Am vorbit mai demult cu un astrolog care susţinea ideea familiilor în care bunicii care au trăit o viaţă în care au călcat pe cadavre au transferat asupra fiilor şi nepoţilor un destin tragic, marcat de nenoroc. Mi-a adus ca exemplu familia Kennedy, întemeiată de un irlandez ambiţios, care a făcut avere prin nenumărate acţiuni veroase şi ilegale, şi care, pentru a se umple de bani, nu s-a dat în lături de la nimic, semănând în jur teamă şi nefericire. Bătrânul Joseph Patrick Kennedy a strâns avere şi pentru generaţiile următoare, dar a transmis urmaşilor lui destine aflate sub semnul nenorocirii. Urmaşii bătrânului contrabandist au murit în asasinate, în accidente aviatice sau atinşi de boli nemiloase.
Ideea păcatelor transferate peste generaţii și a faptelor rele pe care le plătesc copiii și nepoții este sintetizată într-o zicală populară care spune că „părinţii mănâncă aguridă, şi copiilor li se strepezesc dinții”. Dar eu cred în puterea eternă a binelui. De când l-am întâlnit – în cuvânt și-n gând – pe Deepak Chopra, am înțeles că până și genele noastre atinse de boală ni le putem vindeca și remodela prin puterea unei vieți trăite cu sens. Deci cred că, oricâte fapte rele ar veni către noi dinspre trecut, avem înăuntrul sufletului, ca un foc miraculos, puterea vindecării, a iertării, a răsturnării destinului înspre noroc. Trebuie, însă, să vrem cu adevărat…
Eu am constatat, totuși, foarte adesea, cât de puţin cântărim consecinţele pe termen lung ale gesturilor noastre. Fumăm, deşi ştim că asta ne va ruina sănătatea şi că va face rău pământului și celor din jur, iar peste câteva zeci de ani, e imposibil să nu resimţim efectele unei plăceri inutile. Minţim, deşi suntem conştienţi că nu s-a inventat încă nicio minciună care să rămână nedescoperită. Stăm îndelung la soare, deşi e demonstrat ştiinţific că arsurile de piele vor genera boli cumplite în cel mult 20 de ani. Acoperim suferinţele trecutului fără să le vindecăm, deşi ştim că, în timp, rănile netratate ale sufletului se vor adânci. Poluăm, stricăm, risipim, deși planeta asta ar trebui dată mai departe, cuiva… Trăim, cumva, de azi pe mâine. Ne bucurăm la un ban câştigat chiar şi necinstit, la o plăcere de o zi sau de-un minut, suntem sclavii clipei şi ai simţurilor dezlănţuite. Dar, în momentele de luciditate, ne zdruncină gândul că nici măcar faptele bune nu rămân nepedepsite, așa că n-ar trebui să le lăsăm pe cele rele să ne scrijelească destinul, și încă pe mai multe generații. Există în fiecare dintre noi puterea de a face bine. Iar dacă n-avem nici nume sonore, nici averi, nici mari înțelepciuni de lăsat copiilor noștri, măcar o karmă bună și-un destin curat am putea încerca să le lăsăm ca moșteniri.
Maestrul Timp ne va dovedi cine are dreptate.Anul trecut Miriam Eugenia Soare scria editorialul pe catchy.ro cu titlul”Regret că n-am bătut-o pe amanta bărbatului meu” si bineinteles ca i-am scris ca transmite mesaje subliminale de violenta, ca eu nu o sa ma mir daca domnul cancer o sa recidiveze.Universul mi-a dat dreptate si anul asta cancerul a recidivat, a ajuns la plamani, numarul 1 la mortalitate dupa tipul de cancer In Romania.I-am scris pe facebook:Eu sunt cititoarea care ti-a scris ca transmiti mesaje subliminale de violenta si nu o sa ma mir daca cancerul o sa recidiveze.Vezi ca universul mi-a dat dreptate mie!P.S. : Ce am scris eu se vrea un pamflet.Bineinteles ca mi-a sters mesajul, ma asteptam la asta, dar pentru mine este important faptul ca domnul cancer a recidivat.
