Pe vremuri, oamenii spuneau că fac câte un copil – doi, trei, patru sau chiar cinci, dacă nu reușeau să scape de obligațiile comuniste ale unei societăți care avea nevoie de forță de muncă numeroasă – ca să aibă cine să le aducă un pahar cu apă la bătrânețe. Era o glumă și pe atunci, cel puțin așa îmi place să cred… Astăzi, eu și prietenele mele am modernizat gluma și spunem că am făcut copii ca să aibă cine să ne deschidă un cont de Tik Tok la bătrânețe sau să ne descarce o aplicație nouă în smartphone-ul pe care ni l-am luat doar ca să nu-i facem pe ei de rușine, altfel am fi păstrat un telefon cu butoane pe veci. Poate chiar și unul din acela cu disc în care bagi degetul și formezi numărul ar fi fost bun…
Dincolo de ajutorul tehnic neprețuit pe care mi-l dau copiii mei ori de câte ori am ceva sofisticat de rezolvat prin device-urile din dotare, de când cu pandemia și puzderia de activități de acasă, de cele mai multe ori Ilona, fata mea cea mare, mă ajută și cu înregistrările sau transmisiile video în direct pe care le am de făcut. Dara Codescu, partenera mea de scris, de confesiuni, de tristeți și de proiecte editoriale, vine la mine și Ilona are grijă de noi amândouă. Stabilește locul în care să stăm, așază lumina, ne pornește zoom-ul sau skype-ul, ne dă câte un sfat prețios și, de cele mai multe ori, stă și ne asigură asistența tehnică până la capătul înregistrării sau al emisiunii. Însă la intervenția noastră în direct de joi, când eu și Dara Codescu am intrat pe Skype la emisiunea „60 de minute” de pe TV Buzău, n-a putut să stea decât la început, apoi a plecat de acasă și ne-a lăsat cu Iza, mezina familiei, și cu motanul nostru, Oreo. Adică, mai precis, ne-a lăsat baltă. Odată cu Ilona, Oreo a ieșit din casă, însă, în timpul transmisiei, a început să zgârie la geamul biroului în care ne aflam. În timp ce cu un ochi vorbeam, cu altul mă uitam la pisică și cu unul scriam un sms Izei – încă o dovadă că mi s-a deschis cel de-al treilea ochi – debitam chestiuni relativ incoerente și bombăneam în gândul meu condițiile proaste ale transmisiei. Iar ca să am motive și mai întemeiate să bombăn, peripețiile nu s-au oprit aici. Iza a coborât într-un final, alertată de sms-urile mele, și a primit motanul în casă. Ne-a închis ușa de la birou, dar nu a închis-o bine, în clanță, așa că Oreo, curios și poate un pic gelos, s-a împins în ușă și a intrat… Iar de aici a început dezastrul.
Pe lângă că eu și Dara eram destul de înghesuite pe ecranul, cât o fi fost el de smart și de evazat al telefonului, la un moment dat, Oreo a sărit pe masă, așezându-se între noi și telefonul care ne filma. Dara a încercat să îl ia de acolo, dar motanul a zgâriat-o, iar eu, deși mă străduiam să răspund tirului de întrebări ale moderatorului, prefăcându-mă că nu sunt afectată de dezastrul organizatoric, am sughițat a disperare când Oreo și blana lui au ocupat tot ecranul, iar Dara, vrând să-l dea la o parte, a vărsat pe masa cu cărți și cu telefon sticla de apă pe care o avea în față.
Restul e istorie…
Dincolo de anecdota cu motanul care, când Ilona nu-i acasă, sare și joacă pe masă, vreau să vă spun că, totuși, emisiunea de la TV Buzău, realizată cu mare atenție și iubire de Ionuț Paraschiv, fost coleg de clasă al Simonei Catrina, prietena mea, fiica Darei, cea căreia i-am dedicat un fluviu de lacrimi și mai multe cărți de când a plecat de lângă noi în urmă cu patru ani, merită văzută de la un capăt la altul. Pentru că este un omagiu, un semn de dor, o reverență făcută celei iubite, celei plecate, celei care, sunt sigură, a râs de noi și poate chiar s-a bucurat că lucrurile s-au încâlcit așa, ca să nu ne chircim de dor, ca să nu ne emoționeze prea tare fotografiile tinereții și frumuseții ei fără cusur, ca să uităm că ne-am întâlnit de tristețe și să ne amintim că viața și moartea au felul lor de-a-și râde de noi, chiar și când nouă ne vine să plângem.
Vă las aici emisiunea, ca s-o vedeți când aveți timp sau când vă este dor de noi…
O emisiune foarte frumoasă, plină de emoție, de lucruri bine spuse, de surprize delicioase precum cea cu motanul Oreo ♡ sau emoționante precum cea prezentată de Dana la final (mi-au dat lacrimile).
Jurnalistul din Buzău a pus întrebări interesante, iar voi, Alice și Dara, ați răspuns fără ipocrizie și ne-ați ajuns la suflet, ca întotdeauna. FELICITĂRI TUTUROR, realizatori și invitați!👏👏 Always remember Simona!❤