fbpx
„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Defectul de a fi român

de

Am primit de la Aurora Liiceanu un e-mail intitulat „Votati-l pe Brancusi!”. Era un mesaj forwardat, care trecuse deja pe sub ochii a zeci de utilizatori de internet si, deopotriva, de cultura romana. L-am citit cu atentie si m-am intristat, intelegand a milioana oara ce soi amar de natie suntem. Nu mai devreme de ieri, in timp ce pregateam pentru tiparire inca un fragment dintr-un interviu cu Nina Cassian, ma sagetase in moalele inimii intelesul faptului ca a fi roman a devenit un defect esential, din aceeasi teapa de insusiri precum a fi urat sau sarac sau mincinos. Nina Cassian povestea, cu glas  indraznet si ironic, ca nici nu intelege cum de Maurice Edwards, cel de-al treilea sot al sau, si-a dorit casatoria cu ea: „M-a luat ca pe o adevarata paguba: batrana, urata, saraca, romanca!”

In strainatate, mi s-a intamplat si mie, de multe ori, sa vad cum zambetul interlocutorului meu se sterge de pe chip atunci cand, dupa o conversatie agreabila, in care m-am dovedit a fi o faptura demna si interesanta, a aflat ca sunt romanca. „O, pacat!”, mi-a spus cineva care n-a putut sa-si retina parerea de rau.

O fata romanca, absolventa de studii inalte si plecata in America sa-si faca o cariera internationala, mi-a spus ca, din pricina originii si a frumusetii ei, cei din jur cu greu reusesc s-o iau in serios. „Eastern Delight”, i se spune pe la spate, desi privirea ei fulgera in recea limba latina a dreptului roman, nu a celui romanesc. Iar prietena mea romanca, stabilita in Germania, imi povesteste cu voce amara, ca, desi vorbeste perfect nemteste, pentru ca a studiat in tara lor, gaseste mereu binevoitori care sa-i atraga atentia ca are un accent… ciudat, ah, e din Est, oh, dar de ce-a venit in tara lor?…

Discutia ar putea continua la infinit, cu exemple cu mult mai profunde si mai grave… Suntem romani, si ne taram dupa noi radacinile ca pe niste lanturi atarnate de glezne. Dar sunt si momente cand, noi, oamenii de rand, putem face ceva ca sa avem dreptul la un popas, la o secunda de despovarare. De pilda acum. Cand, votandu-l pe Brancusi in topul marilor artisti ai lumii, e ca si cum ne-am adauga noua un licar de noroc, de noblete, de sansa, de speranta, la propriul destin.

Redau intocmai continutul e-mailului primit: Galeriile de arta Saatchi fac un clasament cu cei mai renumiti artisti si-n sec XX. BRANCUSI era pe locul 2 (doi) la 300 (trei sute) de voturi distanta de Picaso, dar a fost depunctat cu 2000 puncte initial pe motiv ca nu era votat masiv din  Romania . Trimite link-ul la toti prietenii tai. Voteaza si TU. Sa le aratam ca ne pasa de artistii nostri, sa le aratam ca suntem ROMANI. ia doar 30 secunde (acum e pe locul 17 => inca poate fi salvat)

http://www.saatchi-gallery.co.uk/times_200/main.php

Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Sunt 2 saptamani de cand am trecut cu sotul meu pe la o agentie de imobiliare cautand o chirie. Dupa ce am stabilit conditiile, interlocutorul ne intreaba:” de ce nationalitate sunteti?”, noi raspundem: ” romana”. A doua zi suntem sunati si ni se spune ca apartamentul pe care-l voiam sa dat deja. Dar apartamentul inca il gasim pe net la rubrica pt inchirieri. In geamul apartamentului inca se afla placuta cu inscrisul „de inchiriat”. Nu inteleg de ce aceasta repulsie cand in Paris gasesti toate natiile pamantului. Ca sa nu mai spun si unde este inmormantat Brancusi.

    marci 10 martie 2009 11:47 Răspunde
  • Buna dimineata, pe la pranz, draga mea Alice! Buna sa va fie ziua, tuturor! Cand ma gandesc, ca in liceu am invatat despre Brancusi, la orele de rusa!!! Eram printre cei 5 nefericiti care studiam limba rusa, pentru ca asta studiasem in clasele V -VIII. Nu mai stiu decat cateva cuvinte in rusa. Din cele cateva cuvinte, doua inseamna ” Pasarea maistra „. Acum, stau si ma intreb: desi limba rusa a fost o pacoste, nu cumva a fost singura mea sansa, sa aflu despre operele lui Brancusi? Pentru ca, dupa stiinta mea, prea mare promovare nu i s-a facut. Mare pacat!

    Ema 10 martie 2009 14:03 Răspunde
  • Am incercat sa votez si NU am reusit. Mi se spunea ca am votat deja acest artist !!! Ce este de facut ? Cine poate anunta / face demersurile necesare sa putem vota ?

    Adina Munteanu 10 martie 2009 15:12 Răspunde
  • Este foarte interesant ca la deschiderea link-ului nu mi se permite sa votez, aparand cum ca l-as fi votat deja. Atat pe Brancusi cat si pe Rodin…
    Straniu, pentru ca acum cateva luni am mai primit un link la acest site, unde singurul buton inactiv era cel al lui Brancusi, asa ca i-ar nu l-am putut vota.
    Oricum am avut surpriza sa constat ca este mai cunoscut si mai iubit in tari straine decat poate la noi. Asa ca sunt sigura ca multi straini il vor vota in continuare, si din ce in ce mai multi romani vor reusi sa il voteze…
    Cat despre noi ceilalti, din pacate ramanem mai degraba exotici, speciali si surprinzatori fata majoritatii strainilor cu care intram in contact profesional sau uman, in ciuda eforturilor si darurilor native cu care suntem inzestrati… iar dupa un timp, dupa ce se obisnuiesc cu noi, si mai ales daca nu imprumutam felul lor de a fi, chiar putin pusi de o parte….

    Carina 10 martie 2009 15:14 Răspunde
  • Am reusit ! Trebuie intrat pe full list si votat acolo, nu in clasamentul expus. Brincusi este undeva la inceput, in primii 50.

    Adina Munteanu 10 martie 2009 15:19 Răspunde
  • Alice, fa tu anuntul cum se poate vota, pentru ca nici Carina nu a reusit sa voteze. Eu mi-am anuntat toti prietenii / cunoscutii si sper sa voteze cu totii.

    Adina Munteanu 10 martie 2009 15:38 Răspunde
  • Bine v-am regasit! Romanii au multe defecte, da…Sunt insa cei mai calzi si mai primitori oameni din toate natiile pe care le-am cunoscut. Vorbesc doar din experienta mea personala, de noua ani in Elvetia, dupa o incercare esuata de a locui in Canada franceza, doua luni de America, vacante in Africa de Sud, Tirol, Turcia si alte citeva tari, si in cunostiinta de cauza cunoscind si comparind de atitia ani diferite natii cu care m-am intilnit in lume. Nu ridic in slavi faptul de a fi roman, mai mult e cred vorba de caracter, de tipul uman, de imprejurari. Undeva, suntem si foarte dezbinati in atitea trasaturi contrarii, adinc loviti in istoria veche si cea recenta, uneori falsi si prea putin organizati, dar, credeti-ma, in lucrurile mari cum sunt casa, dragostea de familie, de copii, bunatatea si prietenia- la locuri de frunte…Nicaieri nu mi-a fost mai cald ca la adapost de suflet si limba romaneasca. Dar, sigur, pacat mare ca pentru uscaturi, trebuie uneori sa sufere intreaga padure, pacat ca nu suntem uniti in momente cheie…Dar cine stie, poate in cealalta lume, de ,,dincolo,, nu o sa mai fie natii…doar rai si buni…

    corina 10 martie 2009 16:00 Răspunde
  • Eu am reusit sa votez 🙂

    Elena 10 martie 2009 16:22 Răspunde
  • eu nu am reusit sa votez. ai incercat de mai multe ori ? cum ai facut ?

    carmen 10 martie 2009 16:40 Răspunde
  • buna, ema. scuze, pe tine te intrebam.

    carmen 10 martie 2009 16:41 Răspunde
  • scuze ! nu am ochelarii pe nas ! elena, despre tine care-ai reusit, e vb. pe tine te rog sa-mi spui ce-i de facut. am incercat de nenumarate ori…..

    carmen 10 martie 2009 16:51 Răspunde
  • Buna ziua la toata lumea de aproape sau mai de departe.
    Si eu am patit la fel cu votatul, cum a descris mai sus Corina, dar poate ca pina la urma se va repara aceast inconvenient pentru toti romanii care vor sa voteze. Sper sa se repare, pina atunci despre subiectul D -nei Alice, cred ca se pot spune sau scrie enorm de multe argumente pro sau contra. Probabil ca absolut toate „lucrurile” care se afla intre cele 2 evenimente( INCEPUTUL SI SFIRSITUL) ale vietii, au 2 fete.

    Poate pina la urma reusesc sa votez, daca o sa mai navighez pe aici si o sa crie cineva cum anume se poate.

    irina 10 martie 2009 17:01 Răspunde
  • Cristina Bizu 10 martie 2009 17:05 Răspunde
  • Carmen, scuza-ma, abia acum am vazut ca mi te-ai adresat. Am reusit sa votez. Am trimis link-ul la toti prietenii din lista de mess, dar ei nu reusesc sa voteze. Aceeasi situatie…apare deja votat. Le-am dat, pana la urma, link-ul galeriei si ei (daca sunt isteti) se descurca, si fac ce trebuie facut.

    Ema 10 martie 2009 17:29 Răspunde
  • Cine iese ultimul din tara
    de Adrian Paunescu

    Sărăcia noastră ne omoară,
    De atîta marş ne doare splina,
    Cine iese ultimul din ţară
    E rugat să stingă şi lumina.

    Noi mereu le-am suportat pe toate,
    Ducă-se dezastrele de-a dura,
    Dar de ce, în plină libertate,
    Cea mai mare să devină ura?

    Pluralismul – tuturor ne place,
    Chiar dacă îl facem numai unii,
    Dar vedem, de-atîta timp încoace,
    Pluralismul cinic al minciunii.

    Sfîntă-i opoziţia pe lume
    Şi organic preferăm răspărul,
    Dar de ce, în păcăleli şi glume,
    Nu se mai distinge adevărul?

    Mai contează, uneori, şi fapta,
    Nu se poate construi cu tînga,
    Nu există stînga fără dreapta,
    Nu există dreapta fără stînga.

    Ne vor întreba copiii, mîine,
    Morţii vor sări să ne condamne,
    Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
    Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.

    Libertate şi democraţie,
    PaÅŸapoarte pentru fiecare,
    Dar de milă nimeni nu mai ştie
    Åži e vraiÅŸte la hotare.

    Coridor european şi-atîta,
    Sub o licitaţie măruntă,
    Provocarea, patima si bîta
    Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.

    Om la om nici nu mai vrea să creadă,
    Om pe om la zid fatal îl scoate,
    Singură se scoală o baladă
    Şi în zdrenţe circulă pe sate.

    Fînul necosit se-nvîrtoşează,
    PutrezeÅŸte sus, pe crengi, caisa,
    În tăcerea-naltă de amiază
    Morţii îşi aud ei înşişi zisa.

    Cale pietruită cu dezastre,
    Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
    Grijulii cu soarta ţării noastre,
    Voievozii-a moarte ne imploră.

    N-avem nici o şansă de izbîndă,
    Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
    Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
    Am trezit din moarte cicatricea.

    C-un refren de muzică uşoară,
    ÃŽntr-un fel, ne recunoaÅŸtem vina,
    Cine iese ultimul din ţară
    E rugat să stingă şi lumina.

    Cristina Bizu 10 martie 2009 17:47 Răspunde
  • ema, cu istetime am incercat si-asa. nu a mers. am incercat si de la alt pc. tot nu…

    carmen 10 martie 2009 17:52 Răspunde
  • Eu l-am votat mai de mult -se poate numai o singura data de pe acelasi calculator.

    „http://www.youtube.com/watch?v=MRCzNm_O7OI”
    O poezie de Spiridon Popescu -Doamne, daca imi esti prieten -recitata de Florin Piersic

    alyce 10 martie 2009 18:11 Răspunde
    • As face anuntul, dar nu stiu mai mult de atat. Am intrat pe linkul respectiv dimineata si am votat. Nu stiu ce sa fac mai mult. poate ne ajuta cineva, vreun IT-ist, vreun softist, vreo hardista:), cineva care intelege mai mult din computere decat noi. Va rog, e pacat sa avem obiective mari si sa ne lovim de obstacole atat de marunte!

      Alice Nastase 10 martie 2009 18:17 Răspunde
  • am reusit. multumesc, adina.

    carmen 10 martie 2009 18:19 Răspunde
  • Stimate doamne, se poate vota, nu ne impiedica nimeni. Dovada este ca eu am votat, si sotul meu la fel. Realitatea este insa alta: a fost depunctat tocmai pentru ca ERA votat masiv din Romania…
    http://209.85.129.132/search?q=cache:A8j8RlpeCBcJ:danieldemarin.blogspot.com/2008/03/top-500-artists-of.html+TOP+500+ARTISTS+OF+THE+brancusi+2000&hl=en&ct=clnk&cd=4
    De ce oare suntem atit de dispusi sa credem ca Universul conspira impotriva noastra?

    Oana 10 martie 2009 18:19 Răspunde
  • Gata! Am reusit – multumesc Adinei Munteanu – din pagina principala in full list!
    Incercati link-ul de mai jos, poate functioneaza:
    http://www.saatchi-gallery.co.uk/times_200/main.php

    Carina 10 martie 2009 18:21 Răspunde
  • eu am putut vota, la inceput m-am incurcat vrind sa dau clic pe nume, dar am vazut ca la sfirsit trebuie cuvintul ,,vote,, clicat…succes, la toata lumea…

    corina 10 martie 2009 18:37 Răspunde
  • Buna seara !
    Am primit mailul cam de o luna, am votat fara nici un fel de probleme, l-am raspandit la toata lista mea de mail. Am facut-o cu drag, macar atat putem face ca sa ne promovam valorile in lume. Iar Brancusi chiar merita.

