si recitit povesti din cartea noastra, mirarea povestii mele si dedicatiile voastre.
    spusesem unui prieten ca abia astept aceste zile ca sa scriu. ca ma dor de nescris toate poeziile pe care nu le-am citit niciodata pentru ca inca nu le-am scris.
    ei bine, nu am reusit sa scriu nimic.
    si nu stiu daca sa estompez muzica ce ma bantuie cu rain a madonnei sau cu dj project prima noapte…

    pisica 25 aprilie 2009 21:08 Răspunde
  • iertare… l-am botezat pe roger waters…. acum vad!

    pisica 25 aprilie 2009 21:44 Răspunde
  • Buna seara, Zeite…

    Alice..ce minune ai trait tu si puiutii tai in Tara Minunilor, ce poze superbe, ce amintiri de neuitat. Iti multumim ca ne impartasesti si noua asemenea minuni. Nici eu nu am fost si mi-e teama ca e un vis cam mare ptr. mine, dar ascult si citesc cu ochi mari si cuminti descrierea ta…

    Zeite dragi, sper ca va este primavara in suflete, macar la voi. Alyce, „The winner takes it all” mi-a hranit si mie noptile grele, demult, o simteam ca parca ar fi fost scrisa ptr. mine, o traisem…de doua ori, si de ambele dati…nu eram invingatoarea. De foarte mult timp insa, am evitat s-o mai ascult, dorind parca sa nu-mi mai amintesc…sa fug si de ea si de mine.

    Am vazut in seara asta, dupa o zi ce parea gri, ce parea sa lipseasca din calendar cumva, despre cum isi gasesc pinguinii sufletul pereche…pe ProCinema ( este si acum, chiar..).Pe mine m-a emotionat profund „dansul dragostei ” pe care-l practica an de an…

    Impreuna cu postarea asta legata de Tara Minunilor, parca s-a schimbat culoarea zilei…

    Va imbratisez pe toate, cu mare drag.

    Roberrta 25 aprilie 2009 21:58 Răspunde
    • Va sarut de noapte buna, ma rog sa avem vise blande si bune. Imi sunteti dragi fara de masura, faceti parte din viata mea. Si imi doresc nebuneste, impreuna cu voi, sa ne reintalnim atunci cand vom publica un alt volum, al celor mai fericite iubiri, si sa avem puterea sa privim cu blandete inapoi, catre anii acestia in care ne-a fost greu, de la inaltimea splendida a iubirilor noastre mari, implinite, senine… Of, Doamne, eu stiu, eu sper, exista si iubiri cu noroc, nu-i asa? Cum spune Nina Cassian „exista indragostiti fericiti, auziti, auziti!”… Noapte buna, zeitele mele, prietenele mele! Noapte buna dragii mei, prietenii mei!

      Alice Nastase 25 aprilie 2009 22:24 Răspunde
  • Buna-dimineata, fete cu suflete alese! Pregatesc si azi cafeaua pt. voi toate si va imbratisez cu multa caldura.
    Alice, da, exista si iubiri cu noroc, eu cred cu toata fiinta mea in iubire si stiu ca multe dintre zeitele din casuta ta cred in iubirea cu noroc…trebuie sa credem…trebuie…

    Cristina Socaciu 26 aprilie 2009 8:55 Răspunde
  • Buna dimineata, buna dimineata,

    Azi fac eu cafea cu frisca si cu aroma de speranta. M-am trezit cu zambetul pe buze si stiu ca in curand ne va fi bine. Asa de bine a fost ieri la Caldarusani si atat de linistita m-am simtit acolo.
    Alice, ma bucur pentru tine si copiii tai. E un loc magic, sunt sigura ca a fost o vacanta superba. Alyce, si mie mi-e draga melodia, dar in perioada asta nu o pot asculta. Doare prea tare, asa ca mai astept putin pana trec de partea cealalta a baricadei.
    Sa aveti o duminica frumoasa si linistita.
    Va imbratisez cu drag.

    Felice 26 aprilie 2009 9:00 Răspunde
  • Buna dimineata, Zeitelor….

    Cu urma inca proaspata a sarutului nocturn si linistit al lui Alice, cred ca azi o sa servesc doua cafele: una de la Cristina Socaciu, in care a pus ea o solutie absolut necesara: credinta nezdruncinata ca exista si iubiri cu noroc. A doua o primesc cu drag de la Felice, cu aroma de speranta, poate poate imi imprumuta zambetul senin de pe chipul ei in felul asta.

    Multumesc ca v-ati gandit la noi, e placut sa te trezesti asa, nu? 🙂

    Buna dimineata!

    Roberrta 26 aprilie 2009 9:29 Răspunde
  • Si eu, ca si Roberrta, beau doua cafele. Incep cu cea facuta de Cristina Socaciu si trec apoi la cea cu multa frisca si aroma de speranta, facuta de Felice a mea, pe care o rog sa zambeasca, sa fie fericita, asa cum am cunoscut-o eu.

    Alice, scumpa mea, eu ma incapatanez sa cred ca exista iubiri cu noroc. Sigur exista. Trebuie! Si le vom intalni, sa vezi!

    Va imbratisez pe toti de duminica, de dor, de dragoste!

    alyce 26 aprilie 2009 10:26 Răspunde
  • dragele mele,
    draga Blanca, iti multumesc de ganduri. da sa speram cum zicea si Alice pe versurile doameni Nina Cassian „da exista si indragostiti fericiti, priviti, priviti…”

    Draga mea pisicutza:) iti multumesc ca ma recitesti si ma porti in gand. Cartea nu m-a ajuns inca…stiu ca fetele au trimis-o dar drumurile sunt din pacate lungi. abia va astept sa veniti in casa mea…

    Raluca

    raluca 26 aprilie 2009 10:45 Răspunde
  • Privind in urma, imi amintesc o expresie a personajului meu dintr-o carte care imi spunea detasat:” stai linistita, nu ma pot supara pe tine”, sintagma care ma linistea si ma bucura la inceput dar , la o a doua gandire, mai profunda, observam ca , de fapt, eram atat de nesemnificativa, de marunta, de „necesara” oricum as fi, incat nici macar un zbucium scurt nu puteam declansa in fiinta lui seaca. Secata de sentimente, de doruri, de suparari, de revolta, de orice…Doar continuu, ambiguu, si alte multe vocale devenite intre timp semivocale, in functie de context…Imi raman in minte acum decantarile vorbelor amare, ca un zat gros si nisipos. Imi torn restul zilelor de dupa cu sita amintirilor frumoase, pe care doar eu le-am trait, le-am crezut, le-am dorit…

    rosanne 26 aprilie 2009 11:20 Răspunde
  • Va imbratisez cu drag pe toti.Va trimit zambetul meu sincer si albastru.

    rosanne 26 aprilie 2009 11:20 Răspunde
  • „Ma intalneam cu fluviul pe mal
    Doua trupuri straine si planse
    Parca de altcineva
    Care ne soptise
    Jocul dual: de a ne bea.

    (Eram frumoasa ca un aer
    Frumos de la natura
    Cristal ce s-ar indestrupa
    Spre noaptea sa pura),

    Intram ca prin oglinzi virgine
    Goala in gol
    Dar umbra-mi ramanea pe ape
    Si nu puteam sa ma scufund
    Decat pana la pleoape
    Si nu puteam sa ma confund
    Decat pe jumatate
    Si nu puteam fara sa stiu
    Ca de murit e cel mai greu
    Pe mal ma astepta umil
    De aer trupul meu.”

    (Ileana Roman, Fluviul Athanor)

    rosanne 26 aprilie 2009 12:09 Răspunde
  • Can’t take my eyes – Gloria Gaynor

    „http://www.youtube.com/watch?v=5Gdc0Bxm3fA”

    Iubesc melodia aceasta…

    Cristina Socaciu 26 aprilie 2009 12:20 Răspunde
  • Draga Alice, ma bucur pentru tine si pentru ingerasii tai ca ati ajuns la Disneyland. Am fost in Paris, dar nu am putut merge si la Disneyland; am ramas cu dorinta deocamdata. Vreau si eu cu Alice in tara minunilor! Va imbratisez

    Bianca 26 aprilie 2009 13:16 Răspunde
  • Buna dragele mele.

    Nu stiu cum s-a intamplat, coincidenta sau nu, dar post-ul pe care Alice l-a scris este perfect cu ce urmeaza sa va rog. Tema mea de licenta este despre parcurile de distractii si eu trebuie sa gasesc cat mai multe persoane care sa imi raspunda la un chestionar in legatura cu un nou parc de distractii in Romania.
    Va rog mult de tot daca puteti sa imi dati un mail la
    mihaela_loredana_din@yahoo.com
    sa va trimit respectivul chestionar. Dureaza doar 2 minute pt k are 14 intrebari si m-ar ajuta foarte mult la studiul de caz pe care il fac.
    Multumesc anticipat

    Lorie 26 aprilie 2009 16:04 Răspunde
  • Bun regăsit, dragă Alice!
    Mă bucură, fără margini, fiecare cuvânt de-al tău rostit blând şi acoperit de prietenia ta nesfârşită.
    Te îmbrăţişez, plină de bucurie!

    Pentru ANNA !!!!!!!!!!!!
    Te rog, spune-mi, te-ai numit Ana HaÅŸ ???
    Mulţumesc şi iertare, sper să nu te supăr.
    Mulţumesc şi pentru cuvintele frumoase, pentru Căldăruşani şi pentru căldură.
    O după-amiază plăcută, tuturor!

    atena 26 aprilie 2009 16:56 Răspunde
  • Am pentru voi o propunere de suflet ce se refera la copiii cu Sindromul Down.Programul este sustinut de Asociatia Caritas Bucuresti:

    Ca persoana fizica puteti directiona procentul de 2% din impozitul pe venit datorat pe anul anterior catre asociatia Caritas Bucuresti
    Tot ce trebuie sa faceti este sa completati formularul 230 pe care apoi trebuie sa-l depuneti (sau trimite prin posta) la organul fiscal de domiciliu, pana in data de 15 mai 2009 .
    Va rugam asadar sa directionati un procent de pana la 2% din impozitul vostru pe venit pentru sprijinirea copiilor cu Sindrom Down si a familiilor acestora.

    Deasemenea puteti opta si pentru programe de voluntariat.

    mai multe detalii puteti gasi pe site ul organizatiei caritas

    Ioana 26 aprilie 2009 17:38 Răspunde
  • asociatiei caritas bucuresti*

    Ioana 26 aprilie 2009 17:39 Răspunde
  • va imbratisez de seara.
    seara de dinaintea zilei de luni.
    sa va fie bine.

    pisica 26 aprilie 2009 18:18 Răspunde
  • Ioana, sunt de acord cu tine ca trebuie sa dam o directie folositoare acestui 2%. Eu am ales SMURD, ca si in anii trecuti si am completat deja formularul. Sunt sigura, insa, ca vei gasi oameni cu suflet care sa faca acest gest si pentru Asociatia Caritas.

    Felice 26 aprilie 2009 19:05 Răspunde
  • ah, seara asta intotdeauna imi aduce o unde de tristete…maine iar suna ceasul, maine iar vad clienti mofturosi…
    ioana eu am ales deja, cei 2 % i-am dat unui camin de batrini…

    dalila tua 26 aprilie 2009 20:17 Răspunde
  • Va imbratisez pe toti de sub stelele acestui ineput de noapte. Si va trimit zambetul meu, pe care mi l-a adus – ca de fiecare data de altfel- Simona Ioana. Simo a mea draga, care s-a intors din minunata ei calatorie, cu soare mediteranean, cu stele ce clipocesc a iubire…. Ma gandesc ca o sa va povesteasca ea, cum a fost, asa ca nu va zic mai multe.

    Dalila, parte din sufletul meu, Ralu a mea cea atat de draga, Pisica iubita, Cristina Bizu cea atat de delicata, Anna, tu care imi dai mereu speranta ca va fi bine, Rosanne cu randurile tale dantelate, Atena, Felice, tristele mele, Carmen Sofianu si Cristina Socaciu, Somine si Somona Radoi, Roberrta, Ioana, Valin si Corina…. toti dragilor… mi-e dor de voi. Atat de dor!

    Va spun Buna seara, de sub felinarul meu palid, inca!
    Buna seara, scumpa mea Alice! Buna seara, dragilor!

    alyce 26 aprilie 2009 20:20 Răspunde
  • Dalila, gandeste-te la ziua de maine ca la un nou inceput. Un inceput bun. Si poate clientii nu vor mai fi atat de mofturosi. 🙂
    Eu maine sunt in cautari de canapea. Ma mut si stiti cum se zice, schimbi locul, schimbi norocul. Asa ca vreau sa cred ca se va schimba si al meu. Ma intorc in garsoniera prietenei mele de-o viata in care am stat impreuna inainte ca ea sa se mute definitiv in Italia. M-am mutat cu ea intr-o perioada neagra a vietii mele si m-a alinat si m-a rasfatat si in scurt timp lucrurile s-au asezat atat de bine si de frumos cum nici nu indrazneam sa visez. Si sper ca istoria sa se repete.
    Alyce, ma bucur sa te stiu zambind. Imi doresc sa va stiu pe toate zambind.
    Saptamana buna sa aveti.
    Buna seara.

    Felice 26 aprilie 2009 20:31 Răspunde
  • va salut si eu de seara, dupa ce dorul de simonaioana s-a mai ostoit! sora mea s-a intors, vocea ei calda m-a tinut ca intr-o imbratisare, intr-o senzatie de cald si de bine!!!!
    dalila si eu aveam sindromul depresiei de duminica seara si sa stii ca l-am alungat. lucrez si eu cu oamenii si nu mi-e usor, dar am decis intr-o seara de duminica, in timp ce insiram arsenalul de borcane prin baie, ca ziua de luni e speciala pentru ca este un inceput de noua saptamana. asa incat, daca duminica seara este momentul cand am grija de ambalajul sufletului meu, luni am grija sa deschid ochii zambind si sa multumesc…
    lisa mic impart zambetul tau cu zambetul meu, in fond e provocat de cea pentru care am purtat amandoua dor.

    pisica 26 aprilie 2009 20:54 Răspunde
  • felice iti doresc sa gansesti canapeaua dorita, sa schimbi locul si sa legi norocul de glezna ta. si zambetul. si iubirea. si zilele bune.
    ioana stiu din pacate ce inseamna sindromul down si imi pare rau ca nu am stiut sa fac alegerea de care ne-ai spus, am ales ceva pentur sufletul meu, pentru copii.

    pisica 26 aprilie 2009 20:56 Răspunde
  • Multumesc, pisica draga, de urarile tale. Nici n-are cum sa fie altfel cu atatea ganduri bune indreptate catre mine, venite de la voi toate.

    Felice 26 aprilie 2009 21:08 Răspunde
  • Nu stiu cum se face ca eu cumpar, intotdeauna, ultimul „Tango”…desi schimb mereu locul…
    Mi-a fost drag sa va revad in revista…si sunt fericita ca exista atatea marturii ale acelei zile de poveste…ce multe pot sa faca, pana la urma, cuvintele…
    Sper si eu, ca si Alice, intr-un volum al iubirilor fericite. Ati observat ca despre fericire nu mai scrie nimeni? Ce se intampla dupa „si au trait fericiti…”?! Asa ca noi vom crea, la un moment dat, o noua carte…a celor mai frumoase iubiri implinite, reciproce, prezente. Iar volumul de azi va fi doar un prolog. Ca sa nu uitam de unde am plecat. Pentru ca asa e drept.
    Noapte buna. Si pe curand.

    Anda 26 aprilie 2009 21:11 Răspunde
  • va spun noapte buna si trimit spre voi ghemele mele de somn, de odihna, de liniste, de vise bune.
    a fost sfarsitul de saptamana al Saptamanii Luminate, al marilor intoarceri. mai intai a venit Alice cu puii ei, din lumea pisicilor de Cheshire, apoi am avut bucuria intoarcerii simoneioana. astept cuminte sa revina corina. va astept cuminte pe toate. cu zambet pe chip as vrea sa va daruiesc noaptea. intreaga.
    noapte buna.
    si, asa cum m-a invatat lisa mic, va iau cu mine in vis.
    si va chem din nou, cu numele voastre frumoase, pe toate, pe toti…

    pisica 26 aprilie 2009 21:42 Răspunde
  • Multumesc Alice a mea pentru ganduri , pentru emotie, pentru inima ta ce ne-a fost aproape de noi… multumesc pentru tot ce-mi esti…
    si Rucsandra iti spune „te udes :)” ….cu zambet cu tot…..
    Ne-am petrecut musafirii veniti de departe , sa ne bucuram impreuna de minunea noastra , si iata, am petrecut, ca in toate povestile – trei zile si – numai doua nopti….
    Ne-am distrat asa ca la doi anisori, ziua cu mare chef de joaca, si spectacol de dans si muzica de pitici, iar noaptea cu tot tacamul de maraieli, urlete si tipete, ca ne ies caninii, si pare-se ca ne dau, mari batai de cap…
    Asa ca fete dragi, vom povestii despre mari iubiri in volumul ce va urma, si despre fericirea, intreaga, rotunda, perfecta venita odata cu , copiii nostrii…ei sunt si raman marea noastra dragoste, si implinire …
    Noapte senina, si vise frumoase…
    Eu ma pregatesc pentru nesomn si in noaptea asta, poate reusesc sa imblanzesc caninii rucsandrei, si vom putea adormi inainte de ivirea zorilor…

    monica 26 aprilie 2009 22:07 Răspunde
  • Christos a inviat !
    Buna seara, bine v-am regasit!

    Ma intorc cu drag langa voi. Am trait de doua saptamani intr-un vis, un vis albastru de mare, de cer, de orizont. Un vis de dragoste. Plutesc inca pe valuri de mare, sunt bronzata, sunt senina. Sunt acasa, dar inca intoarsa inspre lumea din care m-am intors. Si vreau sa imi incep intoarcerea „in the real world” cu voi… trebuie sa o fac intr-un fel care ma bucura, sa indulcesc revenirea. As vrea sa va transmit cate ceva din linistea mea, din bucuria mea. Vreau sa va spun ca v-am purtat in gand, ca v-am pomenit in rugaciunile mele din diferitele biserici unde m-au purtat valurile. Am prins primele ecouri ale intalnirii voastre, am primit si cateva fotografii, va rog sa imi mai trimiteti acum, ca sunt acasa, am acces la net.

    Buna seara Pisica, iti tin pumnii maine, bafta sa ai, ti-am simtit gandul indreptat spre mine in noaptea de Inviere ! Bine te-am regasit Alyce, astept sa e revad, avem atatea sa ne povestim, plus ca astept sa imi primesc cartea…
    Corina iti multumesc pentru poze, ai fost tare draguta ca ne-ai dat si explicatii. Anna m-a miscat gandul tau indreptat spre mine in ziua de Paste.
    Buna seara Dalila- sper ca esti mai senina si fericita cu dragostea ta. Bine v-am regasit Valin, Felice, Roberta, Amalia, Cristina Bizu, Cristina Socaciu, Simone… mi-a fost dor de voi, de toti si de fiecare in parte – iar te citez Rosanne- iti dau binete si tie.

    Buna seara Alice, ma bucur de rasul voastru de la Disneyland, sunteti tare frumosi, mare veselie trebuie sa fi fost ! E un fel special aceasta bucurie preluata de la copii, mai intensa chiar decat a noastra. Te imbratisez cu drag, ma bucur ca te-am regasit.

    simona ioana 26 aprilie 2009 22:08 Răspunde
  • Buna dimineata, va spun, cu glas soptit, pentru a nu va trezi inca. Si va mai spun ca am facut eu cafeaua, si e cu multa frisca, cu speranta, cu dor, cu iubire.

    Simona Ioana, bine ai venit acasa. Ne vedem, negresit. Sa iti dau cartea, sa imi povestesit despre “visul tau albastru de mare, de cer, de orizont”.

    Va imbratisez pe toti, de sub cerul acestui inceput de zi, de saptamana, de viata!

