Peripetiile noastre in tara minunilor

Cu sufletul otravit de scepticism,  m-am indoit pana acum ca Tara Minunilor exista. Dar am gasit-o, inaltata din mintea unor creatori de geniu si a unor directori de marketing care cunosc toate cotloanele artei de a face bani si frumusete, la Disneyland.

Am petrecut cateva zile impreuna cu copiii mei in cel mai fermecator loc pe care mi l-as fi putut imagina. Si ne-am redescoperit unii pe altii, in timp ce descopeream splendorile unei lumi de basm. La drum, in situatii in care ne iesim din matca rosturilor de zi cu zi, ne scoatem la iveala adevaratul chip, adevaratele puteri. Iar Ilona mi s-a aratat copilaroasa, dulce si sperioasa, in timp ce vizitam castelele bantuite si alunecam vertiginos prin burtile muntilor strabatuti de Indiana Jones sau ne cataram pe valurile infruntate de Piratii din Caraibe, dar harnica si de nadejde ori de cate ori a fost vorba sa ajungem la timp undeva, sa strangem sau sa desfacem bagaje, ori sa il ajute pe Victor sa tina pasul cu noi, si precisa pana la marea performanta, iscusita pana la arta in jocurile mintii si ale perspicacitatii.

Victor a fost curajos si protector cu noi, de cate ori a fost nevoie, dar romantic si emotionat de fiecare data cand si-a intalnit idolii- pe Fulger McQueen ori Peter Pan- vesel si mirat, deschis si increzator in miracol, convins ca frumusetea lumii ne face si pe noi mai frumosi. Si a nascut metafore in fiecare clipa, uimindu-ne, fericindu-ne. (Au fost impreuna cu noi si Nouria si baietelul ei, Darius- dar ei au vizitat Parisul, pe care nu-l vazusera, si Disneylandul intr-un alt ritm, mai alert- insa stiu sigur ca si ei au fost incantati, fara de masura- si poate Nouria va va povesti mai multe).

Am fost fericita- desi n-am mai spus de mult asemenea cuvinte. M-am bucurat cot la cot, suflet la suflet cu copiii mei. Si mi-am purtat in gand dragostea de taina, am plans de dor in cate-o noapte, am visat vise de amor si gelozie. Insa dimineata m-am bucurat de mangaierea cuvintelor care mi-au readus linistea, speranta ca, totusi, cumva, printr-o alta minune, va fi bine si-n dragostea noastra.

Am fost la Disneyland si am trait, am iubit, am fost vie- chiar daca stiam ca perfectiunea ar fi fost cu inca cineva langa noi… Cu ochii in lacrimi, am zburat peste lumi, am urcat in cosmos, am plans cu miresele-fantoma ale neintamplatelor nunti. Si am strabatut de mai multe ori labirintul Alisei. Iar eu m-am pozat langa hlizita Pisica de Cheshire, cu gandul la voi, la noi, la povestea noastra de dragoste de aici, de pe blog, unde o Pisica adevarata ne imbie adesea catre Cat Walk, pe traseele noastre de iubire fara limite si suflete dezlantuite.