    Nu am trait niciodata in strainatate, nu stiu cum poate sa fie. Dar m-am intors ieri din Italia si acolo am spus fara nici o jena ca sunt romanca. Surprinzator, nu am avut nici un fel de reactii negative, absolut nici una. Poate pentru ca era un oras turistic si era evident ca intru in categoria aceasta… Probabil ca asta este explicatia.

    Dar, ca sa fiu sincera pana la capat, cei care vindeau mimoze pe strada precum si cersetorii erau romani. Nimic nou sub soare.

    Va imbratisez cu drag.

    Simona Ioana 10 martie 2009 18:49 Răspunde
  • Simona Catrina (De ce am plecat din Romania)

    ” Am plecat din Romania fiindca am vrut sa dau o sansa (auto)cunoasterii, aventurii, experimentului fabulos. Eram satula de mofturi, nedreptati mizerabile, mirlanii de calibru butucanos. De parveniti agramati, care sfidau oamenii fragili si destepti, cu carte si dragoste-n sufletul lor haituit. De cohortele de Tanti Scirt, bisnitarese de duzina date peste cap (de catre vreun libidinos disperat) si transformate peste noapte in “femei de afaceri”. De prostovani fara scrupule, mafioti de periferie care faceau legea si-n Gara Basarab, si-n festivalurile de muzica usoara.

    Ma saturasem de linguselile pe care le primeam cind trebuia sa protejez vreun cretin si sa nu-l fac albie de porci, asa cum merita, in rubrica mea din ziar. De colegii care asteptau sa intorc ochii-n partea cealalta ca sa-mi fure cafeaua si sponsorii. ”

    ” Nu mai suportam traditionalele mutre pungite, scirboase, de la ghisee, banci, regionale, institutii, sectii. Si nici metamorfoza catre mutrele dulci, dupa ce scoteai spaga din tenebrele portofelului. Ficatul meu nu mai procesa impostura din politica, mass-media, invatamint, afaceri. Etica de vinilin si ifosele ridicole mi se adunasera-n capul pieptului.

    Cultura romaneasca lua scuipati in crestet de la toti mitocanii cu gusturi proaste si escrocherii bune. Ignoranti plantati in posturi-cheie voiau sa cumpere idei mari cu bani putini. „

    Valin 10 martie 2009 18:55 Răspunde
  • „Daca -asa cum indivizii se impart in barbati si femei (ceea ce nu impiedica desigur aparitia unor barbati efeminizati si a unor femei barbate)- popoarele s-ar imparti si ele pe genuri, m-am gandit intotdeauna ca poporul roman ar fi considerat un popor feminin. Prin feminitate inteleg capacitatea de a alege ceea ce e esential, de ceea ce nu e- a naste si a creste copii, a te ingriji de mancare, a vindeca ranile, intr-un cuvant a te zbate pentru a supravietui; a ierta, in loc de a lovi, a te supune UN timp pentru a invinge IN timp , a inflori altite, blide, cantece. Am strabatut istoria cu aceste esentiale caracteristici ale feminitatii, fiindu-ne strain spiritul masculin al altor popoare : dorinta de a cuceri, setea de putere, lupta, razboiul, jaful, distrugerea, riscul, suprematia, in numele cavalerismului, al credintei, al curajului, al progresului, al actiunii.Dar ce este curajul de a muri, fata de curajul de a naste? Ce este curajul de a ucide, fata de curajul a rabda pentru a nu fi ucis? Ce este progresul neincetat fata de neclintita permanenta si cucerirea altor pamanturi, fata de pastrarea eroica, prin milenii, a propriului pamant?”
    Ana Blandiana, A fi sau a privi)

    rosanne 10 martie 2009 20:05 Răspunde
    • Mi-a stat sufletul in loc citindu-te, Rosanne. Sunt inconjurata de carti ale Anei Blandiana, ma cufund in cuvintele sale, incerc s-o inteleg, s-o aflu, s-o descopar si mai bine, ma pregatesc pentru o intrunire la care s-a anuntat ca va fi prezenta si domnia sa si sunt tulburata ca inaintea unei mari intalniri de dragoste. Cum imi ghicesti gandurile, Rosanne? Si-mi vine iar sa te intreb, cu inima ghem, cine esti tu, Rosanne, nu cumva esti eu, nu cumva esti iubitul meu din alta viata, nu cumva esti eu cea care voi fi dupa o alta moarte? Multumesc pentru minuni, si pentru revelatii. Mai spune-mi, daca poti, despre lucrurile interesante pe care le gasesti in cartile Anei Blandiana.

      Alice Nastase 10 martie 2009 20:17 Răspunde
  • Buna seara, prieteni dragi…Doamna Ana Blandiana a exprimat atat de frumos si curat ceea ce gandesc eu despre romanism, incat nu m-am putut abtine de a prezenta un fragment sugestiv. Nedreptatile care ni se fac noua ca romani, noua ca femei, noua ca oameni, noua ca tagma… sunt multe, multe nedreptati pe lumea asta, dor enorm si provoaca rani pe care noi le purtam insa ca pe niste stigmate, ne deosebeste de ceilalti, ne infioara, ne uneste…
    Va imbratisez pe toti, sunt aici.

    rosanne 10 martie 2009 20:19 Răspunde
  • Alice!!!

    rosanne 10 martie 2009 20:19 Răspunde
  • Am in fata mea, pe birou, cartea din care am reprodus…pe coperta este o fotografie a poetei din tinerete. Seamana cu tine si cu mine la un loc!!! Am sa-ti aduc sa vezi, sa nu crezi ca inventez cuprinsa de euforia cuvintelor…E uimitor.

    rosanne 10 martie 2009 20:24 Răspunde
    • Te cred. Sunt convinsa ca e asa. Asa si simt.

      Alice Nastase 10 martie 2009 20:40 Răspunde
      • I-am raspuns lui Rosanne, spunand ca o cred. Si pe tine, Diana, te cred si te inteleg, dar… din pacate e asa. Nu suntem toti la fel, insa ei se poarta cu toti la fel. Acum doi ani, la Verona rezervasem camera la un hotel frumos, luxos, intim, unde ne-au primit bine de la usa, s-au repezit, ne-au luat bagajele si ne-au facut plecaciuni pana la pamant. Ne-au spus bun venit, cu zambet amabil. Insa, cand am intins pasapoartele, receptionerul s-a schimbat la fata si ne-a spus ca ii pare rau, ca a intervenit ceva si ultima camera, care era a noastra, a avut o defectiune grava la sistemul electric si ca sunt nevoiti sa ne trimita la un alt hotel!!! Pe mine, care sunt blonda si politicoasa, si pe prietenul meu inalt si educat… I-am intrebat de ce nu ne-au spus de la usa, daca tot stiau ca nu mai au nicio camera. Au ridicat din umeri pe italieneste…

        Alice Nastase 10 martie 2009 20:50
  • Bine v-am gasit!
    Citesc de ceva vreme discutiile voastre si trebuie sa zic ca e tare frumoasa prietenia dintre voi! Am vazut cateva tari si eu si cred ca am avut parte de toata gama de reactii posibile atunci cand am spus ca sunt din Romania, de la aceea ca mi s-a aratat cum functioneaza masina de spalat vase si cuptorul cu microunde pana la replica: ” da….mai sunt romance pe la noi pe aici ( in japonia)…dansatoare talentate” (!!?). Multi au fost surprinsi sa afle ca avem apa curenta si electricitate iar 98% din ei erau sigur ca Budapesta e capitala noastra.
    Si totusi, oricat de prost am fi vazuti afara, oricat ne-am fi facut de ras, nu cred ca e justificata expresia de pe fata lor atunci cand te prezinti. Nu suntem toti la fel si poate pe asta ar trebui sa punem mai mult accent atunci cand ne prezentam tara, cel putin in contextul actual.

    Diana 10 martie 2009 20:36 Răspunde
  • Si cand se intampla asta, Alice, nu-ti vine sa le spui vreo doua vorbe „de duh”? Cand stii cat ai trudit un an intreg, ca sa-ti permiti un concediu la care ai visat, si ei te baga in „oala” infractorilor, nu-ti vine sa-ti strigi revolta? Dar…n-o faci, pentru ca esti educat si gandesti un pic mai mult decat ei…

    Ema 10 martie 2009 21:12 Răspunde
  • Liniste …prea liniste aici! Va spun noapte buna. Sa aveti somn linistit.

    ps. Pisica, Alyce, Corina, Anna…voua celor plecate pe drumuri, un gand bun. Va astept acasa 🙂

    Ema 10 martie 2009 21:31 Răspunde
  • Ema, o melodie de la mine e in asteptare..dar, e linistita, oricum…Te imbratisez, somn usor.

    rosanne 10 martie 2009 21:35 Răspunde
  • Diana, te salut si pe tine.Si pe toate cele care au scris astazi pentru prima data.Bine ati venit.

    rosanne 10 martie 2009 21:39 Răspunde
  • Rosanne, draga mea! Astept melodia.Te imbratisez. Noapte buna!

    Ema 10 martie 2009 21:39 Răspunde
  • Alice, dragilor va imbratisez de Buna seara si de Noapte buna. Si va doresc o saptamana minunata in continuare si un sfarsit de saptamana linistit. Imi veti lipsi in saptamana asta, departe de voi. Ema, multumesc de gandul tau. Te iau cu mine. Pe toate va iau cu mine
    Simona Ioana, ramane cum ne-am inteles.

    Alice, cumplita intamplarea ta. Cat de aiurea e lumea asta. Alice, draga mea, deja am emotii, numai gandindu-ma ca voi fi mai aproape de tine.

    Va imbratisez pe toti!

    alyce 10 martie 2009 21:43 Răspunde
  • Buna seara ! Bine v-am regasit !
    Suna banal dar e adevarat : MI-A FOST DOR DE VOI !!!!!!!
    LA MULTI ANI pentru ziua de 8 Martie, femei frumoase, femei minunate !
    Vreau sa va multumesc. Aveam o teama cumplita, nascuta dintr-o superstitie, din teama unui blestem – iarasi s-au intamplat lucruri ciudate, s-au anulat curse de avion, mi s-a facut rau pe drum… Stiu insa ca gandurile si rugaciunile voastre au rupt blestemul, am simtit ca asa a fost. Cerul a devenit senin, au inceput sa infloreasca pomii si totul a fost, pana la urma, un vis minunat !
    Pentru voi am spus o rugaciune si am aprins luminari in Santa Croce din Florenta, v-am insotit cu gandul, va datoram asta !
    BUNA SEARA ALICE ! Sunt o femeie TANGO – o strig in gura mare, sunt mandra de asta ! Imi asum toate comentariile “binevoitoare” care au venit din diferite parti, legate de acest fel de a fi al meu. Dar asta sunt eu cea adevarata, pe forma asta e croit sufletul meu. M-ai ajutat sa imi dau seama de asta, tu, cu sinceritatea ta, tu, cu frumusetea ta, tu, cu tristetile si cu bucuriile tale. Cu aceasta lume minunata pe care ai creat-o. M-am rugat pentru tine in inima Florentei, pentru linistea si implinirea ta. Iti multumesc imens pentru tot ceea ce esti, pentru tot ceea ce faci.

    Simona Ioana 10 martie 2009 21:43 Răspunde
  • As prefera o palma apriga, o bata in moalele capului,o injuratura printre dinti, dar nu expresia aceea ce se citeste pe chipul lor atunci cand realizeaza ca suntem noi, aceia, romanii…Ma doare de mor si nu pot face nimic!

    Simona Radoi 10 martie 2009 21:45 Răspunde
  • Sigur, si natia mea are bubele ei: urate, pline de puroi, multe…Dar oare noi suntem de vina pentru tot? In acelasi timp, recunosc , mi-a fost rusine ca vorbesc aceeasi limba si ne tragem din acelasi loc, nu de putine ori.Dar am fost si mai fericita cand sala s-a ridicat in picioare si a aplaudat frenetic, minute in sir.Ma doare atata nedreptate, ma doare atata suferinta.Mi-aduc aminte de un episod in care am procedat la fel ca eroina din „Pretty woman”. Plangand aproape, am aratat banii si am strigat tare, cat ma tineau plamanii, ca fac o mare greseala atunci cand generalizeaza, ca nu e corect, sa vada barna din ochiul lor.Probabil ca am fost taxata drept o alta isterica…Si-atunci, mi s-a facut scarba de ei, i-am injurat tiganeste (cum altfel?!) si brusc mi s-a facut dor de gunoiul din tara mea, de praful ce-mi intoxica plamanii, de mitocanii ce ma inconjoara, de marirea si decaderea natiei mele, gandindu-ma ca, macar sunt de-ai mei…

    Simona Radoi 10 martie 2009 22:00 Răspunde
  • nu am sa va povestesc despre cum sunt privita in afara tarii mele ( ca sa nu mai vorbesc despre cum sunt privita in tara mea!). insa am sa va spun ( si nu e un lucru demn de lauda) ca am invatat sa raspund cu aceeasi moneda…si la fata contorsionata a batjocora, la privirile incarcate de mila pentru saraca „cersatoare” raspund cu aceasi aroganta, uneori cu ironie unde este pamant fertil si am vaga banuiala ca exista o urma de neuroni…
    pentru ca nu am venit sa le cer nici apa nici sare…am venit sa ma bucur de liniste, sa calc pe pietrele lustruite de atatia ani de istorie…sa-mi delireze sufletul pe muzica de Bach,sa-mi curga vin prin vine si sa-mi miroase pielea a portocale….
    pentru ca stiu ca Romania nu e o salata si nici nu este in Africa ( in cel mai fericit caz),pentru ca sunt mai frumoasa decat toate nazuintele lor, pentru ca mama m-a invatat sa fac sarmale si cozonac si sa cant cand imi este greu,pentru ca la mine „buna ziua” e spus din inima…pentru toate astea si pentru multe altele nu am sa tolerez privirea aceea ironica pentru nici un motiv!