    Buna dimineata, scumpa mea Alice! Buna dimineata, dragilor!

    alyce 27 aprilie 2009 5:37 Răspunde
    • Buna dimineata, va spun si eu cu glas plin de dragoste. Ce buna e cafeaua facuta de tine, Lisa draga, o beau si zambesc cu mustati de frisca inspre o zi pe care o doresc norocoasa si buna cu noi toti! Bine ai venit Simona Ioana, Adevarat a inviat Christos, si a adus lumina in inimile noastre. Sa ne povestesti cum a fost in vacanta… Monica, iti sarut nesomnul, si iti trimit dragostea mea, sa-ti dea energie pentru ziua de azi.

      Alice Nastase 27 aprilie 2009 5:44 Răspunde
  • Va imbratisez si va citesc de aseara, despre tristetea de duminica …Pentru mine exista tristetea de luni, marti, miercuri…si dorul de luni, marti, …de sambata si duminica…abia daca sare o zi peste aceste „tipare”, cine stie cum, prin ce eveniment deosebit.In rest, imi duc de-acum obisnuitele stari de doruri neintelese ,pe picioare…si, recunosc , ca nu le pot domoli, indiferent de cate plimbari as face in parcuri sau la cate petreceri m-as duce…
    Le-am studiat atat de mult atati ani, le-am cercetat de la cauza la efect, de la detalii la intreg, le-am anulat superficial, le-am strans iar la piept, ca fiind ale mele, neintelese…ca si mine.
    Buna dimineata, vin si eu timida la cafea…

    rosanne 27 aprilie 2009 6:00 Răspunde
  • buna dimineata va spun si eu.
    cu zambet. pentru ca il am de la simonaioana. pentru ca il vreau de partea mea si a voastra.
    sa aveti o saptamana cu bine.

    pisica 27 aprilie 2009 6:39 Răspunde
    • Rosanne, iti sarut obrajii si-ti las urme dulci de frisca si sidefate de zambet, sa-ti poarte noroc azi, sa te ajute sa speri, sa crezi, sa visezi frumos, cu ochii deschisi… neasemuitii tai ochi.

      Alice Nastase 27 aprilie 2009 7:42 Răspunde
  • buna dimineta dragele mele, mai este o gura de cafea si pentru mine?
    aveti dreptate…luni e inceputul unei saptamani mai bine, plus ca este o zi care ma aduce mai aproape de iubitul meu ( caci se intoarce maine acasa si abia astept sa ma duc sa-l astept la aeroport cu zambetul pe buze si cu dragoste in suflet si sa-i sar in brate).
    Simona ioana bun venit acasa zana! de cum ti-am vazut postarea ti-am vazut si zambetul si dragostea si linistea…
    Felice sa-ti fie cu noroc noua canapea si noua casa…si sa stii ca asa este: schimbi locul schimbi norocul!
    Pisica sa-ti fie si tie cu noroc ziua de azi…
    Buna dimineata alyce, rosanne, anna, alice,raluca, monica, cristina bizu, carmen sofian…buna dimeata zanele mele dragi!

    dalila tua 27 aprilie 2009 7:49 Răspunde
  • Alice, ma tin de mana ta.

    rosanne 27 aprilie 2009 7:55 Răspunde
  • Buna dinimeata, dragele mele.
    Ma amestec si eu printre voi, va aduc raze de soare si va doresc o saptamana frumoasa!

    atena 27 aprilie 2009 8:54 Răspunde
  • Buna dimineata.

    Vreau si eu din cafeaua ta Alyce. De obicei o beau amara dar azi chiar am nevoie de o cafea dulce.
    O zi frumoasa tuturor.

    simona ioana 27 aprilie 2009 9:35 Răspunde
  • Bună dimineaÅ£a Alice!
    Am descoperit, de puÅ£in timp ce e drept, articolele tale ÅŸi blogul. Dar nu e prea târziu nici acum, ÅŸi am fost tare fericită să te descopăr ÅŸi să pătrund „lumea” ta, în care ma regasesc enorm de mult.
    Ţara Minunilor, am cutreierat-o şi eu anul trecut în vară, şi e fascinant totul. Nu aş mai fi plecat din Disneyland! A fost adorabil şi mă voi întoarce cu siguranţă!
    Îţi doresc o zi cât mai frumoasă şi tot ce e mai bun!
    Cu drag ÅŸi respect,
    Ina

    Ina 27 aprilie 2009 9:47 Răspunde
  • Da, Simona, eu stiu cat de amara bei tu cafeaua….cum imi dai mie pliculetele tale de zahar. Astazi ti le intind eu pe ale mele. Dar am o ideea si mai buna….sa vii tu pana in Cluj, si sa bem o cafea impreuna -dulce, amara, oricum. Si daca vrei, am sa o fac chiar eu.

    O zi linistita si frumoasa, sa avem!

    alyce 27 aprilie 2009 10:07 Răspunde
  • Buna dimineata

    Multumim D -nei Alice pentru bucuria si fericirea impartasita si noua prin cuvinte si prin poze, sunt frumosi ca niste ingeri cumintii amandoi copii, sunt si de virste apropiate….
    De asemeni multumim si pentru noul numar al prea frumoasei reviste Tango, pe care abia astept sa-l sorb din scoarta in scoarta
    Si de fapt adevarul este ca va invidiez pentru cei 2 ingeri pe care- i aveti si pentru ca ati ajuns in Imparatia lui Disney………..

    irina 27 aprilie 2009 10:15 Răspunde
  • Va sarut suflete frumoase… am baut 2 cani din cafeaua voastra…nu stiu ce ati pus, niscaiva dragoste, speranta, un dram de incredere si noroc…Cert e ca lucrurile se invart.
    Am cumparat Tango.ul si am citit editorialul, interviul principesei Margareta, al Ninei Cassian, alfabetul dupa…, materialul Simonei Catrina si al Nouriei, „Pacientul englez”…
    Frumos, nu am cuvinte pentru voi toti…
    BRAVO!!!
    Regalul lui Adrian Paunescu il pastrez la final si pe dragul Oreste, la fel…
    O zi frumoasa, prieteni!

    Carmen Sofianu 27 aprilie 2009 13:04 Răspunde
  • Am omis zambetele voastre frumoase zeite…Dar eu le vazusem deja prin grija voastra de a.mi trimite fotografiile pe adresa de mail.
    Multumesc si va sarut cu dor!

    Carmen Sofianu 27 aprilie 2009 13:13 Răspunde
  • In drumul de la Deva la Timisoara, drum la capatul caruia urma sa-mi iau din nou zborul spre foarte departe, ascultam radio-ul din masina. Si chiar cand dadeam cu toate cele de fundul unei gropi uriase (dupa Lugoj) am auzit versul lui Tracy Chapman: give me one reason to stay and I’ll turn my back around… Apoi pe partea stanga a soselei a aparut cel mai de poveste liliac inflorit pe care l-am vazut vreodata, greu de flori mov, simetric, parca pictat de soarta in dreptul unei gropi si in inima unui vers. Va daruiesc liliacul acela, sa aveti o saptamana parfumata.

    amallia 27 aprilie 2009 13:25 Răspunde
    • Amalia, cel mai bun motiv sa ramai avea flori mov, si era creatia lui Dumnezeu.

      Alice Nastase 27 aprilie 2009 14:43 Răspunde
  • Ploiesteanca mea draga, iti multumesc din suflet pt dedicatia facuta! Azi a fost o zi deosebita pt mine,cand m-am trezit la usa cu postasul! Asteptam cartea,dar surpriza a fost imensa! Am crezut ca trebuie sa merg eu la oficiul postal pt a o ridica,nu sa mi se aduca personal! Am plans de bucurie,am strans cartea la piept si m-am gandit la voi toate care ati scris,cu dragoste si respect.Acum,cand mi se face dor de voi,imi alin sufletul cu povestile voastre minunate!
    Alice,esti o femeie implinita si ai alaturi doi omuleti fericiti! Vi se citeste bucuria,placerea de a fi impreuna!Sa te bucuri de ei,sa-i iubesti,sa-i alinti! Nimic nu e mai important pe lume,decat zambetul fericit al unui copil!Sunteti un trio imbatabil!

    florentinamurgoci 27 aprilie 2009 14:43 Răspunde
  • Buna seara, Zeite dragi!

    Si daca la ora cafelei am lipsit motivat, nu-i asa ca la ceas de seara si de poveste ma primiti din nou intre voi? Sunt aici, cuminte…

    Roberrta 27 aprilie 2009 18:38 Răspunde
  • Buna seara va spun si eu cu glas obosit si plin de dor!
    Dor de iubirea mea, dor de oameni buni, dor de voi…

    simone 27 aprilie 2009 19:56 Răspunde
  • Buna seara va spun si eu (direct dupa Simone) cu lacrimi de bucurie si de tristete, de mangaiere si de dor, de iubire si pararsire…v-am primit azi in casa mea, bine ati venit! am primit si eu azi cartea, la fel ca si florentina! (nu e o coincidenta, e soarta noastra de zeite blande, nu?)si m-am citit, si v-am citit, citesc si acum si o sa recitesc de mii de ori…..am salutat-o pe Alice in gand si cu voce tare…v-am sarutat si salutat.si va iubesssssssssssssssscccccccc

    raluca 27 aprilie 2009 20:12 Răspunde
  • Familia!!!!
    S-au incurcat firele internetului si la mine zilele astea. Si azi de la birou n-am reusit decat sa vad repede pozele din Tara Minunilor (sunteti minunati toti, Alice, Ilona, Victor!) si sa aflu ca Simona Ioana a venit acasa (bine ai venit!). A fost o zi de „groaza”, dar stiind cum se spune, ca „daca a trecut ziua de luni, s-a dus si saptamana”…m-am mai relaxat.
    Mi-a fost dor de voi. Va imbratisez cu putere pe toate.
    Pisica, ochii spun, zambetul ascunde…, tu ai observat asta si ma iubesti, si eu te iubesc si mai mult.
    Felice, sa-mi spui daca gasesti canapea draguta. Am si eu nevoie de ceva nou, desi nu schimb locul…doar norocul, l-as schimba pe ici pe colo.
    Rosanne, mi-e dor de tine, Alyce, mi-ar prinde bine un ceai bun, cum doar tu stii sa faci. Mi-e dor de voi si…de Valin (erau niste zile importante prin viata ta, daca bine imi aduc aminte!?).
    Ella draga mea, la multi ani pentru fetita ta! Sa-ti traiasca! A fost o petrecere reusita, nu?
    Alice, pentru tine o imbratisare puternica si dragostea mea!

    Ema 27 aprilie 2009 20:15 Răspunde
  • Buna seara, Alice! Buna seara, zeitelor!

    Stiu ca s-a mai scris aceasta poezie… in seara aceasta asa simt…

    UMBRA – Adrian Paunescu

    Eu umbra aceasta pe care
    O semeni in sufletul meu
    Cu mila si trista mirare
    Voi duce-o cu mine mereu.
    Si-apoi intr-o zi oarecare
    In care-mi va fi cel mai greu
    Voi pune-o in vechi calendare
    Duminica trupului meu.

    Fiori prin mine umbla
    Si nu am trebuinta
    Te rog pe tine umbra
    Sa redevii fiinta.

    Flamand de iubirea intreaga,
    Pe vremi cu amurg mohorat
    Cand zodiile noaptea-si dezleaga
    Ma satur cu-o umbra si-atat.
    Si sufletul meu te mai roaga,
    Magnetic catarg doborat
    Tu, umbra tacuta si draga
    Aseaza-ti fularul la gat.

    O umbra se-nchide in mine,
    O umbra prin mine trecu.
    E-atata de rau ca e bine,
    E-atat de mult da ca e nu.
    Bacovia-si iese din sine
    Si rade in “a” si in “u”
    O umbra in viata ma tine
    Si umbra aceea esti tu.

    Cristina Socaciu 27 aprilie 2009 20:22 Răspunde
  • Fiind intrebata, zilele astea, ce e real in viata mea, fara sa respir am spus “durerea”. Si am fost fulgerata de propriu-mi raspuns, si mi-a fost teama de mine in acel moment, si mi-am spus pentru a mia oara, ca fericirea e doar pentru unii. Si am suspinat cu subinteles si mi-am continuat drumul. Si, ma surprind, de multe ori, pasind pe trotuarele cenusi ale orasului, cu privirea in pamant, cocosata de ganduri si farame de vise. Uneori plangand. Alteori, privind departare, asemenea unui nebun care nu intelege lumea. Si ma intreb, adesea, cand vor indrazni pasii mei, sa ma conduca spre acea fericire, pe care speranat mi-o promite de fiecare data, cand in disperarea mea de a astepta cuminte un cuvant, un semn, o minune, care sa ma trezeasca, care sa imi reaminteasca ca inca sunt vie, imi spun ca nu mai am timp, ca nu sunt decat un val de vant, risipit inspre cele patru zari.

    Va imbratisez pe toti, dintr-o noapte parfumata, cu luna fragila si stele violet.
    Si, daca azi dimineata v-am facut cafea, in seara asta, vreau sa fiu tot eu, cea care face ceaiul. Si prima ceasca e pentru tine Ema. Ralu draga, iti fura putin din fericirea ta, ca sa pot zambi si eu cu tine. Simone, Roberta va imbratisez tare tare!

    Buna seara, Alice, scumpa mea! Buna seara, dragilor!

    alyce 27 aprilie 2009 20:29 Răspunde
  • Cristina Socaciu, in seara asta am reascultat poezia cantata de Nicu Alifantis, pe un cd cumparat in iarna, la ultimul concert la care am fost impreuna cu el…
    E minunata. Dar sporeste dorul si mai tare…

    simone 27 aprilie 2009 20:35 Răspunde
  • Stiu, Simone…stiu… Nu vreau sa intristez pe nimeni, nu sunt nici eu trista, dar mi-e atat de dor…

    Cristina Socaciu 27 aprilie 2009 20:37 Răspunde
  • Draga mea Alyce, aroma ceaiului tau m-a facut sa tresar din amortire, asa cum cuvintele tale ma fac sa-mi tresara inima a…recunoastere. Asa simt cand va citesc pe fiecare in parte. Doar ca eu nu mai am curajul sa vorbesc despre tristetile mele, despre singuratate, despre vise si visuri. Fara sa imi pun o masca, imi desenez zilnic, cu greu, dar cumva cu obisnuinta, un zambet. Nu e fals, fundamentul lui e mai trist decat o lacrima.Uneori apare insotit de o speranta nefondata nici ea, alteori e doar deznadejde, dar apare pe chip. Oare am devenit o lasa…?

    Roberrta 27 aprilie 2009 20:47 Răspunde
  • vine si pisica, leganata, la ceai. lisa mic… sa fie de vanilie, cum spui tu.
    simonaioana azi am mai aflat ca semanam la ceva: ascundem zaharul de langa cafea? ma intreb cand ne-om vedea daca reusim s-o prindem pe lisa mic intre noi, cate pliculete de zahar ii dam?
    ema ai spus tot cu ochii si cu zambetul. si eu te iubesc. si o sa-ti scriu asta intr-o zi pe carte, stiu.
    raluca azi am umblat virtual prin tarile germanice. in doua saptamani plec in vacanta si va lipsesc de mine… 3 saptamani. astazi am planuit germaniile, ca sicilia e planuita de multa vreme. (da, simonaioana, e totul scris, planuit, riguros, asa ca la noi, caprele sistematice 🙂 )
    roberrta nu sta cuminte, vino intre noi, fa galagie, fii! fii tu! si nu, nu esti lasa… eu stiu.
    simone te imbratisez, da?
    rosanne azi am vazut o bluza albastra si te-am dorit in ea, aproape de mine.
    si va mai spun ca imi lipsesc o gramada de nume dintre voi… pe unde sunteti? da, da, voi cei nenumiti toti (masculinul se adreseaza, imperativ aproape, lui valin si costi care ne lipsesc nemilos de ei, constant, de prea mult timp)

    pisica 27 aprilie 2009 21:00 Răspunde
  • In seara asta imi impletesc gandurile strans, pana la varfuri, cu repeziciunea gesturilor mecanice, ca sa nu-mi mai apese pleoapele inundate de lacrimi. Imi rostesc in minte incantatii despre noroc, iubire si viata lunga fericita. Si scuip focul durerii peste ele, sa se usuce fara urma, sa dispara fara cicatrice.In seara asta imi descatusez lacrimile si le dau imparatia ochilor mei. Nu-mi gasesc iarba moale peste care sa pun amprenta inimii mele, nu-mi aud vuietul dupa care sa pornesc in mutenie, nu-mi simt trupul aici, in suflet….imi simt doar zbuciumul viselor, prea mult rasucite , prea mult impletite si taiate de la radacina…
    Va imbratisez.

    rosanne 27 aprilie 2009 21:11 Răspunde
  • rosanne iti aduc eu iarba inimii mele ca sa poti sa-ti regsesti amprenta pe ea, iti daruiesc eu sufletul meu, ca pe un stergar, sa duci zgura, lacrima, lestul, departe de tine.
    te tin de mana, te port in suflet, te iau in brate.

    pisica 27 aprilie 2009 21:13 Răspunde
  • Roberrta draga, cu siguranta nu esti lasa. Nu ai cum. Invata-ma si pe mine cum sa imi desenez, in fiecare dimineata, un zambet autentic, stralucitor, asa ca al tau. Si hai sa zambim impreuna, fara a mai ascunde tristete in ochi, fara a mai simti durere in suflet. Oare vom reusi? Trebuie!
    Pisica iubita, daca ies cu tine si cu Simona Ioana la cafea, sau o sa imi fie cafeaua prea dulce, sau o sa ma apuc de colectionat pliculete de zahar. Deci, cand bem o cafea toate trei???
    Cristina Socaciu, cat de minunate sunt poeziile tale!

    alyce 27 aprilie 2009 21:14 Răspunde
  • Mutumesc, Pisica, pentru mine conteaza…sa stiu.Va stiu pe toti aproape de mine.Sunt si eu langa voi.

    rosanne 27 aprilie 2009 21:15 Răspunde
  • Sunt si eu langa voi…acum…si intotdeauna!

    alyce 27 aprilie 2009 21:19 Răspunde
  • Seara buna dragele mele. Ati vazut ce luna frumoasa e azi?

    Pisica, ce ne spui despre interviu? Ti-am tinut pumnii, cum am promis. Si apropo de organizat, de o vreme las lucrurile sa curga, ma ghidez mai mult dupa dispozitie, incerc mai mult sa prin „gustul” unui loc decat sa bifez neaparat toate (sau cat mai multe) obiective turistice.

    Alyce, ma gandesc cat esti de tanara, de frumoasa, de talentata si… cat esti de trista… imi amintesti de tristetile mele cronice din adolescenta. Cum poti fi trista acum, cand e inflorit liliacul? E floarea mea preferata, ma bucur de fiecare copac inflorit, ador liliacul (tot, dar alb pe locul intai) imbratisez crengile si le sorb aroma, nu am sufletul sa il rup. Amalia, iti multumesc pentru liliacul daruit de tine, ma bucur mult ca ai reusit sa ajungi la Bucuresti. Mi-ar place sa te intalnesc la o viitoare vizita in patria muma.

    Va imbratisez pe toate (cand apar baietii schimb cu forma de masculin).

    Alice iti daruiesc un brat de liliac alb. Cred ca ti se potriveste foarte mult, iti place nu-i asa?

    simona ioana 27 aprilie 2009 21:19 Răspunde
  • rosanne… sa nu uiti niciodata: poate ca n-o s-o spun prea des, sau cat de des ar trebui, poate ca n-o arat suficient de mult… mi-e sufletul legat de tine de demult, dintr-o noapte cu zane, dntr-o poveste cand tu, cu sufletul tau frumos, ai ridicat fiecare piatra ce cazuse peste sufletul meu… tulburator este ca nici nu ma stiai atunci.

    lisa mic… in mai… adica nu peste mult timp. cand ma intorc din germanii… 🙂

    pisica 27 aprilie 2009 21:20 Răspunde
  • Simona Ioana, chiar acum, pe birou am o vaza mare plina de liliac alb. Ador florile albe. Si daca tot am aflat ca e floarea ta preferata, lasa-ma sa iti trimit in noapte parfumul ei, pentru ca atunci cand ne intalnim, sa te intampin cu bratele pline de liliac alb.

