Suntem cu cateva zile inaintea intrarii in tipar, si, dintr-o data, orele s-au dat peste cap si ne dusmanesc. As dori sa va scriu mai mult, dar nu-mi gasesc tihna. Am promis ca postez cateva fotografii cu puii mei, participanti la Purim-ul serbat in scoala Ilonei. Revin curand cu o poveste a unei povesti…
Categorii:
Confesiuni
Ce copii frumosi ai,Alice! Sa fie sanatosi, sa te bucuri de ei! Victoras e deja un barbatel, iar Ilona, draga de ea, este asa de dulce!
Da, sunt frumosi si reusiti copiii tai, felicitari! De parca as fi primit o ,,vizita,, placuta si asteptata- vazindu-i asa de prinsi in sarbatoarea lor. Am ghicit zimbetul tau, draga Alice si pe chipul baietelului tau…Sa te bucuri de ei, sa-i cresti fericiti si fericita.
Ce vad in poze? Doi copii frumosi,o printesa in toata puterea cuvantului si un barbatel mandru,cu un zambet strengaresc. Papionul m-a dat gata! Sunt adorabili Alice,sa-ti traiasca si sa fii mandra de ei!
Deschizind calculatorul si vazind pozele am avut senzatia ca sint vizitata de doi ingerasi.Sint atit de frumosi si inocenti!!!! Draga Alice, de la ei iti va veni si puterea de a duce toate bataliile pina la capat si bucuriile cele mai mari. Sa-ti dea Dumnezeu putere si rabdare sa-i cresti frumos si sa te bucuri de fiecare clipa cit sint cu tine.
Ma intreb cum ai timp sa ai grija de ei, sa conduci revista, sa ne citesti si pe noi si sa ne si raspunzi…..Esti de admirat. Te felicit inca odata!
Sunteti adorabili, sa fiti mandri de mama voastra! Va doresc, din inima, mult noroc, fiti binecuvantati! Si tu, Alice, suflet drag!
Alice am cunoscut candva, sunt ani buni de atunci, o mama deosebita, care mi-a spus un lucru pe care mi-l amintesc acum, cand ma uit la pozele cu pruncii tai: „copii mei sunt cea mai mare investitie si cea mai mare realizare”
iti multumesc pentru ca ne arati luminile ochilor tai.sa iti traiasca si sa iti infloreasca in suflet numai cu bucurii.
nu-i asa ca ei sunt cei care lumineaza mereu si neconditionat inima ta rosie?
si nu, te rog nu-ti cere iertari de la noi pentru ca nu ai tihna sa ne scrii. ne esti mereu atat de aproape si faci pentru noi atatea lucruri minunate incat noi ar trebui sa multumim mereu, pentru tot.
ma gandesc ce flori sa iti daruiesc peste o saptamana.
Sa-ti traiasca copii Alice! Sunt minunati , mai ales ca pozele sunt dintr-o lume cu personaje de basm…unde este numai bunatate si binele triumfa! Asta iti doresc si tie si pruncilor tai: o lume cat mai buna si cat mai linistita! Sa fii mandra de ei, si ei de tine pentru ca au o mama
extraordinara!
Alice, parca ne-ai aratat o carte de poveste iar noi trebuie sa-i gasim titlul potrivit…”Femeie, iata…pruncii tai”.Asa mi-a aparut in fata ochilor titlul unui roman de Sorin Titel, pe care l-am citit inainte de a fi …Femeie. Tu cunosti universul…
Pisica, multumesc pentru melodie si gand.Cateodata ma simt atat de singura, indepartata, uitata incat , in disperarea mea, ma leg de cuvintele ce mi-au mai ramas, ascult versuri, recitesc, caut, ma indoiesc si tac.Ma zbat printre idei, naluciri, adevaruri dureroase, inchipuiri aducatoare de liniste apasatoare, ca in mormant. Imi lipseste …lumea-ntreaga si fiecare-n parte.Ma doare singuratatea….Iarta-ma, pornisem de la niste multumiri.. si ..unde-am ajuns cu gandurile…iarta-ma.Multumesc.
rosanne… nu esti singura… esti cu noi. si iti spun doar atat: IMI PASA…
„Ma leg de barbatul insingurat din tine.
Mi-e frig si mi-e frica sa fiu surprinsa asa,
stand la panda ca o pantera tanara, dezabuzata.
caut lumina cernita, locvace, a singuratatii tale.
Alunga ceilalti barbati din tine, sa fim singuri.
Te ating cum l-as atinge pe un zeu bantuit de indoieli,
infruntand cercurile de foc desenate imprejurul lui
si cruciadele nelinistilor lase, trimufatoare.
Intunericul miroase acrisor a mutenie si-a abandon.
Timpul ne ocoleste.Moartea se asaza la gleznele noastre
crude pana intra in antichitatea razboinica din venele
noastre. La capatul frigului cad in mine.
Noi doi suntem paradisul mortii.Moartea ma tine
pe genunchii ei si eu o contemplu ca pe o infirmitate
obscura, savant deghizata intre poemele mele.
Mi-e frica de somn.Mi-e frica de mine.
Mi-e frica de noaptea cu teii intorsi catre noi
ca ingerii molesiti ai uitarii.Ratacesc prin creierul tau
ca printr-un oras necunoscut.Si, poate, viata
e aidoma mersului rascolitor prin tine,
e aidoma trecerii prin cuvintele ce cad
ca picaturile de sange albastru dintr-o rana
ce nu-si doreste vindecarea.Si, poate, viata e aidoma
acestor elucubratii pe marginea elegiilor recluziunii.
Nu te inchide.Taci. Sa cada cu efect de balsam,
panaceu, peste nervii mei. Si eu din nou sa ma simt
ca o planta ce-si viseaza zeul ei plecat in cautarea
unui glob unde ar putea sa se stabileasca definitiv.”
(Aura Christi, Mersul prin creierul tau)
Alice, ce copilasi dulci ai ! Sa fie fericiti, sanatosi, iubiti si norocosi! Iar tu, mamica lor, iubita, iubita, iubita – asa cum stiu sigur ca stii tu sa iubesti, asa sa fii iubita tu !
Ce frumosi sunt amandoi, Alice!!! Si ce bine iti seamana Victor… Sa fie sanatosi si sa-ti aduca numai bucurii!
Alice, sunt doi ingerasi scumpi si stiu sigur ca sunt sufletul tau intreg, au aceeasi caldura si bunatate pe chipuri!
Rosanne, aseara m-ai invitat sa colindam impreuna in visele tale. Te chem acum in ale mele, de mana si o sa treaca tristetea. Vrei?
Sa te bucuri de ei ,Alice!Pana la urma ,copii reprezinta darul cel mai de pret pe care ni-l ofera viata si ceea ce ramane in urma noastra.
Pentru voi, din tot sufletul!
http://www.youtube.com/watch?v=-q-S3ky7UFQ
Va tin de mana. M-am jucat cu copiii.Sunt bine.Alice, astept povestea ..povestii .Va imbratisez.
” Sînt pînă în adîncuri
îndrăgostit de tine
ÅŸi de tine vreau
să mă îndrăgostesc
toate ale tale
pe rînd
le-am inventat
amănunte sfioase
în păr
ţi-am împletit
dar jur că în clipa
în care ai apărut
nu ÅŸtiam nimic
nimic
despre tine
sînt încă în adîncuri
îndrăgostit de tine
ÅŸi de tine vreau
să mă îndrăgostesc ”
…Ce printesa,ce print,normal,doar suntem in Tara Minunilor !
Alice ce mult iti seama minunile tale !
Acelasi zambet,acelasi chip luminos,angelic,aceleasi gesturi princiare .
O,doamne,Alice,ce fericita esti tu cu darurile tale !
Va salut pe toti,pe toate.
Rosanne,te rog sa te plimbi si pentru mine pe sub caisii infloriti.
Corina,tu,cu minunea ta blondina,cu alta minune pe drum,sa fii sanatoasa !
Cristina Socaciu,mamei tale,rugaciunile mele,stiu cum te simti,si eu am avut-o pe mama bolnava,imi era atunci inima bolnava odata cu ea.Acum,multumesc lui Dzeu este bine,mai mult cu si la nepotelul nostru drag,a trecut cu bine peste tot greul.
Cami,si eu imi doresc mult o camelie,sunt superbe,am avut ,a murit,iar am avut,tot asa,nu stiu unde gresesc,am curtea plina de flori,le ingrijesc ca pe copiii mei,dar…..o camelie nu reusesc sa am….
Acum am primit o orhidee superba,din acelea mici ca si statura,cu flori multe,albe cu mov – roz,nici nu stiu ce culoare sa spun…
Superba,superba,vesela ca primavara pe care o astept.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase,eu inca pe drumuri,sper eu ca nu pentru mult timp.
Va iubesc,va port in rugaciunile mele,in drumurile mele.
Cel mai frumos in „plimbarile” mele, este ca vizitez multe biserici,gasesc datini noi,rugaciuni noi(adica nestiute de mine),care ma bucura nespus.
Va port in inima mea,
Rosanne,Corina,Cristina Socaciu,Cristina Bizu,Catalina,Nina,Cora,Iana,Valin,Costi,Cami,Simona Radoi,Simona Ioana,Ema,Dalila,Simone,Irina,Bianca,Marilena,Amalia,Florentina,Dallielle,Amore…..scuze,suna telefonul…….trebuie sa raspund……….si pe voi,restul,chiar daca nu v-am numit,scuze,scuze, Va iubesc ! O duminica placuta,plina de dragoste ! Si de minuni !
O minune, o minune, e a lor copilarie. Propun sa organizam o intalnire a noastra si a copiilor nostri. Va imbratisez pe toate/toti.
” Când ai nevoie de dragoste nu Å£i se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeÅŸte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eÅŸti la pamânt nici o femeie nu te cunoaÅŸte „
Rugăciune
” Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!
ÃŽn pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.
Dezleagă minţii mele taina
Åži legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.
Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Åži de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maÅŸtere ÅŸi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.
Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Åži gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară…
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.
În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.”
…..Doamne,cat de frumos !!!!! Si ce mult seamana cu rugaciunea spusa de mine zi de zi si care v-a placut atat de mult si voua ! Si pe care o am ca dar pretios, de la maicile micii manastiri din Grecia vacantei mele calauzitoare !!!!
Si vreau sa vad magnoliile din Brasov inflorite sa le daruiesc cu sufletul tuturor de aici. M-am saturat de frig si de zapada.
Multumesc Anna
Multumesc Alice. Stiam ca iti vei tine promisiunea. Ma uit la poze si incerc sa te regasesc in copiii tai. Ce frumoasa e Ilona. Nu degeaba e Belle ! Iar Victor e un mic barbat cu un zambet fermecator. Ma uit la poze de minute bune, zambesc, va imaginez pe toti trei in momentele voastre de ghidusii.
Cele mai frumoase ganduri pentru mama Alice si pentru copiii ei ! Te imbratisez.
doi muguri. viata fara minunile astea nu isi are sens. te urmaresc demult( de la national, pe tine si pe Simona…cu „transmisiunile ” voastre de pe la mare). te admir si iti citesc cartile. ma regasesc in ele si in tine, sufar si rad, plang si te dezmird in simturi.mi-esti aproape si departe. te pup.
Norocul vesnic sa te bata,
Caci iar ma simt adolescent,
Traind o lectie uitata,
Incorigibil repetent.
Si uite, plec fara nadejde,
Si mi te rupi adanc in piept,
Si carnea mea imbatraneste
Cu-ntregul timp cat te astept
Imi esti cand sora si cand frate,
Iar cand te pierd esti sora mea,
Mereu tacerea mea te cheama,
Mereu tu esti altcineva.
Si cand te-ntorci din intamplare,
In fata ta ma plec umil,
Si c-o mirare foarte mare
Te vad si redevin copil
Pe drumul meu podit cu zaruri
La intersectii mai raman,
Ca un copil ce-astepata daruri,
Dar toti ceilalti il cred batran.
Sunt cel ce mai nimic nu stie,
Din tot ce-i aducea folos,
Iubirea-i o copilarie,
Din care-nveti sa mori frumos.
Reinfloreste lemnul portii
Pe unde pleci, pe unde vii,
In fata dragostei si-a mortii,
Noi toti redevenim copii.
Draga Alice,
sunt minunati! e ca si cand am fost prezenta cu voi la serbare. Ilona are o privire atat de finuta, de inefabila, de suflet curat…iar Victor e, intr-adevar asa cum ai scris tu- „barbatul din viata ta”.
Va imbratisez urandu-va o seara placuta de sambata.
„Iubirea-i o copilarie,
Din care-nveti sa mori frumos'”
Minunat, Costi, de-am putea invia dupa aceasta moarte frumoasa…De-am gasi giulgiul aruncat langa noi, ca sa putem fugi de pe crucea ce ne tintuieste de peste 3 zile, 3 ani, 3 vieti…Miroase a otet langa picioarele mele stropite spre trezire, e intuneric si furtuna.Si eu, tip, tip in gol, asteptand raspunsuri, asteptand speranta. Si mor atat de frumos…si m-as naste aceeasi si alta mereu…
„In fata dragostei si-a mortii,
Noi toti redevenim copii.”
Asa ar trebui sa fim, la inceput, in fata, si la sfarsit, la moartea ei…Dar, cel mai bine e sa ramanem asa in valtoarea magica ce ne duce fara voie dincolo de lemnul portii inflorite…
Multumesc, Costi.
Costi, m-ai facut sa cant! Citind poezia mi-am reamintit cantecul, nu mai stiu cine il canta dar imi amintesc versurile in intregime, le percep diferit acum. La 17 ani era doar un cantec frumos, acum ma cutremur, cata dreptate are, ce frumos e sa iubesti, sa redevii copil !
Imi esti cand sora si cand mama
iar cand te pierd esti fata mea
mereu tacerea mea te cheama… eu asa mi-o amintesc.
Anna, iti multumesc pentru ganduri, pentru rugaciuni si poezii.
Va strang la suflet !
Alice, am vorbit cu Alyce a noastra, mi-a spus ca te-a intalnit, era fericita, entuziasta, plutea… Nu stiu ce i-ai facut dar ai vrajit-o ! Si mi-a transmis si mie starea ei!
Sper din suflet sa ajung la Brasov pe 21!
seara buna sa aveti, vise frumoase sa va pandeasca.
multumesc tuturor pentru versuri si gand si tot.
costi, multumesc ca ne esti si uite, parca simti ca ne apasa absenta (motivata, din pacate )a lui valin si suplinesti tacerile lui cu prezenta ta mai consistenta. si imi amintesc si eu cantecul… tot ce vine de la tine este ca si tine, special
simonaioana si eu sper sa fii aici. sa ma tii de mana cand o fi momentul.
cristina bizu si eu astept magnoliile noastre. si sper sa te cunosc sambata viitoare.
anna… in loc de camelie accepti o pisica cu gheme jucause? multumesc si tie de darul tau.
cristina socaciu, o ruga pentru mama ta.
” ….E bine ca,din cand in cand
Sa avem de intampinat
imprejurari potrivnice si suferinte,
caci ele readuna Omul
in reculegerea inimii sale,
il fac sa-si cunoasca surghiunul
si-l impiedica de a-si mai lega nadejdiile
de lucrurile acestui pamant.
E bine ca,din cand in cand,
sa dam piept cu potrivniciile,
e bina ca oamenii sa aiba despre noi
pareri proaste si sa ne ponegreasca,
chiar daca nu le-am fi gresit cu nimic,
nici cu gand rau n-am fost in nicio privinta…
Acestea toate sunt reazem
de nadejde pentru smerenie
si ne apara de
infumurarea desarta…..”
Duminica insorita,din Bucuresti,pentru voi toti !
Va multumesc,va iubesc,ma inclin voua,suflete minunate !
Mergem la Schitul Darvari acum,loc minunat de liniste si pace.Va iau pe toti cu mine.
Buna dimineata intr-o duminica insorita.
Pisica, sper sa imi iasa socotelile, sa vin catre tine, cu Alyce cu tot, la intalnirea cu zeita noastra Alice. Poate ma ajuti cu informatii legate de zi, ora, loc, mi-ar fi de folos. Am de inghesuit trei, ba nu, patru lucruri importante in ce a mai ramas din luna martie asa ca incerc ca, macar partea care depinde de mine sa o programez cat mai eficient.
Anna iti multumesc iarasi si te rog, trece si autorul la textele pe care le postezi. Te rog eu, frumos- frumos. Mie imi esti draga asa cum esti tu, cu entuziasmul, cu verva, cu virgulele tale, chiar nu e cazul sa cenzurezi absolut nimic.
O zi frumoasa. Gandurile mele bune pentru voi, in intreg si in parte ( cum asa de frumos a spus, cred, Corina).
E soare si la mine !!! Va imbratisez cu drag si va multumesc din nou pentru gandurile voastre! Sa aveti o duminica de primavara minunata!
Pentru Alice o imbratisare speciala…
Cu tine – Adrian Paunescu
Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot ÅŸi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt ÅŸi mare, sunt ÅŸi mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, ÅŸi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept ÅŸi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine ̨ntr-un schit apar Рdispar.
Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.
buna dimineata va zic si eu inainte sa ies prin lume.
simonaioana ca si locatie banuiesc eu cam pe unde o sa se tina targul de carte, dar am serioase lacune (am fost plecata de-acasa o gramana de vreme si-s cam desprinsa) pe care promit sa le desfiintez in zilele care vin. te anunt, sigur ca da! zi-mi de mica noastra lisa, te rog.
multumesc anna pentru ruga, pentru versuri, pentru ca ne iei cu tine.
multumesc cristina si trimit aceleasi ganduri pentru mama ta (acum 2 ani eu insami treceam prin emotii si spaime cu mama si stiu cum este)
va sarut.
Alice… am inceput numaratoarea inversa si uite… am aliati!
Buna dimineata va spun si eu, alaturi de soarele care incearca sa ne incalzeasca sufletele si trupurile. Coplesitoare poeziile, va multumesc, desi m-au cam rascolit putin. Nu imi amintesc cantecul, versurile sunt superbe; cu siguranta l-am auzit, dar nu l-am simtit.
Tot binele din lume sa se reverse asupra voastra, prietene dragi!
Privindu-ti copiii, ma gandesc ca eu sunt cea mai norocoasa de aici. Pentru ca, i-am vazut in cateva randuri si-n „realitate”pe copiii tai. In parcul din spatele blocului in care se jucau si-n piata Vitan. O data chiar, am surprins-o pe fiica ta vorbind la telefon cu tine. Bona (sau Doamna impreuna cu care erau) i-a intins telefonul Ilonei, pentru a vorbi cu tine.
Alice, fiica ta vorbea dumnezeieste cu tine. Desi nu era de acord unde sa va duceti a doua zi, incerca sa te convinga sa nu mergeti acolo (era vorba sa mergeti, undeva intr-un sat de langa Bucuresti). Pana la urma a cedat, dar m-a impresionat forta argumentelor cu care incerca sa te induplece.
De cateva ori, te-am vazut si pe tine Alice in parc. Treceai seara, sa-i vezi. Erai imbracata, de fiecare data, fastuos. De la departare, dupa asta te recunosteam. Din apropiere, dupa voce. N-am indraznit nicioadata sa-ti spun ceva.
Ce mica e lumea, Alice! Nici nu stii cine te pandeste…
Va dau si eu o buna-dimineata cu clopote, stau in apropierea unei biserici, duminica mai ales simt ca stau la sat, e drept ca altul decit cel al vacantelor copilariei…numai clopotele duminica sunt universale.
Simona-Ioana, Pisica, Cristina Bizu- as vrea sa fiu in pielea asteptarii voastre frenetice de peste o saptamina! Alyce, abia astept sa ne destainuiesti…Amore , tu in ce oras locuiesti?
Duminica placuta si insorita sa ne fie, lenesa si linistita, dragele mele toate, dragii mei!
Eu, ii spuneam Cristinei, caut deja nume frumoase, poetice, de fata sau baiat, stiu ca voi sunteti citite, auzite, vazute, astept cu interes si drag sugestii daca aveti…
Corina, eu locuiesc in Bucuresti. Intr-un Bucuresti pe care nu-l mai iubesc, dar il port in minte pe cel al copilariei mele, unul linistit, frumos, cu parcuri si alei „secrete”, unde am primit primele imbratisari, primele saruturi…
Acum, intr-o lume atat de rece si agitata, linistea mi-o gasesc doar in caldura caminului meu, alaturi de puii mei si de omul meu drag. Ma simt intreaga si implinita, avand parinti, frati, prieteni minunati si avandu-va pe voi, dragele mele!
Va imbratisez.Astept sa va (re)cunosc, acum visez la asta…
Da, Corina, asa e… Copilasii mei se vor numi Ilinca si Razvan, nume alese candva, cu jumatatea sufletului meu. E dorinta mea cea mai draga, ca intr-o zi sa-i port in brate, asa cum acum ii port doar in suflet… pe Ilinca si pe Razvan…
corina, iti promit ca voi avea gand si pentru tine si o imratisare si de la tine pentru Alice, sambata care vine, vine, vine… si pentru toate zietele pe care o sa le am aproape atunci.
ca si nume… de fata… eu mi-am dorit ca puiul meu sa se numeasca Horatia. si am mai cochetat cu Dara (care in irlandeza veche inseamna stejar si potrivit credintei lor este un nume puternic). ca nume de baiat, in afara de serban nu stiu… ce imi vine acum in minte (poti sa razi) e valin…
dar ne mai gandim… si la noi in ardeal e obiceiul sa intrebi nasul de botez (sau nasa) daca are un nume favorit sau daca vrea sa dea numele lui pruncului.
cum iti este? ai grija de tine, eu una iti port de grija.