    dalila tua 10 martie 2009 22:08 Răspunde
    • Noi suntem oameni minunati, aflati mai presus de dorinta altora de-a ne baga in tipare. Noi nu semanam cu nimeni, oricum. Nu vorbesc despre toti romanii, ci despre noi, cei care vorbim si citim acum, aici. Nimeni n-a fost vreodata asemenea noua.
      E superb clipul despre Romania mereu surprinzatoare. A fost un pas. Dar trebuie facut mai mult, mult mai mult. Stiti, tarile a caror imagine exterioara s-a deteriorat, printr-o nedreptate sau nu, demareaza un proces complicat si profund, de rebranduire a lor in ochii lumii. Stiu sigur ca Portugalia a facut asta, reafirmandu-se lumii ca o tara unica, splendida, romantica, demna… asezata intre Marea Mediterana si ocean, o minunatie… Si mai stiu si ca, la un moment dat, s-a pus foarte serios problema ca si Romania sa treaca printr-un asemenea proces, care ne-ar fi adus beneficii enorme, absolut enorme. Pentru ca o imagine buna a tarii insemna mai mult decat recastigarea dreptului la mandria nationala, inseamna turism, inseamna investitori, inseamna frumusete si belsug si demnitate. Dar ar fi insemnat multa munca si… multi bani alocati acestui proiect. Din pricina aceasta din urma, din pricina banilor luati de la stat, luptele pentru a prelua proiectul au degenerat in ceva atat de urat, incat proiectul nu s-a mai facut. Cei capabili sa il faca s-au retras, iar cei care se repezisera sa inhate o lucrare din care sa fure razbit n-au putut demonstra ca sunt in stare sa duca lucrurile la bun sfarsit. E o poveste adevarata. Dar nu am dreptul sa dau nume, desi le stiu. Insa sper ca oamenii aceia fabulosi, care stiu sa faca, cu adevarat, si branding si rebranding, sa spuna ei povestea, asa cum a fost. Si, poate, cine stie, sa o spuna dintr-o perspectiva mai putin sumbra decat o vad eu acum.
      Si din pacate eu nu stiu sa raspund celor care ma privesc cu dispret. Agresivitatea, puterea celorlalti de a fi nedrepti pe mine ma paralizeaza, nu stiu sa dau raspunsuri pe loc, sunt inceata in reactii la mizerii. Imi spun ca viata va aseza lucrurile in ordine, ca Dumnezeu va randui, cumva, valorile. E, probabil, o forma de a ma proteja psihic, totusi, pentru ca e clar ca nu stiu sa ma apar la fata locului.

      Alice Nastase 10 martie 2009 22:31 Răspunde
      • Si, da, Simona Ioana, Tango poate fi o nationalitate cateodata, cum spui tu ca esti o femeie Tango… Bine ai venit acasa! Sa ne povestesti mai mult! Dalila, Ema, Alyce, Simona Radoi, si, inca o data, Rosanne si Diana, va imbratisez. De Buna seara si de Noapte buna…

        Alice Nastase 10 martie 2009 22:38
  • alice zeita mea draga eu nu stiu sa am mereu sufletul tau bun, purtarile tale alese de printesa…reactionez uneori dur pentru ca ma doare atata nedreptate….eu sunt eu…judeca-ma pentru ce fac eu nu pentru ce face poporul meu….

    dalila tua 10 martie 2009 23:05 Răspunde
  • L-am votat pe Brancusi, a aparut voted, sper sa fie bine. E asa de greu sa nu te inscrii in stereotipul natiei tale, sa ii fii exceptie frumoasa si luminata… Sa fii roman cinstit, neamt cald, american care nu vorbeste tare… Zilele acestea incercam sa ma lamuresc ce vreau sa fiu si mai ales unde. Imi aminteam cum nu credeam ca as mai putea vrea vreodata sa revin de-a binele acasa. Dar nu mi-am gasit aici rosturile si sub lama autoanalizei pana la sange si pana la samburele sufletului, cu care ne-a obisnuit Alice, am sa scriu cu voce tare ca ma suspectez ca nici nu am vrut sa-mi gasesc rostul in America. Ce cumplit.

    amalia 10 martie 2009 23:32 Răspunde
  • Incep sa ma simt extrem de norocoasa. Nu am mai avut probleme de umilinte de pe vremea vizelor, atunci am simtit din plin ca sunt un amarat de roman care cerseste intrarea la portile imparatiei.

    Am prieteni buni in diferite locuri ale Europei (danezi, italieni) care sunt adevarati ambasadori ai Romaniei. Care ne iau apararea in fata celorlalti, care explica faptul ca roman nu inseamna tigan, ca suntem, ca si ei, si buni si rai. Care fac lobby-ul care ar trebui sa il faca autoritatile romane. Pacat, mare pacat, ca nu s-a realizat programul acela, de care spuneai tu Alice. Tare ma tem ca imaginea tarii noastre o vom face pana la urma noi, nu imi pun nici o speranta in autoritati- da’ nici una !

    In zilele in care eram in Italia am citit un articol al lui Umberto Eco – el ne-a reprezentat cauza in fata italienilor, el a luat peste picior ministrii si politicienii italieni care pun pe seama romanilor toate relele zilelor noastre. Mi-au dat lacrimile de emotie si m-am simtit extrem de onorata !

    Iar voi, zeitele din tara Tango, sunteti demne ambasadoare a noastre, a romanilor de bun simt. „Care este si aia, este chiar destul de multi” dar din pacate prea putin vocali si inghititi de ceilalti. In voi si in cei ca voi imi este speranta.

    Va imbratisez cu drag.
    Noapte buna.

    Simona Ioana 10 martie 2009 23:39 Răspunde
  • noapte buna zanelor, bunelor!
    Ma duc sa visez la muntii mei dragi si la omul meu iubit!

    dalila tua 10 martie 2009 23:44 Răspunde
  • va citesc din nou la miez de noapte….

    o tema grea mai ales pentru mine.

    Oana- suntem inclinati sa credem ca tot universul conspira impotriva noastar pentru ca CHIAR uneori conspira impotriva noastra.

    Pentru ca de cele mai multe ori granitele intre popoare nu sunt pe harta ci in mintile noastre. Pentru ca gandim prea stereotipial, prea marginit. Pentru ca da, oricat de frumoasa, desteapta, cuminte, prietenoasa, blanda si blonda (me refer la culoarea pielii) ai fi….tot esti din Europa de Est sin tot incerci sa furi frumosi barbati arieni, sa accezi la o bunastare care poate deja o aveai in tara ta si nu de aceea esti aici, ca esti „saraca” si pentru ca esti din „tara de rang al doilea, al treilea, al patrulea….” nu ai dreptul sa ai o slujba buna si cand o ai starnesti numai invidii, pentru ca pentru ca.

    As putea scrie pana maine aici dar am venit tarziu de la o slujba in care sunt „straina cu accent care ce cauta ea in slujba asta” si sunt prea obosita (psihic) …

    Ma intreb cat mai pot sa rezist in ciuda iubirii care m-a adus aici. Cat o sa mai pot sa lupt, sa dau in ritm de tango, finutz din „coate”, sa ma motivez si sa fiu cu scutul ridicat.
    Si in aceste momente mi-e dor de strada mea plina de acasa, de zgomotele familiare in casa, de zumzetul romanesc al televizorului, de Piata Unirii in noapte, dupa o ploaie de vara si dupa acel „hei tramvai cu etaj si tras de cai”…..

    Noapte buna dragele mele

    raluca 11 martie 2009 0:03 Răspunde
  • va admir blogul si imi plac tare mult unele postari de aici, chiar imi pare rau ca nu l am descoperit mai devreme…si eu traiesc de doi ani in strainatate si imi dau seama ca niciodata nu ma voi acomoda, dar poate nici nu-mi doresc lucrul asta…in Romania, aveam acelasi sentiment- ca nu sunt adecvata locului in care traiesc…pana la urma, ne taram problemele cu noi de la un continent la altul…in fine, I digress…am trecut si eu prin tot felul de experiente ciudate, gen proprietari care nu voiau sa-mi inchirieze apartamentul cand aflau ca sunt romanca, dar sunt hotarata sa nu ma las afectata de asa ceva…la urma urmei e problema lor, sunt niste tembeli marginiti, dar nu vad de ce sa ma simt eu prost…pana la urma, situatiile astea se rezolva, in cele din urma, tot am inchiriat un apartament de la niste persoane rezonabile, pe care nici nu i a interesat de unde vin…

    Mi se pare ca oricum, am destule nevroze ca sa imi mai asum inca una in mod constient 🙂 sper sa nu supar pe nimeni cand spun ca nu sunt nici mandra, nici rusinata ca sunt romanca…nu ezit niciodata sa spun de unde vin, nu ma ascund…nu vad de ce….pentru mine, e un hazard faptul ca m am nascut in Romania, mi se pare un dat pe care nu pot si nici nu tin sa-l schimb…puteam sa ma nasc oriunde…sper ca incet, incet o sa scapam si noi, romanii, de complexul asta de inferioritate (dublat in mod schizofrenic de unul de superioritate cateodata) si sa ne dam seama ca avem acelasi procent de calitati/defecte ca orice popor si sa nu ne mai automartirizam…poate atunci cand o sa fim si noi mai relaxati, o sa reusim sa schimbam ceva si in perceptia celorlati despre noi…

    o seara frumoasa sau noapte buna deja

    Lili 11 martie 2009 0:12 Răspunde
  • Aici, in Canada, situatia nu este atat de grava ca in Europa, dar nici nu pot spune ca lumea stie multe despre Romania.

    Simona Ioana, ai mare dreptate. Nu ne putem baza pe un guvernul corupt si incompetent. Trebuie ca fiecare dintre noi, atunci cand avem ocazia, sa facem cate ceva pentru a schimba imaginea tarii in strainatate. Eu de exemplu, atunci cand a trebuit sa fac o prezentare la servici pentru un curs de comunicare, am ales sa vorbesc despre Romania. Si desi am plecat din tara scarbita de multe aspecte, cand cineva ma intreaba, am numai cuvinte de lauda despre Romania, de au ajuns sa-mi spuna „Pai daca e asa frumos si asa de bine, de ce ai mai venit aici?”. In public, nu trebuie sa-ti vorbesti tara sau poporul de rau asa cum nu-ti vorbesti de rau familia, desi te mai raneste sau dezamageste cateodata.

    Rose 11 martie 2009 1:48 Răspunde
  • Dragele mele, L-am votat pe Brincusi! A mers. Pentru ca nu m-am prezentat, va spun acum ca locuiesc in Detroit de 5 ani si lucrez intr-un mare centru de cercetare din lume.(Cea mai joasa pregatire aici e cea de inginer). In urma cu citeva zile, intr-o discutie cu seful meu, doctor in chimie, de origine pachistaneza imi spune: „Stii ce stiu eu despre tara ta? Nadia Comaneci si ceva legat de Revolutie…..Era un tinar cu barba curajos …..in fruntea studentilor……cum il chema?”. Fetelor mi-am adus aminte, spre rusinea mea doar numele de Marian….abia dupa ce mi-am sunat o prietena am gasit si celalalt nume- Munteanu. I-am zis doar ca nu mai e in politica……Vroia sa stie ce-a ajuns….N-am stiut. Asta doar ca o paranteza. Din fericire americanii n-au avut de-a face cu acea categorie de romani care ne fac de ris…..Am auzit numai vorbe frumoase despre romani de cind sint aici.Americanii ne stiu de inteligenti, harnici, buni prieteni. Sentimentul de rusine ma incearca doar cind citesc ziarele romanesti…..Mi-a fost asa de dor de tara la inceput, de am crezut ca o sa mor.Dupa ce am descoperit ziarele romanesti pe internet….am ajuns incet , incet sa nu mai regret. Sufar insa pentru oamenii cinstiti si nevinovati care si-au pierdut speranta…..Cred ca daca intr-o zi as citi de bine, as fi instare sa ma gindesc la intoarcere…Daca a-ti sti cit am cotrobait pe internet ca sa gasesc ceva de calitate, scris in limba mea….Norocul a fost s-o descopar pe Alice si sa primesc si cartile ei din Romania.Acum sint fericita ca pot citi si revista Tango si pe forum. Fetelor, fiti tari.Persoane ca voi vor salva tara. Sint mindra ca v-am gasit pe acest forum si va admir din tot sufletul! Inainte de-a pleca din tara am intrebat un bun prieten, fost jurnalist la Vocea Americii, cum o sa traiesc in America unde nu cunosc pe nimeni si nu stiu nici limba. Stiti ce mi-a zis? ” Nu da foc la poduri”. L-am ascultat.Din pacate nu mai e printre noi….sa-i povestesc despre „podurile” construite gratie internetului…… O zi minunata, fetelor!

    Marilena 11 martie 2009 3:35 Răspunde
  • Buna dimineata…ce frumos am gasit ! Ce mult mi-a placut ideea de poduri „neinghetate”, Marilena .
    Te felicit pentru subiectul ales de tine pentru sesiunea de comunicare, bravo pentru curaj si credinta in ceea ce suntem, Rose.
    Lili, bine ai venit, da, ne automartirizam pentru ca avem si capacitatea asta, multi n-o au…si sunt mai saraci sufleteste…
    Raluca, eu stiu sigur ca esti foarte buna in ceea ce faci acolo, in rimturi de tango autentic.
    Va imbratisez pe toate, si mie mi-e dor de voi…un dor si-o apropiere de neexplicat, doar de simtit….S-aveti o zi frumoasa, cu soare, la mine a aparut…in coltul ochiului verde si-n cel al ferestrei deasemenea…
    Va tin de mana.

    rosanne 11 martie 2009 8:19 Răspunde
  • Buna dimineata,
    Ref votare – pur si simplu am apasat ‘vote’ in dreptul lui Brancusi si asta a fost totul.
    Ce-i drept a 2a oara de pe acelasi PC nu se mai poate vota.
    O zi frumoasa!
    Elena

    Elena 11 martie 2009 9:07 Răspunde
  • Buna dimineata! Pentru Marilena, Marian Munteanu este un prosper om de afaceri, detine una din cele mai importante firme de head hunting din Romania. Sediul este intr-o vila centrala, foarte frumoasa, primita despagubire pentru calitatea de „revolutionar”

    Anemari 11 martie 2009 9:42 Răspunde
    • Marian Munteanu chiar a fost revolutionar. Daca si la el punem ghilimele in jurul calitatii asteia, atunci in jurul politicienilor de azi ce mai punem? Eu sunt mandra ca Marian a ajuns om de afaceri, e un om destept si capabil si, pe deasupra, cu bun simt. Eu stiu o gramada de smecheri- dar o gramada!- care au primit vile pentru cate-un smen, pentru cate-un santaj, pentru ca erau in carti, pentru ca erau fii de securisti. Marian chiar a fost un reper al generatiei noastre si, daca e intr-adevar asa, ma bucur ca a fost, cumva, rasplatit pentru tot ce a insemnat in anii aceia tulburi, pentru curajul lui.