    Pisica mea, abia astept. Doar e randul tau sa vii la noi, caci noi am fost. Iar eu de doua ori.

    alyce 27 aprilie 2009 21:25 Răspunde
  • lisa, lisa… copil drag, oare ai uitat ca ti-am spus, in casa mea chiar, ca ne vom vedea in mai? stiu ca e randul meu si sper sa gasesc surori de-ale mele pe alte taramuri… sa vi le aduc, sa va fie cu voi, cand eu nu pot.
    si-apoi mai planuim intlniri cu soare de vara….

    pisica 27 aprilie 2009 21:32 Răspunde
  • simonaioana nici eu nu bifez ad pix-am toate obiectivele vacantelor… acum doar ne imaginam pe unde o sa ne duca negruta-ochioasa (asa o cheama pe masina noastra cea neagra). de exemplu, in sicilia, habar nu am pe unde vom merge, dar sper ca unchiul giuseppe va fi il capo di tutti capi al vacantei noastre…

    pisica 27 aprilie 2009 21:36 Răspunde
  • pisica mea draga- prin germaniile „mele” pe unde treceti? asa sa stiu daca va sunt in traseu

    raluca 27 aprilie 2009 21:43 Răspunde
  • rosanne, s a intamplat ceva? de ce esti trista draga mea?

    raluca 27 aprilie 2009 21:47 Răspunde
  • raluca am inteles ca vom fi pe la nurnberg-munchen si poate, poate (eu imi doresc mult, dar nu depinde numai de mine) la berlin.
    dar zona e sud, aproape de austria (caci vom fi si acolo… macar pentru ceaiul de la demmer)

    pisica 27 aprilie 2009 21:48 Răspunde
  • draga mea, noi suntem foarte in vest (la granita cu olanda) dar cine stie…daca va ganditi – eu sutn aici. da?

    raluca 27 aprilie 2009 21:52 Răspunde
  • Pisica mea, imi timp ce iti scriam, cum imi amintesc eu ceva, ceva, m-am pomenit ca degetele mele contureaza numele Cristine Bizu, care a avut grija de mine si mi-a dat sa beau vin, asa ca sa uit tot ce imi spui tu (sigur de aceea nu imi amintesc prea bine de cafeaua pe care o vom bea impreuna in mai, Cristina e de vina:)), si de care imi e cumplit de dor. Sa o imbratisezi din partea mea, da?

    alyce 27 aprilie 2009 21:53 Răspunde
  • stiu raluca, am mai vorbit noi despre unde esti tu. si nu am uitat.
    poate in alta vacanta, cine stie…
    anul acesta mai putin pentru ca astept venirea pe lume a finului meu, oare v-am zis ca se va numi dragos si ca parintii il alinta gigel?
    lisa… cred ca maine imi fac vant si o sun pe cristina. nu promit caci am zile nebune, de final de luna. dar sigur va avea o imbratisare de la tine, prin mine.
    oricum, eu ii sunt datoare pana peste urechi si coada neagra… :)))

    pisica 27 aprilie 2009 22:02 Răspunde
  • Fete dragi, mi-e tare somn. Am fost la sala, dupa doua saptamani de pauza, am nimerit la step aerobic si m-am suit si dat jos de pe scaunesul ala de nu-mi mai simt picioarele.
    Va strang la suflet, va iau in visele mele albastre si unduite in care inca plutesc pe valuri si simt miros de mare.

    simona ioana 27 aprilie 2009 22:04 Răspunde
  • ah pisica mi-a tresarit involuntar inima cand am citit sicilia…acum un an ne mangaia soarele pe acolo,ne plimbam visele pe plajele albe, sub cerul albastru…acum un an lumea era a mea, stapana abosoluta eram…si acum ce fac? stau si tremur ca o frunza in vant…
    inima nu e intreaga cand iubitul meu e departe, nu stiu sa respir fara el, nu stiu sa dorm fara el…ma invart prin lume fara nici un rost, fara nici o tinta…
    Sicilia ( daca ma intrebi) are cea mai uimitoare mare din toate marile lumii, de un turcoaz ce-ti fura mintile si sufletul…eu mi-am lasat si ganduri si suflet in apele ei…
    ma intreb daca sunt trista, sau linistita…sau cum sunt? mi-e dor imens de el, de noi, de mine…m-as urca in varf de munte si mi-as striga toata durerea si toata teama daca as stii ca un singur strigat ma va elibera, daca as sti ca apoi toate se vor pierde, vor arde dincolo de stele…ca nu va mai ramane urma din ele pe ochii mei, pe sufletul meu si-n gandurile mele.
    uneori mi-e teama ca exagerez si poate nu stiu eu ce-i teama adevarata…si suferinta…si lacrimile…

    dalila tua 27 aprilie 2009 22:13 Răspunde
  • simonaioana vin si eu cu tine la somn… cu sala nu le am, dar mi-e somn si mie dupa o zi de sedinte luuuuuuuuuuungi.
    de fapt pentru mine ziua de luni e obositoare. dar imi numar zilele pana la 1 mai.

    pisica 27 aprilie 2009 22:13 Răspunde
  • dalila mea… of… cum sa-ti aduc zambet? cum sa fac?
    o sa privesc marea in fiecare zi a sederii mele acolo, de pe terasa de unde o sa-mi sorb cafeaua. si o sa privesc marea cu tine in gand. o s-o rog sa iti aduca inapoi zambetul, puterea, curajul…
    si pentru ca este albastra (stiu cat de tulburator de albastra) voi purta un gand pentru cristina bizu (pentru ca asa am cunoscut-o eu, ca un senin, ca o lumina, prima lumina de primavara) si unul pentru rosanne… frumoasa si blanda noastra rosanne.

    pisica 27 aprilie 2009 22:16 Răspunde
  • pisica mea draga doar eu pot sa-mi aduc liniste in suflet, eu trebuie sa-mi gasesc curaj sa cred orbeste in noi, in dragostea noastra…ca la inceput…
    eu stiu ca spaimele astea or sa dispara incet, incet…
    tu draga mea pisica imi aduci mereu zambetul pe buze…ma gandesc la voi cand mi-e greu…

    dalila tua 27 aprilie 2009 22:26 Răspunde
  • Dalila, tu care ai impartit cu mine aceeasi bancuta in Rai, te tin de mana, ca sa iti alung toate nelinistile. Ai incredere in voi, si va fi bine, sa vezi!

    Va imbratisez si eu de Noapte buna. Va iau cu mine in vis!

    Vise frumoase Alice draga. Vise frumoase, Dalila parte din sufletul meu, Pisica mea neagra, Simona Ioana cu „tristetile cronice din adolescenta”, care acum, s-au asezat agitate in sufletul meu…vise frumoase si tie Ralu draga, Simone, Monica, Cristina Socaciu, Rosanne, Ema, Roberrta…Vise frumoase tuturor!

    alyce 27 aprilie 2009 22:50 Răspunde
  • @felice,pisica ,dalia tua:ma bucur foarte tare ca ati directionat cei 2% catre oameni care au nevoie de ei.Ma bucur foarte tare caci nu prea am in jur oameni care sa faca asta.O zi buna tuturor!

    Ioana 28 aprilie 2009 6:10 Răspunde
  • Va spun Buna dimineata, dintr-un rasarit de primavara ravasita. Privesc cerul insangerat si inramat de geamul meu, si stau cuminte, cuibarita intr-un colt de camera „sorbind cu paiul lacrimi de pa zid”. In dimineata aceasta cafeaua mi-e amara. Mi s-a terminat frisca, zaharul, speranta.

    Va imbratisez pe toti, pe tine Alice scumpa, pe voi dragilor!

    O zi frumoasa, sa avem!

    alyce 28 aprilie 2009 6:48 Răspunde
  • Buna dimineata. Azi va invit la tortul meu…sunt mamica de sase ani!!
    Alice, sunt de mana ta nemuritoare.
    Pisica, multumesc inca o data, sa-mi amintesti povestea…
    Raluca, doar stari..si dor de viata mea de altadata…
    Alyce, Dalila, Sara, Cristina, Ema, Simona Ioana, Felice, Simone, va imbratisez cu drag pe toate si pe toti.
    Amalia, felicitari pentru articol, l-am sorbit!!
    Va multumesc, va datorez enorm.

    rosanne 28 aprilie 2009 7:45 Răspunde
  • …Ooooo „LA MULTI MULTI ANI”, pentru Rosanne si baietetelul ei..!!!!

    Buna dimineata suflete alese…

    Sara 28 aprilie 2009 8:01 Răspunde
  • Rosanne, la multi ani fiului tau !

    Valin 28 aprilie 2009 9:13 Răspunde
  • La multi ani, Rosanne! Sa cresteti sanatosi si fericiti!

    http://www.youtube.com/watch?v=-wz27kG5Trg&feature=related

    Ema 28 aprilie 2009 9:27 Răspunde
  • Buna dimineata,

    Rosanne, la multi ani pentru puiul tau. Sa-ti traiasca, sa fie sanatos si norocos.
    Alyce, iti trimit eu azi si frisca si speranta. Si-ti multumesc pentru serile in care ai fost aici si m-ai incurajat. Hai, sa te va zambind. O sa fie bine, ai sa vezi!
    O zi cu soare si cu bucurie sa aveti.

    Felice 28 aprilie 2009 9:29 Răspunde
  • Buna dragelor, buna Rosanne si La multi Ani pentru puiul tau!
    Va doresc o zi minunata in care exercitiul de a zambi sa dea cele mai bune rezultate!

    Soso 28 aprilie 2009 11:27 Răspunde
  • Rosanne,La multi ani pt omuletul de 6 ani! Sa fie fericit,sanatos,sa te bucuri de el!

    florentinamurgoci 28 aprilie 2009 11:30 Răspunde
  • Rosanne LA MULTI ANI pentru baietelul tau. Sa ii dea Dumnezeu sanatate si noroc. Sunt sigura ca e foarte mandru de mamica lui cea frumoasa, baietii percep de mici lucrurile astea chiar daca nu le spun.

    Va doresc o zi vesela si senina, cu tort si copii galagiosi.

    simona ioana 28 aprilie 2009 11:30 Răspunde
  • La multi ani, fiului tau, Rosanne!

    Carmen Sofianu 28 aprilie 2009 12:46 Răspunde
  • Va multumesc din suflet, sa va traiasca si voua copiii sanatosi, voi la fel, sa fim fericiti si sa ne regasim cu bine.
    Va imbratisez cu lacrimi de emotie…

    rosanne 28 aprilie 2009 13:43 Răspunde
  • Am citit cu nesatz revista, sunt ani si ani de dependentza,pe care nici nu vreau s-o vindec.Trebuie ca iubesti prea mult scrisul frumos, ca sa-ti iasa de fiecare data ceva de care ceilalti sa devina dependenti.Si sa ai har de la Dumnezeu,asta-i clar.

    ana 28 aprilie 2009 13:47 Răspunde
  • Rosanne , La multi ani ! pt. cei sase anisori ! sa creasca mare , sanatos ,si tu sa te bucuri de copilasii tai .
    Draga Alice bucuria si zimbetul copiilor sunt minunate , sunt pansamente pt. sufletul unei mame prea triste dar care merita sa fie fericita deplin.
    Revista , tot copilul tau , este o incintare , multumesc .
    O zi senina

    Ella 28 aprilie 2009 14:39 Răspunde
  • Rosanne, de azi dimineata ti-am facut urarile, dar am vrut sa pun si un cantecel acolo, sa sarbatoriti cum se cuvine. Vad ca mesajul meu asteapta si acum sa fie moderat. Motiv pentru care revin cu urarile: LA MULTI ANI, SA CRESTETI SANATOSI, FRUMOSI, VOINICI SI FERICITI!

    Ema 28 aprilie 2009 15:15 Răspunde
  • Poveste,
    pentru fiul Rosannei
    pentru copilul din voi, suflete frumoase

    Traia odata intr.un regat un cavaler ce purta vesnic o armura de fier. Supusii erau speriati de el, desi stiau ca este curajos si victorios in lupte. Era un personaj cunoscut si multe printese ii duceau dorul.
    Intr.o zi, nervos, se zburli la supusii sai:
    – Nu va apropiati ca lovesc cu lancea! striga cavalerul.
    Si toti supusii fugira care incotro vazura cu ochii. Ramase pe loc doar mica printesa.
    – Tu ce mai astepti, mica printesa? N.ai auzit?
    – Am auzit. Dar vreau sa stau de vorba cu tine. Astept sa.ti dai jos armura.
    – Unde ai vazut tu cavaler fara armura? Spune ce ai de spus!Desi sunt satul de problemele mele ca sa le mai ascult si pe ale tale.
    Totusi, cavalerul ciuli urechile.
    – Cred ca m.am indragostit de tine, cavalerule! rosti mica printesa.
    – Nu, zau! Si eu m.am indragostit de Luna. Dar imi va trece, ca de altfel si tie. Altceva, mica printesa?
    – Ti.am adus sa asculti ” sunetul valurilor”. Am auzit ca.ti place.
    – Da. O sa ascult cand o sa am timp. Si…de ce esti asa mica? Nu stii ca exista pantofi care inalta?
    Intr.o alta zi cei doi purtara urmatorul dialog:
    – Te salut, mica printesa! Ce alergi asa?
    – Am venit sa.ti aduc ” cartea naturii”. Este foarte frumoasa.
    – Crezi ca eu am timpul tau sa citesc?
    – Chiar merita s.o citesti.
    – Sa vad. Dar, ce stai asa departe de mine? Apropie.te sa.ti arat ceva.
    Mica printesa se apropie si privi fotografiile dim mana cavalerului. Era atat de aproape de el si cat de mult ar fi vrut sa.l atinga si el sa o ia in brate, sa o sarute. Pleca tulburata in seara aceea si se gandi intruna la el. Cum sa.l faca sa o iubeasa?
    ” Poate are alta printesa?” gandi cu voce tare micul nostru personaj.
    ” Si daca e indragostit de ea, cum ma poate iubi si pe mine?”
    Dar isi alunga repede acest gand.
    Cavalerul pleca in cruciada si se intoarse victorios. Mica printesa veni sa.l felicite. El o intampina zambind.
    – Cine te.a imbracat asa sobru mica printesa?
    – Nu iti plac hainele mele?
    – Imi plac. Dar…imi plac.
    – Te felicit pentru batalia castigata.
    – Da. Multi credeau ca nu am sanse, dar le.am dovedit ca pot.
    – Uite, ti.am facut o placinta cu busuioc. Alunga dusmanii si aduce dragostea.
    Cavalerul zambi.
    – Mica printesa, iti multumesc! Dar ti.am mai spus ca o poveste intre noi doi este imposibila. Am supara micul regat si amandoi am avea de suferit. Odata starniti, supusii sunt greu de oprit.
    – Dar te doresc atat de mult, cavalerule!
    – Cauta si tu in alta parte.
    – Nu pot. Eu n.am cautat pe nimeni, dar te.am gasit pe tine.
    Intr.o stare de euforie, cavalerul rosti:
    – Bine. Ne vom intalni la noapte mica printesa. La 12, in padure, la lacul argintiu.
    Mica printesa ajunse cu mult mai devreme la locul intalnirii. Dar ora 12 trecu si cavalerul nici gand sa apara. Pendula batu ora 0.30 si atunci mica printesa stiu ca el nu va veni. Incepu sa planga si adormi intr.un tarziu pe muschiul ce imprejmuia tulpina stejarului.
    De unde sa stie ea ca in tot acest timp fusese urmarita de departe de cavaler. Din desisul padurii el ii veghease orice miscare. Acum, stiind.o adormita isi lepada armura si se apropie de ea.
    – Mica printesa, imi pare rau ca te.am suparat! Imi este atat de teama sa ma indragostesc. Nu vreau sa sufar din nou. Raman mai bine cavalerul cu armura de fier. Ai sa ma intelegi, mica printesa?
    Si parca mica printesa il auzi si deschise ochii. Atunci cavalerul se sperie si fugi.
    – Cavalerule, ai venit! Ce fericita sunt! Dar unde fugi? Cavalerule, stai, nu pleca!
    Dar el isi lua armura si se pierdu in intunecimea padurii.
    Batranii spun ca de atunci inainte cavalerul nu mai purta armura decat in batalii, iar dragostea celor doi se implini si nimeni din tot regatul nu vota impotriva.

    Carmen Sofianu 28 aprilie 2009 17:10 Răspunde
  • La multi ani Rosanne, pentru mama deosebita care esti, pentru minunea fara de margini a faptului ca ai cel mai iubit fiu de 6 ani din lume… si e al tau!
    Vin si eu cu gand si dor… si imbratisari speciale pentru voi doi.

    si pentru ema, lisa, simonaioana, Alice, felice, ioana, ella, d-na murgoci, soso si tot clanul (numit sau nenumit)… drag si dor de voi ma intorc mereu aici, ca acasa. si e vina voastra, a tuturor…

    pisica 28 aprilie 2009 17:14 Răspunde
  • Buna ziua, Zeite dragi…

    Alyce, iti pun din seara asta o sticluta cu praf de speranta, langa cescuta ta, sa o vezi la ora cafelei, imi dai voie? Sa o folosim cu toatele, la nevoie…
    Rosanne, fericirea sa te insoteasca azi si nu numai, ochii tai minunati sa fie mereu senini, iar fiului tau un sincer „LA MULTI ANI FRUMOSI” langa mamica lui!
    Multumesc pisica draga de ghemul de ganduri catre mine, l-am primit cu drag, ca de fiecare data si ti-am multumit in gand ca, desi nu ma cunosti, crezi in mine si nu ma lasi sa ma numesc..lasa.
    Carmen Sofianu, minunata povestea…cu multe invataturi. Uite, de dragul povestii astazi imi imaginez ca stam toate intr-un minunat salon, imens, cu semineu si candelabre uriase, imbracate in rochii lungi, superbe, ascunzandu-ne emotiile pe dupa cate un evantai si ascultandu-te pe tine, in mijlocul nostru depanand povestea. Oare unde sunt lorzii? Si de ce vedem in jur doar armuri de fier pe piepturi? Iar noi de ce n-avem armura?

    Buna seara Zeite-Domnite…

    Roberrta 28 aprilie 2009 17:25 Răspunde
  • Pentru ca noi nu ne temem sa iubim, nu ne temem sa traim…Acum suntem una cu pamantul, iar maine ne ridicam pana la stele. Traim emotiile de la plus la minus infinit…si avem rabdare si atata asteptare in noi…Invatam dragostea…

    Carmen Sofianu 28 aprilie 2009 17:42 Răspunde
  • Buna seara, vad ca ne strangem cu totii langa tortul aniversatului de azi. Doar avem sarbatoare in familie !