Valentina, eu ma straduiesc – intr-un exercitiu cu mine insami, si nu intr-un exercitiu de ipocrizie, desi nu stim niciodata cum se impletesc pornirile in noi – sa nu girez niciodata comentariile rautacioase si nici cele care discuta raul altora, dar recunosc, in acest spatiu al onestitatii absolute, recunosc, cu rusine si cu parere de rau, ca si eu am gandit exact la fel ca tine, ca doamna cu pricina nu improasca decat venin in jur si ca nu-i poate face bine un asemenea fel de a fi. Dar am tacut, n-am zis nimica… Insa acum, cand vad ce ai scris, desi nu vreau sa simt asta, totusi simt si imi amintesc ca exact asa am gandit si eu cand am dat peste un articol de-al sau, plin de ura si de scarba la adresa acelei femei care „i-a luat barbatul”. Nicio femeie nu ne poate lua barbatul, barbatii nostri pleaca unde vor ei, ca nu stapanim pe nimeni pe lumea asta, pana la urma, iar daca ne batem joc si le dispretuim pe femeile la care au plecat ei ne dispretuim, de fapt, pe noi insene.
Cand sotul meu a taiat pomii batrani din gradina,inca roditori,am intrebat mirata de ce imi rapeste singura sursa de dulceata de casa aromatizata si „bio”.Raspunsul lui a fost-sa aiba lumina de la soare cei tineri care vor da rod, nu pentru noi ci, pentru copilul si nepotii nostri.Un gest de suprema dragoste,care defineste firea lui de om care nu cocheteaza deloc cu gesturi si momente tandre.E si gestul lui un fel de mostenire pe care doreste sa o lase celor dragi in amintirea carora sa apara din cand in cand „ai mei au facut asta,de la ai mei am mostenit asta”.
Mona, ma induioseaza felul in care ne potentam unii altora amintirile… Si eu am in gradina cativa pomi saditi de mainile scumpe ale tatalui meu care a venit special de acasa, de la casa lui dintr-un varf de deal la 90 de kilometri de aici, ca sa mi-i sadeasca in gradina. Unul dintre ciresii lui s-a uscat anul acesta, asa a fost sa fie, am suferit mult, apoi l-am taiat, ca sa nu cada, nu inainte ca Iza sa-l imbratiseze, plangand, si sa-si pastreze o bucata din scoarta lui in caseta cu amintiri. Uneori mostenirile raman si doar in gand…
Un test si o salutare!
Așa e Alice, o karma buna copiilor noștri, dar oare câte generații de stra strabunici gândesc așa?! Preotul spune ca păcatele se rasfrang peste 7 generații!!E trist … Sa trăim frumos, nu e doar un clișeu si îți da si o liniște interioară știind ca zi de zi ajuți cât poți necondiționat si încerci sa nu superi sau deranjezi pe nimeni.Ce păcat ca „ce ți-e nu-ți place, altuia nu-i face” se întâmpla atât de rar…Te prețuiesc, Alice
Miruna, sunt onorata si recunoscatoare ca imi raspunzi. Eu nu cred in amenintarile preotului care ni-l infatiseaza pe Dumnezeu pedepsitor, care ne spune ca daca nu ne supunem poruncilor – inclusiv poruncilor barbatului – ne bate Dumnezeu. Si eventual ne bate si barbatul… Nu. Eu cred intr-o Divinitate buna, care ne da sansa sa reparam, sa vindecam, sa iertam si sa ne iertam. Ce tie nu-ti place altuia nu-i face e si un principiu al Talmudului, cred, ar putea fi un principiu, pana la urma, al oricarei credinte autentice, indiferent de religie.