Anna, Pisica…multumesc…
Ce interesant mi se pare sa avem nume „pregatite” pentru pruncii care vor veni (sau nu- in cazul meu)! Asa cum Alice viseaza la Rares si Aris, eu visam la o fetita- Ingrid. Se pare ca nu va veni, desi mi-am dorit-o, am visat-o.Dumnezeu mi-a dat doi nazdravani, frumosi si sanatosi, pe care nu i-as schimba cu zece fetite. Dumnezeu face mereu alegerea cea mai buna, lasandu-ne visele si sperantele, cu care ne hranim sufletele.
A iesit soarele si in orasul meu! Un soare mare, care imi umple inima de caldura si imi usuca lacrimile, un soare pe care il astept de atatea saptamani in inima mea!
Am deschis larg ferestrele ca sa ma umplu de lumina.Si am auzit glasuri de copii razand, jucandu-se, alergand, bucurandu-se. Mai mult ca orice, mi se pare acesta cel mai mare dar al unei fiinte. Sa poti sa te bucuri zilnic de acel glascior, de rasul pur si cristalin. Dar, asa cum ati spus, Dumnezeu face alegerea cea mai buna pentru fiecare, in timp..
Va imbratisez, din lumina!
uite corina ce ne merg gandurile!!! superb nume de fetita aveai amore… chiar cunosc o ingrid care acum locuieste in america, o femeie extraordinara, un amestec de fragilitate si forta deosebite.
si ma mai gandesc la stefana-stefan, la costin-costina.
cristina socaciu nu ne multumi. eu cred ca am fi meschine daca numai am spune ca ne pasa si atat. dar cum nu suntem asa, ci suflete aproape, ne gandim si purtam ruga.
asa cum port si pentru valin acum, de cand simt in tacerea lui mai mult decat se poate spune.
asa cum am purtat cu foame de voi ruga sa va fie bine, cat am fost plecata.
oare ce face lisa? simonaioana, ce face lisuc? oare tu stii? sigur ca stii!
asa cum port pentru Alice, sa-i fie bine si sa ne intalnim cu bine.
asa cum port pentru voi toti/toate… si va numesc cu drag in gand si in suflet… asa cum spunea si amore: sa se reverse tot binele din lume asupra voastra, sa va vegheze dumnezeu si ingeri buni sa va insoteasca.
si amore… sa inteleg ca ne vom cunoaste sambata?
Sper sa va placa!
http://www.youtube.com/watch?v=mz6AthL7y-U
simone, imbratisari de lumina si de la mine, ma simt un pic trista pentru neimplinirea ta, stiu ca nici un cuvint nu te poate consola, poate doar rugaciuni, speranta ca mai sunt minuni si intimplari fericite- pe care toate ti le dorim, toti cei dragi ai tai…
Mi-as dori atat de mult, pisicutzo:)…Asteptarea nu ma sperie, chiar de-ar fi sa nu reusim sa ne vedem atat de curand; va am atat de aproape de sufletul meu!
Cred ca in fata scumpei noastre Alice, mi-as uita cuvintele, as simti ca orice as spune nu se poate ridica la maretia sufletului sau… Va voi privi cu drag, pe toate, voi intelege dincolo de cuvinte prietenia care ne leaga.
Corina,…sa nu fim triste, eu nu mai vreau sa fiu trista. Soarele imi da intotdeauna putere, nadejde. Azi e o zi frumoasa si pentru ca va am in suflet si va simt aproape. Iti multumesc, va multumesc pentru ca existati!
nume frumoase si melodioase, va multumesc…o sa caut, am vreme aproape sapte luni…important e sa ne fie bine…si mai important e daca s-ar putea sa impartim citeodata prea-plinul si binele nostru si cu cei ce nu-s asa de fericiti…ieri noapte tirziu m-a sunat o prietena de aici, abia de a nascut si barbatul ei, un om nu stiu cum sa-l numesc, o necajeste si o lasa noaptea singura, ii spune ca vrea sa fie liber- uneori nu stiu ce se intimpla cu lumea noastra…Dar ea e puternica, asta e norocul ei, si o mai are si pe micuta linga ea- totusi pacat, dar ce sa facem? Uneori e greu, si nu poti decit sa te rogi si sa speri.
amore… te inteleg ca pe mine insami.
cand Alice mi-a spus ca vine, ca va veni prima reactie a fost sa gasesc un motiv sa nu apar in fata ei. pentru ca ma stiu: sunt ochi si tacere. spun greu ceea ce simt si simt intens ceea ce nu stiu sa spun. dar va am pe voi… pe lisa care a sarit prima la intalnire, simonaioana, stiu ca va fi acolo si cristina bizu, brasoveanca asemeni mie (pe care o chem sa privim impreuna magnoliile cand vor fi inflorite).. si imi fac curaj.
o stiu pe Alice de ani buni, din scrisul ei, din aparitiile tv si nu m-am gandit niciodata ca eu, o neinsemnata si o simpla admiratoare, voi fi chemata sa ma cunoasca… dar ii datorez mult, pentru ca mi-a daruit mult si frumos si loc cald si oamenii buni care sunteti voi.
mi-ar place sa fii cu noi. dar daca nu se poate acum, se va putea candva… daca timpul si distanta nu au reusit sa ne tina departe si deoparte, eu stiu ca va veni o zi in care vom privi una spre cealalta. promit.
simone si eu te tin de mana, cu drag… si as vrea sa fiu raza de soare care iti sterge lacrima, o usuca si o face sa dispara pentru totdeauna.
si da, corina, sunt oameni care indura mai mult, plang mai mult si in tacere, au poveri mai grele ca si noi… eu asa gandesc cand ma apasa pe mine neimplinirile. si asa este.
noi avem norocul si bucuria ca ne avem aici, unii pe ceilalti, ca ne pasa si incercam, macar cu o vorba si cu suflet, sa ne intindem mana… dar cei singuri, cei atat de singuri… nimic nu e mai greu decat povara si lacrima in singuratate.
iar cand o fi sa alegi numele puiului tau… sa fie binecuvantat de ursitoare bune… o sa „vorbesc” eu cu ghemele mele sa trimita ursitoare bune… 🙂
Pisicutzo, iar m-am exprimat ambiguu..:( Imi doresc extrem de mult aceasta intalnire, cu Alice, cu voi. N-as rata-o pentru nimic in lume! Dar ma gandeam ca daca va interveni ceva si nu reusim sa ne vedem, sa nu sufar; imi faceam curaj! Si eu o citesc pe Alice de ani buni, intr-un sens, pot spune ca mi-a fost mentor: m-a ajutat sa spun mereu ceea ce simt, daca pot aduce o raza de lumina in sufletul cuiva, prin vorbele mele sincere! Un motiv in plus sa o iubesc si mai mult.
E ciudat, asociez aceasta intalnire cu un iubit secret..Nu stiu ce conexiuni face creierul meu, dar e o intalnire pe care o astept cu „sufletul la gura”, cu inima deschisa si vesela, ca pe o intalnire cu „Iubirea”! Stiu ca nu radeti de mine, sunteti prietenele mele si ma intelegeti, chiar daca uneori nu reusesc sa gasesc „cuvinte potrivite”.
Pana ne vom imbratisa aievea, va imbratisez virtual, asa cum am mai facut-o cu drag, de sute de ori!
te imbratisez si eu… am si eu temeri si emotii, pe care nu vreau sa le exprim… sa nu le spun, ca sa nu fie, sa nu existe.. :))))… si, cu cat vom fi mai multe, cu atat va fi mai soare si vom fi mai in primavara…
V-as trimite un sms de dragoste. Suntem inaintea intrarii in tipar si muncim zi si noapte, Ionut se incrunta daca ma prinde stand pe blog, dar trebuie sa va spun ca e o zi splendida, ca imi bate soarele pe umarul drept, ca ma tulbura cuvintele voastre. Vioviod, asa e, ai dreptate!!! Am trecut de multe ori prin parc, si de multe ori imbracata nepotrivit pentru parc… Intram cu pantofii mei cu toc prin nisip, ma trezeam cu sandalele sau cizmele de lac cu toc inalt la poala toboganului, asa e!!! Daca ne mai vedem, sa vii sa ne imbratisam, te rog, acum suntem prietene!
Mai e mai putin de o saptamana pana la intalnirea cu voi de la Brasov, as vrea sa fie tot asa, soare, lumina.
Corina, ma gandesc si o sa-ti propun nume pentru puiul adorat. Nu am pretentii de nasa, tu alegi, eu doar ma gandesc si-ti propun… Poate faci tu o Eden sau un Rares, ca prea i-am iubit in visul meu, prea i-am visat in iubirea mea… Sa te gandesti, sa visezi, sa-ti deschizi sufletul la semne si mesaje.
Pe toate va imbratisez. Pe toti, pentru ca sunt aici si Costi, si Valin, cei fara seaman pe lume.
Eden,da,Eden…cum am uitat?! Alice, ma ierti, am si eu o varsta:)…uit…
Spor la treaba, Alice, tie si echipei; ne aduceti mereu atata bucurie! Sa te mangaie soarele, alaturi de miinile noastre nevazute!
Fiecare om joaca in propria-i viata ca intr-o piesa de teatru.Omul este ca o fabrica de gesturi, de jocuri, de piese, de personaje, pe care le crede, intr-un tarziu, a fi…el insusi.Devenit actor genial pe scena propriei vieti,fiecare se angajeaza in cautarea rolului care i se potriveste cel mai bine.
Rolul celui care iubeste si sufera din dragoste este , probabil, rolul care este jucat de foarte multi dintre noi. Inca din copilarie ascundeam in suflet secretul unei mari iubiri care ne macina,ne enerva si ne bucura cu aceeasi nebuna placere.
Jucat mereu cu mici schimbari de costumatie,de varsta sau de scena,rolul indragostitului izbuteste sa ne acapareze, pana cand rolul se face una cu sufletul.Chinul iubirii, aproape niciodata implinite, dar intotdeauna ravnita cu aceeasi pasiune dureroasa, apare ca acea parte a sufletului insetat, care nu-si gaseste fantana.Daca intamplator apare o fantana, actorul trece pe langa ea cu ochii inchisi.In liniste nu apare iubirea,caci ea se ascunde numai in furtuna.Actorul nu cauta iubirea, ci drumul catre ea.Pe drum este suferinta, la un loc cu placerea si tocmai in aceasta consta marele sau joc.
Masca este fatada si fatada indragostitului pare a se muta in sufletul sau.Este ca si cand ai spera ca peretii exteriori(fatada unei case) se pot muta in interior, ca si cum confuzia aceasta iti ofera siguranta ca nu mai poti avea emotii puternice.Actorul se teme de incapacitatea de a avea emotii.A pierde iubirea echivaleaza cu moartea personajului.Si tocmai de aceea jocul vietii capata un iz tot mai dramatic, pe masura ce frica de pierdere a propriului suflet duce la confuzia sufletului cu scena insasi, cu personajul insusi.
Noi ne oferim unii altora mastile personajelor care am vrea sa fim,cu o inocenta infinita.De indata ce suntem doi, fata in fata, prinde viata personajul pe care incercam sa-l facem adevarat.Este aproape un automatism dorinta de a parea mai interesanti, mai buni sau aceea de a parea niste revoltati, cinici si zbuciumati.Impresiile pe care vrem sa le cream in jur sunt expresia personajului pe care dorim si vrem sa ne iasa ca la carte.Cand intrebam „Ma iubesti?” sau „Arat bine?” sau „Ce parere ai despre chipul meu?” noi vrem sa verificam daca personajul din mintea noastra corespunde cu cel aparut in realitatea celorlalti.Devenim atat de preocupati, de febrili in actiunea de creatie a personajului social incat uitam ca mai avem si suflet sau sfarsim dramatic prin a confunda sufletul cu ceea ce ne inchipuim noi ca suntem.
Vestimentatia cat mai eleganta, cat mai „de firma”, gesturile, vocea sau ceea ce ne straduim sa facem in societate devin semne ale nevoii noastre de a juca un rol cat mai bun.Ceea ce ni se refuza devine suferinta si tocmai ea ne inghionteste sa alergam cu mai mare sudoare catre fericire.
Teatrul vietii prezinta in rolurile cele mai diverse esecul sufletului aflat continuu pe drum si succesul actorului, angajat intr-o continua piesa despre „cautare”.Cautam iubirea, gasim drumul.Cautam un om, gasim masca lui.Cautam sufletul, gasim actorul care-l joaca.In rolul nostru,masuram iubirea prin felul in care suferim pentru ea si-i atribuim apoi propriului suflet si propriei vieti doar chipul unei pelicule indelungi de pojghita, preserata pe ici colo cu franturi de fericire.
Intelepciunea pleaca de acolo de unde dispare actorul si ramane sufletul, in manifestarea-i pura.Actori sunt eu, cel care vreeu sa pare, iar sufletul sunt eu ,cel fericit fiindca sunt.Mastile apar si dispar tocmai pentru ca eu sunt sa le vad.
„Eu sunt” devine esenta fericirii, „eu vreau sa fiu” ramane esenta drumului infinit catre cunoasterea fericirii si a suferintei de a nu o gasi niciodata…
„Valurile se izbesc, se intretaie, isi cauta echilibrul. O spuma alba, usoara si vesela urmareste contururile lor schimbatoare, uneori valul care se retrage abandoneaza putin din aceasta spuma pe nisipul plajei.
Rasul se aseamana cu aceasta spuma. El semnaleaza in exteriorul vietii sociale revoltele de spurafata. El deseneaza pe moment forma mobila a acestor zguduiri. El este, totodata, o spuma pe baza de sare. Ca si spuma, el straluceste.”(H.Bergson)
Alice vom tine soarele in palme sambata. si cum spune rosanne, rasul o sa ne straluceasca pe ochi si pe gura, dar nu sarat, o nu, ci din emotii si drag si cald.
costi, ca de obicei superb. initial am citit textul si ma gandeam sa iti replic ca nu suntem actorii cu masti despre care vorbesti. apoi m-am privit pe mine, m-am gandit la mine cea din mine insami si cea din exteriorul fiintei, la revolta mea (infranta) impotriva aparentelor si la mult prea ridicata, din praf, a mastii de zi cu zi.
m-am regasit pe mine in amintiri, cu palme tremurande, cu priviri de caprioara, colericul ce isi face, rar, dar puternic simtita prezenta, sensibila ascunsa sub falduri de tacere, ochii mereu la panda, o panda somnolenta ca a pisicilor…
mi-am amintit hainele, o! hainele si tinuta si prestanta si accesoriul niciodata lipsit si definitoriu(parfumul) si tocurile si cosmeticele ce ascund… sau dau o aparenta.
ne ducem viata printre oglinzi si prin imagini… da, ai dreptate, costi.
http://www.artistdirect.com/nad/window/media/page/video/0,,4545336,00.html
si uite costi… cineva care confirma cel mai bine teoria mastii si a reinventarii de sine… si recunosc ca varianta aceasta mie personal mi se pare cea mai plina de forta.
http://www.artistdirect.com/nad/window/media/page/video/0,,4545336,00.html
costi, e pentru tine… o masca? o reinventare de sine?
http://www.trilulilu.ro/sawrad/24020c052a51f3
pentru tine costi. o masca? o reinventare de sine?
eu spun ca pana acum e cea mai buna varianta a unui cantec ce are el insusi o varsta onorabila.
Pisica, Simona Ioana…si cate veti mai fi la Brasov, va doresc din suflet linistea si magia pe care o emana Alice, cu gandul si cuvantul , cu ochii si cu mana ei calda.
Corina, buna mea prietena…va imbratisez pe toti trei ce reprezinti acum TU.
Amore, asteptam tinadu-ne de maini, bine?
Simona Radoi, mi-ai zis ca ai vrea sa ma vezi, cum facem? Si eu vreau…
Eu nu ma mint, nu ma insingurez fortat, eu stiu ca am nevoie de prieteni, eu ii caut, eu fac orice ca sa-i gasesc.Eu sunt asa cum ma simtiti.Asa cum ma simt si eu …pe mine insami.
Va imbratisez pe toti.
rosanne… si tu vei fi la brasov, pentru ca vei fi in inimile noastre, in amintiri, in vorbele noastre.
si nu, nici eu nu ma insingurez fortat doar ca, uneori, deseori, ma retrag din lume, pentru ca sensibilitatea mea poate fi prea usor ranita. si nu ma mint, doar ca, uneori. deseori, ma doare cat de mult inseamna aparenta, haina frumoasa, aspectul si cat de putin sufletul.
mi s-a intamplat chiar ca cineva drag, foarte drag, prea drag sa imi spuna ca mai mult decat sufletul, imi pretuieste aspectul… ambalajul asta de oase si carne si sange care imi duce sufletul prin lume.
si ma defineste rosanne un cuvant, mai mult decat orice: simt… eu asta sunt, un om care simte. si asta nu se poate imbraca niciodata in haine potrivite.
iertare iertare, iertare… mi-a facut netul figuri si am postat de trei ori aceeasi melodie… 🙁
Am fost in biroul lui Ionut si acolo canta, la minunatul City FM, pe care il ascult si eu in masina, o piesa a celui mai adorat dintre pamantenii mei, Peter Gabriel. „In your eyes”.
http://www.youtube.com/watch?v=iXRPm7faABo
Si am gasit si o poezie a Anei Blandiana, pe care ma simt obligata sa v-o transcriu. Pentru ca este despre mine. Si despre noi.
Ceea ce nu inteleg
Tot ceea ce nu inteleg ma ucide.
Este o moarta cea care continua
Sa ceara lamuriri,
Si sa nu le primeasca, si sa insiste,
Pentru ca nici in lumea cealalata
Nu se poate trai fara sa intelegi.
Deci mori si acolo si astfel te nasti,
Mereu si mereu,
Ca sa poti intelege
Ceea ce e de neinteles:
Iata o definitie a nemuririi.
Dragelor de aici, Alice ne va onora cu prezenta in data de 21 martie la ora 14.30 standul editurii Nemira, la Targul de carte ce are loc in Aula Universitatii (Ceasul Rau). Sper sa ne intalnim toate si sa vibram de emotie impreuna.
Nu la Nemira! Noi avem standul nostru, standul Cartile Tango! Dragelor, sambata, la 14.30 la Targul de carte din Brasov- am inteles ca e un singur loc unde au loc intalniri succesive, nu la standuri, ci intr-un fel de spatiu destinat prelegerilor si intalnirilor. Va mai spun pana atunci.
Noi stim asta, pisica…Simtim.
da cristina bizu… este exact locul unde banuiam ca vom fi (asa cum am mai spus urma sa verific) si multumesc pentru precizare. sa ne vedem cu bine, acolo
si tot in acest context, simonaioana, lisa, astept de la voi detaliile venirii. da, vreau sa va tin de mana de la primul minut al sosirii voastre. si vreau sa stiu unde va este mai usor sa ne vedem.
si aceeasi mana intinsa pentru toate zeitele care vor veni. va astept, numai sa-mi spuneti unde, cum… 🙂
rosanne… imi vine sa te tin in brate… cu gheme cu tot.
si esti unul dintre oamenii pe care o sa-i intalnesc candva, cumva… imi doresc… si stiu ca dorintele sunt ca trandafirii, infloresc daca le dai apa si lumina.
„Tot ceea ce nu inteleg ma ucide.” E si despre mine, Alice! Te imbratisez!
succes la ultima suta de metri, Alice si colegilor tai, sa speram ca mai puteti totusi savura ceva din aceasta duminica…
intind miinile spre voi toti, nume calde pe computerul meu rece, anna, senina in drumuri de duminica,rosanne, azi te vad imbracata in dantele stralucitoare bleu-marin, cristina cu urari de insanatosire la mama draga (si de implinire a visului celor doua nume neasemuit de frumoase), pisica, asa de adevarata si calda, fara masti inutile, amore, sensibila si aproape mereu, simone-fara tristete, da-…Salutari lui Costi- cu texte ce ma pun mereu pe ginduri, dar asa de necesar intrebator si poetic. Daca-ti sti cum ma luminati, toti, cu slove in chip de surisuri si speranta. Ma pregatesc sa va cunosc, dorindu-mi din suflet sa reuseasca Alice sa lanseze cartea noastra, parca ai dreptate amore, cu inima tisnind de emotie, ca la o intilnire de dragoste…Numai ca prietenia e mai trainica si inmiit mai usor de intretinut decit iubirea…
ce amintiri imi starnesti, Alice… Peter Gabriel…
eram atat de tanara si era numai soare.
apoi am invatat primii pasi.
eram caprioara si am devenit pui de iele.
noptile mi s-au ravasit, ochii mi s-au stins intr-un dor.
dantuiam in cautarea zburatorului meu.
nu stiu cand au trecut anii.
nu stiu cand m-am facut frumoasa.
sau poate nici nu mai sunt.
poate numai aripile mi se desfac.
inainte si inapoi.
plutind.
as vrea sa redevin caprioara
in palmele tale sa ma adap
sa mai cred in puterea cuvintelor
si sa nu aud anii cum trec
sa nu mai simt noaptea cum ma smulge
din mine insami
spre dansul acela nebun,
orbitor.
titlul poeziei si forma finala, mai tarziu… acum, o mai gandesc putin dar v-o daruiesc deja.