    Frumoasa povestea Carmen, extrem de adevarate concluziile. Cine nu va avea curajul sa isi dea jos armura nu va suferi dar nici nu va simti ca traieste.

    simona ioana 28 aprilie 2009 18:00 Răspunde
  • simonaioana mare dreptate ai… ne strangem cuminti cu zambet, cu bucurie, la sarbatoarea lui rosanne, la sarbatoarea puiului ei.
    eu vin dupa mirosul de frisca si ciocolata si am un zambet larg pe chip… pentru voi.
    liliac mai ai sora mea laotong? sa-mi poarte de zambet. de cand ai venit acasa parca ai fi adus si soarele cu tine.

    roberrta eu incerc sa nu uit pe nimeni in gandul meu bun. de-aceea ghemele au tatuate numele fiecaruia. si nu, nu trebuie sa te cunosc fizic ca sa stiu ca esti un om bun, deosebit, un suflet cald. asa ca eu sunt cea care multumeste… ca ma vezi.

    carmen sofianu povestea ta e ca tot ce primim e la tine frumos, nemilos de frumos si de plin de talc. multumesc si eu, chiar daca nu am curajul intotdeauna sa dau armura jos.

    pisica 28 aprilie 2009 18:22 Răspunde
  • Va sarut si va multumesc!
    Sa avem o seara de sarbatoare, sa suflam in lumanari, sa cantam ” Multi ani traiasca!”, sa fim bine, sa fim impreuna…

    Carmen Sofianu 28 aprilie 2009 18:40 Răspunde
  • Sora mea, am liliac alb si mov, mi-e tare drag, zambesc de fiecare data cand il privesc. Ti-l daruiesc tie, impreuna cu un buchetel de lacrimioare. Imi plac tare mult florile care miros.
    Te imbratisez cu brate pline de flori.

    simona ioana 28 aprilie 2009 19:01 Răspunde
  • La multi, multi ani! tinerei mamici, Rosanne. Sa-ti traiasca copilasul, sa te bucuri de el.
    Si odata cu fiecare primavara, sa cresteti impreuna, doua suflete, nedespartite.
    …………….
    Ganduri sincere, de seara, pentru cele mai minunate femei, intalnite aici.

    atena 28 aprilie 2009 19:32 Răspunde
  • 🙂 insfac toate florile de la tine de bucurie si de drag ca sunt de la tine, simonaioana mea….

    cand incepem sa suflam?

    pisica 28 aprilie 2009 19:33 Răspunde
  • Ieri, fiica mea, Corina, a implinit 17 ani.
    Inca mai port emotia si fericirea pe care, tare mult, as vrea sa le impart cu tine Rosanne, cu voi….
    Noapte buna!

    atena 28 aprilie 2009 19:36 Răspunde
  • atena, de ce nu ne-ai spus? am fi cantat de ieri intr-una pentru mame bune si frumoase, pentru copii deosebiti si dragi. cantam si acum, cu bucurie, cu drag, din tot sufletul.
    sa iti traiasca si sa te bucure fiica ta, femeia din muguri de primavara ce iti este, stiu, in cuvinte ce nu s-au inventat inca ea este lumina, bucurie, sufletul tau intreg.
    (candva demult, pe cand visam la Horatia mea ce ar fi avut anul acesta 16 ani, imi imaginam cum este sa fii mama, mama unei viitoare femei… am ramas cu visul si cand mi-e dor privesc la voi, mamele fiicelor noastre…)

    pisica 28 aprilie 2009 19:42 Răspunde
  • La multi ani pentru fiica ta Atena. 17 ani, ce varsta minunata, toata lumea era a mea, as fi vrut ca timpul sa se opreasca atunci, sa raman mereu, pentru totdeauna la cifra asta magica. (Din fericire nu mi s-a indeplinit dorinta, n-as fi stiut ce pierd…)

    Cami draga mea, iti simt tristetea. Te iau de mana, iti mangai parul frumos, buclat, nevopsit…

    simona ioana 28 aprilie 2009 20:00 Răspunde
  • simonaioana iertare, dar nu e tristete… faptul ca acum, dupa atatia ani pot vorbi despre asta este… acceptare. si ma bucur sa vad copii in ochii mamelor lor… iubesc mamele care se lumineaza cand isi spun pruncii (da, te-am vazut si pe tine, cu delicatetea si discretia tacerii cand e vorba sa vorbesti despre tine, dar cu lumina aceea speciala si binecuvantata cand e vorba sa-l spui pe fiul tau, minunatul tau fiu).
    dar iti multumesc pentru ca imi esti mereu de partea mea, mereu calda si buna, nemeritat de buna.
    azi am macii mai rosii decat de obicei… aproape ca nu-mi vine sa cred ca te-ai intors acasa.
    oare pot cuvintele sa spuna mai mult decat ochii ca mi-ai lipsit?

    pisica 28 aprilie 2009 20:06 Răspunde
  • Ma apropiu, din nou, de orele mele pusti, in care lacrimile imi picura fara de speranta, pe foi ce gem de durere. Ma simt ingropata de toata aceasta tacere a noptii. Privesc cerul decupat, si vad umbre de stele si farame de luna. Si, in cadenta randurilor mele, simt cum pustiul ma cuprinde, cum imi frange speranta, furandu-mi si cel din urma vis. Ma simt sufocata de nimicul din jurul meu, si in naivitatea mea, cu care astept sa vina cineva sa ma salveze, imi aman propria eliberare pentru…niciodata. Si, cand imi vad sufletul desirat pe parchet, va scriu voua, cersind o farama de speranta care sa imi aline suferinta, care sa imi alunge durerea, care sa imi redea viata.

    Felice, frisca ta mi-a indulcit ziua, iar speranta o pastrez pentru maine, alaturi de magica “sticluta cu praf de speranta”, a Roberrtei. Va multumesc!
    Rosanne, La multi ani tie si ingerasului tau! La multi ani si pentru fiica ta, Atena!

    Va spun Buna seara, si va mai spun, ca va iau in visele mele. In seara asta sunt obosita…mi-e rau. Alice draga, te strang la sufletul meu. Pisica, Simona Ioana, Carmen Sofianu, Ema, Ella, va imbratisez tare tare!

    alyce 28 aprilie 2009 21:02 Răspunde
  • Unul dintre putinele (foarte putinele) hai sa le zicem lucruri care mi-au lipsit in saptamanile in care am lipsit au fost familia mea si voi. Adica tot familia mea. Ma gandeam seara la voi, la cum s-a comentat intalnirea din Bucuresti, la impresiile care sigur au fost coplesitoare. Ma gandeam cum v-as fi povestit ce frumuseti am vazut in ziua respectiva.
    E frumos sa fi plecat dar e bine sa ai la ce sa te intorci. Iar eu va am pe voi. Multumesc din suflet.

    simona ioana 28 aprilie 2009 21:17 Răspunde
  • Foarte frumoasa povestea ta, Carmen. Ce bine ar fi ca macar o parte din cavalerii moderni sa-si lepede armurile din cand in cand, asta daca acceptam ca mai exista cavaleri.
    Roberrta iau si eu un varf din praful tau de speranta. Alyce te tin de mana si as vrea sa-ti alung tristetile si sa-ti fac noaptea frumoasa si usoara. Eu am obosit sa tot astept sa vina cineva sa ma smulga din noaptea mea, dar cu tine de mana, poate o sa gasesc puterea sa o fac singura si sa gasesc drumul bun.
    Va invelesc de noapte buna si de vise frumoase.

    Felice 28 aprilie 2009 21:40 Răspunde
  • sunt ilinca si va citesc de cateva saptamani bune. povestile voastre sunt asemanatoare sau poate prea diferite fata de povestea mea. a mea e trista si provocata de mine. am inselat omul pe care il iubesc. l-am inselat in momentul in care am crezut ca il pierd si m-am aruncat neajutorata spre un altul. am 22 de ani si iubesc. si iubesc o persoana care acum nu ma mai vrea, ma alunga si ma sufera. ne-am despartit acum o luna si o saptamana, si in tot acest timp inima mea nu a vazut altceva decat durere si tristete. astept si eu rasaritul din furtuna care imi tulbura zilele. am invatat sa numar secundele din zi, dar fara rezultat. relatia noastra s-a bazat pe momente comice si mii de surprize. in tot acest timp de 1 luna si ceva, am apelat la surprize. dar nu zaresc zambetul pe chipul lui, iar asta ma inchide. ma inchide in lumi necunoscute mie, in tristeti nemaivazute. mi-am asternut peste suflet o pelerina prea groasa. sfatuiti-ma, voi! odata cu el mi-au plecat si oamenii in care credeam, adica prietenii mei. acum sunt doar eu, ideile mele, incercarile mele de a-l surprinde si dorinta de a vorbi cu lume care sa ma sfatuiasca de bine. Iar pe Dumnezeu il am mereu in suflet odata cu toata ruga mea. asadar, bine am venit!

    ilinca 28 aprilie 2009 21:40 Răspunde
  • ilinca ce nume frumos ai! bine ai venit.

    pisica 28 aprilie 2009 21:59 Răspunde
  • “Nu te agita atat, lucrurile bune se petrec atunci cand le astepti mai putin”. Nu am spus eu asta, ci Gabriel Garcia Marquez, eu pot doar sa confirm ca e perfect adevarat. Asa ca dragele mele Alyce si Felice (uite ca si numele va rimeaza) va rog ca maine sa zambiti. Cine stie cine se indragosteste de zambetul vostru.

    Va imbratisez, va veghez visele.

    simona ioana 28 aprilie 2009 22:00 Răspunde
  • O dedicatie, pentru voi

    Pentru o randunica ce aduce primavara
    Pentru dragostea ce se naste in seara asta
    Pentru parfumul ce se inalta dintr-o floare
    Pentru ca maine va fi o zi mai buna

    http://www.youtube.com/watch?v=kQJApNFWP_o

    simona ioana 28 aprilie 2009 22:09 Răspunde
  • simonaioana eu vin ca ecoul vorbelor tale bune: de dragul rimei zic si eu alyce si felice, un zambet maaaaaaaaaaaaaare maine!
    lisa mic aminteste-ti ce ti-am spus cat inca erau zapezi prin lume si nu ne stiam, nu ne priviseram si nu iti auzisem bratarile: iubirea nu se cauta, ea vine. rolul tau este sa ai grija, sa te gaseasca intreaga. si pentru ca ea sa te gaseasca intreaga este nevoie si de zambet… ca suflete nobile se vede ca aveti si cu ochii inchisi, dragele mele, bunele mele.

    simonaioana stii ce ma gandeam despre parul meu? ca mi-ar placea sa semene cu ciocolata, dar imi iubesc fiecare fir alb, din multele fire albe care se vad, pentru ca sunt eu, eu ascunsa si risipita in fiecare zi din viata mea.
    si astept cuminte povesti din minunile vazute de tine, din bucuriile pe care ochii tai le-ua vazut pentru noi.

    pisica 28 aprilie 2009 22:10 Răspunde
  • Multumesc, Simonaioana, multumesc de gandurile tale. Asa as vrea sa fie o zi mai buna, dar cu fiecare zi mi-e din ce in ce mai greu sa astept, sa cred, sa sper. Si cand cred ca am apucat pe drumul cel bun si ca apar raze de speranta si pentru mine, totul se prabuseste si eu nu gasesc de ce sa ma agat.
    Multumesc ca sunteti aici.

    Felice 28 aprilie 2009 22:35 Răspunde
  • Cafea fierbinte…Buna dimineata. Tot va mai multumesc….
    Atena, la multi ani fiicei tale! Si eu am avut un moment de ezitare daca sa spun lucrul asta, sa nu se creada ca vreau sa atrag atentia intr-un fel, cu tot felul de evenimente personale.Dar, eu simt ca sunt intre prieteni si mi se dovedeste atat de frumos.
    Carmen, multumim pentru poveste, baiatul meu chiar este poreclit ‘Filozoful” la gradinita…gandeste mult si vorbeste „mai masurat” decat mine.Asa ca povestea este pe gustul lui.
    Tuturor celor care mi-au telefonat si mi-au scris…sau doar s-au gandit..LA MULTI ANI si voua!
    Alice, ieri am primit si eu un dar-surpriza.O colega mi-a spus ca m-a vazut la TVR Cultural…la o lansare de carte.Mi-au tresarit toate sentimentele frumoase catre tine.Ma tin de mana ta, iti datorez enorm.
    Va imbratisez mereu.

    rosanne 29 aprilie 2009 6:16 Răspunde
  • Buna dimineata. Vin la cafeaua ta Rosanne, asa cum ieri am venit la tort. De ce sa nu ne fi spus? Sunt mai frumoase bucuriile atunci cand le impartasesti cu prietenii.

    Va salut cu drag, o zi luminoasa.

    simona ioana 29 aprilie 2009 8:25 Răspunde
  • Buna dimineata

    ..pasesc cu sfiala intr-o lume atat de frumoasa…pe varfuri , ma strecor printre atatea suflete pline de minuni..va citesc demult,neindraznind sa „vorbesc”

    ..zile de-a randul cartile tale ,Alice,au stat langa patul meu,veghindu-mi nesomnul..citite si rascitite, cuvintele tale imi umpleua ochii de lacrimi si sufletul de speranta..

    …astept o minune ..mama a plecat ,intr-o dimineata de sambata,lasandu-ma suspendata intr-o lume fara zambet..au ramas cuvinte nerostite..atatea..sunt momente ,cand ii simt lipsa sfasietor…

    …e langa mine,tudorul meu,de 10 ani..el imi sterge lacrimile ..ma ia de mana si incercam sa pasim mai departe..

    ..e bine ca sunteti aici..

    danutza 29 aprilie 2009 8:27 Răspunde
  • La multi ani Atena, mama minunata ce esti, pentru fiica ta si pentru tine…pentru cuvintele minunate ce vi le veti adresa…pentru incurajarile ce vor urma cand va veti gasi in fata deciziilor…pentru tot ce va fii, caci nu conteaza anii din viata omului, ci viata din anii sai!

    Buna dimineata va spun si eu dragele mele. Astazi va fi bine pentru noi toate, presimt!

    Soso 29 aprilie 2009 9:25 Răspunde
  • Buna va fie inima, dragi imbratisarile, minunate aniversarile! Va sarut cu dor neostoit, am sosit aseara, mi-ati lipsit si v-am tinut strans in inima mea.
    Zi frumoasa cu soare, ne auzim!

    Simona Radoi 29 aprilie 2009 9:38 Răspunde
  • buna dimineata zanele mele…ieri am lipsit aproape motivat…m-a lovit un pui de febra care inca ma mai tine in pat…ma dor toti muschii si toate gandurile, dar in curand va trece…
    Stiu ca este cu intraziere dar la multi ani voua mamici dragi si la multi ani copiilor vostrii minunati…
    vin si eu cu vesti bune: am luat intreviul..cand m-au sunat ieri imi venea sa plang de bucurie, de fapt am si plans dupa ce am inchis telefonul…acum stau cocotata in varful patului inconjurata de pastile si de ceaiuri si-mi tot verific mail-ul…

    dalila tua 29 aprilie 2009 10:32 Răspunde
  • Buna dimineata, pe la pranz! Sa-ti traiasca printesa, Atena (zana buna si frumoasa, ce esti!) Va port cu mine cat e ziua de lunga, uneori imi surprind gandurile povestindu-va ce am facut peste zi, sunteti parte din mine! Alyce… Felice, sus! E loc de mai bine in vietile voastre! Trebuie! Hai sus!
    Zi buna sa aveti! Si zambete! Daca n-aveti cui, zambiti la soare si el transmite zambetele voastre frumoase catre noi!

    Ema 29 aprilie 2009 10:53 Răspunde
  • Atena te imbratisez cu mult drag si „La multi ani !” , pentru fiica ta , cu optimismul si veselia virstei sa – ti aduca si tie zimbetul pe chip .
    Pe 25.04 si a mea fiica a implinit 25 ani . Ea este raza mea de soare care-mi lumineaza zilele .
    mica mea pauza in care v-am citit trebuie sa se incheie , va imbratisez cu drag si acum ascult ” Frumoase sunt florile tale „- Mirabela Dauer , o melodie necunoscuta de mine pina azi , nu pot sa o postez , va rog cautati-o voi , merita .

    Ella 29 aprilie 2009 11:05 Răspunde
  • Felicitari, Dalila!!! Sampanie? Petrecere…dupa ce scapi de febra?!

    Ema 29 aprilie 2009 11:12 Răspunde
  • La multi ani , tuturor copiilor nostrii !
    La multi ani Rossane, pentru „filozoful” tau drag, si tie Atena pentru domnisoara ta de 17 ani!
    Sa ne traiasca, sa ne fie sanatosi, si impliniti in visurile lor marete, poate mai marete decat ale noastre…Sa ne fie bine si sa ne bucuram alaturi de ei.
    Zi frumoasa si calda tuturor

    monica 29 aprilie 2009 11:18 Răspunde
  • Ella ce frumos, in 25 .04 , fiica ta , a implinit 25 de primaveri…Ce frumos ! La multi ani , si fiicei tale, si tie pentru minunea ta…
    Doamne cate batalii mai am de dus pana cand Rucsandra mea va avea 25 ani !!!

    Dalilla – felicitari ! Vezi cum toate vin atunci cand trebuie, nu neaparat cand ne dorimi noi..
    E bine ca vin…Bafta la noua slujba, sa fie cum iti doresti.

    gata , fug la munca …

    monica 29 aprilie 2009 11:23 Răspunde
  • la multi ani tuturor! multi ani plini ochi numai de clipe frumoase

    ilinca 29 aprilie 2009 11:24 Răspunde
  • Hace días que no acudía a su blog y me he alegrado ver reflejado en los ojos en de Ilona y Victor la sorpresa y el entusiamo, pues me ha permitido recordar que cuando, a una edad similar, veía películas de dibujos animados de Disney, en concreto la de „Jumbo el elefante volador”, que al desplegar sus desproporcionadas orejas hacía algo más que describir piruetas y volar bajo la lona del circo, era el pistoletazo de salida de la carrera de la imaginación. Sus enormes orejas desplegadas como alas fueron para mí la metáfora del triunfo de la ilusión sobre las limitaciones individuales.
    Un saludo afectuoso

    octavio 29 aprilie 2009 11:39 Răspunde
  • Ella, draga de tine, La multi ani fiicei tale iubite pentru cele 25 de minunate primaveri…m-ai facut sa-mi aduc aminte cum eram eu atunci…ai spus ca este rasa ta de soare care-ti lumineaza zilele si te cred din suflet ca asa este, dar indraznesc cu rusine sa te rog ceva…sa nu uiti te rog sa ii spui si ei asta, sau mai mult, sa o faci sa simta acest lucru…stiu ca asa faci, dar eu tot spun asta tuturor mamelor pe care viata mi le aduce inainte, cu aceeasi rusine, cu aceleasi lacrimi

    Dalila, bravo draga mea, de mii de ori bravo pana te-oi satura! ai gija de sanatate ca sa le poti duce pe toate (job included) 🙂

    Soso 29 aprilie 2009 11:57 Răspunde
  • Ella, Atena, ” La multi ani!” pentru fiicele voastre. Sa fie iubite!
    Bravo Dalilla! Incepe sa apara soarele.
    Rosanne, am baut 2 cani din cafeaua ta si mi.a mers tare bine.
    Ilinca,bine ai venit! Continua cu surprizele, ai rabdare si nu.ti pierde speranta! Toti gresim, de aceea exista iertarea.
    Va sarut suflete frumoase! Azi am vazut mult liliac alb intr.o gradina si m.am gandit zambind la voi…Pisica, Simona Ioana, Simona Radoi, Rosanne, Alyce, Alice, Felice, Atena, Ella, Ema, Soso, Anna lui Cris( imi place le nebunie cum suna), Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Dalilla, Corina, Monica, Robertta, Ilinca, Raluca, Florentina, Costi, Valin…si toti cei care au trecut si au ramas aici… sau nu au ramas…

    Carmen Sofianu 29 aprilie 2009 14:15 Răspunde
  • @Corina
    Draga mea, ti-am scris un mail de raspuns de indata ce am primit pozele tale…dar cred ca tu esti inca in Tunisia, iar casuta ta este plina! Te rog sa-mi dai un semn dupa ce revii!
    @Fete (Soso in special)
    Va doresc sa aveti numai zile luminoase, pline de flori si de zambete!

    @Alice
    Minunat numarul din mai al revistei, asa cum ne-ai promis! Mii de multumiri!

    Anda 29 aprilie 2009 15:12 Răspunde
  • Anda, cat te-am asteptat aici pe blog, fata draga cu bucle aurii care ma cauta dupa intalnirea noastra de Florii…ce mai faci? ai impartasit cu cei dragi minunea de a fi publicat in cartea magica?

    Soso 29 aprilie 2009 15:25 Răspunde
  • 🙂 Da, cu o parte, cei mai apropiati…in rest nu prea am popularizat evenimentul…se pare ca sunt mai egoista cu bucuriile 🙂 Cei dragi au luat deocamdata revista si acum asteapta si cartea, ca sa nu fie totul dintr-o data. Acum m-am mobilizat un pic si incerc sa imi creez si alte bucurii care sa tina doar de mine…

    Anda 29 aprilie 2009 16:19 Răspunde
  • Multumesc, Ella, pentru cuvintele tale. La mulÅ£i ani fericiÅ£i ÅŸi fiicei tale.
    Mulţumesc, tuturor pentru cuvintele frumoase!
    E minunat… e minunat, căci aduce-Å£i zâmbetul pe faÅ£a mea.

    atena 29 aprilie 2009 16:23 Răspunde
  • Unde este Anna??!!

    atena 29 aprilie 2009 16:24 Răspunde
  • va spun buna seara si va citesc.
    sunt aici… cu liliac alb de la carmen, cu gand bun, cu o floare de hibiscus in palme…

    pisica 29 aprilie 2009 19:32 Răspunde
  • ÃŽnchid cu grijă Tangoul, din ce în ce mai preÅ£ios!
    Este un număr extraordinar.
    Felicitări, dragă Alice!
    Adrian Păunescu este minunat de adevărat!
    Cât priveşte Principesa Margareta, mulţumim!
    Închid Tangoul, ultimul pas al dansului, deja flămândă pentru următorul.

    atena 29 aprilie 2009 19:53 Răspunde
  • Va spun si eu buna seara. Va citesc. Am avut o zi speciala, cu zambete si lacrimi, am primit o multime de vesti si acum incerc sa le pun in ordine, sa aleg si sa culeg.
    O sa va povestesc candva.
    Alyce, cum ti-e seara? Esti mai linistita, vii cu zambete la noi?
    Dalila, felicitari. Te astept cu drag la Bucuresti la o cafea.
    Va imbratisez.