      Alice Nastase 11 martie 2009 11:38 Răspunde
  • Da, Marian a fost un revolutionar adevarat, si nu numai in evenimentele pe care (mai ales) datorita unor oameni ca el, avem azi dreptul sa le numim „revolutie”. Era revolutionar dinainte de ’89, eu si Alice am fost colege de grupa cu el, la Universitate, si stim ca revolutia lui a inceput cu mult inainte de revolutia noastra. Si am capatat de la el citeva lectii de libertate pe care nu le-am mai regasit apoi nicaieri, niciodata in viata mea, in nicio culegere, in nicio biblioteca, in niciun gind. As fi vrut sa pot recapitula indrazneala, dar – dupa efectul Marian Munteanu – mi-a fost imposibil. Datorita lui, am invatat sa ma apar de surogate si diletanti. Si ii multumesc enorm.

    Iar in alta ordine de idei, apropo de defectul de a fi roman, ma cutremura, intr-adevar, ce povestiti despre Europa… Asa e, aveti dreptate…
    Eu stau, din fericire, intr-un colt de lume care pretuieste romanii (suficient). Exista si asa ceva. In Canada, desi nimeni n-a cutezat de mult sa faca vreun profil etnic (e de-a dreptul ilegal sa generalizezi o trasatura pe criterii etnice, rasiale, sexuale etc), avem reputatie de „oameni la locul lor”, muncitori si, mai ales, destepti. Buni profesionisti, fiecare in domeniul pe care si l-a adus de-acasa.
    E drept, asta se intimpla, in primul rind, fiindca romanii care vin in Canada trec in prealabil printr-un triaj drastic, de ani de zile, pe toate planurile, mai ales profesional si moral. Exodul in vestul Europei e liber si, in mod trist-logic, statistica incidentelor afecteaza bunele intentii ale oamenilor minunati pe care ii avem. Citeva mere stricate pe care le scapi in siloz iti vor nenoroci munca de-un an.
    Am in Toronto un prieten ziarist, roman, care s-a opus in mod public, in ziarul lui, ca romanii sa primeasca dreptul de a intra in Canada fara viza. L-am sustinut, mai mult sau mai putin galagios. Stiu ca suna foarte prost ce cutez a spune acum, dar la fel de bine stiu ce se va intimpla daca se anuleaza obligativitatea vizelor. Ne-au injurat capeteniile nationalistilor de-aici, au spus ca suntem niste anti-romani nemernici, dar atunci cind inevitabilul se va produce (UE face presiuni asupra Americii de Nord sa ridice vizele), multi dintre cei care azi se uita la mine piezis imi vor da dreptate, fie si in gindul lor.
    Si asta pentru ca eu cred, cu adevarat, ca un roman care merita sa vina in Canada sau America primeste, in cele din urma, viza.
    La Toronto, sunt mindra ca sunt romanca si sper ca ma cunoasteti suficient, de-acum, ca sa nu credeti ca vehiculez lozinci ieftine. E o cu totul alta viziune aici asupra romanilor, canadienii ne respecta si, in general, respecta toata cultura, moda, gastronomia, emanciparea europeana. Canadienii nu fac nicio diferenta de clasa ori valoare intre estul si vestul Europei. Ceea ce e extatic pentru noi.
    Uite o zi in care, chipurile, nu m-am lamentat.
    Va sarut, dragilor.

    Simona Catrina 11 martie 2009 12:15 Răspunde
  • Bine v-am gasit… si azi, asa cum va gasesc aproape zilnic. Este prima oara cand nu ma limitez la a va citi…
    De ce scriu tocmai astazi? Nu-l cunosc pe Marian Munteanu… decat de la TV, din aparitiile vechi – nu l-am mai vazut in ultimii ani, poate a fost… Si din randurile despre Petre Tutea. Doar pentru ce a scris despre Tutea i-as da, daca as avea si daca ar primi asa ceva, vreo 3 vile :).

    Citind randurile Marilenei, apoi si cele ale Anemariei, am cautat (Google… ce bine ca este…), sa vad si eu ce mai face. Si cred ca vila „primita despagubire” … nu prea e primita – in cazul in care e a lui, cum nici revolutionar „cu certificat” – deci cu drept la despagubiri … nu a dorit sa fie:
    „Nu a acceptat ÅŸi nu deÅ£ine “certificat de revoluÅ£ionar”, declarându-ÅŸi public dezacordul fată de practica autorităţilor post-decembriste de a acorda privilegii unui număr mare de persoane ca “recompensă” pentru participarea (de multe ori incertă) la revolta populară din decembrie 1989.” ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Munteanu )…

    http://www.munteanu.ro/ :
    ” Proprietati(declaratia de avere): Marian Munteanu detine actiuni în doua firme de consultanta, ca actionar minoritar (participatiile fiind in curs de cesionare).
    Singurele proprietati imobiliare detinute sunt un apartament cu doua camere (70 mp suprafata construita) si un corp de cladire (60 mp, în litigiu), ambele in Bucuresti.
    Nu detine bunuri cu valoare semnificativa.”

    Alice… ai dreptate, din nou. Si eu m-as fi bucurat daca ar fi fost rasplatit in vreun fel – si el si toti cei care au avut curajul lui…
    Din pacate, „rasplata” e alta… Fie uitam (cum fac si eu, uneori) , fie suntem ironici (usor rautaciosi?), atunci cand totusi ni-i amintim…

    MonicaG 11 martie 2009 13:14 Răspunde
  • Romania descrisa de Octavian Paler. Priviti si spuneti sincer, nu sunteti de acord cu el?

    http://www.youtube.com/watch?v=o5xKY3VCczM&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=FeB215_WAtI&feature=related

    Ema 11 martie 2009 14:40 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez pe toti!
    In ultimii zece ani am calatorit mult in Franta. Am o sora stabilita acolo. Sotul este roman. Sunt medici si nu au intampinat niciodata probleme privind nationalitatea. Au fost primiti chiar foarte bine. In acelasi timp, niste prieteni de.ai lor, tot medici, pentru facilitati si.au schimbat numele cu unul frantuzesc.
    Sora mea este medic psihiatru si mai in gluma, mai in serios imi spune ca sunt persoane care toata viata lor au sentimentul ca traiesc o nedreptate. Pentru orice esec gasesc o scuza.
    Unde am mers eu, Franta, Italia, Spania, nu am fost privita altfel pentru ca sunt romanca si nu.mi va fi niciodata rusine sa o spun.
    Romania inseamna pentru straini Nadia, Ilie Nastase, Hagi, revolutie…ospitalitate, locuri incredibil de frumoase, multe nepuse in valoare, sarbatori adevarate, oameni care dau binete din tot sufletul, nu doar din politete( amintea cineva mai sus), oameni nevoiti sa se adapteze din mers pentru a ascunde lipsuri…Si aici nu ma refer la educatie. Pentru ca vorbesc in numele celor care nu au mers degeaba la scoala, a celor cu principii si valori, a celor care traiesc si nu doar exista…
    De cate ori plec, nu rezist mult timp afara. Ma apuca un dor nebun de locurile astea, asa cum sunt ele batute de soarta…
    „Acolo este tara mea
    Si neamul meu cel romanesc
    Acolo eu sa mor as vrea
    Acolo vreau eu sa traiesc.”
    Sunt versurile cantate de maestrul Tudor Gheorghe si se ridica parul pe mine cand le aud.
    Daca am fi inainte de 1989 probabil as primi premiu pentru propaganda comunista, dar eu asa simt si asta spun.
    Va sarut!

    Carmen Sofianu 11 martie 2009 14:55 Răspunde
  • Cele doua secvente sunt dintr-o emisiune tv. Emisiune pe care o urmaream, de dragul lui Octavian Paler (pe care l-am descoperit, cu ani in urma, tot in paginile revistei Tango).
    Zi frumoasa sa aveti in continuare!

    Ema 11 martie 2009 15:18 Răspunde
  • Ironia si „datul la cap” sunt si ele de sorginte romaneasca sau poate ma insel.

    Cine nu-i cu noi ( a se citi de aceeasi parere cu noi) este musai impotriva noastra si trebuie executat pe loc si trimis la colt.

    Ai dreptul sa ai o opinie atata vreme cat opinia ta merge cu valul. Tot ceea ce este diferit trebuie sa fie judecat. Nu exista prezumtia de nevinovatie, de informatie trunchiata, de explicatie incompleta, esti in mod obligatoriu declarat vinovat.

    Numai ca eu imi asum ce spun si ce fac, cu bune si cu rele, cu informatii trunchiate, incomplete sau suficient documentate.

    Daca in 2009 cercetarea noastra se rezuma la „google” si wikipedia ” este clar sa suntem condamnati la „analfabetism stiintific”. Dar daca zice pe „net”, se vede treaba ca asa trebuie sa fie. 🙂

    Anemari 11 martie 2009 17:01 Răspunde
  • Ema, ce m-ai rascolit cu cele doua video cu Octavian Paler ! Vazusem secventele, in buna parte, le-am revazut cu mare drag si mi s-a facut un dor cumplit de Paler, de vorbele lui, de intelepciunea lui.
    „Noi astazi suntem o tara de oameni singuri. Atat de singuri ca pana si nefericitii nu sunt solidari intre ei”
    „De Romania nu ma pot satura, pentru ca Romania face parte din destinul meu”.

    In memoria lui Octavian Paler si a altor mari romani, pe care i-am iubit si pe care poate i-am pretuit mai mult dupa ce au plecat dintre noi.
    http://www.youtube.com/watch?v=rl7fGxsSzMQ

    Simona Ioana 11 martie 2009 17:13 Răspunde
  • Va propun ceva: haideti ca intr-o zi sau poate intr-o seara, sa inaltam un gand, o rugaciune pentru Cristi Minculescu. Acum, cat e aici, intre noi. Pentru sanatatea si pentru viata lui.

    Simona Ioana 11 martie 2009 17:46 Răspunde
  • Ce ciudat ! Nu mai auzisem de ani de zile de Marian Munteanu. Uitasem cu totul de el. Azi l-ati adus in discutie si culmea, tot azi, tocmai azi, Ion Iliescu a fost scos de sub urmarire penala in cazul mineriadei din 13-15 iunie. Interesanta coincidenta.

    Simona Ioana 11 martie 2009 17:48 Răspunde
  • Valin, multumesc pentru Pitis!
    O seara buna tuturor!

    Carmen Sofianu 11 martie 2009 18:39 Răspunde
  • Buna seara! In 2006 am mers in Spania…in vacanta.Inca eram studenta.Pe aeroportul international din Madrid am fost intrebata de vames, in limba lui materna si nu in engleza in care-i vorbisem eu care-i motivul vizitei…i-am raspuns: vacanta! Nu m-a crezut ca sunt studenta…mi-a spus ca mint, ca medicina nu se face in 6 ani ci in 5(desi m-am interesat si la fel dureaza si la ei) si m-a intrebat ca de ce nu vorbesc spaniola…ca cel mai probabil am mai fost la munca acolo…Nici macar cand i-am aratat carnetul de student nu m-a crezut …
    A fost cea mai mare umilinta pe care am suferit-o ca roman….!
    L-am votat pe Brancusi…si m-a uitat si la lucrarile expuse pe site….si mi-am adus aminte cat de sublime sunt…si cat de mandra am fost sa vad „Maiastra” expusa in Muzeul Peggy Guggenheim din Venetia langa un Piccaso la fel de sublim…

    irina 11 martie 2009 19:29 Răspunde
  • „Romania este o tara neodihnita.
    Lipsa de ragaz istoric si-a spus cuvantul.Oboseala de a fi roman a devenit indiferenta, pentru ca, apoi, sa traim astazi in mod difuz, ca pe o rusine.Usor jenati de romanitatea noastra, ne strecuram prin lumea moderna, ca si cum am purta o haina veche. Deplinatatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusa barbar de „vitejii” contemporani, incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta.
    Procesul de nationalizare a identitatii romanesti s-a facut la inceput sub senilele de tanc comuniste, astazi, prin rapiri de suflete, la cantecele de sirena al unei lumi fara contur.

    Mi-am facut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigandu-le sirenelor:
    -Mintiti! A fi roman este o frumusete a lumii!”
    (Dan Puric)

    rosanne 11 martie 2009 20:50 Răspunde
  • Va imbratisez de seara, cei mai buni prieteni ai mei…

    rosanne 11 martie 2009 20:51 Răspunde
  • Simona Ioana, regretatul Octavian Paler face parte din destinul nostru. Tare pacat, ca s-a dus dintre noi…

    Alice, cum esti? Cat de agitate iti sunt zilele? Iti transmit din energia mea (dobandita cu calciu efervescent si vitamine).

    Bun venit Lili,Rose, Marilena, Diana, Oana,Monica, Irina!

    Ganduri bune Rosanne, Dalila tua, Carmen Sofianu, Amalia, Valin.

    Special pentru Raluca:
    http://www.youtube.com/watch?v=gomv-HUQ4qo

    Si ca in fiecare seara, un gand se indreapta catre Pisica, Alyce, Corina, Anna.
    Noapte buna.

    Ema 11 martie 2009 21:10 Răspunde
  • Crezul (de Radu Gyr)

    Puneti-mi lanturi si catuse
    sa sune scrasnetul hain
    si mii de lacate la use,
    eu tot ceea ce-am fost raman.

    Surpati asupra-mi munti si ape
    puteti chiar sa ma spanzurati.
    Cu grele, negre tarnacoape,
    credinta nu mi-o sfaramati.