Doamne, imi trece prin minte ca saptamana aceasta nu am scris nimic si dintr-o data… 🙂 e „vina” ta Alice…. a ta si a lui Gabriel.
corina eu spun ca prietenia este o forma de iubire… si este irevocanila si neconditionata ca si cealalta fata a iubirii.. eu asa gandesc prietenia mea pentru voi toti. te imbratisez…
Alice, probabil ca in aula, va fi undeva in spatiul central, ma gandesc… asa imi amintesc eu alula… si mai am un motiv sa fiu acolo: un brat de carti!!!
dar nu-ti fie teama, noi te vom recunoaste dupa caldura ce va izbucni din locul unde vei fi tu, iar tu ne vei recunoaste pentru ca ne vom tine de mana… si de flori…
„http://www.youtube.com/watch?v=Oam6vnfcheE”
Marcel Pavel – De dragul tau
http://www.trilulilu.ro/LiviaC/2d08024dc0e9f8
Narcisa Suciu
Pisica, pentru ca-ti place Nichita..pentru ca-mi place si mie, si voua…
„Gandind astfel, din nou m-am socotit egoist pentru ca, cuvantul scris, rostit si relevat nu a fost facut sa ma descrie pe mine si starea mea singuratica.
Descrie singuratatea unui codru si atunci abia vei intelege maretia inzapezita a lupilor.
Arta e o confesiune, dar nu a mea catre mine, ci a noastra catre noi.
Ea trebuie sa aduca o calma bucurie a intelesului, o calda destindere a semnului. O Dunare cu Strauss si un menuet cu Mozart.
Nu smulge nici lacrimi si nici hohote de ras, ea trebuie sa fie jubilatia jocului fara de joc, surasul Mona-Lisei.
A fi ridicol e o stare de destainuire in fata unui lacat.
A fi ridicol e o bogatie in fata aurului.
Oameni, invidiati-i pe cai! Ei n-au avut primul razboi mondial al cailor.
Oameni, invidiati-i pe arbori! Ei n-au avut decat soldati spanzurati de ramurile si vanturi inclinatoare.
Cat despre iarba, ea are poezia in sinea ei, a pasterii ei de catre cai.
Cat despre stele, ele au poezia lor, a nasterii razelor de catre ochi.
Singurii dinti si singurii colti pe care-i recunosc sunt muntii pamantului si pleopele vazului.
Dreptul la poezie justifica dreptul la existenta.
A te naste este o sugrumare, a muri este un strigat.”(N.Stanescu)
Alice ce pui frumosi ai 🙂 Pe Bella ta am mai vazut-o in poze dar pe Victor nu…sa aveti pace in suflete.
Va imbratisez pe toate si va multumesc ca existati.
http://www.youtube.com/watch?v=5TTSC7SfuMQ&feature=related
da rosanne… a te naste este o sugrumare, si dreptul la poezie justifica dreptul la existenta…
iti multumesc buna, mea… mi-e Nichita in suflet, acasa, ca o lampa pe masa.
si nu stiu ce-as putea sa-ti scriu de el si drag mie… ce minune ca esti, in frenezia verde de a fi iarba, franghie de aur si nod, respirare si necuvant… ce mi-e mai drag? nu credeam ca vreodata voi ridica pleoapa a mirare spre inima marelui blond, nu credeam ca voi avea vreodata intelegere si lumina…
si nu, nu vin cu nichita pe care il port ca o lampa pe masa, ca o catedrala a tacerii…
altceva iti aduc, din dragii mei…
Cristina
Orion catre taur(Rene Char)
Eram în minutul celei de pe urmă deosebiri. A trebuit să repatriem cuţitul. Şi roşul, ca de carne, analogic.
PuÅ£ini vor fi ÅŸtiut să privească pământul pe care trăiau ÅŸi să-l tutuiască plecându-ÅŸi ochii. Pământ de uitare, pământ apropiat, de care te-ndrăgosteÅŸti cu spaimă. Iar spaima a trecut…
Fiecăruia ceasornicul său de nisip ca să termine cu ceasornicul de nisip. Să continui să şiroieşti în orbire.
Cel care va elibera mesajul n-o să aibă identitate. Nu va asupri.
Să modelăm în apocalipsă, nu asta facem în fiece noapte pe-un chip îndârjit să moară?
O unealtă căreia mâna noastră lipsită de memorie i-ar descoperi în fiecare clipă avantajul n-ar îmbătrâni, ar păstra neştirbită mâna.
Atunci au dispărut în ceaţă bărbaţii cu sacul mic.
http://www.youtube.com/watch?v=Sov5zw4rC-w
Romanta precupeata
de Mircea Albulescu
Ieri seara, dupa cina
plictisita de-atata fericire
de rutina
m-ai cumparat, iubito
pe-o poala peticita de lumina
Nu stiu de pretu-i buna sau rau
si chiar nu vreau sa stiu
ma jur pe bunul Dumnezeu
Eram al meu
eram stapan pe mine
ma impacam cu mine bine
uneori
painea mi-o castigam
ca fiecare
eram si sunt pastor de nori
si mai spalam si ploaia pe spinare
alteori
Acuma sunt al tau, iubito
dar m-ai uitat intr-un sertar
cu gratii intarsiate din fildes si stejar
strunjite de un celebru ebenist
impart destinul inutil si trist
cu alte zeci si sute de bricege
nu stiu din mine ce se va alege
Se zice ca
astepti sa prinzi un pret mai mare
sau sa ma schimbi pe-un cos de rufe
din nuiele rare
Eu stau inchis ca melodia-n note
intre atatea surate poliglote
ca ibrisimul arestat in papiota
timpul isi pierde timpul
si nu-ntelege nici-o iota
Eu stau si sunt si-astept
aceeasi plictiseala zarafa
sa iti sarute gropita de sub ceafa
si-ncoronand aceeasi cina
sa te indemne iar la joaca
de-a precupeata de lumina, iubito
fosta mea regina
Abia începusem să simt (Ana Blandiana)
Abia începusem să simt
Că undeva-n rarul văzduh
Zăpada se va opri deodată,
Abia începusem să ştiu
Că nu mai poţi să te ascunzi
De ochii mei avizi să vadă,
Abia zăream cum se depune
O linie limpede pe creÅŸtet,
Tremurătoare-n păr şi moale
Pe genele-Å£i clipite-abia,
Abia-ndrăzneam să cred că ai tăi sunt
Umerii desenaţi în aer
Cu fără de sfârşit zăpadă
Şi-a tale-aripile trădate
De nemaicontenita nea.
Aş fi putut să te ating,
Dar mi-era teamă să nu scutur
De pe făptura-ţi nevăzută
Conturul nesperat de clar,
Aş fi putut să te învăţ
Pe dinafară pentru clipa
Când, înteţindu-se ninsoarea,
Vei dispărea cu spaimă iar…
rosanne… ce dar! multumesc mult. privesc intaia oara trandafirii cu emotie.
multumesc draga mea.
Buna seara. M-am intors adineaori si primul gest a fost sa va regasesc pe voi.
Va simt vesele, senine, facand planuri. Incerc sa le potrivesc pe ale mele dupa ale voastre, ar fi minunat sa ne intalnim !
Pisica, abia astept sa te strang in brate. Pe tine, pe Cristina Bizu, pe Amore. Si evident pe Alice. Ma gandesc cum va fi sa fie si ma apuca emotiile. Am sa te rog sa imi dai o adresa de mail sa discutam detaliile „in private” ca sa nu plictisim pe toata lumea cu ele.
Corina am doar nume de fetita. Fetita mea pe care am visat-o dar care, din pacate, nu a mai venit. Stefana. Sau Ana. Dar ai timp suficient sa te gandesti la asta, important e sa fii bine, sa fii senina, sa fii increzatoare. E incredibil cat de mult este influentata vietatea care prinde contur si creste in tine de starea de spirit a mamei.
Va imbratisez cu drag.
Costi, trebuie sa recitesc ce ai scris. M-ai pus pe ganduri.
Asa de mult ma inchin in fata minunii ca pruncii nostri ne poarta intr-o sagalnicie a zambetului, intr-o seriozitate duioasa a privirii, in puritatea dulce a uni profil. Asa de mult ma mir cum trecem unii in altii, cum veghem copilarii de printese si cavaleri fermecatori, cum surprindem dimineata giumbuslucul unei pijamale care se face iar nevazuta sub patura. Asa de mult ma intreb cum sa dozam echilibrul vital dintre sfiala si indrazneala copiilor nostri in aceasta lume care se da peste cap intr-o zi cat lumea parintilor nostri in zece.
Abia astept sa vina vremea de plimbare prin rozarium. De-ati putea veni cu mine…
Hai sa infiintam un oras al nostru, vreti? Un oras cu carari de sat, un oras de primavara.
Va tin de maini.
Simona Ioana, asa de mare dreptate ai, ca starea de spirit a mamei influenteaza copilasul.
te imbratisez simonaioana mea… adresa mea de mail e in lista de proteste de la anemari… daca nu o gasesti acolo mai spune-mi si ti-o mai trimit o data.
si eu abia astept sa ne vedem… cu tine, cu lisa (vine si lisa, nu?) cu cristina bizu, amore, pisi ro- stefana zicea ca vine si ea… iertare, nu vreau sa exclud pe nimeni, sa-mi spuneti daca am uitat pe cineva, eu vreau sa va vad pe toti.
rosanne… si eu vreau orasul nostru. cu stradute ca ulitele copilariei, cu mersul domol al timpului, cu livezi si ronduri de flori… si casute mici, varuite.
Am deschis acum calculatorul si am intrat pe blog. M-am simtit din nou in lumea povestilor alatturi de copiii tai minunati.
Mi-a amintit de disneyland tara copilariei unde pentru o zi uiti de realitatea urata de afara. Sa te bucuri de ei cat poti de mult si … o saptamana infasurata cu aer de primavara
Va rog iertati-ma, nu sunt plecat, sunt doar foarte ocupat.
valin… eu una te iert din tot sufletul. stiu, simt ca nu poti sa fii cu noi si stiu ca atunci cand esti cu noi ne aduci atata lumina.
te rog, ai grija de tine, valin
Veronica Porumbacu – Vor trece ani
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.
Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !
Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.
http://www.trilulilu.ro/Acelashi/d8cc1030718483
Pentru tine Alice si pentru minunile cu care te-a binecuvantat viata. Sa te bucuri de pruncii tai si sa iti fie sanatosi!
O seara placuta!
Intotdeauna am crezut, ca o tara, un neam, nu incep de la o granita, de la o vama, ci de la maternitate, de la femeia iubita de barbatul ei, de la dragostea astfel implinita, de la barbatul care da, care devine, nu doar tata, ci mai mult, mult mai mult. Biologii, psihologii, filosofii, invatatii in general, ne spun ca specia umana s-a perpetuat datorita a doua instincte, cel de aparare si cel de perpetuare; comprimind ideile poate doar atit, dar mai stiu ca noi, oamenii suntem capabili de mai mult. As avea multe intrebari sa le pun celor ce scriu, desigur si celor din TANGO, poate imi va fi ingaduit. Dragostea are nevoie de aer, de lumina, nu poti spune ca iubesti si iti ascunzi iubirea „de ochii lumii”. Am fost foarte mindru cind iubita mea a mi-a spus ca vrea un copil de la mine, am aratat-o apoi tuturor sa se stie ca e a mea, ca ma vrea pe mine, ca eu sunt cel ce o va face mama. Am fost coplesit cind am facut loc in lume si in casa, copilului meu, rodului meu. Orice copil e o comoara de suflet ce nu trebuie orice ar fi, lasata sa sufere. E ceva peste puteri sa va pot descrie. Stiu doar ca orice ar fi nu o voi lasa, nu ii fac toate poftele, in nici-un caz, dar nu e efort sau obstacol de netrecut pentru copilul si iubita mea. Asi vrea sa revin la subiect, sunt insa cam ocupat si cind fac pauza revin.
Camelia Pisica, am inteles demult ca perceptia ta este clara, iti multumesc pentru generozitate.
Va multumesc tuturor din suflet de binete, conteaza enorm, nemarginit chiar.
http://www.youtube.com/watch?v=2uYrmYXsujI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=VATmgtmR5o4&feature=related
Frumosi copii ai Alice. Sa fiti sanatosi si tu sa ai putere sa mergi inainte, pentru ca, iata, dincolo de toate nimicurile materiale, ai un scop in viata.
Ei sunt scopul tau in viata. Toate gandurile bune pentru voi!
Va imbratisez.
Valin, eu simt si traiesc de altfel o poveste ferita de ochii lumii, si ne este bine. Important e ca eu stiu ca sunt a lui, si ca el e al meu. Si amandoi suntem mandri de celalalt. E cerul meu, e cel mai de pret dar pe care mi l-a facut viata.
🙂 Si ma opresc aici 🙂
Nici nu stiu daca as putea altfel?!
nici nu stiu ce sa spun, valin. e atat de frumos si de intreg ceea ce spui despre copilul tau, despre lumea ta frumoasa. nu stiu ce cuvinte sa aduc fara sa rup frumusetea.
si vreau sa-ti spun ca intrebarile tale pentru mine iti sunt permise. fie aici, fie pe e-mail. cum vrei. prietenii se cunosc, se ajuta, le pasa, vor sa stie si chiar stiu. eu am intins mana pentru tine mai demult. deci…
mi-ar place sa poti sa fii cu noi sambata… dar e numai un vis.
Anais, eu ma refer numai la mine, la felul meu, personal, de a vedea si simti. Eu vreau ca fiecare sa aiba ce ii trebuie si isi doreste, caci fiecare avem drept de fericire, nu judec pe altii ce fac, eu intotdeauna ma refer la cum sunt eu, nu ridic piatra, cine as fi, cu ce drept sa judec. Fiti fericiti asa cum crede-ti de cuviinta, asa cum e posibil la acel moment pentru voi; eu asa le spun prietenilor sa stiu de ei ca sunt bine.
Spui: ” Important e ca eu stiu ca sunt a lui, si ca el e al meu. Si amandoi suntem mandri de celalalt. E cerul meu, e cel mai de pret dar pe care mi l-a facut viata.” Eu ma bucur pentru voi, atit vreau sa stiu, ca esti bine; (si chiar ma bucur sa stii !)
am ascultat si ce-ai postat, valin… pavarotti… e potrivit cu tine, zic eu…. cu delicatetea ta de a fi, de a povesti.
si cum de n-ai spus nimic de poezia mea de astazi? nici nu trebuie sa spui nimic.
glumesc… de fapt vreau sa-ti provoc un zambet. si tu si eu avem nevoie de el.
eu, pentru ca serile de duminica ma deprima putin.
Dici che il fiume
Trova la via al mare
E come il fiume
Giungerai a me
Oltre I confini
E le terre assetate
Dici che come fiume
Come fiume
Lamore giunger
Lamore
E non so pi pregare
E nellamore non so pi sperare
E quellamore non so pi aspettare
English translation:
You say that the river
Finds the way to the sea
And as the river
Youll come to me
Beyond the borders
And the thirsty lands
You say that as river
As river
Love will come
Love
And I cannot pray anymore
And I cannot hope in love anymore
And I cannot wait for love anymore
http://www.youtube.com/watch?v=cuEt7EvPMVU
Alice, esti coplesitor de generoasa, stiu ca esti capabila de astfel de gesturi fabuloase, din suflet curat, dar eu am gresit, m-am abatut de multe ori de la subiectele postate, te tin si eu de mina, dar cu ochii plecati, imi darui prea mult si chiar nu merit, eu sunt asa mic intre voi cei de aici. Sa-ti traiasca pruncii, au mai crescut fata de cum ii stiam in pozele din revista, ai amindoua miinile ocupate, ce frumos, ce frumos.
Pisica , trimit eu zambet..nu stiu de unde, il inventez, il creez, il modelez pentru tine, pentru noi.
ei, rosanne, azi ti-am dat de lucru. iertare.
recunosc, ma gandesc la ziua de maine, la birou, la vestile primite vineri.
oricat de puternica as fi, tot este o emotie in mine.
dar am un zambet, pentru ca il am de la tine.
cum sa iti multumesc?
sa iti spun ca scriu acum, in caietul poeziilor mele. dupa o saptamana de tacere e multa foame de vers.
nu stiu ce va fi, dar o sa iti daruiesc candva aceste cuvinte pe care nu stiu sa le spun.
stiu numai sa le ascund in gheme.
si aici, la Alice, le-am aratat cuiva pentru prima oara. cu umilinta.cu dorinta ca voi sa ma stiti asa cum sunt.
Camelia Pisica, ma coplesesti, mi-ai amintit de Ana Blandiana si Mircea Albulescu, i-am intilnit pe strada prin ’91, m-am dat la o parte sa treaca si chiar n-am mai respirat, de rusine ca pot avea acelasi aer cu ei. Ana Blandiana e peste cuvinte. Stii, m-ai amintit de faptul ca ma gindeam ca e nevoie sa coboare cultura pe strada, e o nevoie atroce, de poezie, de calm , de dragoste, tinerii, oameni o au si nu le-o stinge nimeni. Dar eu sunt prea mic sa merg la Oprescu si la Andronescu sa le pun pe masa un astfel de proiect social, „Poezie pentru strada” cind nu am nici cu cine sa ma consult macar, cind altii si-au lasat armele, au coborit steagul. Cum ar fi (de exemplu) la Brasov sa vina „citiva cineva” sa recite, acolo, la tirg, din placere de dragul nostru, al celor flaminzi, fara bani. Citiva studenti, citiva actori, asa de suflet, sa i-a carti la intimplare, doar sa citeasca, s-ar putea invita ?
Eu nu ma multumesc sa constat, sa ma vaiet, incerc sa aduc si solutii, sa gindesc, sa propun, sa astept altfel ce ? La violenta din strazi, scoli si mall-uri raspundem: cultura, intilnirea cu oameni care ne vorbesc, ne mingiie, ne asculta. Ar fi potrivit acum, cultura sa coboare pe strada. Dar desigur, deja ma vad executat, si ce daca, mai vreti argumente, nu de scuze, de actiune, mai vreti motivatii si sa va conving ca e posibil ?
Cami Pisica, protestul a ajuns la mine candva la inceputul saptamanii trecute, cand tu erai plecata, deci e fara adresa ta. Te rog trimite-mi-o.
Poezia ta fara titlu- mi se potriveste, tare mi se potriveste.
Valin, dragul meu, daca toti barbatii ar avea sufletul si generozitatea ta lumea ar fi mult mai frumoasa si viata mult mai simpla. Esti absolut special, o spun eu si sigur subscriu toate fetele de-aici parerii mele. Ai sa ajungi un referential dupa care sa masuram barbatii. Nu, mai bine nu, riscam prea mult, mai bine te pastram ca un ideal. Stim ca exista undeva un Valin, unele chiar l-au vazut, deci nu e o plasmuire. Chiar si faptul ca esti aici, alaturi de noi, demonstreaza ca esti „altfel” . Un gand bun pentru tine. Daca crezi ca te pot ajuta cu ceva, oricand, pentru tine .
Va citesc, ascult Bach si …….pentru miine am o gramada de „lucruri de facut” si eu „stau”.
( am ascultat acum si Santana – Europe )
Simona Ioana, chiar ati putea face ceva, va scriu zilele viitoare.
„unele chiar l-au vazut” ?
Valin, eu doar spuneam ca se poate si asa. Nu te judec nicicum.
Ma mai gandesc doar cateodata cum ar fi fost daca ar fi fost altfel, daca as darui la fel…Incerc de multe ori sa vad si alte perspective.
😉
Ma bucur pentru tine si pentru ceea ce traiesti, si mai ales ca ai un astfel de suflet. Sunt rari barbatii ca tine.
http://www.youtube.com/watch?v=ZLiwQRAewNU&feature=related
valin ideea ta e chiar foarte buna. interesanta.
dar cum sa-i spun sensibilului din mine: du-te si lasa-te lovita de pietre?
uite, imi aduci aminte de mine, de idealista si zapacita care eram pe vremea cand mai visam sa duc lumea in bratele mele, spre lumina, spre mai lumina. (dupa cateva executii peste bot, m-am cam cumitit)
mai am insa cinci zile sa ma gandesc la cum as putea inventa o poezie pentru strada aici, in orasul meu. poate nu sambata, dar intr-o zi cand orasul se va umple iar de lalele.
si daca vreodata ai nevoie sa ma cauti si nu ma gasesti pe blog, mai jos ai cheia…
simonaioana ma faci sa zambesc. si pentru ca te regasesti in ea, floarea mea laotong… zi-i un titlu, sa-i fi nasa.
ca sa ajungi la adresa mea mai adaugi la prenumele meu 07sima si yahoo. m-am uitat in lista dar nici eu nu te am, ca ti-as fi scris direct.
si te rog, sora mea, nu-mi mai aminti ca unele fete l-au vazut pe valin… tanjesc suficient de mult sa-l privesc si sa tac ca muta (asa cum stiu ca sunt capabila) fara sa mai fie nevoie sa ma gandesc ca ne separa si distante.
distante pe care noi le vom ostoi curand. si oare stii ca eu habar nu am de unde vii tu? oare de ce nu stiu?
Valin te rog.
„Unele chiar l-au vazut” – nu ai fost la o intalnire candva in decembrie? Erau niste poze acolo, sau poate era Costi, scuza-ma daca gresesc.
valin… mai stai, stai atat de frumos!… te rog… acum citesc ce i-ai scris lui simonaioana si ma gandesc, astept sa ne spui ce-am putea face si ma gandesc, ma gandesc… e mirare ca nu te-a vazut lumea sau ca te-a vazut??? te rog, lamureste o pisica ametita…. 🙂 si curioasa, da!
eu coc poezii, ca o reactie de refuz: refuz sa ma gandesc la maine. am un zambet de la rosanne si pe voi aproape…
Pisica, te rog sa verifici daca am dezlegat corect sarada!
ti-am si zis draga mea… e povestea noastra cu evantaie, n-ai cum sa nu vezi ratele mandarine care suntem.
Stiri
zambetul meu trece strada
pana la chioscul de ziare
sa vada primele stiri,
primele barfe
de dimineata.
eu il astept mereu pregatita:
o cafea,
o vorba buna,
bandaje.
repetam zi de zi, nebuneste,
acelasi joc in care el se intoarce
prafuit si zgariat,
cu zgura tristetii in palme.
nu, nici azi nu au scris nimic de bine
sunt inca atatea minciuni in lume.
valin, mai esti cu noi? eu mai scriu.