    Felice 29 aprilie 2009 20:24 Răspunde
  • Povestea stiloului

    Stiloul sare sprinten. Isi inmoaie penita in cerneala. Albastra e cerneala. Ca albastrul ochilor mei, ca albastrul cerului senin, noaptea. Isi sterge surplusul cu sugativa, avand miscari delicate, firave.
    Isi potriveste capacul usor, pe spate, ca un joben respectabil.
    Se intinde, isi trosneste varful penetei penru a fi alimentat cu cerneala si incepe povestea:
    „A fost odata un el si-o ea. Frumosi. Tineri. Unul mai ambitios ca altul. Si-au scris -prin mine- cuvinte frumoase. Cand s-au intalnit, nu s-au placut. Nu s-au putut iubi. Si totul s-a sfarsit.
    Dar eu, i-am iubit.
    Sfarsit”
    Stiloul, obosit si trist, isi roteste capacul pentru a-si proteja penita.
    Poate maine va scrie o poveste cu happy end.
    Pana atunci, se duce la odihna in penar.

    Liza 29 aprilie 2009 20:44 Răspunde
  • „Zidul greu si mohorat…
    iedera-i sari de gat.
    El se impietri in sine,
    ea-l imbratisa mai bine;
    pentru cer lasa pamant,
    ploaie o scuipa si vant,
    viscol o incarunti…
    Ea rabda si se lipi.
    Chema pasari in frunzis
    sa le cante pe furis,
    chema soare, chema luna
    sa ii lege impreuna
    si sub fosnet de sarut
    zidul se dadu batut.
    O lasa sa-l napadeasca,
    ranile sa-i inveleasca,
    o lasa sa se alinte,
    pietrele sa-i invesminte
    si din verde se-nverzi
    si uita ce-nseamna gri.
    …………………………..”
    (Passionaria Stoicescu, Balada zidului si a iederei)

    Va imbratisez pe toti.

    rosanne 29 aprilie 2009 21:03 Răspunde
  • Va spun noapte-buna, va imbratisez cu drag!
    Azi, dupa foarte multi ani, mi-am reintalnit un prieten, candva a fost iubitul meu, candva l-am iubit foarte tare. Azi nu am mai simtit nimic, azi i-am vorbit despre iubirea mea, i-am vorbit despre El ( intamplator au acelasi nume, masculinul numelui meu…) ochii lui imi spuneau ca intelege ce e in sufletul meu, azi a fost prietenul meu, azi intalnirea cu el mi-a facut bine…

    Cristina Socaciu 29 aprilie 2009 21:24 Răspunde
  • Ce frumoasa e Balada Rosanne. Ma imbogatesc poeziile pe care le postati aici.

    Felicitari Dalila si succes in noul job ! Sa fie intr-un ceas bun.

    Pisica, draga mea, mi se pare mie sau in seara asta te-ai hotarat sa torci?

    Alyce se pare ca e fata cuminte, s-a pus pe invatat… sau poate se plimba pe strazi cu liliac sub o luna- semiluna?

    Buna seara Carmen, Ella, Ema, Atena, Ilinca, Soso, Anda, Monica, Simona. Buna seara Valin, te simt pe-aproape chiar daca nu te zaresc.
    Danutza, fii binevenita.

    Alice, mi-e doooor de tine !

    simona ioana 29 aprilie 2009 21:34 Răspunde
  • Cristina, interesanta intalnire. Stiu gustul, il priveam si incercam sa inteleg ce am iubit atat de mult la el… de ce am fost atat de nebuna dupa el… si n-am priceput. Venise sa ne impacam, l-am privit in ochi, i-am zambit (fara rautate) si i-am spus „stii, eu te-am iubit foarte mult. dar mi-a trecut”

    simona ioana 29 aprilie 2009 21:39 Răspunde
  • Buna seara!
    Acum am ajuns si eu acasa, si daca tot m-ai intrebat, Felice cum stau cu zambetele, m-am incumetat sa va scriu. Azi dimineata, am amestecat in cafeaua mea, praful magic al Roberrtei. Trebuie sa marturisesc, ca la inceput mi-a fost teama. Teama ca nu cumva sa ma fac ba mare, ba mica, gustand din sticluta sperantei (stiti, ca in poveste). Dar, m-am gandit ca daca mi se va intampla ceva, tot tu draga mea Roberrta imi vei da antidotul. Si, parca dintr-odata mi-a fost liniste, mi-a fost bine. Iti multumesc!
    Somona Ioana a mea, ti-am mai spus ca imi esti tare draga? Iti multumesc pentru Marquez, pentru cuvinte, pentru zambetul, pe care reusesti, intotdeauna, sa mi-l readuci, atunci cand el se rataceste de mine. Si, da, m-am facut fata cuminte. Gata, m-am pus pe invatat, caci vine sesiunea, licenta…

    Va imbratisez pe toti, cu zambete pe buze si in priviri. Va iau cu mine in vis, si va spun ca mi-e dor de voi. De tine Alice scumpa mea….de voi dragelor! Felice, adorm de mana cu tine, ca noaptea trecuta. Si ne trezim, impreuna, zambind, da?

    alyce 29 aprilie 2009 21:57 Răspunde
  • Dalila, parte din sufletul meu, felicitari! Ma bucur mult pentru tine!

    alyce 29 aprilie 2009 22:00 Răspunde
  • Alyce mi-e dor de bratarile tale zornaitoare.
    Somn usor fata mea cuminte.

    Va imbratisez cu drag, pe toti, pe toate.

    simona ioana 29 aprilie 2009 22:25 Răspunde
  • Si eu m-am intrebat de multe ori, Simona Ioana, daca nu idealizez cumva in lipsa…daca nu cumva iubesc povestea si nu omul care poate nici nu stie rolul pe care tot eu i l-am scris… Ma tem ca nu cumva intalnirea pe care mi-o doresc atat sa nu vina intr-o zi, iar eu sa imi dau seama ca…nu mai e nimic acolo, magia s-a dus…si o sa spun la fel ca tine 🙂
    Somn usor, vise frumoase si linistite tuturor!

    Anda 29 aprilie 2009 22:30 Răspunde
  • Va spun Buna dimineata, cu glas ravasit de dor. V-am facut cafeaua in graba, si va imbratisez pe toti, inainte de a pleca. Sunt intr-o nebunie absoluta zilele astea. Felice, draga mea, eu m-am trezit si am zambit. Asa sa faci si tu, da?
    Alice mi-e dor de tine! Si de voi, Simona Ioana, Dalila, Pisica, Anna, Rosanne, Ema, Cristina Bizu, Cristina Socaciu, Monica, Carmen Sofianu, Simona Radoi, Ella, Soso, Atena, Raluca, Roberrta…iertare daca am uitat pe cineva…de toti mi-e dor!

    Va doresc o zi superba!

    alyce 30 aprilie 2009 6:26 Răspunde
  • ” Ia un zambet
    si daruieste-l celui
    care nu l-a avut niciodata.
    Ia o raza de soare
    si trimite-o acolo unde
    domneste intunericul.
    Descopera un izvor de apa
    si spala-l
    pe cel ce traieste in noroi
    Ia o lacrima
    si pune-o pe obrazul celui
    ce n-a plans niciodata.
    Ia curajul si pune-l in inima celui
    care nu stie sa lupte.
    Descopera viata
    si povesteste-o celui
    care nu o intelege.
    Ia speranta si traieste in lumina.
    Ia bunatatea
    si da-o celui care nu stie sa dea.
    Descopera iubirea
    si arat-o lumii….”
    Mahatma Gandhi.

    …..va imbratisez cu drag,in zile libere,in zile de reculegere si rugaciuni,alaturi de oameni foarte dragi mie….
    Atena,draga mea,nu,nu am fost niciodata Ana H……Numele meu este acelasi de cand m-am nascut…..
    M-as bucura sa fi gasit manastirea Caldarusani,si pe parintele Laurentiu….
    Cu adevarat minuni se intampla in acest loc daruit de Dzeu cu liniste,pace,dragoste,har,energii pozitive…
    M-as bucura sa mergeti toti acolo….Veti intelege de ce,abia ,dupa….
    Maine dimineata plec la mare,la Mamaia,vreau sa-l vizitez si pe parintele Arsenie Papacioc la Manastirea Techirghiol….Sper sa ma ajute Dzeu….
    Va doresc zile de liniste si dragoste….
    Am descoperit ieri,la Schitul Darvari,vorbe de suflet,pe care le impartasesc acum cu voi…

    „Este Har….
    …..sa iubesti ,fara sa fii iubit…
    …..sa slujesti ,fara sa fii pretuit…
    …..sa daruiesti,fara sa ti se multumeasca…
    …..sa te jertfesti,fara sa ti se recunoasca…
    …..sa ierti,fara sa fii iertat…
    …..sa-l sustii pe cel ce te-a lepadat…
    …..sa ramai linistit desi esti nedreptatit…
    …..sa crezi desi nu esti pe deplin lamurit…
    …..sa investesti ,cladind,fara speranta…
    …..sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
    …..sa vorbesti de dragul adevarului…
    …..sa induri fara sa murmuri…
    TOTUL SA-TI APARTINA,DAR TU DE TOATE SA TE POTI LIPSI…
    ………………Lupta-te ,suflete,ca sa primesti acest har !!!”

    anna 30 aprilie 2009 6:44 Răspunde
  • Buna dimineata,

    ..multumesc pentru primirea frumoasa,simona ioana!

    ..beau cafeaua cu voi si-mi umplu sufletul de soare,pentru ziua ce incepe..
    ..o zi plina de lumina,va doresc!
    rossanne,ce frumoase versuri!..multumesc!

    ..”Tanjesc pe-ndelete.
    Mi-e foame, mi-e sete,
    Dar n-as putea, poate sa-i spui
    Orisicui
    Ce hrana ma poate nutri si ce mana.

    Am paine, merinde si vin.
    Patulul mi-e plin.
    Am poame-n livada
    Lasate sa cada
    Din pomi din belsug.
    Cirezile mug
    De ugerii grei:
    Mulgi cate ciubare si donite vrei.
    Nici vechea prisaca nu-mi este saraca
    Si am in camara
    Si miere amara,
    Pe langa bucate.

    Mi-e sete de toate,
    De rau si de bine.
    Mi-e sete si foame de tine.”

    Mi-e sete-Tudor Arghezi

    danutza 30 aprilie 2009 8:04 Răspunde
  • Buna dimineata, dragii mei,

    Alyce, ce matinala ai fost azi! Da, ma straduiesc sa zambesc si azi si-n zilele viitoare. Am avut o noapte grea, dar stiu ca o sa treaca si ca o sa vina si zilele bune. Iau si eu din cafeaua ta si ma pregatesc de un nou inceput.
    Zi frumoasa sa aveti.

    Felice 30 aprilie 2009 9:17 Răspunde
  • Sa aveti o zi frumoasa si senina!

    Amore 30 aprilie 2009 9:41 Răspunde
  • Mi-a fost enorm de dor de voi. Nu inteleg de ce, de acasa imi apare mereu la revista tango, la blog „the page cannot…”. Ce se intampla oare? De doua saptamani nu reusesc sa accesez si credeti-ma, incerc de zeci de ori pe zi! Voua vi s-a intamplat asa ceva?
    V-am citit pe nerasuflate, povestile voastre ma impresioneaza mereu, mereu, aveti o sensibilitate la care eu nu cred ca voi reusi vreodata sa ajung…
    Alice, sa-ti traiasca minunile de copii, sa fie sanatosi si fericiti, sa iubeasca si sa fie iubiti toata viata! Sunteti atat de frumosi si de completi impreuna, incat nici nu se remarca lipsa celei de-a patra persoane!
    Va imbratisez pe toate cu infinita dragoste si pretuire!

    Amore 30 aprilie 2009 9:59 Răspunde
  • zanele mele dragi multumesc tare mult pentru felicitari…acum astept cu nerabdare sa apara oferta pe mail, sa o listez si sa o semnez…of, of si ea nu mai vine…nu mai vine…
    tare sunt nerabdatoare si tot incerc sa-mi fac curaj,sa nu ma gandesc ca poate s-au razgandit…ca poate nu ma mai vor….
    raceala mea isi face de cap…abia am scapat de febra, dar sunt ametita si fara putere….
    va imbratisez cu drag zanele mele si va doresc o zi plina de lumina!

    dalila tua 30 aprilie 2009 11:33 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez suflete frumoase!
    Rosanne, mi.a placut poezia si Lisa, Povestea stiloului e f. frumoasa.
    Anna, ma bucur ca ai aparut, cu gandurile tale bune…Am fost si eu la schitul Darvari.
    Cristina Socaciu m.am bucurat pentru intalnirea ta.
    Simona Ioana, uneori as vrea sa pot da si eu raspunsul tau…
    Liliacul e pe trecute. Ce sa va mai trimit? Lalele cu miros si in curand…infloresc salcamii…

    Carmen Sofianu 30 aprilie 2009 14:34 Răspunde
  • Carmen, eu as dori salcami si iasomie.

    Tuturor celor care plecati pe undeva in acest long week-end – sa va simtiti bine acolo pe unde sunteti, sa va bucurati, sa va relaxati.

    simona ioana 30 aprilie 2009 15:02 Răspunde
  • frumoasa poezie rosanne..parca intr-un fel mi se potriveste, ni se potriveste…
    eu va trimit toate florile din lume, sunt atat de fericita zanele mele…atat de fericita …nu am putere sa cuprind atata fericire…mi-s ochii plini de lacrimi de recunostinta…si sufletul plin de dragoste…si va trimit voua toate zambetele mele si toata dragostea mea si iau in schimb tristetile vostre si lacrimile voastre sa le ard si sa le arunc in cele patru colturi ale lumii sa nu se mai stie de ele, sa nu le stie nici cerul, nici soarele, nici mare…

    dalila tua 30 aprilie 2009 17:42 Răspunde
  • E noapte – Christian Morgenstern

    E noapte,
    inima mea vine la tine,
    nu mai rabda,
    nu mai rabda sa fie cu mine.

    Ti se-aseaza pe piept ca o piatra in unda
    si se scufunda,
    catre a ta se scufunda.

    Acolo abia,
    acolo abia liniste se facu,
    ajunsa pe prundul vesnicului sau TU.

    Va imbratisez, va multumesc pt. ganduri! Va tin de mana!
    Alice, un gand special pt. tine!

    Cristina Socaciu 30 aprilie 2009 18:06 Răspunde
  • Buna seara Zeite dragi!

    Dupa ce ieri netul meu a fost fara..net, azi profit de prezenta lui in pc-ul meu ca sa va salut cu mare drag, sa va imbratisez si sava doresc, indiferent ce veti face, un week-end prelungit minunat, linistit, pe masura dorintelor voastre…
    Alyce, iti multumesc ca ai folosit „sticluta cu praf de speranta” lasata pregatita langa cestile de cafea, va trebui sa avem grija sa fie mereu plina sticluta noastra, si sa nu uitam s-o alimentam mereu mereu…
    Pisica draga, oare ai plecat in vacanta de care ne spuneai?
    Simona Ioana, am citit povestea „mi-a trecut.” si mi-a placut mult cum ai reactionat. Ti-ai fi imaginat vreodata, atunci, demult, ca vei putea face asta ? Cristina Socaciu, emotionanta reintalnire ai trait!
    Felice, noul inceput sa-ti aduca si norocul dorit, ca si tie Dalila draga, mult succes la noul job si putere iti doresc. As vrea mereu sa „imprastii” cu fericire spre noi toate..
    Alice, esti bine?

    Va imbratisez cu mare drag, necunoscutele mele…

    Roberrta 30 aprilie 2009 18:16 Răspunde
  • Bună seara, dragele mele!
    …doamna Anna, răsfoind revista Tango împreună cu naÅŸa mea, Mănica Doina Maria, numele ei de fată, v-a remarcat, spunându-mi că vă aseamănă foarte tare cu o fostă colegă de facultate, pe nume Ana HaÅŸ. Acesta a fost motivul întrebării mele. M-a mai rugat să vă întreb dacă aÅ£i predat vreodată în localitatea GăeÅŸti din DâmboviÅ£a.
    Vă doresc zile minunate la mare! Locul unde m-am născut şi de care mi-e tare dor.
    Îmi sunteţi tare dragă!
    …aduce-Å£i o bucurie specială sufletului meu!

    atena 30 aprilie 2009 18:33 Răspunde
  • Gânduri minunate tuturor!
    Vă doresc un sfârşit de săptămână plin de odihnă şi linişte!
    …liliacul tot a înflorit!
    …pentru Alice, braÅ£e nesfârÅŸite de recunoÅŸtinţă.

    atena 30 aprilie 2009 18:36 Răspunde
  • E o seara ciudata. Sau am eu stare ciudata. Am primit rezultatul la un test, sunt putin speriata pentru ca nu a iesit bine si nu ma asteptam… Mi-e dor de iubitul meu care e departe, stiu ca e cu sufletul langa mine dar as fi vrut sa fiu acum in bratele lui.
    Si mai e ceva. Am de dimineata o “ceva” in mine pe care nu stiu cum sa o definesc, ca o tristete, ca o apasare, o am inca de dinainte de a primi rezultatul . Mi-am adus aminte acum 5 minute, in timp ce imi spalam adidasii (ca sa vezi ce anume a generat declicul memoriei mele). Ei bine, mi-am adus aminte ca m-am casatorit intr-o zi de 30 aprilie. Cu multi ani in urma. M-am vazut pe mine cea de atunci, tanara, naiva, plina de speranta. Convinsa ca totul va fi bine. N-a fost, n-a mers, nu analizez nici de ce nici din vina cui. Doar ca m-a cuprins asa o jale cand mi-am amintit cat de multe iluzii aveam pe-atunci.

    Ma duc sa cumpar Tango. Revista si voi – asta imi va fi leacul.

    simona ioana 30 aprilie 2009 18:58 Răspunde
  • Va pup cu drag,
    Atena,pentru toata lumea,inclusiv pt tine,sunt Anna,ok? aici nu ne „domnim”,ok? suntem prietene.
    Nu,nu sunt profesoara,nu am fost niciodata in Gaesti,este o simpla coincidenta.
    Dar ma bucur mult ca te bucur cu franturile ,mele de suflet.
    Iti intorc si eu complimentele,cu atat mai mult ,cu cat,sincer,imi place tare -tare mult cum scri.
    Sper sa-mi spui Anna,si sa ne vedem ,sa ne auzim….abia astept….
    Si sa ajungi la Manastirea Caldarusani,sa vb neaparat cu parintele Laurentiu.
    Pe aleea spre manastire,de-a dreapta si de-a stanga drumului,liliac,liliac cat vezi cu ochii….superb,intr-adevar….
    Nu prea-mi pasa cum va fi vremea,se anunta ploi,de aceea,eu imi doresc sa ma odihnesc,sa ma plimb pe malul marii,sa vb cu marea,cu soarele,cu ploaia…
    Va iau cu mine,in bagaje,asa,ca sa nu ratati nimic….
    Va pup,nu va numesc,pe toate,cu drag….

    anna 30 aprilie 2009 19:04 Răspunde
  • nu torc, nu am plecat, nu am disparut.
    sunt aici, roberrta, sunt aici simonaioana.
    sora mea laotong nici nu vreau sa ma gandesc cum e ghemul acela de neliniste pe care il porti fara sa stii de ce este, de unde vine, iar atunci cand se desface da frau liber lacrimilor.
    sunt alaturi de tine. daca ai nevoie de ceva, orice, iti sunt.
    am tacut putin, dar v-am citit. va sunt aproape. imi pasa. chiar daca simt uneori nevoia de a sta de vorba numai cu mine insami.
    daca v-am lipsit intentionat de mine si doare, iertati-ma.
    anna, draga mea anna, buna mea anna… mi-a fost tare dor de tine. si ma asez cu marsavie, o marsavie dulce, printre bagajele tale… sa iti port noroc, sa iti port zambet, asa cum si tu imi porti mie.

    pisica 30 aprilie 2009 19:18 Răspunde
  • Buna seara dragele sufletului meu.
    Eu am tacut cam mult, dar am fost aici cu voi.
    Sunt confuza si caut sa inteleg rostul unor oameni. Imi este greu sa cred ca pentru unii educatia si bunul simt nu au fost inventate.