    Tarati-ma de vreti sub santuri
    si ingropati-mi trupul stins.
    Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi
    puteri adanci de neinvins.

    Puteti sa napustiti tot iadul
    ca sa ma franga pana’n miez.
    Eu stau in viscole ca bradul
    si tare, tare ca un crez.

    dalila tua 11 martie 2009 21:32 Răspunde
  • M-am plimbat azi din cind in cind in aceasta tema, a romanitatii-dar fara finalitate, v-am citit, v-am auzit gindurile…E un punct sensibil, fara indoiala…Ce frumos si util pentru mine sa (re)descopar fragmente din operele unor sacrii ai culturii noastre, prin voi- Ana Blandiana, Paler, Dan Puric…sa reascult pe Iris…
    Ma gindesc acum, dupa ce mi-am rumegat o zi dezamagirea mea personala (si fara nationalitate precisa) legata de un proiect esuat de a reveni in Romania, ca nu e chiar intimplator cum alege Alice temele postarilor ei. Am sa mai ramin niste ani buni probabil aici, in Elvetia- si in seara asta, cu ceai de soc, credeti-ma ca nici macar trista nu mai sunt…Noapte buna, senina, vegheati de resturi de luna plina plina!

    corina 11 martie 2009 21:41 Răspunde
  • anna lui cris ce dar minunat a fost rugaciunea ta…am citit-o la inceput cu indoiala, cu neincredere…acum ma simt libera, usoara ca un fluture….linistita..
    Alice, Ema, rosanne, alyce, raluca, corina, simona ioana…seara buna!
    oare pisica noastra draga ce face?

    dalila tua 11 martie 2009 21:51 Răspunde
    • Si la mine e luna rotunda si alba, tulburator de frumoasa. Sunt obosita, astazi a fost o zi lunga si grea, Ilona a sarbatorit Purim-ul la scoala ei, si m-am trezit in creierii noptii ca sa pregatesc costumul de Belle, (si gentuta si bagheta si colierul), si spuma de par si fixativul si ondulatorul – pentru ca Nana mea a vrut si coafura de Belle, nu doar rochie. Eu si Victor, care am fost invitatii ei, ne-am imbracat asortat, cu rochie rosie eu, cu camasa rosie si papion el… Si, dupa aceea, Victor n-a mai vrut sa mearga la gradi, asa ca l-am luat cu mine aproape pretutindeni, la redactie, la interviuri, din nou la scoala Ilonei, s-o recuperam pe Belle…
      Azi a fost o zi de aduceri aminte. Ma bucur ca am vorbit despre Marian Munteanu si mi-e drag ca ne spunem versuri si sa ne daruim cuvinte si armonii ale oamenilor mari.
      Ema, tin post cu indarjire, dar sunt cam ametita, si poate si de aceea mai obosita ca oricand. Dalila, eu n-am incercat rugaciunea Annei, dar citesc, si vreau sa citesc 40 de zile, asa cum se face, o alta rugaciune, Paraclisul Maicii Domnului. Mi-a spus cineva drag sa-l citesc, dar n-am ascultat. Apoi, la diferenta de doar cateva zile, mi-a spus altcineva ca ar fi bine sa citesc Paraclisul Maicii Domnului. Si mi-am amintit de „cand doi oameni iti spun acelasi lucru”…
      Va spun Buna seara tuturor, va imbratisez, din inima, va zambesc de sub gene ostenite.

      Alice Nastase 11 martie 2009 22:15 Răspunde
  • Sunt sigura ce se gandeste si ea la noi, dalila…Eu ma gandesc si la Alyce care se va intalni cu minunea de Alice.Ma bucur pentru noi toti.M abucur cu nostalgie, ascult melodiile voastre, trec din una in alta..incerc sa-mi chem un somn usor de undeva, din cer…Va imbratisez

    rosanne 11 martie 2009 22:03 Răspunde
  • Buna seara dragele mele. Cele care sunteti prin preajma si celor care sunteti departe.
    E liniste aici fara Cami Pisica si fara Alyce a noastra devenita bucuresteanca pret de o saptamana.
    Stiu ca se gandesc la noi – e simplu, exact asa mi s-a intamplat mie. Ma bucuram de tot ceea ce mi se intampla dar seara, mai ales seara, ma gandeam la voi.
    Revin la ideea lui Paler „Romania este o tara de oameni singuri” si cred ca noi, aici, in Tara lui Alice, am facut o enclava in care ne vindecam de singuratate. Ne bem ceaiul sau cafeaua impreuna, ne sustinem, ne rugam, ne sfatuim. Ne tinem de mana in clipele grele. Ne impartasim bucuriile. Suntem departe si totusi atat de aproape si mai ales, nu suntem niciodata singuri.
    Eu asa simt.
    Va imbratisez de langa ceaiul meu, acelasi mar copt cu scortisoara.

    Simona Ioana 11 martie 2009 22:23 Răspunde
  • alice oare cat timp trebuie sa citesc rugaciunea asta?

    dalila tua 11 martie 2009 22:23 Răspunde
  • Buna seara Alice cea cu gene ostenite.
    Te rog posteaza o poza cu Belle si Victor cu papion si cu tine asortata, in rochie rosie.
    Lasa-ne sa fim partasi la bucuria si frumusetea voastra.
    Somn usor si vise line, alaturi de ingerii tai, in lumina lunii pline.

    Simona Ioana 11 martie 2009 22:27 Răspunde
    • Buna seara, Simona Ioana! Inainte sa adorm iti trimit un zambet si tie. Si iti promit sa postez maine o poza cu copiii… pe mine nu m-a pozat nimeni. Asta e inca un dezavantaj al statutului de mama singura: nu apari in poze!
      Dalila, nu stiu despre rugaciunea Annei, cea pe care o citesc eu se spune 40 de zile. Cam la fel e cu toate, trebuie citite 40 de zile, dar nu stiu sigur. Citesc in fiecare seara si imi dau lacrimile… „inima franta si smerita Dumnezeu nu o urgiseste”. Citesc cu inima franta, si atat cat pot eu de smerita, dar recunosc, uneori uit de smerenie, uneori am clipe de trufie, de rautate, de nesocotinta, uneori iau in seama ispite, uneori gresesc, cu buna stiinta.
      Trebuie sa adorm, dragelor, dragilor. Sa ma treziti maine la cafea, da? Va sarut, poate va visez, ca sa va recunosc atunci cand ne vom intalni. Asa, in jur de 10 aprilie eu sper sa ne vedem, sa serbam, sa lansam cartea noastra. Asa mi-am propus si sper, cu ajutorul Domnului, sa reusesc. Noapte buna, din nou.

      Alice Nastase 11 martie 2009 22:49 Răspunde
  • alice de fiecare data cand povestesti ceva despre ingerasii tai zambesc cu drag…mi te imaginez langa ei…senina ca o zeita….iubita…adorata…fericita!
    tare as vrea sa vin si eu pe 21 la brasov…sa te vad doar o secunda…doar o secunda….
    dragele mele eu ma duc cu pasi nesiguri spre somn…noapte buna si vise colorate!

    dalila tua 11 martie 2009 22:43 Răspunde
  • Buna seara, prietene dragi! Am lipsit ieri si abia am ajuns azi sa va scriu cateva randuri.Am lipsit pentru ca mama mea e la spital, pentru ca acum trebuie sa am grija de ea, de bunica mea… de fiintele care ma iubesc neconditionat.
    Am locuit 3 ani intr-o tara din vestul Europei, m-am intors acum 5 ani in Romania si nu mai vreau sa plec decat in vacante. E greu de indurat sa fii roman rezident in alta tara, oricat de bine le-ai vorbi limba, cand le spui de unde esti, ceva in privirea lor se schimba.As avea multe povesti sa va spun…
    Subscriu ideei de a ne ruga pt. Cristi Minculescu, eu iubesc Iris, ma indragostesc ascultandu-i, si cand sunt singura si mi-e greu tot Iris ascult…ei ma vrajesc frumos!
    Alice, Rossane mainile mele va strang usor…
    Raluca, Felice, Corina, Simona Ioana, pe toate va imbratisez cu drag si caldura!
    Noapte buna!

    Cristina Socaciu 11 martie 2009 23:04 Răspunde
  • Buna seara zane,printi,
    va imbratisez cu dor si drag de la malul marii,din fata unor taste care nu-mi stiu pulsul si nici dorurile….
    Mi-era dor sa va citesc,sa va simt,dar probleme care mai de care mai urgente m-au trimis val-vartej la malul marii,la Constanta….
    Ieri am fost in Costinesti,cu treaba,azi am fost in Corbu,tot cu treaba….
    Si,daca Dzeu imi asculta rugaciunile,ma intorc de pe drumuri cu folos,spre a implini promisiuni ramase un pic in urma,pentru a fi alaturi de oameni care au crezut in mine si pe care,pt moment i-am dezamagit.Doar pt moment,deoarece,eu,Anna lui Cris,obisnuiesc sa ma repun pe cararea pe care merg de obicei,si de pe care ma alunga uneori ispitele …..sau munca,sau seful meu cel dragut care-mi spune seara la ora 22 unde ar trebui sa „functionez”la ora 8,a doua zi…..uneori la sute de km,credeti-ma,nu e deloc usor…
    ….Dalila,ma bucur mult ca-ti place rugaciunea mea….
    Eu o citesc de ani intregi,v-am marturisit asta,mi-e bine,ma linisteste si-mi da ceea ce ,uneori,nici macar nu stiu ce sa cer…..imi da exact ceea ce-mi trebuie ,credeti-ma…..
    Un preot blajin si extrem de iubit de enoriasi,m-a invatat sa citesc,acatistul Bunei Vestiri,acatistul Sf Nicolae,acatistul Sf Ciprian.
    Si tot el mi-a spus sa zic ,de mai multe ori pe zi rugaciunea inimii,”Doamne,IIsuse Hristoase,fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine,pacatoasa Anna”.
    IAr la inceputul fiecarei zile,cand ies pe usa,sa zic,”Doamne,departeaza-i de la mine pe toti vrajmasii mei,da-le propriile ganduri,propriile griji,in asa fel incat sa nu mai aiba gandul meu si grija mea ,adu Doamne ,azi,langa mine,numai oameni cu inima curata si ganduri bune”
    …Am citit si eu,Paraclisul Maicii Domnului,da,40 de zile,dar e bine sa citesti ,asa cum mi-a spus acest preot,numai acele 40 de zile,apoi,nu mai citesti Paraclisul,decat la vreme de suparare,de incercari grele,de nelinisti si probleme majore.
    Mie personal imi place mult Paraclisul,imi facusem un obicei in a-l citi zilnic,pana cand,mi s-a spus sa citesc mai ales celelalte rugaciuni,iar Paraclisul numai cele 40 de zile.
    Este bine de citit acum,in postul Pastelui,e vreme de necaz,pe Iisus il asteapta Patimile,apoi durerea si ingroparea,ca apoi sa vina,luminoasa Invierea,cu bucurie si cu soare in suflet,in minte,in inimi…..
    De fapt,se spune ca este rugaciunea celor 40 de zile de post,atat cat tine Postul Pastelui.
    ….Regret,nu pot sa citesc acum tot,sunt in urma si cu postarile anterioare,dar ,voi recupera in Bucuresti,de vineri,cand ajung acasa….
    Ma inclin in fata voastra,a tuturor,mi-e dor de ceaiul linistit al Rosannei,mi-e dor de poeziile voastre,de muzica pe care numai cu voi aici o ascult….
    Mi-e dor de voi toti,va salut si va imbratisez pe fiecare in parte,Alice,Rosanne,Corina,Cristina Socaciu,Cristina Bizu,Cora,Monica,Anemari,AlinaG,Dalila,Ema,Cami,Valin,Costi,
    Simona Ioana,Simona Radoi,Raluca,Felice,Irina,Carmen Sofianu,Iana,toate celelalte,scuze,scuze,scuze,nu vreau sa omit pe nimeni….
    Alice,Rosanne,vedeti ??? Mereu am spus ca voi semanati foarte bine,parca ati fi una si aceeasi persoana.Asa este !
    MA inclin cu respect si mult drag,de noapte buna.
    Si scuze,scuze,scuze,scuze, NU POT TINE PASUL CU VOI…..DAR TARE-AS VREA !!!!

    anna 11 martie 2009 23:59 Răspunde
  • Doamne, fii cu tine si cu mama ta, draga Cristina…Sanatate ii doresc, sa fie bine, curind!

    corina 12 martie 2009 0:00 Răspunde
  • Ema, iti multumesc din suflet pentru cadoul muzical- Phoenix-

    „Noaptea mieii tese ie zburatorii ca sa vie!”….

    av doresc o noapte buna – si cu zburatori ….

    raluca 12 martie 2009 0:26 Răspunde
  • Sint surprinsa de faptul ca Marian Munteanu a fost chiar coleg de grupa cu Alice si Simona.
    Ma bucur sa aud cuvinte frumoase despre el si daca vreuna din voi pastreaza legatura cu el, sa-i transmiteti ca chipul lui a ramas in memoria unor oameni din tari precum Pachistanul. Probabil cine m-a intrebat de el se astepta ca acum sa fie in fruntea tarii…..Bine ca si-a vazut de viata lui si nu s-a amestecat cu……”politicienii” de azi.
    Va multumesc ca mi-ati raspuns si va doresc o zi buna tuturor!

    Fetelor mi-a venit o idee: Voi a-ti auzit de FaceBook? Aici in America oamenii obisnuiesc sa-si creeze un profil, sa posteze poze si-si adauge prietenii in lista.In felul acesta isi pot vedea fetele.Sint firme ai caror angajati lucreaza de acasa si fiindca sint nevoiti sa comunice prin internet sau telefon nu se pot vedea…..Si asa a aparut FaceBook-ul.
    Eu inca nu mi-am creeat un profil, dar daca voi sinteti de acord sa ne vedem fetele, o sa incerc.