Nu am fost in decembrie, ati uitat, am vorbit despre mine.
Si eu o salut pe Rosanne, ca pe toti ceilalti.
Nu ma dau inlaturi de a merge si a sustine orice proiect in care cred, sunt „obraznicutz” chiar. Eu vad asa lucrurile: sa incepem de unde e mai greu, unde e mai multa saracie si violenta, nu pe scena, alaturi de oameni, sa mergi printre ei, sa poata citi si cei tineri ( elevi ), chiar si copii ai strazii ( pregatiti initial ), alaturi de nume mai mici si mai mari, in curti de scoli, gradini publice, unde sa fie asigurata securitatea, accesul liber pentru public, cu sprijunul primariilor, al unor ministere si al unor sponsori privati. Se pot obtine fonduri pentru astfel actiuni. Totul e sa vrem. Apoi urmeaza publicitate, administrarea unui proiect, dezvoltarea sa, etc. stiti si voi, doar. Cei care pot vorbi sa nu mai taca, sa nu mai asteptam, sa facem. Poate ideea mea nu e ok, nu o apar cu forata, dar poate daca gindim si plecam de la ceva, ajungem la ce trebuie, oamenii au multe intrebari si nu e nimeni sa le raspunda, si atunci ce fac ?
ma gandesc deja la asta, valin.
ma gandesc mai ales ca am mai derulat un program cu copii din scoli, au trecut insa ceva ani si nu mai stiu persoanele din institutiile necesare. dar stiu pe altcineva cu care o sa vorbesc curand. imi fac timp. pentru ca imi place ideea si o sustin.
eu nu-s asa cu tupeu, dar daca ajung sa cred intr-o idee, o duc pana la capat.
poezie pentru strada mea… mi se ingusteaza ochii ca la pisici.
facem! cu gust de primavara.
si ca motto am invatat recent o vorba: se spune ca este nevoie sa dai doar 6 telefoane ca sa ajungi sa vorbesti cu presedintele usa… 🙂
Am scris ceva dar am sters, miine incepe saptamina, mai bine odihiti-va. Eu mai am inca de „procesat”, blogul e ca drogul, si eu sunt slab.
Eu spun invers, daca sunt bun ma cauta el pe mine.
Pacat ca vorbim singuri, miine poate avem „reactii”.
Noapte buna, mai bine.
asta ma gandeam… am putea isca niste reactii mai puternice, adica sa facem asta in mai multe orase?
ma gandesc ca incadrare temporala la saptamana luminata… stiu, in orasul meu se pregateste atunci sarbatoarea junilor, dar daca gasesc usile potrivite deschise, eu cred ca se poate face.
si se poate face oriunde!
voi scrie despre strada mea
pe-un clor de zambet
o culoare,
si vom aduce-un strop de soare
pe strada mea,
pe strada ta.
ne vom alege dar poetii,
luceferii ce-au scris in flori
sa nu-i uitam,
noi, simpli, muritorii
si glasuri de copii i-or spune
pe strada mea,
pe strada ta.
iertare… e colt nu clor…
Buna seara, dragilor. Abia acum am reusit sa ma strecor si eu pe un calculator, pentru a va spune ca imi este ingrozitor de dor de voi. Sunt prin Sibiu, acum. Si sunt sfarsita de oboseala. Maine seara, sper sa ajung si eu acasa si sa va povestesc tot. Va imbratisez de dor, cu gandul, cu sufletul.
Noapte buna, minunata mea, Alice!
Noapte buna, dragelor si dragilor!
Noapte buna!
Eu ma gindeam la cit mai multe localitati, cit mai mult timp, ca vine vara, si e o nevoie sociala uriasa de lupta impotriva violentei, se pot accesa si fonduri europene ? avem o idee de proiect si dorinta de a o indeplini ? NU doar noi doi ! Vine si vacanta in institutiile culturale, alegeri in toamna, muzica folk, etc.
Un proiect national, avem inca „dinozauri” in cultura, sa vina printr noi, aici jos trebuie, aici e golul, oamenii se simt neluati in seama, simt ca institutii care ar trebui sa-i apare sunt slabe, si de aici ………….fracturi sociale.
Sa nu-i facem probleme lui Alice cu discutiile acestea, totusi.
Noapte buna Alyce, ai mai multa grija de tine, te rugam.
da, valin, mai bine scrie-mi pe mail, vorbim acolo, chiar tin la ideea asta(pentru ca iubesc poezia ca pe mine insami) si am inteles exact ce vrei sa spui ca si derulare, amploare si stiu ca vom ajunge undeva cu ea. eu vreau. tu vrei. uneori e de-ajuns sa se nasca o singura floare, pentru a fi primavara.
noapte buna sa ai.
noapte buna tuturor.
lisuc te pup… ai grija de tine. ne vedem sambata si pana atunci vorbim.
te imbratisez.
Atunci cind va avea timp, asteptam parerea lui Alice, in primul rind. Sunt oameni capabili la TANGO, acestia ar fi un nucleu pretios. Vreau insa sa accentuez ca nu dau sarcini nimanui.
http://www.youtube.com/watch?v=8dnIhg5Osdc
va doresc la toti o zi buna…sunteti niste oameni deosebiti si imi umleti sufletul cu omenia voastra.
valin…cand „te aud” vorbind mi se umle inima de bucurie ca sunt si barbati ca tine…poate dupa ce va ocupati de campania cu poezia incepeti una cu sensibilizarea barbatilor care nu le pasa…de casa, de masa, de copii de nevasta. 🙂
va multumesc la toti ca sunteti…si tie in primul rand alice.
pisica…o sa adorm cu tine in gand stii bine.
Cand ma trezesc, langa mine-un inger…
Respiratie usoara ca iubirea
pe care o absolvi de orice indoiala
pentru ca altfel se risipeste
in alte si alte iubiri cu alte intrebari
la purtator…
Am zambit incet ca nu cumva
ingerul meu sa tresara si sa se piarda
intr-o dimineata amara de muritor…
Era perfect.Ma invelise protector
cu o aripa si tot patul mirosea
a caramel,flori de camp si cer.
I-am luat manuta si am pus-o
sub obrazul meu…asa am simtit
ca si eu am aripi, ca si eu sunt un inger
care zboara prin cerurile unei vieti
absolut minunate!!!
am respirat adanc, poate pentru prima oara
Constienta ca aerul e o binecuvantare!
…langa mine, puiul meu de om
doarme linistit,cu degetul in gura…
Pe umar i-a ramas o pana ce isi dizolva
lumina in toata lumea.
E dimineata!!!!!
Buna dimineata cu suras de luni…Va imbratisez pe toti, sa ne fie bine si liniste azi.
Buna dimineata! Cafeaua nu are aceeasi aroma daca nu sunt cu voi! Zilele nu ar fi atat de senine daca nu v-as citi …
Va multumesc pentru toate gandurile, va multumesc ca existati!
O zi buna va doresc din suflet!
Buna-dimineata! E soare si azi, e soare si frumos! Va imbratisez si sa avem cu totii o zi senina!
Buna dimineata si voua…
Buna dimineata Valin, cred ca idea pe care o ai tu se intampla in Bucuresti la Carturesti…Parca am vazut ca li se citeste pruncilor….Sper sa nu fi vazut rau….Merita incercat!
O buna dimineata senina tuturor! Am venit aseara tarziu si v-am adus halvita, sugiuc, sarailii si baclavele de pe malul Bosforului.Am descoperit o lume pestrita, galagioasa, agitata, dar plina de sarm si m-am bucurat de frumusetile lumii.
Rosanne, imi faci o mare bucurie! Iti las mail-ul meu :simonar2@yahoo.com
Fetelor dragi, va doresc o saptamana plina de izbanzi si noroc! Baieti, nu v-am uitat! Celor mici, un pupic!
Buna ziua va spun si eu. Daca ma lasa netul, pentru ca „Buna dimineata” nu m-a lasat. N-a vrut si gata !
As fi vrut ca in ziua asta din saptamana asta sa pot sa declar ca a venit primavara. Se pare ca mai trebuie sa astept.
Va imbratisez. Toate gandurile bune, pentru voi.
Ai niste copilasi frumusei foc! Victor iti seamana leit! Sa fiti fericiti mereu si D-zeu sa va ocroteasca!
Va sarut si va imbratisez pe toti!
Alice, un gand bun pentru tine si copiii tai! Sa fiti sanatosi si sa va bucurati impreuna de la bataia cu perne, la iesitul in parc si la serbarile cu printese si feti.frumosi.
Frumoase poezii am citit aici si mi.am bucurat sufletul cu ce scriu ” baietii”. Asa caractere de barbati mai rar… Ei de obicei sunt lasi sau ” timizi” sa spuna lucrurilor pe nume. De fapt, nu vreau sa jignesc pe nimeni si nici sa generalizez.
Costi si Valin, ma inchin in fata voastra si va sarut mainile…
Mainile lui
Mainile lui ma fac sa traiesc
Adanci zvarcoliri cand iubesc,
Mainile lui ma fac sa rosesc
Si sa vreau mai mult sa.mi doresc.
Mainile lui ma cauta mereu
Ma ating cand cuminti, cand nebune,
Mainile lui plamadesc un eseu
Din trupurile noastre nocturne.
Mainile lui sunt maini de artist,
Poet, fotograf sau folkist,
Mainile lui de vesnic solist
Imi mangaie chipul meu trist.
Mainile lui le sarut neincetat,
Sunt blande si calde si bune,
Mainile lui ma cer deindat”
Ce singuri in casa ramanem.
Asta e partea frumoasa a lucrurilor…
Va sarut pe TOTI si va doresc sa vedeti numai partea plina a paharului!Si soarele primaverii, chiar atunci cand ploua.
stiu ca tac, dar sunt totusi aici langa voi…va citesc..poate am sa mai tac niste zile…sunt tare trista, incerc sa inteleg ce sa intampla cu mine, cu noi, dar parca nu mai am putere sa pun cap la cap ideile…mi se pare ca sunt intr-o cadere continua si nu am de ce sa ma agat…
incerc sa lupt, dar lupta e mai mult in capul meu, gesturi firave…zbateri palide care nu ajuta la nimic.
am sa incerc sa ma intorc senina, imi pare rau ca nu reusesc sa iau parte la gandurile voastre frumoase, la proiectele voastre..dar cred ca mi-a venit si mie sfarsitul…
sa aveti o zi frumoasa zanelor, bunelor…o zi frumoasa si voi..valin si costi…..
dalila tua
Reiner Maria Rilke spune asa: „Fii rabdator cu tot ceea ce e nerezolvat în inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina. Scopul e să traiesti totul. Traieste acum intrebarile. Poate că intr-o buna zi, incet-incet, fara sa-ti dai seama, vei descoperi raspunsurile. ”
Sper sa te ajute!!
Dalila tua, prietenii adevarati nu-ti sunt alaturi doar atunci cand ti-e bine… Inteleg ce simti, cu totii trecem prin astfel de momente in anumite etape ale vietii. Dumnezeu sa iti lumineze calea, sa gasesti raspunsuri, sa iei cea mai buna decizie pentru tine.
Va imbratisez. Pisicutza, nu stiu daca pot ajunge la Brasov…Mi-e asa de ciuda… Ai mei nu sunt incantati nici sa vina cu mine, nici sa plec…Nu pot decat sa sper intr-o intalnire la Bucuresti…Mi-am facut iluzii, am visat la clipa intalnirii.Stiu ca intelegi ce simt.
Dalila Tua, sunt primul care vine linga tine, am miinile intinse, te rog priveste, ai si alaturi altele, nimeni nu cade, nu-l lasam, orice ar fi.
Carmen Sofianu, sunt coplesit, dar nu pot primi, doar noi va sarutam miinile, iti multumesc, dar e prea mult, eu nu merit, crede-ma.
Anais, multumesc!
Mesajul tau se potriveste si pentru mine.
Dalila mia, suntem aici, langa tine, reazima-ti capul-avem umeri, lasa-te intinsa- avem brate, varsa-ti oful- avem inima…
Cristina Socaciu abia acum am citit „Digul” de Octavian Paler.
Mi.a placut mult.
Valin, eu nu cred ca numai barbatii saruta maini sau ofera flori. Si femeile pot face asta pentru ei…Mai putin in public, poate…
Draga Alice,
te-am descoperit de curand si te citesc cu mare drag! Esti o fiinta sensibila si calda! Ai niste copii minunati, sa fie sanatosi si sa-ti aduca toata fericirea din lume! Victor seamana perfect cu tine! Te imbratisez!
Prietenele de aici de pe blog sunt de asemeni niste fiinte minunate!
Dalila, intind si eu mainile catre tine, intr-un sprijin, intr-o imbratisare. Stiu cum e sa simti ca s-a sfarsit lumea, cum e sa treci prin zile si nopti pustii, in care nimic nu mai are sens. In momentele acelea am avut mare noroc cu cativa putini prieteni care m-au sustinut, m-au cautat, nu m-au lasat singura. M-au „tarat” dupa ei chiar daca ma impotriveam si nu doream decat sa zac si sa jelesc. Si intr-o zi, fara sa imi dau seama, a rasarit soarele pe strada mea. Am inceput sa zambesc. Viata a capatat sens. Si la o vreme dupa, cand ranile incepusera sa se inchida, s-a intamplat ceva atat de simplu, atat de frumos… M-am indragostit !
Draga mea, suntem aici, cu tine. Nu te lasam. Va fi bine, ai incredere in ceea ce iti spun. Va veni primavara in viata ta, sigur va veni, o meriti din plin.
Carmen Sofianu, ai dreptate. Am daruit flori, am sarutat mana barbatului pe care il iubesc. Pentru ca asa am simtit eu. Si nu mi se pare nimic nepotrivit in asta.
Pisico, ai ceva noutati?
Valin, imi place ideea ta. Am citit-o pe fuga, trebuie sa o recitesc. E asa ca si tine, aproape ireal de frumoasa.
Dalila tua, sunt si eu cu sufletul aproape tine, te tin strans de mana…vreau sa stii ca inteleg tot ce spui…inteleg si simt…
Anais, mi-a placut citatul postat de tine, dar e atat de greu sa traiesti intrebarile, uneori imi doresc inelul Arabelei doar pt. a afla raspunsuri…
Carmen, Octavian Paler a fost si este langa sufletul meu, il citesc cu drag mereu! Atata sensibilitate…
Alice, Rossane intind mainile spre voi!
Corina, Felice, Simona Ioana, Raluca, Pisica, Anna, Cristina Bizu si pe voi toate va astept la ceai…
Va imbratisez cu drag si caldura!
Bine v-am regasit, suflete calde!
Mi-am petrecut ziua alergand si asteptand sa ajung odata acasa, sa deschid calculatorul si sa va regasesc. Acum, ca am facut asta, mi-e bine. Pot sa va spun ca…
Dalila, stiu… E ce retraiesc ca intr-un cerc, mereu, de ani, si de fiecare data cred ca va trece, dar revine. E prea mult suflet, prea multa speranta, prea multe caderi, dintr-o data, de neinteles. Stiu. Si sunt cu tine.
Pisica, Valin, e o idee minunata. Si ar fi cred de mare impact daca va fi la nivel national. La mine in oras, in Timisoara, s-a incercat ceva de genul acesta in urma cu vreo doi ani, cu poeti autohtoni care citeau poezie prin tramvaie si troleibuze. Mie mi-a placut mult, dar majoritatea se uitau si radeau, neintelegand ce vor si astia… Trist. Acum, se desfasoara o astfel de campanie la Carturesti. Chiar azi a inceput. Cu si despre poezie. Si va mai continua prin cateva cafenele. Poate ca totusi nu e destul. Poate ca trebuie mai mult. In Timisoara sunt oameni de cultura, sunt oameni avizi de poezie, care cred ca niciodata nu e prea multa poezie si o data cu soarele, poate ca o astfel de campanie este exact ce ar trebui. M-as bucura sa va pot ajuta, chiar si doar cu idei, dar poate chiar mai mult. Trebuie sa mai vorbim despre asta.
Va imbratisez
Dalila tua, cuvintele tale sunt spuse doar pe jumatate. Si asa, ele transmit o infinita tristete.
Nu stiu cum ti.ai putea schimba starea de spirit.
Eu ma tratez cu un film bun si multa muzica. Si lacrimi.
Aseara am revazut „Dragostea in vremea holerei” sau incearca ” Tigrul si zapada” cu Roberto Benigni.
Te sarut si stiu ca seara e cel mai greu, dar suntem langa tine.
Mie mi-ar fi cu putinta sa sarut picioarele. Cele care m-ar purta aievea si-ar calca pentru mine lighioanele pamantului si cele care ar netezi asperitatile gandurilor mele si mi-ar mangaia tamplele asezate la tendonul lor puternic. Si n-as vrea sa-mi ceara niciodata ridicarea ochilor sau a mainilor spre glezna, as vrea sa-mi sfarsesc iubirea , veneratia in locul in care zvacneste cel mai tare, clocoteste viata.
Dalila, prinde-ma de maini…Sunt cu Cristina mereu.
Va imbratisez de seara buna.Mi-e drag cu voi toti.
va salut, dragi prieteni, dragi suflete incercate- putere, draga dalila, – sau in asteptare…E tulbure uneori in lume, in noi, dar vine mereu, cum zice Simona-Ioana si soarele pe strazile sufletului, intotdeauna vine dupa un timp. E atita poezie buna aici, sunt zimbete mai mereu (si ecouri vesele din Bosfor de la simona ra2- si miini calde, m-a urmarit imaginea zimbetului pisicii, care ,,trece strada,,- si poate ajunge pina la mine…si miinile sarutate din poezia ta, draga carmen.
azi a fost atita soare aici…cred ca in curind voi schimba seara ceaiul cu o inghetata…deocamdata caut aromele cestilor voastre, buna seara, buna sa ne fie inima…
ma rog …si plang….atat..mi-e frica si frig…
aseara am visat ca m-am sinucis…poate chiar m-am sinucis si cea care va scrie e doar o biata fantoma care nu-si mai gaseste linistea…
zanele mele, bunele mele va simt sufletele calde alturi de mine..si mainile tale calde valin le simt usoare peste gandurile mele obosite…va sarut mainile printre lacrimi…nu am cuvinte destule sa va multumesc..
Te rog, dalila, nu plange. Nu plange, suflet bun! Plang si eu cu tine. Pana trece. Dar dupa aceea stii ca va fi soare, da?
dalila tua…eu te tin in brate strans strans si te las sa plangi pana o sa iti simti inima usoara. sa ai pace.
toti sa aveti pace.
Dalila Tua, sunt asteptat dar mai stau, cu tine. Suntem linga tine, nu lasam pe nimeni singur. Asa cum stergem lacrimile de pe obrajii copiilor, ni le stergem si pe ale noastre. Orice ar fi sa nu pleci de linga noi, poverile tale le luam si noi, frigul va trece pentru ca sunt multe suflete ce grabesc spre tine, ai incredere, nu esti uitata, nu esti singura. Eu plec putin, ma voi intoarece, vei fi bine.
Dalila, si eu am avut vise ingrozitoare..mai ingrozitoare decat moartea.Tine-ne de maini.Va fi bine.Spune-ne ce sa facem ca sa te ajutam.Suntem aici.
valin, meninne, simone, rosanne…deja faceti prea mult pentru mine..prea mult…
„Dragostea mea,
ancora grea,
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.
Vântul cazu –
– poate ca nu,
dar s-a facut
liniste-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.
Nu mai visez
pasi pe zapezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.
Singuratati…
Nu mi te-arati,
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti?” (NINA CASSIAN)
…daca o sa se duca dragostea mea…ma duc si eu..pe alte lumi…prin alte ceruri…
Nu o sa se duca dragostea ta. Ma rog sa nu se duca.
dalila, ma gindeam la ce am citit seara sta aici, la tine in mod special, uitindu-ma la luna, e asa de mica acum, doar o biata secera. Si de fapt ea e mare si plina, noi stim asta…sigur e asa si la tine, e o situatie temporara, in spatele lipsei de sens de moment, bat raze puternice, nu te lasa infrinta…te imbratisez cu sperante
Dalila… asculta si crede…
http://www.youtube.com/watch?v=-ToQ5pbKIoM
Dalila, daca dragostea o sa se duca inseamna ca nu a fost sa fie ! Las-o sa se duca. Vei plange, vei jeli dar va trece. Toate trec, draga mea. Stiu ca acum asa ceva ar parea sfarsitul lumii. Dar nu inseamna ca totul s-a sfarsit, ca dragostea ca stare nu va mai veni niciodata la tine. Nu ma intelege gresit, vreau sa iti fie bine. Vreau sa zambesti, sa fii fericita. Suntem cu toti alaturi de tine, spre tine se intind toate mainile in seara asta. Nu te lasam sa cazi. Orice va fi sa fie, tu esti de-acum a noastra, ne pasa de tine, nu te vom lasa singura.
Haide sa bem un ceai impreuna. Il amestecam cu lacrimi daca vrei, ne plangem toate tristetile, parasirile, dezamagirile. Va fi amar, dar in ultimele sale picaturi vom gasi speranta.
Dalila, dragostea nu pleaca, ea nu ne poate fi luata, dragostea traieste vesnic in sufletele noastre…E unul dintre putinele lucruri pe care le putem pastra in noi indiferent de vointa altora.
Lacrimile te vor linisti, stiu cum e sa plangi pana ochii refuza sa se mai deschida, stiu cum e sa plangi uscat atunci cand nu vrei sa-ti vada nimeni lacrimile, stiu si nu te mint!