    Cristina Bizu 30 aprilie 2009 19:25 Răspunde
  • Va salut si eu cu drag si cu dor, ignor ploaia, pandesc izbucnirile magnoliilor. Instalata inapoi la masa mea, la calculatorul meu, cad pe gnduri si ma intreb am fost la lansare, am visat, am fost, am visat, am fost? Mi-e dor deja de toata lumea.

    amallia 30 aprilie 2009 20:12 Răspunde
  • Draga Alice, multumesc mult, asa am simtit si eu liliacul, ca pe un semn.

    amallia 30 aprilie 2009 20:14 Răspunde
  • Draga Monica, La Multi Ani fetitei tale dulci, La Multi Ani din suflet.

    amallia 30 aprilie 2009 20:15 Răspunde
  • Buna seara, dragele mele,
    La Bucuresti bate un vant puternic si dintr-o data mi s-a facut dor de mare, de o plimbare cu zgomot de valuri…Tare mi-as fi dorit sa ajung. Anna, draga mea, sa ai o vacanta placuta. Deja mi-e dor de tine. Te astept cu drag inapoi cu un crampei de mare in suflet si-n priviri.
    Simonaioana, sunt aici, daca te pot ajuta cu ceva. Asa cu eu te-am simtit aproape, vin asta seara sa incerc sa-ti alung nelinistile si sa-ti spun ca va fi bine.
    Alyce, cum ti-a fost ziua? Cum ti-e seara?
    O sa ma straduiesc, Roberrta, pentru mine si pentru voi.
    Va strang la piept pe toate. Daca plecati, sa aveti drumuri line si cu bucurii.

    Felice 30 aprilie 2009 20:21 Răspunde
  • M-am plimbat pe faleza, cu pasi mici, cu priviri alungite spre dincolo de apa si cu ganduri desirate pe intinsul ei…Apa ma linisteste si ma infioara in acelasi timp, e un amestec de calm si reverberatie, care permite starilor mele ciudate sa evadeze in adancuri si sa apara pe celalat mal, in alta forma, cu alta dimensiune. Alerg pentru a le prinde pe malul in care imi apar line, cuminti, apartinandu-mi totusi…Cu teama refluxului in suflet, ma plimb pe langa pietrele care raman, orice-ar fi, pe mal…Cu mirosul fluxului in inima, prevad inghitirea fara masura a tuturor celor ce vor veni din larg…
    M-am odihnit intr-o librarie din apropiere, rasfoind pe sarite carti noi sau reeditate, pana cand m-am blocat in fata uneia cu coperta „umana” … trebuie mangaiata inainte de a o deschide. Cartea noastra…

    rosanne 30 aprilie 2009 20:41 Răspunde
  • rosanne ce fericita trebuie ca esti. am cautat si eu cartea noastra in librarii, era ca si cum v-as fi cautat pe voi, dar vai, nu am gasit-o.

    pisica 30 aprilie 2009 20:52 Răspunde
  • La multi ani, monica, pentru fetita ta!

    pisica 30 aprilie 2009 20:52 Răspunde
  • Va imbratisez pe toti.
    Pisica, iti trimit eu prin posta, vrei?

    rosanne 30 aprilie 2009 20:55 Răspunde
  • Va spun Buna seara, dintr-o noapte ce mi-a adus linistea. Am umblat, azi, cu pasi amorti pe strazi, si cu cearcane ascunse sub ochelarii mei, nergi, de soare. Dar strazile m-au purtat spre intalniri neasteptate pline de farmec si coincidente frumoase. Si, tot azi, am primit un buchet superb de lacramioare, de la Stefana, noastra, draga. Si, pe o terasa, a carei aroma te purta in acei ani in care cavalerii se luptau in spade pentru mana domnitelor, sub o ploaie, parfumata, a copacilor infloriti, Stefana, a incercat sa imi alunge orele tulburatoare, ce imi zugravisera ziua. Eram atat de nelinistita, incat nu imi gaseam locul nici macar in mine insami. Si, tot azi, am inteles ca lucrurile bune se intampla atunci cand trebuie sa se intample. Atunci cand esti pregatit sa primesti, sa vezi, sa crezi.

    Simona Ioana a mea, esti bine? Nu vreau sa te stiu nelinistita. Te pot ajuta cu ceva? Ma ingrijorezi. Te imbratisez tare tare, Simo draga.

    Va imbratisez pe toti, din orele mele de nesomn prelungit, dar cu bucurie in suflet, ca va pot spune, in fiecare seara Noapte buna, ca pot sa va iau cu mine in vis, ca pot sa va scriu ca mi-e dor de voi…de tine Alice, scumpa mea, de voi dragelor!

    alyce 30 aprilie 2009 21:14 Răspunde
  • Am cautat revista in toate locurile deschise la ora 21. Erau toate revistele posibile si imposibile, de la Mami la Playboy dar Tango nu era. Sunt dezamagita, ca odata pe vremuri cand m-am dus la o intalnire cu un baiat si el nu a mai venit. Imi va fi invatatura de minte, sa imi fac abonament.
    Deci ca leac pentru seara asta mi-ati ramas doar voi. Va multumesc, va simt alaturi.

    simona ioana 30 aprilie 2009 21:35 Răspunde
  • Alice, scumpa mea, tu esti bine? Tacerea ta ma nelinisteste. Te imbratisez cu tot sufletul meu!

    alyce 30 aprilie 2009 21:43 Răspunde
  • ehei, ahaaaaaaaa… adica clujul se aduna sub priviri de lacramioare??? hm? vreau si eu, vreau si eu! si ma mir ca amandoua, am vorbit cu voi amandoua si niciuna nu mi-ati spus ce bine v-a fost… heeeeeeeeeeeeeeeeei
    rosanne iti multumesc mult. cartea noastra o am, cu scrisul tau in ea. as fi vrut s-o vad in ochii alotor oameni, pe raft, in locul ei… si ma tot gandesc la tine, la albastrul tau…
    sora mea te sun io maine sa ma lamuresc ce ierburi de leac sa-ti aduc… daca vrei iti trimit eu revista noastra, numai sa spui. iti trimit tot ce vrei, numai sa te stiu bine.

    pisica 30 aprilie 2009 21:50 Răspunde
  • si strig impreuna cu lisa mic: AAAAAAAAAAALICEEEEEEEEEE! mi-e dor de tine! rau!

    pisica 30 aprilie 2009 21:51 Răspunde
  • Strig si eu cu voi. O sa fim ca un cor de lupi care urla la luna !
    Dar chiar mi-e dor de Alice, asa cum mi-e dor si de voi. Si de cele pe care va cunosc si v-am vazut si de cele pe care va cunosc fara sa va fi vazut.
    Maine incep o cercetare sistematica pe la toate chioscurile de ziare. Vreau Tango in week-end-ul asta. Daca nu o gasesc si nu o gasesc am sa strig dupa ajutor.

    simona ioana 30 aprilie 2009 22:06 Răspunde
  • simonaioana, sor-mea, iarta-ma dar eu nu pot fi intr-un cor de lupi (ca nu stiu daca scap intreaga 🙂 ) da o pisica urlatoare in copac, cam la o suta de metri de voi, ascunsa in intuneric pot sa fiu…
    cum arata o pisica urlatoare?
    iertare, am rotite care zdrangane acum… „asta-i viata? asta-i trai? asta-i zi de 1 mai?” saaaaaaaaaaau… inlocuiti semnele de intrebare cu cele de exclamatie, sa vedeti ce iese…

    pisica 30 aprilie 2009 22:18 Răspunde
  • ei? ati inlocuit?
    era un mic truc, ca sa va aduc la ideea ca asa e si in viata: uneori semnele de exclamatie sunt mai bune decat cele de intrebare. atunci cand aduc energie pozitiva!

    pisica 30 aprilie 2009 22:21 Răspunde
    • Am venit! Iertare, iertare, iertare! Am umblat brambura, cu un zambet pana la urechi tatuat pe inima- Pisica din tara minunilor ar fi murit de invidie, dar Pisica noastra de aici stiu ca se bucura pentru mine- si in seara asta m-am intalnit printr-o intamplare cu Simona Radoi. Am tacut mult, pentru ca am muncit mult, si am fost fericita mult, si am alergat mult, si v-am dus dorul, la randu-mi. Inca o data va rog sa ma iertati. Am lipsit de la aniversari si de la tristeti, am lipsit de la incurajari nobile si de la poezii superbe-Danutza, poezia lui Arghezi, aceasta, face parte din viata si din inima mea.
      Acum m-am intors, spasita, si am sa recuperez totul, am sa dantuiesc dansurile restante si am sa plang lacrimi curate. Va iubesc. Va port recunostinta fara margini.

      Alice Nastase 30 aprilie 2009 22:28 Răspunde
  • Va sarut de Noapte buna si ma alatur corului,deja format…
    Simona-Ioana,ti -o dau eu,abia astept sa te cunosc.
    Pisica draga,nu ti-am spus nimic,fiindca am planuit sa-ti facem o surpriza,ti-am ramas datoare cu un brat de flori…
    Cristina Bizu,te tin de mana.

    Ina B 30 aprilie 2009 22:23 Răspunde
  • ..ati pomenit de carte..am cautat-o, o mai caut…o mai astept..stiu ca o sa vina…curand..am emotii vorbiti atat de frumos despre ea..

    Imbratisari pentru fiecare. Sa aveti o seara lina…

    Sara 30 aprilie 2009 22:37 Răspunde
  • bun venit Alice in casa ta, aici unde noi topaim si alergam si ne imbratisam si ne pasa si radem si ne bucuram si plangem. noi topaim si cu tine si in lipsa ta si tu, mereu buna, mereu iubitoare nu ne certi. ba chiar mai mult, vrei sa te iertam noi.
    pentru ce, zana noastra buna? pentru vina ca ne-ai deschis bratele, sufletul, lumea?
    pentru asta primesti de la noi iubire si gand netarmuit….

    eu zic ca maine sa facem cu toatele un concurs de zambete: poate moare pisica de Cheshire de invidie!!!
    si ca sa avem motiv haideti sa ne gandim la Alice, la noi…. ca suntem toate clopotei albi pe-aceeasi tulpina de lacramioara…

    pisica 30 aprilie 2009 22:42 Răspunde
  • ina, ina… lasa bratul de flori… am atatea flori de gand si de bine de la voi, ca eu sunt cea datoare: as putea reinventa primavara in fiecare zi cu tot ce primesc.

    pisica 30 aprilie 2009 22:43 Răspunde
  • dragele mele eu va spun noapte buna.
    si sa aveti vise… cu semne de exclamatie!

    pisica 30 aprilie 2009 22:57 Răspunde
  • Alice, bine ai revenit. Noi suntem ca niste musafiri bine crescuti, ne-am instalat la tine in casa, rontaim biscuiti, mirosim florile, rasfoim cartile din biblioteca. Povestim, de luam de mana, mangaiem pisicile, ne intrebam unde esti. Stam cuminti, te asteptam cu drag, ne bucuram cand sosesti.

    Pisico, schimbasem semnele, pe prefer pe cele de exclamare.

    Multumesc Ina, am sa insist maine cu cercetarile. Sa vedem ce noroc am.

    Anna, sunt cu tine la malul marii. Iti multumesc ca mi-ai facut loc in bagaje.

    Cristina Bizu, din pacate astea sunt personajele cu care impartim lumea. E trist dar adevarat. Intoarce-ti ochii spre noi cand restul lumii te supara. Ce mai face Angelo?

    Felice te simt langa mine, ma bucur ca esti.

    La multi ani Monica pt fetita ta. Amalia, vreau sa te intalnesc. Nu doar pe tine, pe toate. Si va fi, sigur va fi, simt asta.

    Somn usor. Va strang la suflet.

    simona ioana 30 aprilie 2009 23:18 Răspunde
  • In toate noptile mele de deznadejde si dor,am plans cu lacrimi ciobite peste palmele mele imbatranite devreme. Si, mi-am sters ochii cu toate cuvintele voastre, mi-am pansat ranile sufletului cu mainile voastre, am baut din cafeaua sperantei si am amestecat timida in ceaiul vostru ce imi linistea noaptea. Si, pentru o clipa, am ezitat in drumul meu, si mi-am zis ca nu exista fericire, ca zambetele nu imi vor fi aduse niciodata, ca genele mele vor fi mereu despicate de rauri sarate. Dar, azi, am zambit, si am zambit mult si am fost fericita, si ma bucur Alice ca si tu ai fost. Vezi ca a venit ziua in care am zambit impreuna? Si, stiu ca o vom face multa vreme, de acum inainte. Stiu asta! Sa vezi!

    Nici eu, ca Simona Ioana, nu am mai gasit Tangoul! Si nu e prima data cand mi se intampla asta.
    Cristina Bizu, mi-e dor de tine. Mereu!
    Anna, sa saruti marea, pentru mine, cu buzele tale!

    Va iau cu mine! Noapte buna, Alice draga. Noapte buna tuturor!

    alyce 30 aprilie 2009 23:24 Răspunde
  • Alyce, pai nu ne-am inteles ca esti fetita cuminte si mergi repede la nani???

    simona ioana 30 aprilie 2009 23:38 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata.
    astazi e randul meu sa aduc cafeaua.
    cu aroma de zambet.
    cu bucatele de suflet, topite in palmele intinse.
    cu leac din ierburi de lumina.
    sa va fie zile frumoase in luna lui mai.
    sa va fie binele in case si in vietile voastre.
    sa va ajunga iubirea si sa va incolteasca si sa va infloreasca.

    pisica 1 mai 2009 8:03 Răspunde
  • Buna dimineata la cafeaua ta, Pisica.N-am uitat ca ti-am scris pe carte, ma gandeam ca mai vrei exemplare…Eu am unul deja cumparat, n-am mai apucat sa-l daruiesc…sau el n-a mai apucat sa-l primeasca(mai bine ma exprim asa)…
    Va imbratisez, incep intai mai muncitoresc…cu putina munca.
    Mie mi-e intotdeauna dor…

    rosanne 1 mai 2009 8:25 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=HE_0ijBgwGA

    imi trimite cineva un zambet?

    pisica 1 mai 2009 8:40 Răspunde
  • da rosanne, ai scris exact ce am gandit eu si n-am spus… si eu vreau sa fac darul de carte pentru cel din carte, numai ca e mai complicat, asa ca ezit cumplit s-o cumpar. tot am promis ca o sa spun continuarea povestii mele si n-o fac si o aman, cu teama… el, inima lui bate stins… nu stiu pana cand. nu stiu pana cand.
    si sambata trecuta, cand am vazut seven pounds, am crezut ca imi infig singura cutite… nu stiam ca se poate, ca mai pot sa duc atatea cuie in inima, atatea rani pe mainile legate, pe picioarele care nu pot face drumul, pentru ca le este oprit…
    de aceea ezit sa o cumpar: ma tem sa nu fie prea repede, ma doare sa nu fie prea tarziu.

    pisica 1 mai 2009 8:45 Răspunde
    • Buna dimineata, va trimit eu zambetul cel mai senin din lume! Mi-am facut cafea si o beau impreuna cu voi. Si ma simt norocoasa ca eu am dat cartea deja, si a fost ca si cum as deschide portile catre o noua viata, catre o lume a desavarsirii. Si, Doamne, ce grea si splendida e dragostea, ce atenti trebuie sa fim, ce fragil e drumul, cate pericole, cate miracole… Iar povestile noastre urla de viata si de suflet, noi suntem femei fara seaman pe lume. Noi suntem… stiti, noi suntem zeite.

      Alice Nastase 1 mai 2009 9:18 Răspunde
  • Buna dimineata Alice si dragelor toate! M-am intors dintr-o vacanta minunata, m-am bucurat sa vad ca ma asteapta revista Tango acasa, sper ca sunteti bine- am o gramada de lucruri de facut, spalat etc.. Revin eu, va imbratisez cu ginduri albastre ca marea care m-a spalat de vise urite doua saptamini!

    corina ingman 1 mai 2009 9:22 Răspunde
  • buna dimineata, zeitelor! pt mine sunteti niste necunoscute atat de simpatice….experientele voastre, bucuriile si tristetile voastre ma aproprie zi de zi mai mult de voi. in speranta ca toate vom iubi mereu, va transmit salutari matinale!

    ilinca 1 mai 2009 9:31 Răspunde
  • m-a parasit raceala asta nesuferita…si bine a facut!
    La multi ani fetitei tale monica…cam tarziu cu urarile,stiu..dar am fost tare aeriana zilele astea!
    corina draga mea bine ai venit din vacanta…mi-a tresarit inima de bucurie cand ti-am vazut postarea..sa ne povestesti cum a fost, sa ne povestesti negresit!
    simona ioana nu zice nimic din vacanta ei..dar eu ii vad zambetul luminos pe fata, ii simt linistea si dragostea…

    dalila tua 1 mai 2009 10:03 Răspunde
  • Va spun si eu Buna dimineata, cu toate ca dimineata a trecut de mult. Beau si eu din cafeaua Pisicii si iti zambesc tie, Alice scumpa.
    Simona Ioana, draga mea, am vazut ca m-ai certat aseara. Eu sunt fetita cuminte, doar ca uneori mai pierd notiunea timpului, si uit sa mai si dorm.

    Va imbratsisz pe toti, de sub un cer linistit. Va doresc o zi superba…un week end frumos!

    alyce 1 mai 2009 10:22 Răspunde
  • Buna dimineata,in luna lui mai!Pisica,multumim pt cafea…Sa ne tina aroma ei,toata ziua,toata luna…Va spun zambind,bine ati revenit…zeite!Ne-a fost dor de voi.

    Ina B 1 mai 2009 10:41 Răspunde
  • Buna cafea am baut in dimineata asta! Sunt la cana a doua…
    Va sarut si va imbratisez pe toate! Sa avem o zi frumoasa!

    Carmen Sofianu 1 mai 2009 10:49 Răspunde
  • Vine iarasi prima-va-a-ra
    Peste campuri, peste plai
    Veselia umple ta-a-ra
    C-a venit 1 de mai…

    Il lalai de azi dimineata, nu stiu ce m-a apucat… Dar am o veste buna, la al cincelea chiosc am gasit revista ! Am cu ce sa ma rasfat zilele astea.

    Am baut doua cafele azi dar plusez, vreau si eu din cafeaua ta Cami. Doar e sarbatoare, ne facem de cap nu-i asa?

    Corina bine ai revenit. Mi-a fost dor de tine. Multumesc pentru poze si pentru explicatii, mi-au prins foarte bine, esti o scumpa.

    Dalila, as avea atat de multe de povestit. As putea face o prezentare, cu poze si explicatii dar am asistat la chestii de genul asta, m-au plictisit, m-au iritat si merg pe principiul cu „ce tie nu-ti place…” Pune insa laolalta: o vacanta de vis pe o nava de croaziera, locuri minunate- altele in fiecare zi, vreme superba si mai ales, inainte de orice, prezenta barbatului pe care il iubesc. Poti sa vrei ceva mai mult?

    Pentru exemplificare am incercat a adaug o fotografie, doar una, cu plaja cu nisip negru din Santorini, dar nu stiu cum sa o fac… sorry.