    Marilena 12 martie 2009 5:24 Răspunde
    • Buna dimineata! N-a facut nimeni cafea, asa ca ma reped eu intr-o punga de Jacobs si va chem, imprastiind parfumul cafelei, asa, cu mana, ca in reclama! Pentru cele care nu tin post, pun si spuma de lapte, pentru celelalte, doar spuma de gand curat, de dimineata senina.
      Eu am deja cont pe facebook, e public, dar daca vreti sa publicam poze cu noi toate- asa cum s-a gandit Marilena!- trimiteti-mi poze pe mail si promit sa fac o postare speciala cu pozele noastre, vreti?
      Sa avem o zi luminoasa si vesela impreuna! Buna dimineata, Raluca, Anna, Corina, Rosanne, si Cristina Socaciu, cea draga si trista, buna dimineata Simona Ioana si Simona Radoi, si Dalila… Buna dimineata!

      Alice Nastase 12 martie 2009 8:48 Răspunde
  • Buna dimineata, suflete frumoase!
    Cafeaua mea s-a terminat, voi mai bea alta la birou…Alice, mi te-am imaginat in reclama…:)
    Sa aveti o zi frumoasa-frumoasa, asa, ca voi!

    Amore 12 martie 2009 9:09 Răspunde
  • Buna dimineata Alice! Incep ziua in aroma cafelei de la tine.

    Buna dimineata dragilor.
    Cristina, multa sanatate pentru mama ta. Ma bucur ca esti fan Iris, iar Iris fara Cristi Minculescu … nu vreau sa ma gandesc la asta.
    Anna, sa ai drumuri bune si cu folos pe unde umbli. Esti in gandurile mele iar rugaciunea ta e pe buzele mele.
    Buna dimineata Corina, Marilena, Raluca, Amore, Dalila, Rosanne, Emma, Valin si toti cei pe care nu v-am mai pomenit aici. Ma gandesc cu drag si la Pisica noastra si la Alyce si le imbratisez cu gandul.
    O zi frumoasa si senina !

    Simona Ioana 12 martie 2009 9:24 Răspunde
  • Buna dimineata si de la mine, pe fuga, dupa o noapte cu pui febril si mofturos. Asa ca pentru mine puneti un ibric intreg deoparte….Va imbratisez cu drag, zi frumoasa, plec si eu la serviciu. Alice, Cristina, va simt mainile.Pe voi, pe toti, prietenii mei buni, va strang la inima.

    rosanne 12 martie 2009 9:31 Răspunde
  • Iubesc soarele si maretia lui, ador sa-l vad stralucind pe bolta dis de dimineata .Imi da forta, curaj si ma face sa visez frumos.Va imbratisez cu mult drag si va trimit in dar o felie de soare ca sa aveti o zi cu adevarat buna, cu folos, incununata de succes!
    Multumesc , Alice, pentru tot ceea ce reprezinti in viata mea!

    Simona Radoi 12 martie 2009 10:10 Răspunde
  • Buna dimineata, dragii mei,

    Vin si eu la cafea si, desi mi-ar fi placut sa tin tot postul, nu sunt atat de puternica, asa ca tin doar zilele de miercuri si vineri si ultima saptamana. Si va admir si mi-e drag de voi ca aveti atata vointa si credinta sa rezistati toate cele 40 de zile.
    Anna, sa-ti fi drumurile cu folos. Ma gandesc la tine in fiecare seara si te pomenesc in rugaciunea primita de la tine care mi-a alinat sufletul. Pe tine si pe toti ceilalti. Si vreau sa cred ca o sa fie ne bine. Ca s-a terminat perioada cea mai grea si o sa zambim din nou si o sa fim fericite.
    Cristina Socaciu, multa sanatate mamei tale. Daca pot sa te ajut cu ceva, sunt aici, suflete drag. Ma gandesc la tine si te tin de mana sa fii puternica.
    Sa aveti o zi frumoasa.
    Va imbratisez.

    Felice 12 martie 2009 10:33 Răspunde
  • Salutari si incurajari de o zi buna, cu folos, dragele mele…citeodata ma gindesc ca si cind as fi intr-o clasa cu cele mai bune si sensibile suflete intilnite de mine deodata la un loc: Alice, Rosanne, Anna, Cristina…sanatate mamei tale,Simona Ioana, Raluca, Amalia, Dalila, Ema, Simona Radoi, Felice, Cristina Bizu, Ina B, Amore, Diana, Alyce- cu ginduri de drum bun, Pisica, fetele noi- dar la fel de Tango ca si noi, cele mai vechi, Marilena, Lili (ma gasesc in povestea ta, draga mea), Rose, Anemari, AlinaG, Irina, atitea si atitea…daca numai voi ati reusi sa fiti la un moment dat, in calatoriile si viata voastra, ambasadoare ale faptului de a fi roman- cred ca imaginea asta sifonata si incerta a tarii ar capata contururi personale nobile, imprumutate de la peisajul vostru interior…eu sunt mindra de voi, am vorbit de curind unor straini de revista lui Alice, de un segment de romani precum sunteti voi, umblati prin lume si cultivati, informati si la fel de bine pregatiti ca orice cetatean global…

    corina 12 martie 2009 10:41 Răspunde
  • Mi s-a spus ca exista natiuni care se comporta precum un grup care vrea sa aprinda o luminare, si toti stau pe linga ea si ajuta sa se aprinda. Sau natiuni care sunt asemeni unui grup dezbinat, unii vor sa aprinda luminarea si li se sufla mereu in contra…
    Visez sa fac parte intr-o zi din acel popor strins unit, care aprinde, inleseneste, protejeaza si mareste lumina…Aici, in elvetia, m-am facut cred cunoscuta cu ospitalitatea si caldura mea- toti stiu ca la mine e mereu cafea, ciorbita si vorbe calde…Ca nu am orare fixe ca si ei de zimbet. Carmen Sofianu, te-am citit cu drag, asa e, inainte de 89 ar fi sunat a propaganda…dar e un adevar ca atitea altele…
    Va imbratisez cu dragoste…

    corina 12 martie 2009 10:52 Răspunde
  • Vin si eu la cafea! Va doresc sa va fie ziua usoara, sa zambiti …sa fiti voi!
    Felice, postul este un exercitiu de vointa. Ideal ar fi sa se purifice si trupul si sufletul….gandurile.
    Recunosc, azi am pacatuit. Am avut un gand rau pentru cineva. Ma scoate din minti nedreptatea. Un individ aflat intr-o pozitie avantajoasa, a facut o nedreptate unei angajate. Stiu ca greseste, motiv pentru care m-am dus la superiorul lui si am pledat pentru angajata respectiva. Am sarit peste etapa intermediara, in care ar fi trebuit sa discut problema cu marele director. Discutia cu domnul ” stie tot” n-ar fi dus la nici un rezultat. Sper ca gandul meu rau sa-mi fie iertat, faptul ca m-am „bagat” unde nu-mi mai fierbe oala (decat 50%) deasemenea, fetei respective sa-i fie bine si…domnului „director” sa-i dea Dumnezeu un strop de omenie.
    Cristina Socaciu, multa sanatate pentru mama ta, pentru bunica. Si tie forta sa treci de zilele astea un pic mai grele.
    Alice, abia astept sa vad pozele cu Belle si Victor 🙂
    Va imbratisez pe toate, va port in gand.

    Ema 12 martie 2009 13:05 Răspunde
  • As vrea mult de tot sa iti trimit ceva ce sa citesti doar tu. Poti sa imi spui te rog o adresa de mail? Multumesc mult!

    maya 12 martie 2009 15:08 Răspunde
  • Bine v-am gasit acasa. M-am intors pe un drum frumos de tara, pe care ploua cu stropi mari ce cadeau printre raze de soare. Ploua si era lumina, se auzea zgomot pe tabla rece a masinii si era liniste, pace, tihna. Priveam picaturile alungite si le simteam pe epiderma interiorului meu uscat. Asteptam caderea urmatorului bob de ploaie ca pe lingurita de zahar data cardiacului, ca pe respiratia gura la gura facuta inecatului. Am mers asa prin ploaie si soare, cu nori negri deasupra si lumina ce razbatea prin colturile salvate ale cerului…Simona, astfel am primit soarele feliat trimis de tine, fara sa fi prins mesajul tau de dimineata, fara sa fi vorbit despre asta. Si, ma bucur inca o data ca ne putem simti mainile intinse, bratele deschise, gandurile calde pentru inimile noastre uscate….
    Va imbratisez.

    rosanne 12 martie 2009 16:25 Răspunde
  • Cu drag, Rosanne, cu drag, cat mi-ar placea sa ne vedem…

    Simona Radoi 12 martie 2009 16:40 Răspunde
  • Si eu, Simona, crede-ma, mult de tot…

    rosanne 12 martie 2009 16:56 Răspunde
  • Nu pot simti decat dezgust si scarba de locul in care imi numar zilele si asta pentru ca romanii nu mai au nimic sfant in ei, nu mai respecta nimic…Ba chiar distrug tot ce poate fi distrus…Nici dupa 20 de ani in Romania nu s-a inteles ce inseamna democratia…Si de la niste generatii care au fost educate cu televizorul pana la urma la ce ne-am putea astepta? De la cei care ne conduc care au terminat o facultate fara sa fi terminat liceul….De o bucata buna de timp simt ca sunt tot mai pregatita sa plec, sa ma ridic…Sper sa am curajul sa traiesc ziua accea cu ochii deschisi, sa o inteleg si sa mi-o asum…

    Cu ceva ani in urma, fiind eleva de liceu undeva prin nordul tarii, citind prin ziare si reviste de oameni care pleaca din tara scarbiti de ceea ce se intampla, imi spuneam ca nu voi pleca, ca pana la urma si aici se poate…eram idealista, visatoare…

    Acum ma gandesc ca am dreptul sa traiesc civilizat si daca aici nu se poate, prefer sa o fac pe alte tarmuri pentru ca chiar nu se merita sa iti mananci sanatatea aici…Asta desi mi-ar fi fost drag…

    Scriu pe fuga de la birou…Mi-ar fi placut sa traiesc in tara asta, daca ar fi fost locuita de mai multi oameni ca voi, ca Dan Puric..

    Alice vreau si eu o inima ca a ta!!

    O seara frumoasa va doresc!!

    si o muzica http://www.trilulilu.ro/sylviana27/441cb77e74f520

    Anais 12 martie 2009 17:03 Răspunde
  • bun gasit dragele mele, zanele mele… Alice, lisa, rosanne, simonaioana, dalila, simona radoi, ema, raluca, corina, oana, carmen sofianu, anna, felice, cristina socaciu, cele dintodeauna si cele noi, pe care ma bucur sa va cunosc.
    simonaioana ai avut dreptate, m-am gandit tot timpul si mult timp la voi… dimineata, seara, mi-ati lipsit asa cum am anticipat, adica mult.

    multumesc ema pentru gandul tau bun, constant, permanent, alaturi de mine.
    am spus si eu da, din tot sufletul… sa facem lucrurile sa se intample.

    valin, un gand special, spune-mi ca ti-e bine, te rog. ti-am purtat un gand.

    pisica 12 martie 2009 17:42 Răspunde
  • Camelia Pisica, multumesc din suflet ca m-ai cautat, inca…………………nu, tu ce mai faci , cum esti ?
    Excelenta afisarea „Aboneaza-te la TANGO” sa adaugam si publicitate pe blog, ar fi foarte potrivit si normal, am sustine intr-un mod ferm, acest spatiu, pe care il exploatam sufleteste si spiritual, ne-am asuma aceasta stare normala fara efort, sustin idea si daca e cazul ii mai continui motivarea. Fara acesta ne-ar fi greu, suntem o comunitate care se sprijina, se intareste, aici e dragoste si e fara de pret.
    Saptamina viitoare, vreau si numere vechi din TANGO, (pentru ca nu pot ajunge pina atunci), sper sa nu dispara toate !!!

    Valin 12 martie 2009 19:24 Răspunde
  • „Prietene crescut la oras
    fara mila, ca florile in fereastra,
    prietene care inca niciodata n-ai vazut
    camp si soare jucand subt peri infloriti,
    vreau sa te iau de mana,
    vino, sa-ti arat brazdele veacului.

    Pe dealuri, unde te-ntorci,
    cu ciocuri infipte-n ogor sanatos
    sunt pluguri, pluguri, nenumarate pluguri:
    mari paseri negre
    ce-au coborat din cer pe pamant.
    Ca sa nu le sperii-
    trebuie sa te apropii de ele cantand.

    Vino-ncet.”
    (L.Blaga, Pluguri)

    rosanne 12 martie 2009 19:42 Răspunde
  • valin-merlin… e trist ce-mi spui… iti port ranile cu mine, cu prietenie.
    dar stii tu, cred, sper, imi doresc: daca ai nevoie, de o vorba, de un sprijin, de un gand, de orice, sa nu uiti ca mana mi-e intinsa.
    eu… cum sa spun?! tocmai am primit o veste care m-a bulversat: se pare ca postul meu e amenintat de criza economica.nimic oficial acum, doar zvon, dar traim in lumea zvonurilor care se confirma. deocamdata asimilez ideea. apoi voi incepe sa fac strategii.

    pisica 12 martie 2009 19:50 Răspunde
  • Draga Rosanne,

    esti minunata! iti multumesc pentru ploaia ta de azi. Am simtit-o si eu, am vazut-o si eu prin ochii tai cu toate ca aici cand ma uit pe fereastra este o ploaie trista, ce nu ne lasa in pace de vre-o spatamana.

    Si iti mai multumesc pentru ceva. Mi-ai amintit de trairi demult, de alte drumuri de tara cu ploi ce cadeau peste campuri nepermis de verzi. Si era liniste in masina si eu ma intorceam de la „copiii mei din clasa a 3-a”. Copii saraci dar cu o inima imensa, copii care nu aveau cu ce sa scrie dar stiau sa povesteasca cele mai frumoase aventuri imaginare. Copii care in ciuda celor 50 km dus si tot atati intors mi-au adus liniste, impacare. Care ma faceau sa zamnesc si sa fiu asa cum sunt eu, cum imi place de mine.