Asa cum spune Simona Ioana, mainile noastre sunt intinse spre tine…
Suntem, de fapt, atat de singuri in durerile noastre. Durerile nu le putem imparti, le ducem singuri, poveri pe care numai noi le stim. Putem imparti singuratatea, neintelesul, ne putem mira de tristetile lumii impreuna, ne putem tine de mana si putem plange cu lacrimi tasnite din alti ochi. Dar durerea o ducem singuri. Nu se imparte niciodata la doi. Nici macar atunci cand cineva care te iubeste vine langa tine si-si lipeste mana de fruntea ta, nu-ti poate lua durerea, fruntea ta zvacneste mai departe, intr-un ritm al unei sfasieri pe care numai ea o poate simti.
Dalila, noi suntem aici sa-ti tinem de urat, sa nu disperi, sa stii ca ai la cine si unde sa te intorci, dar nu putem face mai mult decat sa ne rugam sa-ti treaca tie durerea mai curand, sa-ti fie mai usoara povara. Te imbratisez, si-ti recit, cu glasul Ninei Cassian, Dragostea mea, ancora grea, asa cum recita si in filmuletul de pe site-ul nostru…
Valin, e foarte frumoasa ideea ta. Eu am avut un proiect pe care l-am prezentat unei companii mari- pentru ca aveam nevoie de un sponsor, dar se pare ca nu e punctul meu forte gasirea sponsorilor… Un proiect in care propuneam sa punem versuri in metrou si pe ziduri, strofe, poezii scurte, pe care sa le poti citi… Din acelea care iti taie respiratia, care iti schimba viata. N-am reusit sa-l conving, era nevoie de bani, dar castigul ar fi fost enorm, de-o valoare incomensurabila, milioane de suflete s-ar fi imbogatit. Cred ca am si acum prezentarea proiectului, eu n-am izbutit sa gasesc fonduri, daca tu ai vreo idee, iti dau prezentarea s-o folosesti. Dar, in asemenea proiecte nu prezentarea e esentiala, ci usile deschise. Eu stiu, ma lupt de o viata cu asta. Si Tango e un produs fabulos, care, teoretic, convinge pe oricine. Practic, insa, in lumea in care traim, e nevoie de ceva mai mult decat de valoare, sau de un proiect de valoare. Nici pentru dragoste parca nu mai e loc pe pamant. Nici pentru dragoste…
Buna seara, dragilor. Am ajuns, in sfarsit acasa, desi daca ar fi fost dupa mine, as fi ramas definitiv in Bucuresti. La incept ma pornisem, impreuna cu o prietena, pentru a evada putin din lumea sufocanta din jurul meu si pentru ca, acum catva timp, facusem o promisiune. Dar lucrurile s-au incalcit putin si am avut parte de intamplari minunate. A fost superb la Bucuresti, iar cand ne-am intors, am trecut pe la Sibiu, pentru a ne intalni cu “omul care a vazut moarteaâ€- o piesa de teatru.
Am ajuns acasa si inca mai pastrez emotia intalnirii cu Alice. Da, m-am intalnit cu ea, asa cum imi promisese. Si a fost divin! Nu dormisem cu o saptamana inainte, fiind tulburata ca ne vom vedea. Imi batea inima ingrozitor. Iar cand am intalnit-o, m-am pierdut total, fiind incapabila sa ma mai adun. Uitasem sa mai respir. Alice e un inger! Un inger frumos, cu chip bland, cu privire calda. E minunata! Si mi-a vorbit atat de frumos, iar eu mai mult am tacut, fiind coplesita de emotia intalnirii. Imi tremura sufletul, gandul, cuvintele. Tremuram toata. Si am incercat sa ii spun cat de mult o iubesc, sa ii multumesc ca exista, dar nu am reusit sa o fac asa cum imi dorisem. Eram atat de emotionata, inca simteam ca ma vor napadi lacrimile. Ceea ce, marturisesc, ca s-a intamplat ceva mai tarziu. As vrea sa pot sa va spun, cu adevarat, cum e Alice, sa va tramsmit ceea ce am simtit, dar nu imi gasesc cuvintele. Nu stiu. Nu pot. E divina! E minunata! Si ii multumesc, din inima, ca mi-a implinit un vis, ca mi-a permis sa pasesc dincolo de el. Ii multumesc pentru clipele superbe, pe care mi le-a oferit!
Am facut cunostinta si cu cei doi ingerasi ai ei. Ilona e ca o printesa blonda, iar Victor, Victor e adorabil. Sunt atat de frumosi!
A fost minunat!
Noapte buna, dragilor!
imi pare rau ca va impovarez cu tristetile si lacrimile mele…voi care faceati planuri…si visati…
si va multumesc ca imi sunteti alaturi…ca in sufletul vostru gasiti loc si pentru mine…ca in gandurile voastre trec si eu….
dalila tua, ma pornisem sa-ti scriu dintre pastile si febrele unei raceli care imi umbreste putin asteptarea lui Alice. si uite ca ti-a scris Alice mai bine. asa cum stie numai ea.
eu sunt aici, cu tine, neconditionat, irevocabil. oricand ai nevoie, mana mea e gata sa aline, sufletul meu e gata sa preia din durere, daca s-ar putea.
dar durerile trebuie sa le duci tu, sa te stergi tu.
si spun asa: nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat.
simonaioana… te pup. rezolvam.
lisa… mi-ai lipsit cumplit. dar te iert pentru ca ne vom vedea curand.
Alice, rosanne, valin, cristina socaciu, carmen sofianu, simone, ami, meninne… tuturor o vorba de noapte buna si o imbratisare
Va imbratisez de noapte buna pe toti. Mult, mult, si cald! Alice, Dalila, Rosanne, Pisica, toate, sunteti atat de frumoase!
simone, frumusetea e o stare de bine… imprumutam frumusete de la Alice. cand stai in preajma ei este imposibil sa nu simti cum te cuprinde ceva din sufletul ei nobil.
restul, sunt maini intinse cu drag si sinceritate. eci: si tu esti frumoasa. eu stiu.
dalila tua prietenii nu se simt impovarati.
in gandurile mele nu treci ci ai ramas pur si simplu. esti. mereu. si nu de azi si nici de ieri.
eu ma simt cumplit, pentru ca nu pot sa fac mai mult pentru tine.
Alice pana sambata mai sunt patru zile si ma pregatesc ca la intrarea in biserica.
E putin spus ca am emotii, dar cumva imi adun emotiile mele cu cele ale fetelor care vor veni: simonaioana, alyce-lisa, pisi.ro si cu cele pe care sper sa le cunosc desi traiesc in acelasi oras ca si ele.
Te astept. si am mana intinsa pentru toate cele care vor fi acolo… sunteit binevenite in orasul si in inima mea.
Alice, legat de singuratea de care vorbeai astern cateva ganduri…Nu stiu de unde le am…De ici de colo adunate de-a valma si suna cam asa:
Singuratea nu e o aventura. Sa mi se arate aventurierul care vrea sa fie singur! Singuratatea poate fi un blestem pe care vrem sa-l transformam intr-un joc…E un joc serios in schimb, un joc de-a noi insine. E daca vrei tango…si numai cei ce stiu a se misca rezista…Nu orice dans o poate reprezenta…Tangoul exprima gandurile cele mai ascunse, mai dure…restul sunt doar distractii…Trebuie sa stii sa fii singur, dar nu ca acei mofturosi care se retrag si traiesc intr-un turn de fildes doar de dragul de a fi mai interesanti…Despre cel singur, sa spunem ca-n Cronici: ”hraniti-l cu painea si apa intristarii!’ Pentru unii singuratatea e o pedeapsa, pentru altii e o stare de bine.
Iar in legatura cu proiectul tau de versuri….Hmmm, daca reusesc maine iti trimit pe mail niste fotografii…
Si ca sa aduc o raza de cer, un pic de primavara va invit sa ascultati melodia asta :
http://www.trilulilu.ro/Sco0ter/8015f836cc1915
Camelia Pisica, multa, multa sanatate.
„Există momente în care deznădejdea pare a fi singura soluÅ£ie ÅŸi numai strigătul instantaneu îţi poate controla angoasa. Există ÅŸi o fericire exaltată dacă, în loc de a urla spui: ÃŽÅ£i mulÅ£umesc, Doamne, că m-ai făcut om ÅŸi m-ai înzestrat cu liberul arbitru. Pot îndura, pot răbda. Nu cârtesc, nu mă vait, nu mă dau bătut, mă Å£in tare, sfidez Realitatea, o fac de ruÅŸine ÅŸi ocară. Nu degeaba m-ai făcut om.”
N. STEINHARDT
ALICE NOI SUNTEM ZEITE
http://www.youtube.com/watch?v=yTR48xq8YYk&feature=PlayList&p=809E2F387A456336&index=12
te inteleg stii bine
cand spun „noi suntem zeite”…nu o spun cu superioritate ci cu SPERANTA, LUMINA, PUTERE SA TRECEM PRIN ORICE!
cu toate ca abia ati pup ochi pe ochi…va urez o zi buna!
va dau si eu buna-dimineata cu drag, dintre nehotararile mele de seara. Simona Radoi, ce citat frumos ai ales. Mi-am amintit un strigat instantaneu, cand mergand cinci minute pe jos prin suburbie, de acasa pana la scoala, m-am simtit parasita pe Pamant. Mi se parea ca numai mi-am visat viata de acasa, din Romania, ca am inventat-o. Ma sperie cumplit neclintirea, absenta oamenilor.
pisica, sper ca ai imblanzit raceala!
Imi era dor sa va pot spune Buna dimineata si mi-e drag sa pot face eu cafeaua in dimineata asta.
Dalila, scumpa mea, sper ca esti mai bine.
Pisica, mi-a fost cumplit de dor de tine. De fapt, toti mi-ati lipsit. Cami, poate ne vedem, la sfarsitul saptamanii. Poate.
Va imbratosez pe toate, Simona Ioana, Cami, Dalila, Corina, Raluca, Ema, Rosanne, Anna, Simona Radoi, Simone, mennine, Anais, Cristina Socaciu…toate. Si pe tine Valin, te imbratisez, atat ca imi e permis.
Pentru tine, Alice, o imbratisare speciala.
Buna dimineata, Alice! Buna dimineata, iubitilor! Buna dimineata!
buna dimineata din… zapada mieilor.
multumesc de gandurile bune si de urarile de sanatate, amalia, valin.
stiti de ce imi plac mie pisicile? pentru ca raman mereu in picioare. si asa vreau sa fiu si eu. sunt. incerc.
valin, tie cum iti este?
o zi buna sa aveti. eu ma doftoricesc si fug la birou. va iau in suflet cu mine.
ema? iti simt lipsa
dalila… sunt cu tine.
corina, cum iti este?
rosanne un strop din zapada care cade e si pentru tine.
lisa si simona ioana, fara azi mai sunt doar trei zile. eu sunt ca un copil langa pomul de craciun. deja.
Buna dimineata, da, pisica, ninge si ploua, nu mai stiu ce e de fapt.Mi se pare ca inteleg totul, apoi ca nu mai inteleg nimic.Despre vreme, viata, dragoste..
Va imbratisez pe toti.Alyce, ma bucur de trairea minunii tale.
„Ma ninge floarea de cais
Ma frige fulgul de ninsoare
Ma bate gandul calator
Mi-e atat de dor de larga zare.
E -albastra casa mea de vis
E verde pragul peste care
S-a animat un curcubeu
Nascut din doruri si iertare.
Pe poarta sufletlui-i scris
Intrati voi toti aceia care
Aveti nevoie de-un popas
Si-ncredere linistitoare.
Nu e Infern nici Paradis
E un preaplin in revarsare
Din care-avem toti cand ne aflam
In clipele de disperare.”
(Victoria Stefan, Invitatie)
Citisem poezia asta zile trecute cand noi chiar discutasem despre..floare de cais, floare de zapada, curcubeu, infern si paradis.
Buna dimineata zeite frumoase!
Stie cineva unde este primavara?
Alice, primavara este cu tine? Asteptam infrigurate, emotionate sa simtim caldura si lumina ta.
O super-dimineata va doresc la toti, dragii mei, va port in gind, in drumurile mele astazi cu soare! M-a impresionat emotia ta alyce, am simtit-o asa de vie de parca eu as fi fost acolo…Sper sa fie bine, gind special pentru dalila noastra, sanatate pentru pisica, vise calde cu acasa, draga Amalia, zi minunata pentru toti, oriunde va aflati, sub zodia florilor de caisi!
Un gand drag tuturor, o zi linistita si senina!
Lotul de la Brasov, ah!, ce minunat! va invidiez frumos.
Sa aveti speranta!
Sunt in aceeasi incapere cu Ana Blandiana si cu sotul domniei sale, Romulus Rusan. Ana Blandiana vorbeste despre jertfa taraneasca in lupta anticomunism. Are glasul in lacrimi. Ne roaga sa privim istoria satelor rasculate ca pe propria noastra istorie, pentru ca avem, cu totii, un sat din care venim, daca nu direct, prin parintii care ne-au nascut. Si mai sunt aici tarani supravietuitori, cu glas sugrumat de emotie. Si inima mea care asurzeste totul in jur; as vrea s-o domolesc, dar nu stiu cum.
Ana Blandiana
„Abia incepusem sa simt”
Abia începusem să simt
Că undeva-n rarul văzduh
Zăpada se va opri deodată,
Abia începusem să ştiu
Că nu mai poţi să te ascunzi
De ochii mei avizi să vadă,
Abia zăream cum se depune
O linie limpede pe creÅŸtet,
Tremurătoare-n păr şi moale
Pe genele-Å£i clipite-abia,
Abia-ndrăzneam să cred că ai tăi sunt
Umerii desenaţi în aer
Cu fără de sfârşit zăpadă
Şi-a tale-aripile trădate
De nemaicontenita nea.
Aş fi putut să te ating,
Dar mi-era teamă să nu scutur
De pe făptura-ţi nevăzută
Conturul nesperat de clar,
Aş fi putut să te învăţ
Pe dinafară pentru clipa
Când, înteţindu-se ninsoarea,
Vei dispărea cu spaimă iar…
„Batrani si tineri”
Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte. Vai,
Ce jalnic fragmentaţi
Şi fără miez,
Timpi depărtaţi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-aşez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Şi în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte…
Dar nu găseşte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.
Sa-ti traiasca bijuteriile, Alice!
Baiatul seamana foarte bine cu tine, are privirea ta, aia care-mi place mie.
Fara tine – Ana Blandiana
Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Åži mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.
alyce draga mea nu sunt mai bine…si nici macar nu sunt atat de puternica sa indur totul in tacere…imi curg lacrimile rauri rauri, nici nu stiam ca am atatea lacrimi…si ma rog sa fie doar un vis urat din care sa ma trezesc…
va trimit singura raza de soare de la iasi sa va incalzeasca ziua!
Dalila tua, cine spune ca n a trecut prin asa ceva macar o data, nu spune adevarul… sau nu a trait destul… Dupa aceasta perioada, in care lacrimile tale curata tot raul, toate neimplinirile, va aparea un soare binefacator. Sunt sigura; te imbratisez cu drag!
Iti multumim , Alice, ca impartasesti cu noi emotia … ce oameni frumosi a zamislit, totusi, aceasta natie a noastra atat de haituita…
asa sper si eu sa apara soarele…dar stau si ma gandesc…inima mea nu se poate insela…tresar la un singur gand, la un singur suflet…respir si visez prin el….dragostea asta nu poate fi o minciuna, o plasmuire…sunt sigura ca inima mea si-ar da seama, nu s-ar lasa amagita asa!
sper sa va aduc vesti bune la sfarsit de saptamana…
va multumesc din tot sufletul meu mic si zbuciumat ca-mi sunteti alaturi, ca-mi trimiti ganduri bune si imbratisari…
Asa iti dorim sa fie, Dalila tua! Iti „tin pumnii”. Scrie-i o scrisoare…Scrie, oricum; pe mine asta ma ajuta. Chiar daca nu i-o dai, asterne pe o hartie tot ce simti, tot ceea ce-ti doresti.Poate el nu a inteles exact mesajele tale; barbatii raman niste copii rasfatati.
Pisicutzo, sanatate multa. Si te rog, nu te supara pe mine ca nu pot veni…Stii bine cat de mult imi doresc asta, dar e putin cam complicat. Va „invidiez” de pe acum, stiu ce emotii frumoase va asteapta, stiu ce bucurie va fi sa o priviti pe Alice-draga noastra.
va doresc tot binele din lume, suflete frumoase!
Dalila tua,
„Dragostea adevarata e credinta oarba,umilinta fara preget,supunere desavasita,incredere si daruire impotriva ta insuti,impotriva lumii intregi.Dragostea inseamna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi”
Charles Dickens-„Marile sperante”
Ceea ce simti tu nu-i nici minciuna,nici plasmuire!Ma rog ca raul de lacrimi sa se preschimbe-n rau de fericire.Te imbratisez cu drag!
” Ma tem de orgoliul de a vrea sa inteleg prin intelect totul, pierzand astfel definitiv ceea ce nu poate fi inteles prin intelect” Ana Blandiana
amore poate nu am stiut eu sa ma exprim pana la capat…poate nu am reusit eu sa-i spun pana la sfarsit ca fara el nu reusesc sa mai respir, ca noptile imi sunt pustii…ca e primul meu gand cand ma trezesc si ultimul gand inainte sa adorm…e prima gura de cafea si primul zambet….e ultima mea dragoste….inima mea asta simte…si nu cred ca inima mea se inseala…
Dumnezeu nu ma va lasa sa ratacesc in zadar…ne va ajuta…
va multumesc ca sunteti alaturi de sufletul meu mic si obosit…ca in ciuda grijilor si supararilor voastre gasiti o vorba buna si o mangaiere pentru mine…
pisica draga mea cum te mai simti?
seara buna va zice pisica sau … un crampei din lotul de la brasov (ce frumos suna, simona radoi)
amore, nu ma supar,cum as putea? regret ca nu poti fi cu noi… acum planuim cazari, intalniri… tulai, doamne ce fain are sa fie!!! 🙂
cristina bizu, credeam ca numai de la fereastra mea se vede in fiecare dimineata zapada mieilor amagind primavara. ma bucur ca ne vom vedea. cu toatele si cu Alice.
rosanne… florile de cais sunt in sufletul tau, eu asa simt.
dalila… trimit spre tine gheme moi si tot sufletul meu. asa cum spunea si amore, cine n-a trecut niciodata prin asta, n-a trait. eu stiu ca va fi si soare, nu singura raza de soare ci soare pur si simplu. si bine. te tin de mana, imi las sufletul aproape, de-i avea nevoie sa-l folosesti ca stergar pentru lacrima ta… sunt cu tine, draga mea.
valin? esti bine?
ema?
carmen sofianu?
cristina socaciu? mama ta?
costi? oana? meninne? raluca? corina? atena? anais? simone? diana? va strig pe toti chiar dac anu va numesc…
Alice, tu care ai impartit aerul astazi cu Ana Blandiana, mai sunt trei zile… emotiile sunt deja incandescente, gandurile se zbat ca pasarile captive. mi se usuca gura numai la gandul ca esti cu fiecare clipa cu un pas mai aproape… zeita, e prea mult pentru un simplu muritor ca mine.
dalila… pisica e ….uscata!!!… si o doare gatul rau… dar asta se poate trata, nu-i problema… de tine ma doare acum mai mult. si-as vrea sa scriu pe evantaiul tau secret povesti despre suflet frumos, despre tine… sa iti fie bine. sa iti fie mai bine….
si poti trai, vei continua sa traiesti cu un pas, cu iubire, cu noi aproape… nu e ultima ta iubire ci ultima iubire traita… pe care o vei duce mai departe sau nu (nu am puterea sa te ajut, dar pot sa fiu sincera cu tine, meriti asta)… sufletul tau isi va gasi caus in iubirea care o va implini pana dincolo de limite. stiu. simt. iti doresc.
si-n loc de lacrimi de tristete si renuntare, poarta in ochi lacrimi de bucurie si recunostinta ca iubesti asa frumos, ca ai amintiri asa frumoase, ca sufletul tau a putut fi o steluta in noapte.
draga mea, cat depinde de mine si pot, n-am sa te las sa cazi.
Dalila draga,
Cine te iubeste, nu te face sa suferi. Da, e greu, da ti se pare ca e sfarsitul lumii, dar poate ca o sa-ti fie mai bine fara el. Pentru ei e simplu, cand ceva nu le convine, sau nu e complet, pleaca. Stiu sa aleaga doar ce le face bine. Da, mai sunt si exceptii. Din pacate, doar exceptii.
Sterge-ti lacrimile, iesi cu prietenii, du-te la coafor, du-te la cumparaturi…
Cea mai mare razbunare, e indiferenta.Daca te iubeste, se intoarce. Daca nu, e pierderea lui. Te stiu doar de aici, dar te vad frumoasa si la chip si la suflet. Meriti sa fii fericita.
Te imbratisez cu drag.
Buna seara, dragilor.
Dalila, plang cu tine. As vrea sa pot sa iti plang eu toate tristetile si sa iti las tie zambetele. Sunt alaturi de tine, iubita mea. Va fi bine in cele din urama. Va fi!
Pisica, tie, as incerca sa iti alung raceala si sa te fac bine, pana ajungem noi in Brasov. O imbratisare speciala.