    O zi minunata va doresc.

    simona ioana 1 mai 2009 11:28 Răspunde
  • simona ioana eu simt pur si simplu cat ti-a fost de bine pentru ca ai fost langa barbatul iubit…daca iubitul meu m-ar duce in parc si m-ar tine in ploaie o zi intrega tot mi s-ar parea cea mai frumoasa zi dintre toate zilele…
    pentru 5 minute, 5 secunde cu el as merge pe jos intreaga lume…nu-mi pasa…pentru ca in dragostea noastra imi gasesc puteri nebanuite…
    invat iar sa cred in noi..inca ma mai bantuie spaimele si inca mai am intrebari care imi zornaie in cap amenintator precum clopoteii unui sarpe, dar incerc sa nu le aud, sa le alung pentru ca raspunsurile nu le voi gasi niciodata…
    trebuie sa iubesc fara teama, curat…cum am facut in toate visele mele..eu nu stiu sa exprim iubirea asta, mi-e teama uneori,cuvintele mi se opresc undeva intre inima si buze si raman scrijulate acolo,speriate parca de lumea de dincolo de mine…
    asa cum nu stiu sa cer ajutor si nici nu stiu sa-l accept…probabil ca mi se trage din copilarie caci am fost invatata ca numai daca sunt cuminte si ascultatoare primesc un cadou…dar cadoul nu a venit mereu si eu am incercat mereu sa fiu cuminte si asculatatoare…

    incep sa apara si la mine razele de soare…a plouat peste orasul meu….

    dalila tua 1 mai 2009 11:42 Răspunde
  • sa crezi in tine, dalila! sa nu te lasi si sa nu lasi ploaia sa-ti mai invadeze orasul. sa nu ne lasam vreodata! sa nu lasam ploaia sa mai patrunda in sufletele noastre!

    ilinca 1 mai 2009 12:06 Răspunde
  • Ai dreptate Dalila. Asta e lucrul cel mai important. Restul sunt ingrediente care potenteaza. Cuminte si ascultatoare- e bine dar pana intr-un loc. Iar barbatii, eu am constatat ca nu prea pricep mesajele subliminale pe care le trimitem noi. Ca gesturi prin care noi gredem ca le transitem marea noastra dragoste le inteleg ca prietenesti sau cine stie cum. Ca e bine sa ii spui, clar si fara multe metafore ce ai de zis.

    simona ioana 1 mai 2009 12:09 Răspunde
  • Alice, ce frumoasa e revista. Sunt ca un copil, m-am uitat intai la poze si la titluri, asa imi lungesc bucuria pentru ca urmeaza cititul.

    Ce frumoase si senine sunteti la intalnirea voastra. A noastra, de fapt, pentru ca am fost si eu alaturi de voi. Si cu sufletul si prin reprezentanti. Nu asociez toate figurile cu nume dar luni ma intalnesc cu Alyce si voi primi toate lamuririle necesare. Si tot luni primesc si cartea- declar deja ziua de luni sarbatoare pentru mine.

    simona ioana 1 mai 2009 12:14 Răspunde
  • ilinca tu mi-ai zis un lucru tare adevarat: da cred in mine!
    poate abia acum am curaj sa recunosc ca un pic mi-am pierdut increderea in mine…ca m-au luat valurile si m-au izbit de stanci si de tarmuri si singurul neuron care mi-a mai ramas nu a mai stiut ce sa faca si nu a mai avut cu cine sa faca sinapsa si a uitat de ce ma iubeste barbatul acesta…

    dalila tua 1 mai 2009 12:34 Răspunde
  • Ma bucur pt. vacantele voastre, mi s-a facut iar dor de mare citind postarile voastre…
    Corina, bine ai revenit! Simona-Ioana si eu am facut ca si tine, m-am uitat la poze intaia oara. Simt Tango-ul atat de aproape de sufletul meu! Multumim Alice!
    Azi va tin strans de mana – alice, Rossane, Felice, Alyce, Atena, Pisica, Anna, Dalila tua, Carmen, Sara, Amalia, Ella, Ema, Ina, Ilinca, Robertta, Atena si pe voi toate…
    Si mie mi-e dor ca si Rossanei – intotdeauna mi-e dor, si de foarte multa vreme, mi-e dor numai de el…numai si numai de el…chiar daca el e doar amintire acum, zambesc fericita amintindu-mi cat de mult ne-am iubit… Si cred cu toata fiinta mea, ca o asemenea iubire se poate trai doar o singura data in viata…sau niciodata…

    Cristina Socaciu 1 mai 2009 12:48 Răspunde
  • Draga Alice- multumesc mult mult, cartile tale mi-au colorat vacanta si vad ca acum am si revista acasa, e minunat!
    Va salut si eu pe toate, dragele mele, putin in graba- va recomand Tunisia- adica insula Djerba, are o Mediterana asa de curata si oameni buni, totul e parca rupt de lumea noastra. Eu am venit acasa respirind parca usurata din toti porii, nu stiu daca nu e un mic miracol, ma simt vindecata de o serie de boli de suflet! Sper sa tina o vesnicie.
    Am fost cum spuneam rupta de computer, am trait un pic primitv, bucurindu-ma de lururi mici, de natura mai ales si liniste. Ma gindeam insa deseori la voi, ma bucur ca sunt iar cu voi.
    Elvetia e inflorita toata, o bucurie numai sa stai si sa privesti. Dupa intilnirea cu voi de la Bucuresti, am avut atitea ecouri in suflet…O umbra de regret de asemeni ca suntem departe, ca tastatura nu va inlocui niciodata cred prezenta si tonul unor prieteni constanti. Am multe idei si planuri, deocamdata disparate, astept mai ales date concrete sa infaptuiesc citeva schimbari. Doua saptamini am fost si eu intr-o lume a minunilor, a vacantei, sper sa imi ajute cu energie buna in ce vreau sa fac. In primul rind, sa dau jos ,,costumasul,, de grasimita ramas de la o sarcina si un sfert, si inca atitea altele…
    Va doresc o zi minunata, va imbratisez iar si iar cu mult drag!

    corina ingman 1 mai 2009 13:43 Răspunde
  • Astazi este o zi superba de primavara. Multa lume a plecat probabil intr-o minivacanta sa-si incarce sau reincarce sufletul. Eu stau in fata tastelor si incerc sa-mi imaginez ce face Alice Nastase astazi. Din pacate pentru noi, cititorii ei, Alice scrie din ce in ce mai rar pe acest blog. Baga cate o postare, si apoi, cateva zile la rand, cititorii si cititoarele devin scriitori si scriitoare pe marginea postarii.
    Ori Alice a invatat legile marketingului, ori e ocupata cu scrierea cartilor si atunci isi lasa cititorii sa devina scriitori pe blog.

    vioviod 1 mai 2009 14:07 Răspunde
  • SPUNE-MI CEVA
    de Adrian Paunescu

    Dacă-am să te chem
    Dă-mi măcar un semn
    Fie ÅŸi-un blestem
    Din partea ta.
    TotuÅŸi nu ÅŸtiu cum
    Pentru-atâta drum
    Ce-a-nceput acum
    Spune-mi ceva.

    În noaptea despărţirii dintre noi
    Copacii cad pe drum din doi în doi,
    În ochi mă bate viscolul câinesc
    Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

    Probabil drumul meu va duce-n iad
    Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
    Åži iar adorm ÅŸi iar mi-e dat un vis
    Că biata cifră doi s-a sinucis.

    Şi de atâta viscol vestitor
    Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
    Că tineri am intrat şi cu ce rost
    Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

    Nici aripile zboruri nu mai pot,
    E numai despărţire peste tot
    Şi se aude că va fi mai greu
    Decât vom fi departe tu şi eu.

    Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
    Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
    Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
    Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

    Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
    Dezastrul împărţirilor la doi,
    Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
    Şi cum e să fii singur pe pământ

    Citesc Tango si ma inclin…

    Cristina Socaciu 1 mai 2009 16:27 Răspunde
  • Buna ziua, Zeite dragi!

    Va salut si eu din minivacanta datorata zilei muncii, pe care mi-am propus s-o petrec linistita, acasa. Si fiindca Tango-ul este inca de negasit aici la mine, iar cartea voastra inca n-am cum s-o obtin, mi-a cazut in mana si-n suflet…Panza de paianjen a Cellei Serghi. Si nu m-am mai putut opri decat la ultima ei fila, tulburata si incantata.Extraordinara!
    Corina, bine-ai venit bucuroasa din locuri mirifice, de care sper sa ne povestesti curand!
    Pisica, multumim de cafea si de sfaturile tale intelepte! ( uite,vezi ca am grija sa nu mai pun puncte de suspensie, ci am grija de semnul de exclamare) 🙂
    Cristina Socaciu, doar marii norocosi traiesc asemenea iubiri imense, iar daca dupa ramane un zambet, chiar si melancolic, esti cu atat mai norocoasa! Multumesc mult ca-mi „spui ceva”, nu demult am ascultat-o in interpretarea Tatianei Stepa. Superba!
    Simona Ioana, ai mare dreptate: barbatii vor cuvinte simple, clare, logice.Sau doar gesturi, la fel de simple. Cuvintele sau metaforele ii sperie sau ii stanjenesc prin sensurile multiple sau prin subtilitate, cred…
    Dalila draga, increderea in tine e esentiala, apoi in ceilalti. Mie imi lipseste adeseori si cand simt asta incerc din rasputeri s-o regasesc: in ochii celor dragi, in oglinda sau…intr-o noua coafura ( nu zic ca-mi si reuseste, doar ca stiu cat e de importanta) 🙂
    Alice, fericirea si zambetul sa te insoteasca in fiecare zi!

    Va imbratisez pe toate toate..necunoscutele mele

    Roberrta 1 mai 2009 17:37 Răspunde
  • Cristina, poezia ta a adus azi, aici atata frumusete!
    Mi.e dor de serbarile cenaclului ” Flacara”, asa cum erau ele odata…Multa poezie si muzica buna.
    Va sarut intre doua ropote de ploaie.

    Carmen Sofianu 1 mai 2009 17:38 Răspunde
  • va imbratisez de seara din orasul meu rece peste care a cazut o ploaie, asa cum se si anuntase. in seara aceasta va astept cu ceai si semne de exclamatie…. :)))

    corina noastra bine ai revenit din vacanta. se simte pana aici, la mine, zambetul tau, bucuria ta si pentru ca am privit de foarte multe ori poza ta incercand sa substitui nerostirea te pot recostitui din suflet, din franturi de dor si imi pot imagina ca zambesti.

    simonaioana am iesit inca de dimineata sa caut… revista. nu-mi propusesem asta, dar m-am trezit ca am luat chioscurile la rand si rad cu gura pana peste urechi pentru ca imi amintesc ca in seara acelei intalniri te sunam de zor cu stefana si lisa in casa mea. iti amintesti? eu cred ca stii: te sunam ba de una, ba de alta, dar ne era cercul neinchis fara tine…

    dalila nu stiu cum se vede in alta parte, dar la mine se vede multa lumina inspre iasi. tine-o tot asa… de fapt fii tu insati in tot ce faci, asta iti va da putere si incredere si drum drept cu lumina.

    cristina socaciu si eu te tin de mana. si recit cu tine din adrian paunescu. la intalnirea cu Alice din martie chiar discutam cu simonaioana vazandu-l pe poet ca are multe creatii frumoase, ca este extrem de prolific.

    roberrta iti trimit si de la mine semne… din belsug. sa te faca sa razi pana la stele. cat despre ce vor sa auda barbatii eu spun ca o vorba buna, potrivita, spusa din suflet e potrivita oricui. eu folosesc deseori metafore in exprimarile mele si inca nu s-a plans adresantul. ba chiar il suspectez de infiorare placuta, semn ca nu am vorbit in pustiu.

    carmen sofianu draga mea ce amintiri ne stanresti! cenaclu? hm….frumos timp.

    vioviod, din ce stiu eu, apari destul de rar pe acest blog. personal nu m-am adresat tie niciodata si cred ca nici tu mie. doar o vorba vreau sa iti spun: nu imi place deloc commentul tau.

    pisica 1 mai 2009 18:42 Răspunde
  • ilinca sa ma ierti. tie nu ti-am scris si nu imi este permis sa nu salut pe toata lumea.
    asa ca o sa iti spun draga mea ca e buna si ploaia, cand spala de zgura, de lest si de praf, cand limpezeste… cand purifica. nu? :)))

    pisica 1 mai 2009 18:53 Răspunde
  • Pisica draga, tocmai de aceea pusesem acel „cred”, sa aud si exemple de Lorzi, infiorati la metaforele ei…si tu ai simtit si iar m-ai invatat ca..se poate! Iti multumesc mult. Si acum inteleg de unde ai atata putere, atata seninatate, atat de mult de daruit!
    Aici apusul a luat foc, cumva, e rosu. Asta doar ca sa prevada un rasarit minunat, nu-i asa?

    Roberrta 1 mai 2009 19:23 Răspunde
  • Carmen Sofianu 1 mai 2009 19:23 Răspunde
  • draga mea roberrta lorzii nostri de pe blog, putini la numar, dar extrem de speciali prin ceea ce sunt, prin ceea ce ne sunt, Valin si Costi pe numele lor, ne lipsesc de ei momentan. evident ca nu le putem reprosa nimic. cand apare costi, la commenturile lui eu aproape ca tac. ma infioara mereu si ma bucura si ma imbogatesc… iar valin… daca iti spun ca in martie, la inceput, eu il botezasem valin-merlin… cred ca am spus tot.

    pisica 1 mai 2009 19:38 Răspunde
  • mai dat gata
    vali-merlin ? niciodata nimeni nu mi-a spus ca sunt un fel de druid
    da poate ca tu mi-ai gasit vocatia sau menirea pe acest trecator pamant sau univers sau realite
    incep sa cred ca esti sufletul meu pereche

    mela 1 mai 2009 19:55 Răspunde
  • scuze,pt ortografie,dar m-ai emotionat….

    mela 1 mai 2009 19:58 Răspunde
  • si roberrta, in completare… barbatii sensibili nu sunt neaparat o exceptie… eu si ei lacrimi pe care le ascund, au si ei emotii… viata a fost generoasa cu mine, am intalnit multi oameni, multi barbati deosebiti… unii imi spunt prieteni, pe unii i-am admirat de la distanta, pe unii i-am iubit tacand, unora le-am pus sufletul in palme…si stii ce e frumos? mi-e drag sa-mi amintest toate acestea si sa le impart cu tine.
    multumesc draga mea…

    pisica 1 mai 2009 20:02 Răspunde
  • Nu..eu sunt cea care trebuie sa-ti multumesc mereu: ghemele tale de gand curat, exemplele pe care mi le oferi atat de frumos imi arata si ma indeamna sa nu renunt sa sper, sa astept, sa recunosc si sa pastrez …macar in vis acum, ceea ce as putea, candva, intalni…
    Te imbratisez mereu mereu…( acum chiar simt nevoia de punctele mele de suspensie..)

    Roberrta 1 mai 2009 20:07 Răspunde
  • draga mea, ca tot stam noi de vorba amandoua acum, o fetita si-o pisica (zambesc) sa stii ca mi-au luat ceva ani sa ajung la intelepciunea aceasta care nu imi apartine ci am invatat-o de la altii: bucura-te de ceea ce ai, de ceea ce esti. ceea ce trebuie sa fie bun in viata ta o sa vina, dar ca sa vina si sa te lumineze, trebuie sa intampini viata cu zambet. fiecare zambet sa iti fie o sarbatoare care sa aduca oameni buni in calea ta.

    am petrecut astazi cateva clipe facand ceea ce imi place mie cel mai mult: am stat pe o banca, printre flori si soare, si am privit oamenii. e un spectacol fascinant viata, chipul, omul. nu m-am gandit la nimic, doar priveam. si am primit in schimb zambete, viata, soare.

    pisica 1 mai 2009 20:31 Răspunde
  • Seara buna, dragele mele,
    Vin si eu langa voi dupa o zi de munca. Asa cum va spuneam, schimb locul si sper sa schimb si norocul. Astazi am facut curat, am ales doar lucrurile de care am absolut nevoie si ma simt ca si cand as incepe o viata noua. Din cand in cand, m-am oprit sa va citesc si am prins puteri. M-am bucurat de poezia Cristinei mele dragi, de zambetul Dalilei ( un barbat pe care l-am iubit tare m-a invatat ca eu imi fixez valoarea, si atata timp cat eu nu dau 2 bani pe mine, nici ceilalti nu or sa dea, asa ca Dalila, ai incredere in tine), de ghemele de alint ale pisicii noastre tandre, de gandurile Roberrtei…
    Vioviod, iti spun doar atat: Alice nu e un produs de marketing si crede-ma ca lucrez in domeniu de vreo 8 ani, deci stiu cate ceva. Alice este reala, delicata, autentica, fragila si puternica in acelasi timp, sincera. Si mi-e tare draga si stiu ca atunci cand lipseste, ne poarta in gand, asa cum fac si eu cu toate fetele de aici, in zilele cand nu scriu.
    Sa aveti un week-end frumos si plin de soare.
    Va tin la piept si va imbratisez cu drag.

    Felice 1 mai 2009 20:34 Răspunde
  • special request for you caty

    mela 1 mai 2009 20:35 Răspunde
  • carmen sofianu multumesc mult pentru cher… parca m-ai ghicit si ma bucur mult.
    mela eu vorbeam despre valin, omul acela sensibil si deosebit care ne alinta si ne rasfata atunci cand apare pe blog. daca mela=valin, atunci ai dreptate, esti un fel de druid…. dar nu prea inteleg cu ce te-am emotionat.
    si incerc sa te caut, incerc sa te gasesc prin memoria povestilor mele, iarta-ma… noi doua am mai vorbit pe blog?

    pisica 1 mai 2009 20:42 Răspunde
  • Subscriu comentariului postat de Felice adresat lui Vioviod…
    Alice e asa cum spune ea ! Alice e zeita noastra!

    Cristina Socaciu 1 mai 2009 20:48 Răspunde
  • de ce vrei sa sti cine sunt ? sunt eu doar atat, ce simt pt tine nu trebuie sa te schimbe ramii doar asa cum esti.
    Vali-Merlin
    scz valin
    plangi pe umarul meu transpirat

    mela 1 mai 2009 20:50 Răspunde
  • roberrta draga mea daca nu a aparut cartea la tine in oras ti-o trimit eu de la iasi…numai sa-mi trimiti o adresa ceva…
    eu la postarea lui viovid nu scriu nimic…ce as putea sa zic? fiecare cu parerile lui…eu pe alice o am in ganduri si in suflet!
    felice ai dreptate, eu trebuie sa ma pretuiesc..doar ca uneori mi-e greu sa-mi gasesc valoarea, uit cine sunt, ce sunt…sechele din anii trecuti si grei, dar ma lupt sa le inteleg, sa le vindec….
    pisica mea draga stii ca si mie imi place sa ma uit la oameni? sa stau in soare si sa-i privesc pur si simplu…uneori ma duc la ceainarie si ma asez in fata geamului si ma uit la toti care trec pe acolo…si-mi las gandurile sa zboare si parca nu mai sunt eu, materie…sunt doar eu suflet…

    dalila tua 1 mai 2009 20:50 Răspunde
  • „Staminele subtiri ca filamentul unui bec,
    de floare-albastra, si altele rosu arzand-
    si nu mi-e-ngaduit sa ard in flori,
    pentru ca, iata, vine ticalosia.
    Oriunde m-as ascunde,
    ma urmareste ca o dara,
    imi manjeste linistea
    si locul in care infing creionul
    pana la radacina uimirii
    si pana la radacina acelor flori
    scutite de cenusa.

    Iar daca am starnit cumva o eruptie
    a batjocurii si a urii
    numai prin simpla mea trecere
    cu flori aprinse-n maini-
    acum e prea tarziu
    sa-mi pot modifica negotul,
    sa vand, de pilda, gramofoane
    sau antene de fluture mirosind a spirt.

    Florile-mi ard in maini
    si ploua peste ele un scuipat ticalos”

    (Nina Cassian, Flori aprinse)

    rosanne 1 mai 2009 20:51 Răspunde
  • Alice-zeita scz dar in razboi si in dragoste NO RULES

    mela 1 mai 2009 20:52 Răspunde
  • felice iti multumesc mult pentru ca ai rostit tu cuvintele. (marturisesc ca eu am scris un comment mai vehement, dar l-am sters pentru ca nu imi este permis sa aduc furtuna acolo de unde eu primesc numai soare)
    sunt si eu alaturi, pentru ca Alice e in sufletul meu, pentru ca voi sunteti parte din sufletul meu.
    si vin sa te intreb: ai schimbat locul, ai schimbat norocul, dar canapeaua???

    seara buna rosanne… seara buna si zambet.

    pisica 1 mai 2009 21:01 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=kGOvB2aSno4&feature=related

    mi-e tare draga melodia asta, atat de aproape de suflet…de mine, de noi.

    dalila tua 1 mai 2009 21:04 Răspunde
  • Te imbratisez mult Pisica. Pe voi toti, cu dor si suras. Pe Alice, cu priviri inchise, intoarse spre suflet, spre miez.

    rosanne 1 mai 2009 21:05 Răspunde
  • pisica,ai o dedicatie in moderatie,special in moderare, pentru tine si alice…………

    mela 1 mai 2009 21:09 Răspunde
  • Pisica draga, pentru ca asa cum spunea Roberrta, din pacate, avem de-a face cu foarte multi oameni lipsiti de cuvant si de logica, a trebuit sa ma adapatez. Asa ca am primti camera cu tot cu canapea, acum trebuie sa ma orientez doar dupa decoratiuni. Si, recunosc, imi place teribil sa merg la cumparaturi, asa ca duminica voi avea zi plina de Ikea.