    Da- ce ploi frumoase pe drumuri de tara.
    Multumesc.

    raluca 12 martie 2009 19:59 Răspunde
  • M-am nascut la oras, in bloc rece si gri.Tanjesc dupa natura, vreau sa vad oameni si nu..cetateni.Vreau sa respir fara masca alba , vreau sa alerg desculta, vreau sa aud linistea cerului neingradit de varfuri taioase de cladire.Vreau macar o zi sa traiesc acolo.N-am avut nici macar bunici la tara, undeva… Asadar, sunt saraca, n-am colindat padurile decat in excursii bine organizate, cu lider de grup si restrictii de tot felul, cu multe negatii lipite pe frunte…Si ma apropii cu sfiala, ca de o biserica, de cate ori am ocazia sa fiu langa sufletul unei paduri, unei campii,unei ape intinse.Caut cu privirea , de dupa perdeaua etajului departat, verdele ierbii si moalele pamantului. Eu sunt de acolo, le apartin, ma intorc la origini, la viata anetrioara, la una viitoare, nu stiu…Doar sunt de acolo.

    rosanne 12 martie 2009 20:00 Răspunde
  • draga pisica,im i pare rau. dar inca nu e nimic oficial si sper sa nu fie nimci rau.

    raluca 12 martie 2009 20:00 Răspunde
  • Raluca….stiu.

    rosanne 12 martie 2009 20:01 Răspunde
  • Pisica, te-am gandit, te-am asteptat cu drag.E bine cu tine, cu noi toti, ca o familie regasita intr-o zi de duminica.
    Valin, inima mea simte.Ticaie…

    rosanne 12 martie 2009 20:03 Răspunde
  • Alice, Rossane, Felice, Corina, Ana, Ema, Simona Ioana, Anna, Pisica, Raluca si sper ca n-am uitat pe nimeni – MULTUMESC, pt. ganduri, va simt mainile si sufletele calde, va simt aproape … Mama mea s-a simtit mai bine azi dar va mai ramane o perioada la spital.
    Muzica si poezie pt. voi toate, o seara linistita sa avem, fac si ceai si va astept cu drag!

    „http://www.youtube.com/watch?v=yVVVk1ML7-M&feature=related”
    IRIS – Sa nu crezi nimic

    George Tarnea – Reflex 89

    Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
    Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
    Numai pe unul singur întru toţi,
    Aşa cum încă nici nu şti că poţi,
    Aşa cum încă nici nu poţi să şti,
    Împodobindu-ţi nopţile pustii
    Cu numai dorul tău de carnea sa,
    Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
    Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
    Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.

    Cristina Socaciu 12 martie 2009 20:12 Răspunde
  • Vin la ceai, Cristina, cu drag sa aud de vesti mai bune, cu bucatile mele de ciocolata (daca e cazul si de post), multumindu-va de versuri, ginduri de peste zi, muzichii…buna seara pisica, tinem pumnii toti sa fie bine, valin, anais, la toti un zimbet senin…

    corina 12 martie 2009 20:27 Răspunde
  • raluca, nu stiu ce sa spun… deocamdata sedimentez, gandesc, apoi o sa decantez…
    rosanne… bine te-am gasit, draga mea… e tare bine din nou impreuna.

    cristina socaciu, te tin de mana… pentru mama ta, pentru sufletul tau… sa fie bine.
    si multumesc de george tarnea… il regasesc cu tine.

    pisica 12 martie 2009 20:36 Răspunde
  • da, corina… o sa fie… multumesc de gandul bun. tare mi-ati lipsit.

    pisica 12 martie 2009 20:38 Răspunde
  • cristina sa-i dea dumnezeu putere mamei tale!
    eu astazi am vazut un curcubeu atat de frumos incat am oprit masina in mijlocul drumului sa-l pot admira in voie…
    draga mea pisica bine te-ai intors…mi-a fost dor de tine, de ghemele tale, de zambetele tale…in drumurile mele de saptamana asta m-am intalnit mereu cu pisici…le-ai trimis tu?
    scriu mai dezordonat decat de obicei pentru ca sunt tare obosita si tare amarata…

    dalila tua 12 martie 2009 20:47 Răspunde
  • Am pregatit ceaiul . Am deschis larg fereastra. Va imbratisez pe toti, va citesc, va recunosc pe fiecare.Va multumesc ca ati venit.Va multumesc ca m-ati primit.Raman aici.

    rosanne 12 martie 2009 20:57 Răspunde
  • daca spun ca da, eu le-am trimis, ma crezi dalila? de fapt raspunsul este ca sincer, mi-as fi dorit sa le fi trimis… pentru ca vad furtuni la tine… si nu-mi place. ce-i cu tine suflete?

    pisica 12 martie 2009 20:58 Răspunde
  • vine si pisica la ceai… cu gheme cu tot! 🙂

    pisica 12 martie 2009 20:59 Răspunde
  • Laura Stoica – Mai frumoasa

    „http://www.youtube.com/watch?v=Xr0gKO6ndjc”

    Iubesc melodia aceasta…

    Cristina Socaciu 12 martie 2009 21:19 Răspunde
  • ttp://www.youtube.com/watch?v=LWWViOukMpQ

    rosanne 12 martie 2009 21:21 Răspunde
  • Pisicaaaa, te-ai intors! Ce bine! Se reintregeste familia :)! Cat despre zvonurile de la munca ta…cat sunt inca zvonuri, nu le da voie sa te rascoleasca. Daca n-or fi zvonuri, inseamna ca Dumnezeu are ceva planuri cu tine. Nimic nu e intamplator pe lume!
    Dalila, am citit undeva, ca atunci cand apare curcubeul, isi indreapta Dumnezeu (cine altul!?) privirea catre oameni. Poate ca de azi, furtunile tale se vor transforma in soare de primavara…ceea ce-ti doresc din suflet.
    Imi fac o salata si ma intorc la voi. Va imbratisez.

    Ema 12 martie 2009 21:32 Răspunde
  • Buna seara,

    Vin si eu cu o cana de ceai de mere verzi.
    Cristina, ce vesti bune ne aduci. O sa fie bine, o sa vezi. Si mama ta o sa se reintoarca acasa. Te imbratisez tare, tare, sa fii puternica.
    Si cum nu uiti tu sa ne rasfeti cu poezii frumoase, frumoase. Si cu Iris. Eu sunt de-o seama cu formatia, sper sa ne revedem si la 40 si la 50 ani….
    Da, Ema, ai dreptate, postul e o chestiune de vointa, dar din pacate, vointa mea nu e atat de puternica. Dar, macar gandul si sufletul meu sunt curate.
    Pisica, imi pare rau sa aud. Eu am trecut prin asa ceva in decembrie. Si, in cazul meu, din pacate, zvonurile s-au adeverit si criza a fost doar un pretext. Acum ma gandesc ca trebuia sa iau masuri din timp, sa nu astept sa hotarasca altii pentru mine. Cu greu mi-am revenit apoi. Tu stii cel mai bine ce trebuie sa faci sa-ti fie bine.
    Si am si o melodie pentru voi in seara asta. Sper sa va placa.

    http://www.youtube.com/watch?v=yz7Q7WiY4EE

    Seara frumoasa.

    Felice 12 martie 2009 21:45 Răspunde
  • te asteptam ema, asa cum m-ai asteptat si tu o saptamana si iti multumesc.
    da, asa gandesc si eu. de-aceea nici nu ma zbucium. ce trebuie sa se intample, se va intampla. si va fi bine, mai bine.
    dar sunt obosita acum, asa ca eu voi merge la somn… cu voi. maine mai am drumuri, la ploiesti, si ma trezesc cu noaptea in cap.
    maine, pe seara ne regasim si povestim despre cum am petrecut o saptamana frumoasa. de fapt mi-ar fi fost perfecta saptamana daca as fi putut vorbi si cu voi.

    pisica 12 martie 2009 21:49 Răspunde
  • Cami Pisica !!!!!!!!! Sora mea laotong ! Bine ai revenit. Ce supriza, te asteptam doar pe finalul saptamanii ! Te strang in brate, poate in curand de-adevaratelea, daca vine Alice la Brasov, cine stie…

    Adevarul e ca fara tine, fara ghemele tale aruncate de la unul la altul a fost mult mai liniste pe blog. Legat de postul tau, iti tin pumnii; atata timp cat sunt doar zvonuri pastreaza speranta ca vor ramane asa. Trebuie sa fii increzatoare.

    Buna seara dragii mei. Cristina, ma bucur mult ca mama ta e mai bine, multa sanatate ii doresc.

    Rosanne, iti propun la vara o vacanta la tara. Sa te trezesti dimineata in ciripit de pasari, sa umbli desculta, sa vezi vacile trecand pe ulita, sa bati dealurile, sa te salute toti cei care te intalnesc, inca mai exista obiceiul acesta, ca oamenii sa iti dea binete, chiar daca nu te cunosc. Eu am crescut la tara, bunica mea, draga mea, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, ma ducea la intors fin, la cules prune sau maciese, la adunat spice. Facea paine in cuptor, o minunatie, facea magiun si cea mai buna ciorba de fasole verde. Usa casei ei nu se inchidea niciodata, nici o usa la casa nu se inchidea, cand plecai puneai matura sprijinita in clanta, era semnul ca nu e nimeni acasa. Poti sa crezi asa ceva?!

    Buna seara Alice ! Te rog sa nu uiti de poza cu Bella si Victor cu papion.

    Simona Ioana 12 martie 2009 21:54 Răspunde
  • Rosanne, mi-ar placea sa te iau cu mine in raiul meu, la tara. Locul unde am copilarit si in care, de fiecare data cand ma intorc, am impresia ca sunt regina. La „tara mea” petrec cele mai frumoase seri de vara. Cu trupul intins in iarba si ochii pe cerul plin de stele. Nicaieri in lumea asta, nu exista cer atat de frumos!

    Vise placute, Pisica draga! Vise placute si somn linistit tuturor!
    Alice, te imbratisez!
    Noapte buna.

    Ema 12 martie 2009 22:11 Răspunde
  • noapte buna… tuturor.
    da, sora mea laotong, poate ne vedem.
    noapte buna ema.

    Alice, o imbratisare…

    pisica 12 martie 2009 22:14 Răspunde
    • Si de la mine imbratisari pentru toti, dragii mei! Maya, adresa mea este alice@revistatango.ro
      Anais, uneori gandesc exact ca tine, si mi-e greu, foarte greu, pentru ca eu atarn de limba romana, traiesc prin ea, e tot ce am mai de pret, si, totusi, uneori as vrea sa fug, departe, departe.
      Ma faceti sa am emotii pentru intalnirea de la Brasov, ce bine ar fi sa veniti acolo, sa va cunoasteti intre voi, sa ne cunoastem cu adevarat!
      Simona Ioana, nu mi-am putut tine azi promisiunea cu poza cu Bella si Victor, si-mi pare tare rau. Iti spun adevaratul motiv: pozele mi-au iesit cu ochii rosii, fiindca copiii se misca, nu asteapta sa actioneze luminile succesive, nici eu nu inteleg prea bine… Si l-am rugat pe Ionut sa le treaca printr-un program care sa le dreaga la loc. Iar el, turtit intre treburi, m-a amagit ca le face insa, la un moment dat a tasnit inspre casa si m-a last fara ele. Va spun adevarul, si va cer iertare, si imi reinnoiesc promisiunea pentru maine, cand nu-l mai las sa plece pana nu rezolva.
      Cristina si Rosanne, voi gasiti cele mai frumoase poezii de pe pamant! Sunt asa de mandra de frumusetea, de nobletea voastra! Ce bine ca mama ta se vindeca, ce bine, Doamne, ajuta!
      Pisica draga, intr-adevar, ne-ai lipsit. Si tu, Valin, mi-ai lipsit si-mi pare bine ca te-ai intors, si-mi pare rau ca ai sufletul greu. Si eu l-am avut, dar vreau sa ne tinem de mana si sa ne vindecam si sa mergem mai departe. Tu vrei? Pretuiesc prea mult prietenia ta.
      Ema, cum te simti catre sfarsitul celei de-a doua saptamani de post? Si tu, Anna, tii post o data cu noi?
      Costi, imi e dor de tine. Dintotdeauna. Iti doresc o noapte senina, si fara indoieli in suflet.
      Felice, acum ti-ai gasit alt job, esti Ok? Raluca mea, te simt trista. Si departe… Iar tu, Corina, spune-ne cum te simti, daca nu ti-e rau acum, la inceput de sarcina.
      As vrea sa vorbim, sa ne intalnim, sa stam la aceeasi masa si sa povestim, si sa radem… Marilena, Amore, Simona Radoi, Dalila… Va spun noapte buna si voua, si va spun ca mi-e dor…

      Alice Nastase 12 martie 2009 22:56 Răspunde
  • Ninge incredibil, cu fulgi mari, pufosi. Totul e alb. Va veni si primavara ?

    Simona Ioana 12 martie 2009 22:40 Răspunde
  • draga mea pisica se mai scutura un pic norii deasupra mea…am avut o discutie nu tocmai placuta cu iubitul meu zilele trecute si concluzia a fost : Nu te iubesc complet!
    si acum incerc sa ma refac…ma simt de parca cineva mi-ar fi luat tot sangele si ar fi pus in loc apa ( macar de ar fi pus vin!)….nu stiu daca mai sufar, daca mai pot sa lupt…sunt doar derutata… am plans si-am plans…si mi-am adus aminte de rugaciunea annei…sa-mi dea dumnezeu ce singura nu stiu sa cer! o sa fie bine…prea il simt desprins din sufletul meu, din carnea mea …din toata fiinta mea…ca sa nu fie bine!
    Pisica imi doresc ca zvonul sa ramana doar zvon…sa nu-ti intunece gandurile!

    Noapte buna zanelor,bunelor!

    dalila tua 12 martie 2009 22:47 Răspunde
  • Alice, stiu ca iti vei tine promisiunea, nu e nici o graba.
    Te imbratisez dintr-o lume alba, potopita de ninsoare.

    Noapte buna. Va strang la suflet.

    Simona Ioana 12 martie 2009 23:10 Răspunde
  • „Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din carpă È™i mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil ca n-aÈ™ spune tot ceea ce gândesc, în mod categoric aÈ™ gândi tot ceea ce zic. AÈ™ da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.

    Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, întelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilați se opresc, m-aș trezi când ceilalți dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cât m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată!

    Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucațică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu.

    Doamne Dumnezeul meu, dacă aș avea inimă, aș grava ura mea peste gheață și aș astepta până soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lunii.