M-am intalnit, azi, cu Simona Ioana. Si trebuie sa va spun ca e atat de frumoasa, de delicata, de vesela. Si are o voce calda. Si vorbeste atat de frumos. M-a emotionat intalnirea cu ea, cum m-a emotionat si cea cu Alice. Am senzatia ca ma descurc mai bine in scris, decat atunci cand trebuie sa dau ochii cu voi, fiind coplesita de emotii. Mi-e drag ca m-am intalnit cu Simona Ioana. Alice, tu esti minunata! Cate prieteni s-au legat aici, datorita frumusetii tale. Cate suflete superbe ai adunat aici. Mi-e drag sa vad ca mai sunt pe lumea asta oameni frumosi, cum sunteti voi toate (si Valin si Costi). Lumea in care ma invart eu, zi de zi, e una rea. Egoista. Lipsita de sentimente. Dar seara, seara va gasesc pe voi, frumoase ca intotdeauna si asta imi da speranta sa mai cred in oameni. Si ma regasesc in voi mai bine decat in prietenii de varsta mea. Mi-e drag sa fiu cu voi. In sufletul meu se zbat, dese ori, trairi si sentimente atat de neintelese de altii. Pentru ca sunt atat de putini cei care mai cred iubire si tot atat de putini cei care o ofera. Si lucrul acesta ma face sa ma simt singura, uneori, in visele mele, in sufletul meu. E o lume rea, in care dragostea nu mai exista. In care dragostea lipseste, atunci cand ar trebui sa fie totul.
Fără griji – Alexandru Andries
Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!
Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeÅŸte aÅŸa…
Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot…
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint ÅŸi catifea!
Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-Å£i cânt ÅŸi-am să-Å£i spun poveÅŸti…
Ce zici, ce idee!
Å¢ine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!…
Pisica, mama mea e tot in spital, sper sa vina vineri acasa, inca nu stiu nimic sigur… Multumesc pt. gand!
In seara aceasta simt ca mi s-au innecat din nou corabiile, mi-e dor…tare de tot!
Intind mainile spre voi – Alice si Rossane…
Va imbratisez pe toate cu drag ! Noapte linistita!
nu stiu cum am simtit, cristina, am simtit ca ai nevoie de o mana intinsa… si rezonez cu tine pentru ca o am pe mama langa mine si multumesc lui Dumnezeu ca mai este. am trecut prin spaime si tremur si stiu… te imbratisez si ma rog pentru mama ta.
lisa… emotiile sunt in tot lotul de la brasov… si eu am tremur in glas si eu am taceri pe gene… si cred ca esti de acord cu mine ca sambata o sa fiu si mai emotionata sa va vad pe toate si pe Alice… tu ai luat emotia in doze mici, eu o sa inghit hapul si inca nu prea stiu cum…
dalila, dalila, dalila… te strig numai…
Cami, am luat eu emotia in doze mici, cum spui tu, dar intalnirea cu Alice, m-a emotionat pana la lacrimi. Am plans de emotia intalnirii, atunci cand le-am povestit prietenelor cum a fost. Plangeam de fericire, ceea ce marturisec, ca mi s-a mai intamplat doar o singura data in viata. Iar cu Simona Ioana, inca ma mai balbai la telefon, cand vorbesc cu ea. Imi sunteti atat de dragi. Si Alice imi e de neimaginat de draga!
Cristina, suflet drag,
Mama ta o sa se faca bine. O sa vezi. Trebuie.
Ce versuri frumoase ai adus si in seara asta ca intotdeauna. Sunt alaturi de tine chiar daca doar cu gandul si cu sufletul. Si mie mi-e dor, atat de dor. Si plang si eu odata cu ploaia care nu se mai opreste aici la Bucuresti. Si am obosit sa mai astept, sa mai sper, sa mai cred.
Dar, poate impreuna, o sa reusim sa trecem si peste asta si sa ajungem la mal.
Te tin de mana. Vise frumoase.
Te tin si eu de mana, Felice… Ploua si aici, ploua zilnic de saptamani intregi…
„Ploua deasupra orasului asa cum ploua in sufletul meu.”
Esti un suflet special si asa vei fi mereu pt. mine!
Cristina Socaciu, te iau in rugaciunile mele si pe tine si pe mama ta. O noapte linistita iti doresc!
Buna seara dintre prietenii frumoase…Alice, e adevarat, tu ne-ai facut asa, ne-ai zamislit, eram doar lut moale cu urme de bocanc dur, eram pe jos si tu ne-ai ridicat.Ne-ai stans in mana calda si am iesit cu formele noastre personale dintr-o matrita identica. Si, cu fiecare zi ce trece peste mine, imi simt amestecul inca rotindu-se cu repeziciune sub roata de olar.Cand cupa, cand plata.Ametitor, miraculos, sfant si de neuitat.
dragele mele sa stiti ca iubitul meu are un suflet frumos…dar e speriat ca si mine…isi tese si el ziduri cum mi-am tesut si eu…dar amandoi vrem sa luptam, umar la umar, inima langa inima…
stiu stiu…cine te iubeste nu te face sa plangi! dar ce sa fac daca sunt eu asa de plapanda si plang si ma zbucium…
toate gandurile voastre bune ne vor ajuta…stiu asta!
felice eu pe barbatul asta l-am visat…l-am asteptat…il stiu din alte vieti…nu stiu ce-ar fi lumea mea fara el…nici nu vreau sa aflu vreodata!
as fi vrut sa vin si eu la brasov, dar in weekendul acesta ma duc sa-mi caut raspunsurile…
cand o sa va intalniti cu draga de Alice va rog sa o imbratisati din partea mea…Alice, zeita tare as fi vrut sa ma oglindesc in ochii tai si sa-mi iau putere din zambetul tau…dar te am in suflet oricum si inima ta rosie imi apare in gand..va veni ziua cand ne vom intalni…
alyce o sa radem impreuna…vor trece raurile de lacrimi….
pisica draga mea daca nici antibioticele nu functioneaza….atunci nu-ti mai ramane decat sa mananci multa lamaie!
cristina un gand bun pentru mama ta si multa sanatate!
va sarut de seara buna si de somn usor totodata- eu am fost azi la doctor, cam prea devreme, nu s-au auzit inca bataile inimii (am o fotografie de la ecograf cu ceva luminos de 4 mm) si ma asteapta se pare citeva analize speciale, datorita virstei-zic ei- eu sunt optimista…desi asemenea ginduri nu mi-am facut niciodata…
am venit cam pleostita de la consultatie, ce-i drept…
va citesc si ma simt acasa, si sper sa inceteze ploile ce va bintuie…ma bucur de bucuria ta alyce, aici e intr-adevar mai frumos ca oriunde…si ti-am auzit bataiile inimii, draga Alice, ce frumos si inaltator sa fii in raza ochilor si a aurei minunatei Ana Blandiana!
imbratisari calduroase, sa visam linistit si lin…
dalila mea, nici nu incerc cu antibiotice, nu am nici timp si nici ragaz sa cad la pat si nici nu sunt genul, asa ca trec bucuros pe lamai… si stau pe langa sufletul tau.
si vin sa iti spun dalila ca le-am vazut in poze pe lisa (alyce) si pe simonaioana… sunt atat de frumoase!
lisuc e un pui de caprioara, frumoasa foc. simonaioana e exact cum mi-as fi dorit sa fie sora mea laotong… solara. si impreuna cu ele vom duce lui Alice darul tau de suflet bun, promit.
si plangi si bucura-te si traieste-ti iubirea pana la capat. mana mea e aici, sa aline, sufletul sa inteleaga, mintea sa gandeasca vorbe bune…cuvintele sa coloreze lacrima ta spre albastru si spre curat.
rosanne… cautam o lume, am gasit suflete… si e bine, e Dumnezeiesc de bine… eram pamant muiat in apa si-acum din suflete caprioare ni se-adapa…
corina-mamica… te imbratisez si trimit deja ursitoare bune sa vegheze pruncul tau… esti acasa cu noi, noi suntem acasa cu tine… hai sa bem ceai si sa ne spunem povesti. povesti de lume mai buna.
http://www.trilulilu.ro/zummagio/de3c0e123fce29
vreau sa impart cu voi ce ascult acum…
Dalila,
Sper sa fie asa cum iti doresti tu. Daca el e omul pe care il vrei, sa fie langa tine.
Poate el e doar speriat, si se va intoarce sa pretuiasca o femeie care e capabila de atata iubire. Nu vreau sa te intristez, dar, cateodata doar noi credem ca el e barbatul vietii noastre pe care l-am asteptat dintotdeauna si l-am visat, el insa….
M-as bucura tare sa vii sa ne spui ca lucrurile s-au linistit si ca sunteti impreuna. Fericiti.
Buna seara va spun si eu.
Alyce a fost prima care sa spuna noutatea zilei de azi : “Ne-am intalnit !!!â€
Nu incercasem sa imaginez un chip, nu am incercat pentru niciuna dintre voi. Poate pentru ca nu am imaginatie. Poate pentru ca nu vreau sa fiu dezamagita atunci cand va voi vedea. Pentru ca, incet- incet, sunt convinsa ca va voi vedea pe toate.
Alyce, pe langa un suflet frumos e si o fata frumoasa. Subtirica si mladioasa, ca o trestie.
E inca sub influenta intalnirii cu Alice. Probabil asa se intampla cand te intalnesti cu o zeita, ai nevoie de un timp ca sa revii pe pamant. Cred ca asa mi se va intampla si mie sambata. Am sa va scriu, pur si simplu, ca sufar de sindromul Alyce- veti intelege despre ce e vorba.
“Lotul Brasov†se pare ca se contureaza tot mai serios. Cristina, daca nu ar fi problema cu mama ta as insista sa vii cu noi. Doar esti din Cluj, nu-i asa?
Dalila, ne vom gandi la tine. Asa cum o facem si acum. Stii tu vorba aia cu “Never say never ?†E valabila si in dragoste, ti-o spune cineva foarte patit. Va fi bine draga mea, intr-un fel sau in altul, dar va fi bine, vei vedea!
Corina, nu esti de loc batrana. Cunosc femei de peste 40 de ani care au facut copii fara nici un fel de probleme. Ce frumos spui, “ceva luminosâ€. Asta sunt copiii nostri, lumina vietii noastre.
Pisico, incerci sa faci rost de niste soare pentru week-end?
Bine v-am gasit, suflete dragi!
Sa stiti ca nu am glumit aseara cand am zis ca va iau cu mine in visele mele… Am visat ca ma intalneam cu Alice si puneam la cale un plan vesel pentru Dalida. Sa o facem sa rada, sa fie fericita, sa ne faca fericite cu zambetul ei… va stiam pe toate si toate erati frumoase si luminoase. Asa cum stiu ca sunteti. Si noi aveam atata incredere ca vom reusi cu Dalida, incat m-am trezit cu convingerea ca totul va fi bine, asa cum iti doresti tu, suflet cald!
Pisica, Felice, Corina, Rosanne, voi toate, sa stiti ca sunteti mereu in sufletul meu. Mereu!
Seara si inima buna sa avem! Corina, m-ai induiosat…un punct luminos de 4 mm, curand va deveni un alt soare …ce minune!
Nu mai vreau sa plangeti, sa va doara, sa aveti indoieli…. sa va fie doar dor de bine, dragelor, decretez triumful iubirii, al zambilelor- ce-mi plac!, triumful surasului. Inscrieti-va, las lista larg deschisa.Alice, tu trebuie sa fii prima, promite-mi!
Sunt cu voi!
Rosanne, spunea cineva ca faci dantele din cuvinte. Acum faci forme de lut pe o roata de olar. Formele sufletelor noastre. Ai perfecta dreptate. Te imbratisez.
corina de fiecare data cand citesc numele tau zambesc….cand ma gandesc la punctul ala luminos de 4 mm…
eu stiu ca toate sunteti frumoase pisica…toate cuvintele astea nu pot veni decat din suflete pline de lumina…intr-o zi sunt sigura ca ne vom intalni toate ( si toti…valin si costi…) si daca ai sa vezi pe cineva smiorcaindu-se sa stii ca eu am sa fiu…plang numai la gandul ca ne vom intalni, plang de emotie, de bucurie….cand o sa vina momentul ala sunt sigura ca n-am sa fiu in stare sa scot un cuvant si am sa va privesc doar cu ochii stralucind de bucurie…
Va imbratisez pe toti.Pentru fiecare am un gand de dimineata , de seara…dupa sufletele voastre, dupa numele si povestile voastre.Si dupa frumusetea ce se naste din priviri, din radierea inimilor, din minunile pe care singuri le savarsim fara sa simtim macar…
Va tin langa bataile inimii mele.
of, nu stiu ce am facut de merit atata bunatate…atatea incurajari…atatea maini intinse….zambesc, printre lacrimi zambesc…nu cred ca am destule cuvinte sa va multumesc, nu cred ca am cum sa va rasplatesc…
..Buna seara sufletele alese..Multumesc iar si iar pentru ca imi bucurati ochii citindu-va..
Simona Ioana, pisica, cat de frumos vorbiti despre mine. Iar ma cuprind emotile si nu stiu cat am sa le mai pot face fata. Oricum nu ma prea descurc cu ele. Pana acum mi-au tremurat cuvintele, acum imi tremura si degetele pe tastatura. Ii multumesc lui Alice, ca mi-a dat sansa sa va cunosc, asa frumoase cum sunteti, toate de aici. Si ii multumesc lui Alice, ca ii pot multumi!
Eu va spun Noapte buna! Va iau cu mine in vis!
Noapte buna, Alice! Noapte buna, scumpele mele!
dalila mea si eu sunt omul tacerilor, al cuvintelor din ochi. in prezenta oamenilor am tendinta sa tac si sa-i urmaresc cu ochi insetati. imi plac oamenii, iubesc oamenii in miscarea lor prin viata. asa ca vom gasi un moment in care ne vom privi. stiu, Alice care ne-a adunat aici, o sa ne mai adune o data, inca o data… stiu.
ma pregatesc de somn, scumpa mea si te tin de mana.
simonaioana.. de-ai stii cum te strig in mine (asa cum te scriu, cu numele legat)… zambesc… mai este putin. lotul de la brasov, suna ca in cartile lui goma, dar de data asta e atat de frumos, emotionant.
rosanne, buna mea, mi-as fi dorit sa fii cu noi sambata, sa intregesti cercul de lumina. mie o sa-mi lipsesti. mult.
simona radoi, vin si eu, ma inscriu si eu pe lista. cu tot sufletul.
simone… tu trebuie numai sa spui, facem orice ca visul tau sa se implineasca. si tu esti in sufletul meu.
ia-ne in vis lisuc mic… sambata te luam la o bataie cu perne… 🙂 si o sa invatam din nou, de la tine, jocul de dragul jocului, dupa ce emotiile se vor fi risipit.
Pisica draga, sigur ma va ajunge lumina, oriunde as fi sambata…
Dalila, ma bucur ca esti mai senina acum, in miez de noapte.Aici se poate.Am simtit si eu.
Simone, Alyce, Sara(chiar voiam sa intreb de tine), Corina, Simona R., Felice, sa ne fie zilele expozitii de ceramica vie…
Valin, Costi, sunteti dovezile noastre ca femeia e din coasta lui Adam…
Cristina, de mana ta sunt legata.
Alice, tu stii, tu simti.
Am primit acestea de la cineva apropiat de sufletul meu; vi le spun fiecaruia in parte si tuturor, cu ales respect.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi alunge rutina nefolositoare.
Dumnezeu a spun NU.
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat.
Dumnezeu a spus NU.
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU
Rabdarea este u n derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU.
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.
I-am cerut lui Dumnezeu sa imi inalte spiritul.
Dumnezeu a spus NU.
Tu trebuie sa te inalti pe tine insuti dar ma voi ingriji sa fii roditor
I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus NU.
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa- i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus: Ahhhhh, in sfarsit ai descoperit gandul cel bun.
Aceasta zi este a ta, NU O RISIPI.
Fii binecuvantat de Dumnezeu!
Noapte buna, zeitelor! Cand visez cu voi, imi sunt noptile mai frumoase! Si tot cu voi in gand, imi uit de tristeti si nelinisti. Cat de mult apropiate sunteti sufletului meu! Va imbratisez, pe toate, cu toata caldura mea!
rosanne… te regasesc asa cum te-am cunoscut… ce frumos vorbesti, ce vorbe frumoase, cat aur ne picuri pe suflete! si iti promit ca pe seara, cand lucrurile se vor fi asezat in matca lor, cumva, o sa vin sa iti povestesc prima emotiile zilei si fotografiile si tot… si apoi o sa asteptam impreuna, cuminti, cu canile de ceai in palme, ca zeitele sa ajunga cu bine la casele lor.
dalila, nu trebuie sa gandesti ce ai facut, ai facut mult, ne esti si ne pasa. te tin de mana, in suflet, in gand.
seara buna sa ai valin, prietene… si multumiri de la pisica
simone, o noapte buna sa ne pandeasca pe toti… si sa ne bucure cu vise ce se vor implinite.
cata dreptate…
ma duc sa-mi odihnesc ochii….in seara asta poate nu vor mai plange…va trimit toate visele frumoase din toate universurile!
noapte buna pisica, alyce, simone, amore, simona ioana,felice, valin,simona radoi, cristina socaciu, corina-mamica…iertare ca nu va strig pe toti…
noapte buna Alice!
rosanne rosanne…noapte buna zana!ai dreptate…in tara minunilor visele se indeplinesc…
Inca ma simt ,,alien,,- dar unul blind si cu suflet rotund- departe de voi, traind in lumea mea mica, minunata adeseori, dar nepopulata de voci calde, la distanta de ani de intilniri cu prieteni adevarati. Scrisul si comunicarea cu voi tine totusi bine de foame, tine de mina si de cadere in somnolenta sufletului si a limbii. Cit ma bucur sa aud ca va intilniti, ca va gasiti cu uimire si emotie…Abia astept sa povestiti episodul Brasovului, unde o sa calatoresc si eu in gind. Da, si eu cred ca va cunosc, deja…personal-ca am vazut culorile lacrimilor voastre, deseori si zimbetul senin cu care scrieti, visele care va scriu si poarta citeodata clar amprenta degetelor voastre pe tastatura.
Pe miine, pe mai bine-draga incercata Dalila, voua la toate, si la baieti (astazi fratele meu din Romania mi-a spus ca si el intra si ne citeste, te pup draga Florin ) si gind drag la iubita nostra Alice, modelul nostru de fiinta si cald!
si eu pornesc spre somn… inca o noapte dormita ne va aduce mai aproape de sambata…
cristina bizu, cum sa aduce soarele in oras?
va imbratisez pe toate, inclusiv valin si costi… sa va binecuvanteze ingerii cu vise frumoase.
Alice… maine dimineata iti voi spune ca au mai ramas 2 zile (pentru ca cea odata inceputa nu se mai pune) si daca nu ma doboara emotiile, am ancore puternice care ma vor aduce in fata ta… de la zalau, de la cluj… de aici de acasa… din casa ta.
..Multumesc Rosanne.Tu mereu cea atenta si cu bratele deschise. V-am citit dar mai mult am citit cartile despre care a vorbit Costi nu demult..Mi-au schimbat tulburator de mult viata, gandirea, sentimentele.
Revin, incerc sa-mi opresc plansul, de emotie, incerc sa ma adun..
Noapte buna va spun si eu.
Pisica, fac alaturi de tine si impreuna cu Alyce numaratoarea inversa.
intru si eu la ceas tarziu….
Dalila – daca tu simti ca el e acela- scrie-i, spune-i tot, nu nu-i scrie- mai bine spune-i uitandu-te la el, tipandu-i cuvintele daca e nevoie. Dar fa-o. Eu stiu (probabil ca multe dintre noi) cum e sa traiesti ani la rand doar cu franturi de cuvinte, cu ganduri nerosite, cu dureri in suflet.
Si daca nu i poti spune doar atunci scrie-i. Dar nu tine in tine toate aceste trairi, toate aceste sentimente.
Te rog sa faci asta, draga mea- si pentru noi toate care n-am facut-o atunci cand trebuia.
Corina – nu esti singurul „alien”- te iau si eu de mana si suntem impreuna aici in „mica noastra lume”. In lumea noastra in acre uneori nu ne intelegem rostul, in care incercam sa ne redefinim mereu si mereu rolurile. Oare pentru a cate oara?
Cum a simtit si Alice si cum ati spus si unele dintre voi, dragele mele, de ceva timp ma simt trista…adica nu stiu daca sunt trista- cred ca nici macar aceasta stare nu o mai pot defini. Ma simt pur si simplu …golita, fara continut, fara putere de a reactiona. Functionez dupa un plan bine organizat, insemnat punct cu punct in agenda, imi fac strategii de mers mai departe…dar in acelasi timp aici, in mine e desert. Poate este si ploaia asta de vina…ploaia neincetata de pe malul Rhiului.
Ceva ciudat, insmpaimantator de frumos….m-a sunat „prima mea iubire mare mare mare;)”- rebelul de care v-am povestit care mi-a cantat la 18 ani la contrabas in mijlocul strazii. Suntem prieteni foarte buni si in ciuda dstantelor (el e undeva foarte foarte departe, si-a luat acum 10 ani „lumea-n cap” si a plecat)….nu ma suna foarte des, sunt uneori perioade cand doar ne scriem asa- de viata. Dar ciudat- m-a sunat din nou, cum suna de fiecare data cand sunt trista. poate simte….si asa, dupa ce am pus receptorul jos mi-am amintit de o alta ploaie dar una calda, primitoare sub care sa „zburzi cu pletele desfacute” si de un sarut dulce, lung in acea ploaie. Si pe langa toate acestea m-am simtit si nostalgica:) Nu l-am vrut inapoi- mi-am amintit de acel sarut ca de ceva aarte, dintr-o lume in care totul era „asa cum trebuie”, d ceva doar al meu….
Noapte buna
Corina, tu si ceva luminosul tau de 4 mm!!! Va strang in brate de la mii de kilometri. Cum o fi sa fii luminos si sa ai 4 milimetri?? Cum o fi sa iti fie concentrate toate ghidusiile in cei 4 mm? Sa aveti griga de voi, va port in gand.