    Felice 1 mai 2009 21:32 Răspunde
  • Decalog (Octavian Paler)

    Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
    A doua poruncă: Să aştepţi orice.
    A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
    A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
    A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
    A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
    A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
    A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
    A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
    A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

    pisica 1 mai 2009 21:33 Răspunde
  • Familia!!!!!!!!!!!!!!!
    Am stat pe margine si v-am urmarit. V-am citit, v-am imbratisat, v-am vorbit in gand ( pentru ca zilele astea sunt lipsita de inspiratie si cuvintele imi sunt sarace). Maine, pe seara, sper sa bem un ceai impreuna. Il fac eu, sa-mi spuneti doar cate cesti pregatesc.
    Va imbratisez, va port in ganduri. Somn usor!

    Ema 1 mai 2009 22:45 Răspunde
    • Dragele mele, dragii mei! Va gasesc mereu aici, nobili si frumosi, iar eu vin prafuita de drumuri si ganduri.. Dalila, am ascultat Sacrifice cu Sinead, si m-am tulburat, si m-am bucurat… Sinead va fi, sper, foarte aproape de noi, in curand, pentru ca vine in Romania- stiati? Si ma rog s-o intalnesc si sa v-o aduc cat mai aproape…
      Eu nu sunt un produs de marketing, ca dovada ca imi permit uneori sa lipsesc, atunci cand sufletul sau obligatiile nu-mi ingaduie sa fiu aici. Uneori sunt fericita pe furate- asa cum sunt, mai nou, fericirile multora dintre noi- si-atunci traiesc nebuneste timpul in care mi-e ingaduit sa mai cred, si sa mai sper ca am dreptul la zambet. Alteori, tocmai pentru ca Tangoul si blogul nu sunt produse lucrative, ci doar dantelarii splendide ale sufletelor noastre, sunt obligata sa muncesc si altceva, sa fac proiecte mai profitabile financiar, ca sa pot sa-mi intretin mai departe si familia, si lucrurile acestea din care nu castig bani, ba se intampla, adesea, taman dimpotriva, dar care ma tin vie. Si ne tin impreuna.
      Si asa este, oriunde as fi, va port in sufletul meu. Povestesc despre voi celor cu care ma intalnesc, ca despre prietenii mei buni. Sunteti fapturi insemnate in viata mea, citez din voi, mi-e dor de voi. Sunteti ai mei asa cum ai mei sunt toti cei pe care ii iubesc. Ai mei, de-a pururi… cum spune Poetul.

      „Cum treci acum si apa e-n ruine,
      si-ti este bine si imi este bine,
      as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine
      e vie vrerea ambelor destine.

      Te voi iubi cu mila si mirare
      cu intrebare si cu disperare,
      cu gelozie si cu larma mare,
      c-un fel de fardelege care doare.

      Si jur pe tine si pe apa toata
      care ne tine barca inclinata
      ca vei ramane – dincolo de numar
      si dincolo de forme, masti si vorbe –
      a mea, de-a pururi, ca un brat in umar.

      (“A mea”- Adrian Paunescu)

      Alice Nastase 1 mai 2009 23:44 Răspunde
  • Vin sa va mangai genele somnoroase, sa va veghez visele.
    Asa e cu cine merge la chef…vine noaptea acasa, cand ceilalti dorm.

    Va imbratisez, somn usor.

    simona ioana 1 mai 2009 23:56 Răspunde
  • alice mie melodia asta imi aduce aminte de o vacanta cu iubitul meu in care am fost atat de rea si atat de rece cu el…desi il iubeam nebuneste…nu stiu de ce am vrut sa-l chinui atunci, nu stiu ce am vrut sa aflu..
    buna dimineata zane dragi!

    dalila tua 2 mai 2009 7:35 Răspunde
  • Buna dimineata,
    Vin sa va aduc cafea proaspata, fursecuri si zambet. Cum azi voi fi mai mult pe drumuri, mi-am dorit sa va fac dimineata mai frumoasa.
    Ne auzim mai pe seara. Va imbratisez cu drag.

    Felice 2 mai 2009 7:43 Răspunde
  • Va spun Buna dimineata.
    Am citit ce s-a scris ieri, si, eu spun doar atat. Alice Nastase e reala! Si, poate ca sinceritatea ei e greu de crezut, dar eu cred in ea, si cu mana pe inima spun ca e un om deosebit. Pentru mine, e un inger frumos si bun, un inger adevarat in aceasta lume contrafacuta. Alice e pur si simplu o minune , cautand tara minunilor.

    Va fac eu cafeaua, va imbratisez pe toate de dimineata, de dor. Va doresc o zi superba, plina de zambete si dragoste!

    Buna dimineata, Alice! Buna dimineata, dragelor!

    alyce 2 mai 2009 7:45 Răspunde
  • Draga mea Alice,
    n-am spus ca esti un produs de marketing, ci ca, probabil ai invatat legile marketingului.
    Tu esti un om de litere, de cuvinte, de iubire, de emotie, de suflet. Tu trebuie sa scrii, iar noi sa citim si sa ne hranim din cuvintele tale. Cand lucruile se inverseaza prea mult, adica cititorii scriu mai des decat scriitorul ( chiar daca e unul, iar cititorii mai multi ) ceva nu e in ordine.

    vioviod 2 mai 2009 8:24 Răspunde
  • buna dimineata va spun si eu.
    vin la cafea, va imbratisez pe fuga si apoi ies in soare.
    ema, deseara pune o cana si pentru mine.

    vioviod… nu vreau sa-ti raspund decat atat: sunt neconditionat de partea lui Alice. pentru ca eu o iubesc. si mai stiu ceva: daca nu poti spune ceva frumos despre un om, o situatie, un lucru, TACI din gura. nu sunt vorbele mele dar le-am invatat si le respect…

    pisica 2 mai 2009 8:31 Răspunde
    • Neata, va spun cu gene somnoroase si vesele! Ma grabesc sa beau cafeaua care sa ma dezmeticeasca si promit sa vin si diseara la ceai la ema. Eu nu sunt suparata pe tine, vioviod, iti multumesc ca urmaresti cu atentie blogul nostru, si ca stii cand sunt acasa si cand plec pe drumuri. Numai ca aici sunt mult mai putine cititoare pur si simplu, noi toate suntem scriitoare. Eu mi-am asezat numele si scrisul intr-o carte alaturi de fetele care scriu aici, si, da, din ratiuni de marketing de asta data, n-as fi facut-o niciodata daca nu le-as fi simtit avand suflu, si putere, si curaj, si noblete de scriitor adevarat. Nu mi s-a parut niciodata, dar niciodata, ca nivelul discutiei scade daca sunt eu plecata, dimpotriva, uneori lucrurile capata sensuri splendide, care s-ar pierde daca cineva ar sta sa le modereze. Doar ca noi intre noi, aici, ne cunoastem bine, suntem o familie, in care te primim si pe tine, daca vrei- pentru ca si tu esti scriitoare, vii tot dintr-un loc al cuvantului si eu cred ca si al sinceritatii, nu doar al vorbelor mari. Si noua ne e bine unii cu altii in orice context, lipsim pe rand si ne intoarcem imbibati de dor. Noi suntem acasa. Si-n dimineata asta miroase superb a cafea, mmmm…
      Alyce si Felice, va imbratisez cu dragoste. Simona Ioana, acum e randul nostru sa-ti veghem visele. Pisica mea frumoasa si buna, pisica mea care stie la fel de bine ca mine gustul iubirii ascunse, buna dimineata. Noi suntem scriitoarele celor mai frumoase iubiri, dar vreau sa fim mai mult! Vreau sa le traim pana la capat, pana la marginea fericirii absolute si dincolo de ea. Rosanne, Cristina, va tin de mana. Buna dimineata.

      Alice Nastase 2 mai 2009 9:13 Răspunde
  • Alice, invat de la tine nobletea… Multumesc!

    Va spun si eu buna-dimineata, ma servesc din cafeaua cu suflet pregatita de voi, Felice si Alyce si spre seara revin la ceai. Ema, eu il beau dulce!

    Va imbratisez pe toate cu drag!

    Cristina Socaciu 2 mai 2009 9:29 Răspunde
  • Pisica, trimite si la Bucuresti o raza de soare sa alunge ploaia ce sta sa cada.
    Ema draga, asa de bine o sa-mi prinda o cana de ceai diseara! Trece-ma si pe mine la socoteala.

    Felice 2 mai 2009 9:30 Răspunde
  • Buna dimineata, Zeitelor. Buna dimineata, tinerete!

    M-am prezentat cuminte la cafeaua ta, Alyce, stiu ca mereu ai o cana pregatita si aromata, aburinda, ptr. fiecare. Si mai stiu ca, indiferent cine suntem fiecare, aici gasim o oaza de liniste si armonie, de cald, de bine, de senin si ca oricine vine cu gand curat e primit cu bratele deschise, cu mult suflet. De aceea m-am incruntat si eu, ca si voi, la postarile semnate Vioviod. Nu vreau sa vad locul acesta pangarit. Adorata noastra Alice e si liantul atator suflete minunate si busola noastra. Suntem ale ei, asa cum ea este a noastra, avand cate un loc in sufletul ei imens ptr. fiecare dintre noi, pe masura puritatii cu care venim aici, in fata si-n casa ei…

    Felice, fie ca primul lucru pe care sa ti-l aduci in noua casa sa fie norocul. Sa ramana acolo si sa te-nsoteasca mereu, mereu.

    Pisica draga, am zambit cu mare drag aseara la genericul tau ” o fetita si-o pisica” si iar ti-am dat dreptate, dincolo de ce-mi arata…buletinul. Da, inca astept sa cresc si sa traiesc, desi „piticul meu” m-a ajuns la inaltime. Te imbratisez mult.

    Simona Ioana, tu ne-ai fost ingerul de noapte de ne veghea somnul in ploaia grea? Gandul tau bun a ajuns la noi, la fiecare…

    Ema draga, „capul familiei”, asteptam sa ne aduni la ceaiul tau, la ora de amurg si de povesti…

    Dalila mea draga, am tresarit de maxima bucurie cand am citit ce mi-ai scris. Am atata bucurie ca te-ai gandit sa ma ajuti, incat mi-e si jena ca nu stiu sa reactionez pe masura gestului tau! Esti minunata! Dar sigur n-ar fi un deranj?

    Va imbratisez cu mare drag, din lumea mea!

    Roberrta 2 mai 2009 9:35 Răspunde
  • Va spun un ,,ce mai faceti, dragele mele,,- colectiv, incep sa ma reobisnuiesc cu viata mea singurateca de aici, cu scrisul vostru.
    Am patit si eu o peripetie, cind ne-am intors din vacanta, ne-am imbarcat in avion pentru Zürich, o multime de elvetieni, fiecare cu treaba lui, atenti sa nu devenim familiari, ca asa e firea elvetianului german…La bord, dupa ce ne-am instalat la locuri, ni s-a spus ca un aparat nu mai functioneaza si trebuie sa ne intoarcem pe aeroport. Ne-au spus ca se va cauta o alta eronava sau va trebui sa petrecm o noapte la un hotel. Dintr-o data, in aeroport, oamenii au inceput sa vorbeasca intre ei, s-au iscat simpatii si prietenii. Nu ne spuneau nimic, ore in sir, cinci am petrecut asa intr-o satre interioara de alerta, tunisienii nu sunt experti in organizare, au alta dimensiune a timpului. Cine a fost prin Elvetia stie ce obsedati sunt ei de timp si de a functiona perfect… Pentru noi a fost si mai greu, familiile cu copii mici, plingaciosi, fara Pampers de rezerva, fara lapte si alte accesorii…Dar am primit in curind sandviciuri, apa, cola…Observam fara panica, cum se schimba relatiile intre noi, cum devenim directi, prietenosi, infratiti. Parca eram la sfirsit o familie mare, unita. Cind am urcat in avionul nou, paream o tabara care se stie de cind lumea. Apoi, la final, am luat bagajele si pe pamint elvetian s-a instaurat aceeasi raceala politicoasa, ne-am urat toate cele bune si am plecat fiecare la casa lui.
    A fost un episod care m-a pus pe ginduri. Trebuie intr-adevar sa intervina un fapt neprevazut, cu iz de catastrofa ca oamenii sa fie prietenosi si calzi unii cu altii? Chiar eu, care ma dezic de anumite trasaturi ale poporului in mijlocul (sau la marginea) caruia traiesc, ma surprind avind alta fata decit cea stiuta de mine, ,,umana,,…
    Uneori imi pare ca si noi (unele), aici, suntem ca intr-un aeroport asteptind zborul nostru, fara alte informatii, facind prietenii si destainuiri, petrecind impreuna un fragment de timp greu, cu multe intrebari.
    Va stiu deja de atita timp, va cunosc la multe culoarea ochilor si a gindurilor- imi aduceti in casa zvon de prietenie si speranta. Va sunt recunoscatoare, imi sunteti dragi…Ce bine ca sunteti!
    Sa speram ca vom avea un zbor lin si o destinatie potrivita!

    corina ingman 2 mai 2009 10:34 Răspunde
  • Intotdeauna mi-au placut revederile, le-am adorat! Eram dispusa sa provoc o plecare chiar, pentru a iubi reintalnirea.Atatea emotii, priviri, lacrimi, bucurie…Da, ador revederile!
    Va imbratisez mult, fete dragi! Vin la toate ceaiurile si cafelele voastre si la toate chemarile rostite sau nespuse, vin la revedere cu dragoste.
    Am intalnit-o pe Alice, m-am bucurat mult.Am citit in ochii ei aceeasi tristete dintotdeauna,dar si un licar de fericire si speranta.Desi un pic obosita parca, cara in suflet maretia, simplitatea si puritatea ei, dragostea din inima rosie! Alice, eu stiu, tu esti a noastra , parte si intreg, iar noi, aici, oriunde, cu tine!
    Mi-e dor de voi mereu, cum spune draga de Rosanne.De voi, de mine, de noi.

    Simona Radoi 2 mai 2009 10:38 Răspunde
  • Buna dimineata,

    ..intre soare si scrum,am vietuit zilele acestea..v-am citit gandurile si v-am simtit asa aproape..am calcat in urmele lasate de pasii vosti seara tarziu, dimineata devreme si am tacut,fara sa pot spune nimic..

    ..lacrima adanca,pe obrazul stang,am fost,cand am imbratisat amintirea mamei privindu-i numele scris pe o cruce..

    ..zambet chicotit ,cu gropita ,pe obrazul drept,am fost,cand ,dupa indelungi cautari,am gasit revista „tango”..multumesc,alice!..mmm ..si ce tare m-am bucurat,alice, ca iti place si tie poezioara ..:)

    ..cafeaua e dulce si aromata,in dimineata asta si va multumesc ca o putem savura impreuna!

    ..of..si-asa as vrea sa nu mai simt saracia clipei ce nu-l gaseste la celalalt capat pe el..

    Ceva Ca Rugaciunea MARIN SORESCU

    Nu stiu ce am,
    Ca nu dorm cand dorm
    Nu stiu ce am,
    Ca nu sunt treaz,
    Cand stau de veghe.

    Nu stiu ce am,
    Ca nu ajung nicaieri,
    Cand merg.

    Nu stiu ce am,
    Ca stand pe loc
    Sunt, hat , departe.

    Doamne, din ce fel de huma
    M-ai luat in palmele tale calde
    Si cu ce fel de saliva
    Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

    De nu stiu ce am
    Ca exist,
    Nu stiu ce am
    Ca nu mai am nimic,
    Decat pe tine.

    danutza 2 mai 2009 10:51 Răspunde
  • Va salut si eu, inca somnoroasa si de dimineata si de ziua buna.

    Alice iti multumesc ca mi-ai vegheat somnul, uite de-asta m-am trezit senina si cu zambetul pe buze.

    Vioviod nu stiu ce asteptari ai tu de la acest „spatiu” atat de special. Aceasta sala de asteptare, cum atat de frumos a numit-o Corina. Nu e un call-center unde la celalalt capat al liniei e Alice, care sa ne raspunda la fiecare, sa ne asculte pe fiecare. Ceea ce regasesc eu aici e o familie foarte speciala unde vin cu sufletul deschis, unde sunt eu cea adevarata si sincera, fara platosa, fara false masti. Am gasit oameni minunati, am gasit prietene, pe unele le-am intalnit si le-am imbratisat, le stiu privirea. Cu altele am vorbit la telefon- le stiu vocea. Pe altele le-am vazut in poze – le stiu chipul. Pe altele le citesc- le stiu sufletul. Iar lumea asta magica s-a creat datorita lui Alice, in jurul ei, avand ca temelie ceea ce reprezinta ea pentru noi. Sinceritate, frumusete, fragilitate, emotie. Incerc sa imi imaginez cum se imparte intre copii, revista, editura si toate celelalte pe care le mai are si ma bucur sa vad ca este alaturi de noi, chiar cand e plecata pe alte taramuri. Ca ne citeste, ca ne raspunde. E aici, mereu prezenta, in fiecare gand al nostru. Eu nu pot spune decat atat: ALICE iti multumesc !

    simona ioana 2 mai 2009 11:18 Răspunde
  • Pisica ce matinala ai fost ! Iti doresc o zi cu soare de care sa te bucuri din plin.

    Vin si eu la cafea. Va salut cu drag pe toate- toate !

    simona ioana 2 mai 2009 11:22 Răspunde
    • Am vrut sa-i raspund aici Corinei dragi, si sa-i spun cat m-a ravasit povestea asteptarii ei. Dar parca n-am avut loc de ajuns, parca am simtit nevoia sa incepem o pagina noua, alaturi. Simona Ioana, draga mea, ce bine ca te-ai trezit zambind… Roberrta, iti trimit o imbratisare de la piticii mei pentru piticul tau inalt cat tine. Simona Radoi, intalnirea cu tine e mereu o bucurie!
      Cristina Socaciu, si eu invat, in fiecare zi, de la tine. Uneori imi vine sa te strig si sa te intreb cum sa mai lupt inca o zi in iubirea mea, atunci cand mi se pare ca am epuizat toate formele de lupta… Dar imi gasesc puterea si merg mai departe, ca-n marile iubiri, ca-n marile sperante. Danutza, ce Rugaciune splendida, pe care tare multi dintre noi o spunem, adesea. Folosind alte cuvinte, mai sarace, dar la fel de triste.
      Va invit alaturi, unde am scris Asteptand, asteptand…

      Alice Nastase 2 mai 2009 11:59 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez suflete frumoase!
    Am baut din cafeaua voastra…Tare buna este…Am indraznit sa pun doua cani…
    Draga mea Pisica, ma bucur ca te.am nimerit cu Cher… Asa am simtit eu ca trebuie sa arunc cu un praf de putere, incredere in noi si speranta…Aseara, pentru ca de obicei seara plutim incert, mai ales in prag de week.end.
    Eu nu o acuz pe Vioviod, dar mi.a pacut modul elegant in care Alice si.a facut simtita prezenta.
    Si cred ca lui Vioviod i.a lipsit Alice, de aici si reactia ei…
    Nu vi s.a intamplat niciodata sa fiti dezamagite de un gest, o absenta a celei mai bune prietene sau a cuiva tare drag ? Si cui sa te plangi? Strainilor? …
    …….
    Danutza, poezia lui Marin Sorescu mi.a umplut ziua de azi! Poate sa ploua pana deseara cand inchid ochii, pentru mine va fi tot soare. Multumesc!
    Mai tarziu as bea si eu un ceai de mere cu scortisoara…impreuna cu voi.

    Carmen Sofianu 2 mai 2009 12:12 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title