Feminismul meu, doctoratul și marea dragoste pe care v-o port

Astăzi, la doar o zi după ce am lansat emisiunea mea la Canal 33, Marea Dragoste, declarând-o o emisiune a iubirii necondiționate și o emisiune feministă, menită să repună în drepturi nu doar toate valorile doctrinei și mișcării sociale în care mă regăsesc și pe care o susțin din tot sufletul, ci însăși frumusețea acestui termen pe nedrept hulit și dezavuat de o societate care încă se împotrivește egalității reale, autentice, valoroase, în drepturi și oportunități ale bărbaților și femeilor, am primit pe e-mail actele oficiale ale titlului meu de doctor în științe politice!

.

În miezul toamnei trecute, pe 27 octombrie 2017, mi-am susținut teza legată exact de feminism și de felul în care este oglindit în revistele pentru femei din țara noastră, domeniu al presei în care îmi tot exersez harurile de jurnalistă, de manager de presă, de scriitoare și de femeie îndrăgostită de vreo 20 de ani încoace. Emoțiile pe care le-am avut în ziua aceea m-au făcut să mă gândesc inclusiv să fug din oraș – cum doar în primii ani de studenție, când eram încă o copilă speriată, îmi trecea prin minte să fac înaintea câte unui examen foarte greu, de care mă temeam. Îndrumată cu o generozitate fără margini de profesoara mea minunată, Mihaela Miroiu, o ființă de-o cultură, de-o finețe, de-o înțelepciune și de-o generozitate imposibil de egalat, am muncit din greu, dar cu bucurie, timp de trei ani, cu zile și mai ales cu nopți…  Iar apoi, când a venit ziua încheierii acelui splendid și istovitor periplu, în loc să mă pregătesc ca pentru o mare sărbătoare, m-am  trezit îmbrăcată modest și nepieptănată, fiindcă, da, în vâltoarea acelor emoții, m-am fâstâcit toată și m-am gândit că o să mă dichisesc puțin în mașină, dar în mașină am constatat că n-am cu ce… Așa că păstrez câteva fotografii din ziua aceea magică, în care arăt cam ponosită, ciufulită, dar foarte, foarte fericită. (Și vă spun, la ureche, că tot cam așa arăt și astăzi, însă am să aleg o poză care să exprime starea mea de lumină și de recunoștință pentru parcursul miraculos care mi s-a așternut sub picioare și înaintea sufletului până acum.)

Ordinul ministrului este semnat în 27 iulie 2018, deci la exact nouă luni de la ziua susținerii tezei. Cât o sarcină, cât nașterea încă unui miracol, cât ia cel mai adesea unei minuni să se înfăptuiască. Iar faptul că am primit azi, 1 august, această recunoaștere legală a valorii efortului meu științific nu e decât un nou semn că merg pe drumul cel bun, că intră în destinul meu divin misiunea splendidă de a restitui feminității întreaga ei măreție și toate drepturile la iubire rotundă, în care noi și partenerii noștri suntem jumătăți desăvârșite ale aceluiași întreg de lumină, dorință si bucurie de a fi în cuplu, că zâmbetul meu curajos, oglindit în zâmbetul la fel de luminos al femeilor pe care le întâlnesc va vindeca lumea și societatea, restabilind echilibrul salvator între drepturile femeilor și ale bărbaților, la aceleași șanse, la aceleași recunoașteri, la aceleași oportunități, la aceleași salarii pentru aceleași munci, la același respect, la aceeași iubire trăită fără frici, fără rest, fără rețineri.

P.S. Atunci când nu am timp pentru a da explicații ample și sofisticate, celor care se îndoiesc de valoarea și de frumusețea feminismului, le spun să o privească pe Charlize Theron, o femeie așa cum toate ne-am dori să fim: frumoasă, curajoasă, iubită, iubitoare, elegantă, fină, sensibilă, puternică, delicată, nobilă… Charlize Theron este feministă și ea a spus, în cuvintele cele mai simple cu putință, un lucru pe care îmi doresc să-l spunem cu toții, cu toate: E un lucru foarte bun să fii feministă!

Chiar este. Spun asta nu cu autoritatea diplomei mele de doctorat feminist – devenite oficiale de astăzi, ci cu toată dragostea din inima mea pe care o port femeilor și bărbaților lumii.