Azi toata dupa-masa am plans, vreau sa vin acasa la lansarea Cartii Tango si vreau sa imi aduc cu mine si fetita, are o saptamana de vacanta. Am fost sa ne luam titlurile de calatorie caci pasapoartele sunt expirate si urma sa ne facem pasapoarte noi la Deva. Dar am aflat ca pentru fetita nu pot face pe loc, dureaa 3 luni si nu o pot aduce inapoi in America sa termina clasa 1-a. Sotul meu nu poate veni acasa, la el tocami s-a terminat a treia tura de concedieri. Plang si ma gandesc ca poate totusi gasesc solutie. Cand a fost intalnirea cealalta am stat treaza pana la ora intalnirii voastre si inca o era dupa aceea. Acum daca nu vin cred ca ma imbolnavesc, asa de mult am asteptat sa vin pentru Cartea Tango si de Pasti, Doamne, ma ustura ochii, daca asputea sa ma linistesc si sa dorm putin. Asa de greu suport primavara asta departe, iarna a fost cum a fost, eram incrancenata, tine-am piept frigului, zapezii, dar acum ca intra pe ferestre un inceput de tandrete de primavara, mie- gre, greu.
Amalia draga,
Te asteptam acasa, in orasul nostru cu, cal si cu, Decebal …nadajduim sa reusesti sa potrivesti totul, si sa poti ajunge….Si Cora , va fii fericita…Si ne vom bucura cu totii de intalnirea noastra si a iubirii noastre, numita Tango…
Te asteptam, acum inchide ochii si dormi, dormi …
o zi frumoasa sa avem cu totii
Buna dimineata!
Pisica draga soarele este cu Alice. O sa-l aduca ea pentru noi si o sa ni-l daruiasca.
Raluca,
am simtit tristetea ta, caci m-a ajuns, de ceva timp, si pe mine….
Nu vreau sa va-mpovarez cu mahnirile mele, cu neputintele mele din care nu mai ies, de aceea nu scriu…va citesc si eu, la ceas de seara, asa, ca pe niste versete, din cartea dintai, insa gandurile mele raman suspendate, cuvintele devin mute, si atunci consimt sa astept, sa sper , sa nadajduiesc ca va veni ziua, timpul , clipa si mai ales LUMEA in care ma voi naste fericita….Tanjesc si eu la o lume mai buna, la o lume altfel…poate va fi chiar lumea noastra a celor care simtim astfel…
Ganduri bune, si zile luminate sa avem cu totii..
Buna dimineata, dragele sufletului meu!
Mi se pare ireal ceea ce ma faceti sa traiesc aici. In mare parte, ceea ce scrieti, imi par gandurile mele…Gandim, simtim atat de „la fel”.Chiar daca voi stiti sa exprimati cu mult mai frumos ceea ce simtiti.
Corina, ma infior la randu-mi de minunea pe care o traiesti. Este cel mai profund si cel mai miraculos sentiment de pe Pamant! Sa-ti dea Dumnezeu o sarcina usoara, un copil sanatos si frumos!
Cristina Socaciu, multa sanatate mamei tale! Si eu imi iubesc mama infinit, orice suferinta a ei ma sfasie si ma doboara; eu- cea puternica!
Dalila tua, incepi sa vezi lucrurile clare, esti atat de indragostita si de frumoasa, incat nu are cum sa nu fie bine. „Tell him”!
Pisica, esti un zvor de energie si de iubire.Cu tine, lumea devine mai optimista, mai puternica!
Amalia, mai devreme sau mai tarziu, lucrurile se vor aseza, nu exista nici o opreliste. Trebuie doar sa ai rabdare (stiu, e tare greu!) si putere.
Raluca, si eu am tristeti uneori, si eu am angoase si intrebari fara raspuns…Fara acestea, viata ar fi atat de banala si simpla…Poate tocmai aceste lucruri ne ajuta sa ne ridicam, sa devenim mai puternici..Da, Raluca, e bine sa scrii- in primul rand iti scrii tie si apoi lui; pare totul mai clar.
Valin, tot ceea ce vine de la tine este incarcat cu intelepciune, ne faci sa constientiizam multe lucruri pe care nu stiam sa le numim.
simonaioana, imi imaginam si eu ca frumusetea sufletului tau iti este oglindita pe chip, iar acum s-a confirmat:)
Simone, Sara,Alyce, Simona Radoi, Felice,Rossane,simtim la fel….Dar deja nu ma mai surprinde acest lucru… E atata liniste si atata armonie aici!Si totul se datoreaza scumpei noastre Alice!
Va imbratisez cu infinita tandrete, regret ca nu o pot face si fizic, dar stiu, va veni si ziua aceea. Gandurile bune sa va insoteasca mereu!
Alerg spre voi, cu dor nebun care îmi taie răsuflarea. De-abia aşteptam să vă citesc şi să vă ating gândurile, să încerc să vă recunosc şi să vă construiesc chipurile de zeiţe. Şi iar îi mulţumesc lui Alice pentru toate acestea.
Dintr-o întâmplare fericită, pe 12 martie m-am aflat în Bucureşti. Şi m-am gândit la voi, căutându-vă în paşii grăbiţi şi-n mulţime.
Am fost la Măţişor, Casa Memorială a lui Tudor Arghezi, despre care, îmi pare tare rău, nu am ştiut nimic până atunci, şi nici despre Zdreanţă, cum că er fi existat cu adevărat. Apoi, la Teatrul Naţional, am văzut piesa Ultima oră, de Mihail Sebastian, şi-n noaptea târzie m-am întors în Târgoviştea mea.
Şi timpul zboară, zboară, şi de câte ori vă deschid, vă citesc şi mă gândesc la voi.
Sunt minunaţi cei doi îngeraşi ai lui Alice. Le doresc o viaţă frumoasă, alături de minunata lor mamă. Să fie înconjuraţi de dragoste! Să se bucure împreună!
Vă doresc o zi minunată!
O să vă caut în continuare.
Succes, Alice! Putere să mergi mai departe.
Va imbratisez pe toti
Buna dimineata…dupa o noapte de intrebari si raspunsuri, care mai trunchiate, care mai asezate, dupa pofta inimii…
E sentimentul unui inceput pe care nu l-am inceput niciodata sau doar un deja-vu hilar, care ma imbolnaveste strategic??Pornesc cu ambitie pe ambele cai, avansez si apoi ma retrag, parca din teama, din frica dezamagirilor…si iar ma duc, intru in gandurile mele bune, optimiste, rele, sfasietoare.Mereu de la start, cu viteza, abandonind pe drum, la cotiturile prea stramte ale mintii dupa care nu ma mai pot strecura.Mi-e rusine sa nu gandesc…Mi-e rusine pentru ce gandesc.Doar simt.
Raluca, Amalia, v-am simtit nostalgia si dorul.
Va imbratisez pe toti.
Buna-dimineata, zeitelor!
Rossane, Pisica, Felice, Dalila tua, Corina, Simona Ioana, Amore va multumesc din suflet pt. gandurile voastre, imi iubesc mama mai presus de orice iar pentru mama mea eu sunt sensul ei de a fi…
Da, Simona Ioana, locuiesc la 30 de km de Cluj si, da, as fi spus prezent si as fi venit cu drag la Brasov, nu vreau sa gasesc scuze, dar voi intelegeti de ce nu pot acum. Ma voi gandi cu drag la voi in ziua in care va veti intalni !
Alice, tie vreau sa-ti multumesc pt. sufletul tau nobil, datorita tie ne-am adunat aici noi toate, cu trairile noastre care de cele mai multe ori nu se deosebesc prea mult…
Amalia, Corina, Raluca va imbratisez cu caldura si va inteleg dorul…
Primavara parca nu mai vrea sa vina, de dimineata a nins din nou… si mie mi-e dor si azi si asa imi va fi mereu…
Mă trezeam în fiecare dimineaţă, copilul mamei mele greu încercate de viaţa-i amară şi neputiţa de a-şi împlini gâdurile.
Îi mulţumeam sincer pentru fiecare mic dejun, sărac, întins pe o felie de pâine, având culoarea margarinei ieftine.
Mă petrecea până la poarta vopsită în verde, rece şi metalică, mă săruta pe frunte şi îmi ura, de fiecare dată, succes.
Mă purtam spre şcoala din cartierul meu cu dorinţa că într-o zi voi putea să schimb toate acestea.
Nu luam niciodată autobuzul, plecam mai devreme, străbăteam drumul pe jos, încărcându-mă de culorile şi de bogăţiile vitrinelor puternic luminate.
Şi acum îmi amintesc culoarea rochiei pe care tare mult mi-aş fi dorit să i-o pot cumpăra mamei mele. O îmbrăcam de fiecare dată, în gândul meu, şi-i asortam bijuterii sclipitoare la gâtul pe care doar pielea ei subţire şi trandafirie strălucea în fiecare zi.
Åži am crescut, puÅ£in câte puÅ£in. Åži într-o zi, când am fost întrebat – ce aÅŸ vrea să devin, am răspuns – preÅŸedinte.
Şi acum zâmbesc la gândul meu de atunci. Aş fi fost cel mai sărac preşedinte! Dar aş fi putut să-i dăruiesc mamei mele tot ce aveam rezervat pentru ea.
Apoi, am ascuns toate aceste gânduri.
Am terminat liceul la seral, pentru că trebuia să muncesc, să îmi ajut mama şi să-mi mai pot cumpăra, din când în când, câte o carte sau o haină.
Şi anii au trecut atât de repede.
Astăzi îmi beau cafeaua de dimineaţă alături de familia mea, de copii mei, cu gândul, zi de zi, la mama mea.
Muncesc şi îmi petrec timpul ca orice om normal. Mă ordonez firesc între toate câte mi se întâmplă, bune sau rele, zâmbind de fiecare dată când îmi amintesc visul meu din copilărie. Îmi doream să ajung preşedinte! Aş fi fost cel mai sărac preşedinte! Dar aş fi putut să-i cumpăr mamei mele o rochie nouă!
Copiii mei vor să plece în străinătate. Nu, eu nu aş fi putut să fac asta! Şi nu mai ştiu dacă a-i opri e cel mai bine pentru ei.
Îmi doresc pentru copii mei o viaţă liniştită, o casă, un loc de muncă, mai multe păduri, mai mulţi prieteni, mai multă veselie.
Nici nu ştiu în ce ordine, dar din toate astea măcar câte puţin.
…..
Pentru că trăiesc în această lume, pe care nu întâmplător o iubesc cel mai mult.
Pentru că doar aşa pot fi aproape de voi.
Pentru că mă ajutaţi.
Pentru că există oameni ca Alice Năstase.
Pentru că lumea trebuie să se reinventeze dintre clădiri de metal şi sticlă, dintre atăta artificial, dintre atâta nepăsare, dintre tone de praf.
Pur ÅŸi simplu.
Gândurile mele cutremurate, căutându-vă sincere, s-au poticnit în crâmpeie de imaginaţie conturate de plăcerea de a fi cu voi. La asta m-am gândit, pur şi simplu, când am vrut să vă trimit un gând. Dintr-un alt context, mi-a rămas în memorie replica: prea sărac pentru un preşedinte! Am gândit-o aşa. Fără direcţie, fără un ascuns.
Şi asta doar pentru a mai sta o clipă cu voi.
Vă îmbrăţişez cu teama de a nu putea cuprinde atâtea câte am găsit la voi.
Atena… si eu te imbratisez, cu drag!
Te simt, de-acolo de lângă Cluj-ul tău, pe care tare-mi doresc să-l văd. O zi bună! Cristina Socaciu
Atena, mi-au dat lacrimile. Am aceleasi dureri ca si tine.
Îţi mulţumesc, Simona Ioana. Vezi, nimic nu e întâmplător! V-am găsit atunci când aveam cea mai mare nevoie de voi. Şi ne-am găsit unii pe alţii! Asta ne face puternici! Ne apropie şi ne uneşte! Să ai o zi bună!
Sus hijos son muy guapos. Como ya habÃa visto fotos de Ilona hoy quiero dedicar estas palabras de elogio a Victor. Espero que crezcan en armonia y humana sabidurÃa.
Va sarut si va imbratisez, Cristina, Raluca, Atena, Dalila tua, Alyce, Alice, Pisica,Rosanne, Corina, Amore, Valin, Costi…Pe voi TOTI.
Dalila tua, te.am simtit mult mai bine…Sa ai parte de dragostea lui…
Raluca, avem perioade cu spor si perioade fara spor. Totul e sa facem haz de necaz.
Cel mai usor e sa dai sfaturi. Cand esti tu cel in cauza, vezi altfel lucrurile, dar tot tu, singur, ai puterea sa treci de la urat la frumos.
Cristina, multa sanatate mamei tale!
Corina, mi.as dori sa pot avea un copil cu barbatul iubit, chiar acum la cei 40 si ceva de ani.
Fii fericita!
Multumesc pentru ” Marile sperante” si poeziile daruite de voi.
Trimit si eu doua, scrise de mine… Fiti ingaduitori, va rog!
Scrisoare
Nu stiu de ce ma iubesti?
Poate pentru zambetul meu dus
Atunci cand iti dau buna dimineata.
Sau pentru ceaiul cu miros de vanilie
Ce. l savuram uneori.
Sau pentru cuvintele spuse despre
Carti, filme sau cotidian
Ori fragmente din viata adulta
Amestecate cu amintiri din ” cei ce am fost”.
Poate pentru parul meu lung
Ce cade drept peste umerii plini,
De povara anilor ce si.au uitat sirul.
Poate pentru mainile mele ce te tin strans
Cersind zilnic cate o imbratisare.
Poate pentru poeziile scrise si trimise
Fara confirmare de primire.
Poate pentru ochii mei bruni ce privesc cu incertitudine
Ziua de maine alaturi de tine.
Poate pentru ca ne iubim pe fragmente intre 5 si 9
Fara ca sa ramanem impreuna pana la sfarsit.
Poate ca am pornit pe un drum
Si nu stim sa abandonam.
Poate pentru ca ne cautam disperat
Unul in celalalt ca.ntr.o oglinda.
Poate ca… am obosit sa.mi pun intrebari
Tu, chiar ma iubesti pe mine?
Lectii uitate
Mi.e dor de.acele zile cand
Pe campuri alergam razand
Si in copaci ne cuibaream
Si pan” la stele tot urcam.
Si cerul ne era culcus
Pamantul, coarda de arcus
Iar noi cantam in brazda sa
De luni pana duminica.
Si.apoi o luam de la.nceput
Copiii timpului pierdut.
Azi nu mai poate fi la fel,
Noi alergam impovarati
De griji, nevoi, de rautate,
De masti purtate ca la carte.
Ne temem si de umbra noastra,
De cel ce ne.a intrat in casa.
Noi am pierdut aproape tot
Ce am primit in dar odata,
Uitand de cer, de cant, de stele,
De firul ierbii care.a spart
Puterea iernii si rasare
Doar pentru noi, sa il urmam
Cu dragoste si cu rabdare.
Cristina,
Hai sa incercam sa nu mai fim triste, desi la Bucuresti a plouat aproape toata ziua. Nici eu nu pot ajunge in week-end la Brasov, desi iubesc orasul si mi-e dor sa ma reintorc. Si am o prietena buna de acolo, chiar daca acum e aici in Bucuresti. Dar poate reusesti sa ajungi la lansarea cartii in Bucuresti. Si pana atunci lucrurile se mai linistesc si iese soarele si pe strada noastra. Tare imi doresc sa te cunosc.
Recunosc, eu pe Alice am avut privilegiul sa o intalnesc de cateva ori, dar am stat la distanta, pentru ca mi-a fost frica sa ma apropii, nu gaseam niciodata cuvintele potrivite.
Si o melodie in ton cu vremea de afara.
http://www.youtube.com/watch?v=LrOOIUKMV24&feature=PlayList&p=9422868957685E59&playnext=1&playnext_from=PL&index=76
Va imbratisez cu drag.
s-a intamplat pur si simplu sa nu mai plang…sa adorm linistit, leganata de amintirile mele frumoase….si m-am trezit cu o usoara urma de zambet in gand…si cu sentimentul ca o sa fie bine!
este el…omul meu iubit…
raluca te-as lua de mana si te-as duce in lungi plimbari prin padure,printre firele de iarba si mugurii de stejar, sub cerul albastru…nu pot sa-ti alung tristetile, pot doar sa fiu langa tine cu sufletul asa cum ati fost si voi zanelor alaturi de mine in lungile mele nopti de delir…
Silabe
de Ana Blandiana
Adesea-mi vine să mă rog
Glasului meu, precum un cerb
ÃŽn care-a fost ascuns un herb
Neînţeles, de inorog.
Ascult uimită cum se schimbă
Gându-mi stângaci în regi şi zei
Înţelegându-se-ntre ei
Într-o de mult uitată limbă.
Silabe mi se strâng în piept
Străine, fără să mă-ntrebe,
Neiertătoare şi superbe.
Nu mă mai mir. Ascult, aştept,
Număr cum picură rar, reci,
Îndepărtat ca dintre stele,
Din rotunjirea gurii mele
Moartea şi viaţa mea de veci.
….
Ascunsă sub armura silabelor, acoperită de mantia baladelor, peste care picură doar greutatea cuvintelor, mărturisite din suflet.
I-a lăsat toamna, la hotarul dintre anotimpuri, aceeaşi ochi verzi pentru ceruri albastre.
Şi-a adunat satele, cuminţenia pământului, şi-a crescut înţeleaptă, cântând iubirea.
Aşa mă gândesc, o adun şi-o citesc pe Ana Blandiana.
Aud
Aud cum păşeşte cineva după mine în lună
Şi pune seminţe de flori în urmele tălpilor mele,
Un pas înÅ£elept – albăstrele,
Un pas greÅŸit – mătrăgună.
Aud cum păşeşte cineva după mine în soare
Şi pune ouă de păsări în urmele tălpilor mele,
Un pas înÅ£elept – turturele,
Un pas greÅŸit – cântătoare.
Aud cum păşeşte cineva după mine-n vecie
Şi pune cuvinte în urmele tălpilor mele,
Un pas înÅ£elept – ghilimele,
Un pas greÅŸit – poezie.
Ana Blandiana
Acum cativa ani, intr-o discutie banala , un barbat oarecare m-a intrebat daca ma indragostesc usor. Nu stiu ce-am raspuns exact, am baiguit ceva printre dinti, m-a enervat intr-un fel, mi s-a parut o indiscretie, o lipsa de respect…Mi-a sunat in minte ca si cum m-ar fi intrebat daca am vreo boala venerica. Oricum, cred ca nici el nu astepta raspunsul, era doar mandru ca-mi adresase intrebarea…Si nici baiguiala mea n-a auzit-o.
Incep sa ma gandesc totusi cu franchete la raspunsul potrivit firiii mele.Asa, pentru mine…
Ce ma face de fapt sa ma indragostesc? Ca un barbat imi deschide portiera, ca ma suna de 5 ori in 2 ore doar sa-mi spuna ca ma place, ca pregateste el cina cand sunt bolnava, ca imi iarta si-mi accepta capriciile….
Si, cand iubesc, atunci cand iert pana ma cufund in haul frustrarilor sau cand inving cu argumente valabile intr-o cearta nejustificata, bazandu-ma pe cunostintele mele despre slabiciunile lui?
Ma indragostesc de alta persoana sau de aceeasi mereu, cea pe care inima mea o modeleaza, o slefuieste , ii taie degete si maini pentru a intra in pantoful desavarsirii?
Si…n-am probat decat de doua ori. Nu stiu sa raspund nici acum …cum si cand si mai ales de ce ma indragostesc.
Va imbratisez de seara, va citesc…
la ceas de seara vin sa ma regasesc cu voi.
si sa va multumesc pentru ca sunteti atat de frumoase.
si vin sa va spun ca am vorbit cu simonaioana la telefon si are o voce frumoasa. calda. puternica. pe masura sufletului ei bun.
si am ganduri calde pentru stefana (pisi.ro) al carei prunc este in spital si care nu stiu daca va putea veni sambata cu noi. ganduri calde si o lacrima.
amalia am plans si eu pentru tine. nu stiu cum este sa traiesti departe ca tine, ca raluca (da, draga mea raluca si eu te-am simtit trista si departe desi nu am spus nimic) ca si corina, meninne, iana… dar nu va invidiez.
eu sunt acasa, alaturi de ai mei. alaturi de mama. atena o cunosti pe mama mea? parca despre ea ai scris… si uneori imi doresc sa fiu un presedinte sarac si sa alung mamei teama ca pensia nu ajunge pentru intretinere, gaz, curent si medicamente.
si iti multumesc atena pentru ca mi-ai adus o lacrima.
cristina socaciu, aceeasi ruga pentru mama ta si pentru tine.
amore, ma vezi mai frumoasa decat sunt. nu-s decat un suflet ca si voi care a gasit aici lumina atunci cand avea nevoie mai mult.
carmen sofianu aceeasi sensibila si generoasa cu noi, multumesc.
cristina bizu, dupa zapada pe care o gasesc in fiecare dimineata in fereastra imi doresc din tot sufletul ca soarele sa fie la Alice si sa ni-l aduca ea.
rosanne, prea draga mea… te imbratisez. cu mult drag.
felice si pentru tine o imbratisare.
corina te sarut pe tampla inmugurita a celor 4 mm de lumina, de aici din brasov se vede seara steluta din ochii tai.
dalila draga mea… urma ta de zambet as hrani-o cu sufletul meu sa se faca copac si sa te ocroteasca in fiecare zi de vanturile vietii.
Alice… numar… mai e putin si cum spunea si felice, singura n-as fi indraznit sa vin in fata ta. dar am aliati puternici.
valin? nu intreb nimic. te strig numai, piretene/
ema? unde esti ema mea?
Va salut rindurile, gindurile bune si prezenta tuturor, a mai trecut (aproape) o zi- e de mirare ce obosita sunt fara sa fac eforturi mari, ma bucur de somn enorm, natura ma pune cred la ,, dospit,, o perioada, stiu asta din prima sarcina…
am fost cu voi si peste zi, v-am citit cu drag, incercind sa mingii doruri care le simt si eu, visind cu amalia si raluca intoarceri acasa cu avioane frematatoare precum caii din poveste. ce duios scrii, draga atena…cita nevoie avem unii de altii, intr-adevar…gind cald prietenesc va trimit la toti, multumim ca va ginditi la noi (eu si mica steluta)alice, valin, cristina, rosanne, simona-ioana, alyce, pisica, amore, anemari, monica- cu speranta buna, dalila, felice, sara, carmen sofianu- pe strofe in care firul ierbii a spart puterea iernii- sa fie asa, sa fie mai bine, va sarut!
Astazi, dupa mult timp, m-am decis sa stau deoparte si sa privesc de pe margine, toata aceasta lume ciudata. Am incercat sa scap de toata nebunia din jurul meu. Am incercat sa imi recuperez orele de nesomn. Si in mintea mea, au marsaluit neincetat ganduri, ce cereau disperate sa fie mazgalite pe foi luminoase, si vise care imi dau speranta. Mi s-a spus, nu de mult, ca traiesc din carti, din filme. Ca sunt aiurita. Ca plutesc. Ca visez prea mult cu ochii deschisi. Si ca atunci cand voi cadea de la inaltimile mele, dezamagita fiind de lumea meschina in care traim, ma va durea cumplit.
Dar, spun eu, ce rost are viata fara a-ti intinde, mereu, gandurile si bratele spre lucrurile, persoanele, pe care le iubesti? Ce rost are viata, daca nu iti lasi visele sa zboare pentru ca mai apoi sa alergi dupa ele, pentru a le atinge? Ce rost are viata fara dragoste?
Recunosc ca traiesc intr-un univers al meu. Si cred ca lume e buna, ca iubirile intregi exista. Dar ma simt atat de singura, uneori. Si noptile mele sunt atat de tacute, incat imi aud ecourile suspinelor. Si tanjesc mereu dupa cineva care sa imi inteleaga visarea si sa paseasca alaturi de mine in lume viselor, a sperantelor, a iubirii. Sa fim doar noi doi, singuri in aceasta lume absurda si rea, impreuna, intotdeauna si pentru totdeauna, in universul iubirii noastre, a fericirii, a implinirii.
“In vise si in dragoste nimic nu este imposibilâ€
Buna seara, Alice. Buna seara, dragelor. Vin la ceaiul vostru si va aduc un cantec.
„http://www.youtube.com/watch?v=OPD0H-qDkJM”
http://www.youtube.com/watch?v=7coPq-UjBJ4
nu mai tin minte cum si cand m-am indragostit…dar incerc sa inteleg de ce…
m-am indragostit de zambetul lui cand ma trezeam dimineata, de cantecele pe care mi le canta si inca le mai canta atunci cand fac baie, de sarutarile pe care mi le da noaptea prin somn si eu nu stiu intotdeauna daca am visat sau au fost aievea…de mangaierile cand tristetile altor vieti ma apasa…de vocea lui calda…de tristetile si nelinistile lui…
..nu m-am incapatanat sa-l iubesc… zambesc de fiecare data cand ma gandesc la el..si acum imi tremura picioarele de emotie cand urc scarile spre casa si inima incepe sa-mi bata mai tare cand il vad, cand il aud…stiu pur si simplu ca el este omul meu iubit…
mi-s lungi noptile cand nu e langa mine,stiu ca plang…plang de dor, de teama…prea multa teama de mine…
Ce fericita esti tu, dalila…
rosanne… ai pus o intrebare grea. poate ca nici nu stiu raspunsul. poate ca nici nu-l caut. sau nu am dorit sa-l aflu niciodata. dar stiu ca sunt un om cu perceptii kinestetice, un om la care primeaza palpabilul, mirosul, gustul… si cred ca asa m-am indragostit, atunci cand am permis sufletului meu sa pluteasca. pe schemele acestea. spun omului drag deseori ca are miros de lapte. mirosul lui inconfundabil de lapte cald. pe care numai eu il stiu si-l ghicesc chiar si dupa ore de truda. da, cred ca asa mi s-a intamplat mie…
dalila diagnosticul ti-l pui chiar tu insati: „prea multa teama” nu iti dau sfaturi, nu imi permit, dar cred ca bucurandu-te de ceea ce ai, pretuind ceea ce esti tu in oglinda ochilor celui ce te iubeste, ti-ar fi mai bine. eu asa cred. ca nu e buna teama. nu e buna panda aceasta in iubire si tremurul si lacrimile si spaima.
dar e alegerea ta draga mea si orice alegi eu voi fi acolo, cu tine, pentru ca mi-esti draga.
lisuc cu tine voi avea ocazia curand sa vorbesc. despre singuratatea de care nu te bucuri. despre ceea ce ai si ceea ce nu vezi. despre ceea ce ceri si Cel de Sus stie mai bine cand sa-ti dea.
acum iti spun doar ca pisica ta iar a intuit bine: eu si sora mea laotong, pe care ai cunoscut-o deja, suntem nascute in aceeasi zi. asa ca sambata vei sta intre noi, floare fragila si frumoasa, sa cresti din zambetele noastre.
rosanne spun doar multumesc.
corina, ma gandesc la tine. o sa te numesc painea noastra noua. mugur de lumina. cat o sa fie paine, o sa fie bine. ai grija de tine si steluta ta.
Buna seara va spun si eu.
Ce intrebare ciudata: Tu te indragostesti usor? Ti-a fost pusa tie Rosanne si dupa ce te-am citit mi-am pus-o si eu, mie. Dar am nuantat-o, asa e prea simplista si raspunsul este, fara a sta nici un pic pe ganduri, NU.
Eu mi-am pus-o la modul ” cum sunt barbatii de care te indragostesti?” De fapt am ajuns la intrebarea ta Rosanne : ce anume ma face sa ma indragostesc? Si constat, asa, intr-o analiza superficiala, ca pe langa reperele absolut necesare de genul inteligenta, educatie, simtul umorului, trebuie sa gaseasca acel mix complicat care sa ma faca sa ma simt puternica dar si fragila, libera dar nu abandonata, sa-l simt preocupat fara a deveni posesiv, indragostit fara a deveni gelos. Si mai trebuie sa aiba maini frumoase.
pisica mea draga stiu ca teama asta e ca o boala care imi macina incet sufletul..si nu incerc sa-mi gasesc scuze, dar intamplarile din copilaria mea un pic m-au schimbat..daca ma vedeai cu ceva timp in urma eram ca un maidanez plouat si batut…nu mi-a fost usor sa-mi deschid sufletul,sa inlatur unul cate unul zidurile…nu au disparut complet, fantomele se mai intorc…dar eu ma lupt sa alung demonii astia, sa-mi las sufletul liber,sa iubesc curat…si cand nu o sa mai pot o sa cad iar la picioarele vostre si-o sa plang iar, si-o sa cer ajutor de la voi si ajutor de la Dumnezeu…
aaaaaaaaa, da, Ioana, maini frumoase…am tresarit cand am citit.Doamne, am crezut ca doar eu ma uit la maini.
alyce tu visezi atat de frumos…in noptile tale tacute ti-as citi poezii ti-as numara toate stelele de pe cer..oare ce as putea sa fac sa-ti alung tristetile astea?
„http://www.youtube.com/watch?v=XIk5HJ-qRbE”
Directia 5 – AM NEVOIE DE TINE
E strigatul meu din aceasta seara… e strigat de dragoste…
Va imbratisez!
Dalila, te simt mai linistita. Avea dreptate cineva de pe-aici, care zicea ca e simplu sa dai sfaturi. Dar suntem atat de diferiti, percepem diferit aceeasi durere, aceeasi tristete reactionam diferit. Ca in cartea pe care ai citit-o si tu (cred), cea cu Floare de Zapada, pana la urma conteaza sa incerci sa il intelegi pe celalalt. Vreau doar sa iti spun ca sunt langa tine. Te tin de mana si imi doresc sa iti fie bine.
Buna seara Alyce, Corina, Felice, Cristina, Carmen. Buna seara Atena cea inteleapta- ce nume potrivit ai tu. Va salut pe toti cu drag.
Vad ca Pisica a postat inaintea mea si a trambitat noutatea pe care am descoperit-o in seara asta, ca suntem nascute in aceeasi zi. Vorba ei, „nimic nu e intamplator” Si noi, care ne declarasem surori ! De azi suntem gemene.
ma sperie uneori cu cata precizie simtiti tresaririle sufletul meu chiar inainte de a le scrie…ma sperie si ma bucura in acelasi timp…
simonaioana, mai bine recunoaste ca acel nu ascunde un lung sir de furci caudine… si eu le aplic.sau le aplicam. face parte din jocul de aparare, frumosul joc de a tine toate cartile in mana. gresesc cumva?
dalila, nici nu cred ca iti cauti scuze, sau nu trebuie sa le cauti, eu te plac asa cum esti, mi-esti draga in intregul tau… si nu la piciarele noastre cazi ci pe suflete calde, ca niste paturi pufoase intinse ocrotitor sa nu-ti ranim sufletul frumos. despre mine iti spun: sunt neconditionat de partea ta. cu o mana intinsa. imi pasa.
nu iti promit ca voi aduce mereu zambet, dar voi fi aici.
nu iti promit ca voi reusi sa sterg toate lacrimile, dar voi plange cu tine.
nu promit ca voi aduce mereu soarele, dar voi face noptile mai senine.
incerc. imi doresc.
Pentru mine e cel mai important e al…saselea simt.Inainte de miros, maini,voce, portiere deschise in fata mea…
pisica ma faci sa plang….de bucurie, de recunostinta…de multumesc
rosanne… iertare… la mine mainile sunt conditia esentiala!!! sunt mai mult decat nebuna pe tema asta. mirosul specific, acel odor di anima si mainile.
simonaioana… iertare… ti-am spus deja, te banuiam de muuuuuuuuuulta vreme geamana cu mine dintr-o intuitie de pisica. si cum sunt geamana ta mai mica, pot sa imi permit o clipa sa fiu copilul ce striga bucuria in gura mare…. 🙂 am voie???
dalila, daca lacrimile tale te bucura, te alina, te purifica, vin si eu… sa spalam impreuna sufletul tau de zgura negurilor fara rost.
Buna dimineata, prieteni buni. Sunt sigura ca inteligenta ma atrage, inafara de alte mici-mari detalii…Cea emotionala mai mult deacat cea…informationala.
Va imbratisez pe toti, s-aveti o zi frumoasa.Vin diseara sa va strang tare la inima, sa-mi ajunga doua zile pe drum.
Alice, esti cu noi.Suntem cu tine.
buna dimineata zanelor!
aseara netul s-a pus de-a curmezisul si nu am putut nici in ruptul capului sa mai intru pe blog 🙁
sa aveti o zi luminoasa!
Buna dimineata,zeite dragi!
Imi sare inima citind ceea ce scrieti! dalila tua, citind ceea ce ai scris putin mai sus, am tresarit…M-am uitat involuntar la nume, sa vad daca nu cumva am scris eu! Mi se pare ireal ca iubitul tau sa-si manifeste iubirea identic cu iubitul meu (care mi-e si sot de 16 ani). Chiar aseara cand faceam baie, imi punea muzica, desi alteori imi canta la chitara sau la orga..Si am asculat Abba, Kenny Rogers, Barry White… Si da, seara ma inveleste, ma mangaie, dimineata imi cauta zambetul pe chip, intr-o imbratisare tandra…Nu cumva si iubitul tau este rac?!
Scrieti atat de frumos, atat de profund, incat ma simt doar o profana, o intrusa in lumea aceasta mica si plina de iubire, in care ne regasim zi de zi.
intind mana catre voi, cu recunostinta si pretuire, dorindu-va fericire si iubire!
Si pe mine ma atrag mainile unui barbat…Imi place sa le studiez, sa le mangai, sa le sarut. sa imi imaginez traiectoria lor. In viata de zi cu zi, se intampla destul de rar sa am aceleasi gusturi, aceleasi pasiuni cu cineva. Iar aici constat cu drag ca ne asemanam atat de mult. Nici nu pot povesti cuiva, s-ar rupe poate o parte din mister, din complicitate…Este lumea mea secreta, cu minuni si cu povesti….cu dragoste si iertare, cu iubire pana la cer si inapoi…
Buna dimineata, ziua buna !
Citesc ce ati scris aseara, vorba Dalilei, mi s-a pus si mie netul de-a curmezisul si n-a mai vrut. Citesc si ma minunez si ma intreb si va intreb pe voi: Cine suntem noi de fapt? Pentru ca mi se pare ca suntem fatete ale aceleiasi persoane, multiplicata si imprastiata in toata lumea. Pentru ca descopar cu uimire ca ne plac aceleasi lucruri, ca punem pret pe aceleasi detalii, ca traim aceleasi emotii si tristeti. Ca ascultam aceeasi muzica. Ca mamele noastre sunt la fel. Ca plangem aceleasi lacrimi. Ca visam la fel.
E incredibil cum ma regasesc in fiecare dintre voi. Rosanne, Pisica, Amore, Dalila, Cristina, Alyce, Amalia, Corina, Raluca, cine sunteti voi ? Sau cine sunt eu? Valin si in tine ma regasesc. Ce anume ne-a atras pe toti aici, in aceasta lume a minunilor?
Alice nici nu poti sa iti imaginezi ce ai creat aici. Ce sentiment de regasire am cand ii citesc pe cei care sunt vietuitori ai lumii tale. Ma redescopar in fiecare dintre ei, ma intregesc cu fiecare dintre ei. Nu pot sa iti multumesc indeajuns pentru magia pe care ai reusit sa o tesi aici. Pentru sinceritate. Pentru prietenia care ai creat-o. Pentru ca stiu ca nu mai sunt singura. Esti fara doar si poate o zeita. Un pamantean nu ar fi reusit asa ceva !
Trenul se pusese în mişcare, pufăind răguşit. Călătoream în vagonul de clasa a treia, ocupând, spre norocul meu, un loc la fereastră. Îmi strângeam în braţe geanta grena de vinilin şi încercam să-mi mişc degetele de la picioarele îngheţate în cismele ieftine şi neîmblănite. Profitam de dimineaţa încă neîmplinită şi de întunericul încă pierdut printre canapelele uzate, ca să-mi închid ochii şi să-mi continui somnul. Încercam să-mi păcălesc foamea zgomotoasă din stomac, repetând în gând melodia ascultată dimineaţă la radio şi închipuindu-mi locurile spre care mă îndreptam. Între timp, chiar am adormit. Când m-am trezit, căutându-mi un loc prin geamul aburit, am înţeles că mă apropiam de Bucureşti. Înţelegerea era ca să cobor printre ultimii, să fiu atentă la capătul peronului unde mă aştepta un bărbat cu haină gri şi cu un ziar în mâna dreaptă. Nu a fost prea greu, era singurul bărbat care aştepta în dimineaţa aceea. Ne-am îndreptat spre ieşire, adulmecând mirosurile calde şi vanilate ale patiseriilor deschise non-stop, într-o gară atât de mare. Aveam în buzunar doar o bancnotă de o sută de lei pe care nu aş fi schimbat-o, chiar dacă foamea gălăgioasă îşi cerea drepturile. Am aşteptat tramvaiul, am aşteptat puţin. Mă aflam în Bucureşti pentru prima dată.
Prietenii părinţilor mei locuiau într-un apartament micuţ din cartierul Pantelimon. Erau oameni veseli şi primitori. M-au ajutat să-mi găsesc un loc de muncă, la fabrica de încălţăminte unde lucrau, acesta fiind, de fapt, motivul pentru care mă aflam la ei.
…
Am reuşit să mă angajez şi de atunci viaţa mea s-a transformat încet, încet. Mă redescopeream şi-mi propuneam de fiecare dată lucruri noi. Am absolvit o facultate, am avut norocul să întâlnesc un bărbat special şi ghinionul să-l pierd. Dar am avut întotdeauna un pas pregătit pentru înainte. Viaţa m-a adunat şi m-a răvăşit, mi-a dăruit şi mi-a luat. Acum, pot spune că am tot ce îmi doresc, o maşină, o casă, o afacere şi mai presus de orice o am pe fiica mea. Rămâne însă, un loc ascuns în sufletul meu, neîmplinit încă.
…
În fiecare dimineaţă când deschid fereastra camerei mele, zâmbesc.
…
În dimineaţa aceea nu am mai plecat cu maşina, am luat metroul. Îmi plăcea să retrăiesc aşteptarea, să împart cu ceilalţi graba de a ajunge undeva, să rămân în picioare, deşi în capătul celălalt al vagonului mai existau câteva locuri libere. În dimineaţa aceea am plecat mult mai devreme, hotărâtă să-mi beau cafeaua undeva în oraş. M-am oprit la prima cafenea. Mi-am căutat un loc de unde să pot vedea strada. Era o zi curată, de sfârşit de primăvară, peste care atărnau toate culorile florilor de pe trotuarul celălalt, de unde o florăreasă te îmbia să le cumperi. De ce am căutat masa din stânga mea? Nu voi şti niciodată! Poate am simţit strigătul ochilor lui negri, sau i-am auzit foşnetul mâinilor, sau am ghicit sub zâmbetul lui plăcerea de a mă privi. Nu ştiam despre mine, multe! Şi nu aş fi crezut că pot pleca, atât de uşor, cu un necunoscut. Aveam lângă mine un bărbat tânăr, frumos, elegant. M-am oprit la birou doar pentru a-mi lăsa servieta şi a-mi anunţa secretara că lipsesc toată ziua. Ce făceam?! Mă lăsam pradă întâmplării? Dar îmi plăcea jocul şi aveam încredere. Îmi plăcea parfumul lui, obrazul proaspăt, ochii negrii şi cămaşa albă, impecabilă. Avea mâinile atât de calde şi atât de fine. Şi tot ce mi s-a întâmplat în ziua aceea am văzut prin ochii mei cu ochii lui. Gândea la fel ca mine, vorbea la fel ca mine, îi plăcea la fel. A fost o singură zi şi-apoi o singură noapte, într-o cameră de hotel. Am fost cea mai iubită femeie! Am avut norocul să întâlnesc un bărbat adevărat. Am mers până la capăt, nu doar pentru mine, şi pentru el. Nu mi-a spus-o, dar am simţit-o.
…
În fiecare dimineaţă când deschid fereastra camerei mele, zâmbesc. Sunt femeie şi simt asta în fiecare zi. Am avut atâtea visuri, despre care am mai povestit uneori, dar am o taină, ascunsă undeva în sufletul meu, care mă împlineşte.
…
…
Pentru toate femeile de aici, pentru bărbaţii care le-au căutat, pentru primăvară, pentru dragoste, pentru simplu, pentru viaţă. Vă îmbrăţişez!
Ai dreptate, Simona Ioana!
Ceea ce se întâmplă aici nu e atât de lesne de înţeles!
Pesemne că ne-am căutat suficient de mult ca să merităm.
Sau poate încă ne mai căutăm…!!??
Vă citesc de fiecare dată şi încerc să vă creionez chipul de femei minunate.
Încerc să mă aduc alături de voi.
Şi, uite, vă mai trimit flori printre rânduri, şi vă mai aştept cuvintele.
Şi mă înclin!!
În mintea mea sunt toate numele voastre. Le rostesc cu plăcere.
Aşa este! Alice a reuşit să facă un lucru minunat.
Vă îmbrăţişez cu drag!
Vă caut şi vă aştept.
Plângeam de-al dragului amor
Sălbatic chip şi plin de dor
Când m-ai curtat fără să ştiu
Cât e de noapte şi târziu
Puteam să plâng la nesfârşit
Dacă din ceasul prăfuit
N-ar fi sunat neprogramat
Alarma unui fals bărbat
A fost ce-a fost ÅŸi a trecut
Şi-a ars în străchini vechi de lut
Din care am băut fântâni
De vinuri dulci si-amărăciuni
… vă mai dăruiesc câte un vers din toate câte le scriu, nevindecată încă de plăcerea de a mă rătăci doar pentru a mă regăsi…
ai 2 ingerashi superbi…
iubita doamna,
dvs si camelia sucu sinteti pentru mine modele clare „de urmat”.
nu ma pricep eu” sa le aduc” din cuvinte asa ca dvs.,da va admir de-mi vine sa mor.
de placere cind citesc ceva ce scrieti.si slava domnului cred ca le-am acoperit pe toate!
desteapta mai sinteti.!frumoasa mai sinteti!ce noroc de la Dumnezeu ca aveti asa un har si doi ingeri perfecti.sincer,ma simt ca un gindac de colorado cind ma compar cu dvs.as vrea sa va fac o supriza,o bucurie ,in concluzie as vrea sa va rasplatesc intr-un fel bunatatea pe care ati revarsat-o asupra umilei mele persoane.dar nu stiu cum.eu ma joc cu fotografiile in viata de toate zilele.imi place sa cred ca pot sa fac arta din cea mai banala imagine.si vad pe fetele celor ce le dau razultattul muncii mele sartisfactie,si-mi zic ca da,e ok.,sa continuam .so,daca prin asta as putea sa ma achit de datoria mea asa cum ama zis,spuneti-mi.ma voi stradui din toate puterile mele sa va fac sa zimbiti.
fiindca ,eu cred,ca meritati si ca eu sint cea care trebuie sa dea.
sarut-mina,
dela mine putin,de la DUMNEZEU mai mult.
cu infinit de multa stima,
iulia spis