    AÈ™ uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simÈ›i durerea spinilor È™i sărutul încântat al petalelor… Dumnezeul meu, daca aÈ™ avea o bucaÈ›ică de viață… N-aÈ™ lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. AÈ™ convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriÈ›ii mei È™i aÈ™ trăi îndrăgostit de dragoste.

    Oamenilor le-aÈ™ demonstra cât se înÈ™ală crezând că nu se mai îndragostesc când îmbătrânesc, neÈ™tiind că îmbătrânesc când nu se mai îndragostesc! Unui copil i-aÈ™ da aripi, dar l-aÈ™ lăsa să înveÈ›e să zboare singur. Pe bătrani i-aÈ™ învaÈ›a că moartea nu vine cu bătrâneÈ›ea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învățat de la voi, oamenii… Am învățat că toată lumea vrea să traiasca pe vârful muntelui, însa fără să bage de seamă ca adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.

    Am învățat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oara, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna. Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci cand ar trebui să-l ajute să se ridice.

    Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăț de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o sa fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod neferecit mor. Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești.

    Dacă aș ști că asta ar fi ultima oara când te voi vedea dormind, te-aș îmbratișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.

    Dacă aș sti că asta ar fi ultima oara când te voi vedea ieșind pe usa, ți-aș da o îmbrațișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Daca aș ști că asta ar fi ultima oara când voi auzi vocea ta, aș inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data și încă o dată până la infinit.

    Dacă aÈ™ È™ti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aÈ™ vedea, aÈ™ spune „te iubesc”È™i nu mi-aÈ™ asuma, în mod prostesc, gândul ca deja È™ti. Intotdeauna exista ziua de mâine È™i viaÈ›a ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greÈ™esc È™i ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-È›i spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita. Ziua de mâine nu-i este asigurată nimanui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeÈ™ti. De aceea, nu mai aÈ™tepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua cand nu È›i-ai facut timp pentru un surâs, o îmbrățiÈ™are, un sărut È™i că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință.

    Să-i menÈ›ii pe cei pe care-i iubeÈ™ti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeÈ™te-i È™i tratează-i bine, ia-È›i timp să le spui „îmi pare rău”, „iarta-mă”, „te rog” È™i toate cuvintele de dragoste pe care le È™ti.

    Nimeni nu-È™i va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria È™i înÈ›elepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi căt de importanÈ›i sunt pentru tine.”
    Gabriel Garcias Marquez

    Noapte buna,si eu va port in rugaciunile mele,cu dor si drag,in drumuri stiute.
    Cristina,mama ta va fi bine ! Dzeu te va ajuta si o va ajuta si pe dansa.
    Va imbratisez cu sufletul meu

    anna 12 martie 2009 23:13 Răspunde
  • Cred ca acum doua zile s-au implinit trei ani de cand a plecat dintre noi Laura Stoica…Pe vremea aceea locuiam in Iasi…si ii daruise mamei sale flori de 8 Martie…Stiu ca a aparut si in Tango…M-a fulgerat, si m-a durut pentru ca o vazusem si transmitea in jurul ei caldura, echilibru, fericire…

    http://www.trilulilu.ro/Bluebabe/52cf9d49ba6d52

    Nu mai spun nimic pentru ca cuvintele sunt de prisos…

    Anais 12 martie 2009 23:22 Răspunde
  • Dragele mele, abia m-am intors de la serviciu si m-am si repezit la calculator, sa ma intilnesc cu voi. Sint tare obosita….., iar daca nu am rabdare sa scriu mai mult, va trimit o poezie, pe care am citit-o cu multi ani in urma pe vremea cind eram in tara, descurajata si neputincioasa, nestiind ce cale sa apuc.Poezia asta m-a pus bine pe ginduri atunci si chiar si acum, dupa ce am trecut de ” chinurile facerii” ( adica procesul de acomodare cu viata din America). E scrisa de R. Kippling.

    Va admir pentru vointa de a tine post si nu numai….

    Sa fiti iubite, pretuite si puternice!

    Va imbratisez cu multa caldura!

    Razand,
    Risti sa pari nebun
    Plangand,
    Risti sa pari sentimental
    Intinzand o mana cuiva,
    Risti sa te implici
    Aratandu-ti sentimentele,
    Risti sa te arati pe tine insuti
    Vorbind in fata multimii,
    Despre ideile si visele tale
    Risti sa pierzi
    Iubind,
    Risti sa nu fii iubit la randul tau
    Traind,
    Risti sa mori
    Sperand,
    Risti sa disperi
    Incercand macar,
    Risti sa dai gres
    Dar daca nu risti nimic
    Nu faci nimic,
    Nu ai nimic,
    Nu esti nimic

    Marilena 13 martie 2009 0:10 Răspunde
  • Buna dis- de -dimineata. Da, vreau, vin, merg cu voi la tara, pe camp, sub nori autentici, netoxici.Si vreau sa punem masa la care ne strange Alice direct pe verdele crud si umed al verii, vreau chitare, vreau albastrelele lui Valin, vreau versurile Cristinei, vreau Cuvantul si vocea calda a lui Alice. Vreau mainile voastre de care m-am tinut sa nu cad in hau, vreau ceaiul baut cu voi.Vreau sa-mi gasesc visele si sa traiesc ziua in care ele sunt realitati…Vreau doar zgomotul pasilor vostri trecand lin pe langa ai mei, vreau sa vad urmele, vreau sa simt emotia intreaga….
    Buna dimineata, prieteni buni!

    rosanne 13 martie 2009 7:16 Răspunde
  • I’ll stand by you…pe oricare dintre carari, sub orice fel de cer…va tin de mana.Valin, suntem langa tine…

    rosanne 13 martie 2009 7:55 Răspunde
  • Simona Ioana, tu, cu intorsul fanului, cu painea facuta la cuptor si cu bunica ta care nu mai e, m-ai facut sa plang de dor, sa strang in gand semnul crucii pe care il facea pe paine bunica mea, care nici ea nu mai e. Ce fericita eram atunci! Ma intreb, oare se poate ca atunci cand traim fericirea, sa stim ca o traim? Sau o recunoastem numai mai tarziu, numai prea tarziu uneori…

    Iar s-a facut noapte la capatul meu de lume, iar am trimis soarele la inceputul vostru de zi.

    amalia 13 martie 2009 7:58 Răspunde
  • Ce frumoasa e poezia, Marilena.

    amalia 13 martie 2009 8:01 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Mi-a fost dor de voi…
    Alice, abia astept sa ne putem intalni…Visez sa ascult cuvintele tale, sa iti „sorb” fiecare cuvant, sa imprumut putin din frumusetea sufletului tau…Si abia astept sa-mi cunosc prietenele, sa le strang mainile aievea…E un vis frumos…
    Sa aveti o zi plina de minuni!

    Amore 13 martie 2009 8:37 Răspunde
  • Amalia, cand imi amintesc copilaria mea de la bunica mi se pare totul ireal. Parca ar fi lucruri intamplate cu veacuri in urma. Bunica torcea si tesea la razboi, cred ca doar in muzeul satului mai poti sa vezi un razboi, iar femei care sa toarca, oare or mai fi existand?
    Ce frumos ar fi sa pot sa merg intr-o saptamana de vacanta in copilaria mea. Cu lumea de atunci, linistita si domoala. Cu mirosurile si gusturile de atunci, cand cel mai bun lucru din lume era o felie de paine cu silvoita. Adica cu magiun de prune. Imi raman amintirile, ma bucur cand le regasesc si la alticeva. Amintirile vacantelor in satul si in casa bunicii.

    Buna dimineata Corina, Cristina, Pisica, Alyce, Ema, Dalila, Simona, Amore, Marilena – multumesc pentru poezie. Anna, sa ai drumuri bune si cu folos. Anais, m-am gandit si eu la Laura Stoica in urma cu vreo doua zile, cand am postat o piesa de la Iris in memoria ei si a celorlalti artisti plecati mult prea devreme dintre noi. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

    Rosanne, gandeste-te la o vacanta la tara. Primul pas e sa visezi iar tu stii sa visezi atat de frumos.

    Alice, o zi minunata iti doresc.

    Va imbratisez cu drag.

    Simona Ioana 13 martie 2009 9:34 Răspunde
  • Buna dimineata, Alice, dragele mele- deocamdata fara pofte, fara stari de rau si greata…dar somnolenta, de parca dimineata cind ma trezesc ar trebui sa mai dorm o zi…In orice caz, e bine. De cind ai spus, Alice, de intilnirea de la lansarea cartii, pe 10 aprilie, am pus planuri la cale, as fi bucuroasa sa va vad pe toti, este si posibil- doua zile poate sa stea sotul meu acasa cu Silvan. Mi-au crescut deja aripi…
    Sa speram, va doresc la toti o zi foarte frumoasa- aici primavara nu indrazneste, ne lasa intr-un anotimp fara culoare, dar nu pentru multa vreme, sunt sigura…

    corina 13 martie 2009 10:21 Răspunde
  • Hmmm, ce carte se lanseaza pe 10 aprilie?

    Citeam aseara din Caragiale. Din Situatiunea. Va las si voua un fragment aici:

    „‒ Ce mai nou?

    ‒ Prost, monser… Este o criza, ma-ntelegi, care poti pentru ca sa zici ca nu se poate mai oribila… S-a ispravit… E ceva care poti pentru ca…

    ‒ Lasa, Nae, ca se mai si exagereaza…

    ‒ Ce se exagereaza, nene? Este o criza, care, asculta-ma pe mine, ca dv. nu stiti, care, ma-ntelegi, statul cum a devenit acuma, eu dupa cum vaz ce se petrece, ca nu sunt prost, inteleg si eu atata lucru, fiindca nu mai merge cu sistema asta, care, cand te gandesti, te-apuca groaza, monser, groaza!…”

    Discutia are loc pe o terasa, la o bere, intre amici. Care bere urma dupa altele, la alte terase, cu alti amici, in timp ce acasa, nevasta lui Nae se chinuia sa-i nasca un baietel…

    Adica, ma-ntelegeti, omul e mahnit si mai ca-i vine sa planga cand vede ca „bate falimentul la use si nu mai e nici un patriotism…”, dar asta nu-l impiedica, ba chiar dimpotriva, sa socializeze la greu si sa-si piarda timpul.

    Anais 13 martie 2009 12:01 Răspunde
  • Zi buna, fete si baieti dragi,

    Alice, multumesc tare de grija. Sper sa rezolv curand. Facand haz de necaz, ma gandeam sa ma apuc de afaceri si sa-mi deschis o agentie de recrutare dupa ce ma linistesc. Am experienta, deja.
    Dar mi-e bine aici cu voi si, trebuie sa rasara soarele de undeva. M-am saturat si eu sa fiu trista si amarata. Dar, mi-a facut bine sa stiu ca am oameni langa mine care ma iubesc, care-si fac griji, si, care uita de ei pentru a fi langa mine. Toata perioada asta a cernut bine printre cei din jurul meu si am preferat sa nu-mi mai bat capul cu cei care m-au dezamagit si sa ma hranesc din energia pozitiva si gandurile bune ale adevaratilor mei prieteni. Si, sper ca de data asta sa-mi fie invatatura de minte sa nu-mi mai pun sufletul pe tava si sa judec oamenii dupa cum sunt eu. Vreau sa-mi fie bine.
    Te imbratisez cu drag.

    Felice 13 martie 2009 12:13 Răspunde
  • Singurul lucru care contează
    (de Lucian Avramescu)

    femeia este singurul lucru care conteaza
    si afirm asta stiind ca destui
    vor stramba din nas…
    pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
    lipit de ea, ca de tarana,
    inteleg constelatiile, raiul si iadul,
    bucuria si nefericirea;
    mersul pe jos prin mine insumi
    imi face din ce in ce mai bine
    pentru a nu mai vorbi
    de arhitectura sinelui sau
    care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
    San Piedro, Domul din Milano…

    femeia este singurul lucru care conteaza
    cu trupul ei in brate
    poti traversa un ocean
    chiar daca nu stii sa inoti
    decat in apele ochilor ei

    fara femeie
    limuzina noastra este o caruta hodorogita
    contul la banca scade chiar daca este in crestere
    prietenii sunt
    plini de pojarul tradarii,
    in vinul scump misca mormolocii

    o ai
    iti canta privighetoarea in cosul pieptului
    te imbraci in haine de puscarie fericit
    cum ai pleca la nunta,
    faci monetarul stelelor pe cer
    ca un nabab universal
    chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
    te calca trenul
    si o soapta daca ti-a ramas intreaga
    parcurgi literele numelui ei
    gata sa urzesti planuri de viitor
    cand de aproape te pandeste o morga de lux

    femeia, domnilor, este singurul lucru
    care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
    pielea ei stie toate graiurile
    fericiri universale,
    cecul iluziilor
    este valuta ei
    prin care noi invingem crizele mondiale
    iata de ce cred ca
    stiinta ei
    de-a ne face fericiti sau nefericiti
    ii da dreptul la titlul de
    doctor honoris cauza
    al complicatei noastre algebre sufletesti

    femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
    femeia cu pielea ei
    care ne invata alfabetul orbilor,
    cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
    in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
    femeia
    cu toata argintaria surasului sau
    cu goliciunea ei care umple universul
    este singurul lucru care conteaza
    domnilor

    Cum vi se pare?

    Ema 13 martie 2009 13:07 Răspunde
  • Am citit ceea ce a scris aici Anna si m-am cutremurat de frumusetea si adevarul vorbelor unui mare scriitor.Eu va invit la ceva.Haideti sa fim in fiecare zi mai buni si sa spunem macar odata pe zi ” te iubesc”sau sa le aratam celor de langa noi ca ne pasa.Poate ca exercitul asta e greu dar pentru voi sunt sigura ca nu e.
    Eu incerc dar sa stiti ca nu imi iese pe cat as vrea. MAi exersez.Sa aveti o zi buna!

    diana 13 martie 2009 13:22 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez pe toti!
    Mi.am bucurat sufletul cu vorbele voastre.
    Anna si Marilena, ati citat din doi mari scriitori ai lumii. Sublim!
    In momentele noastre de ratacire ne indreptam pasii fara sa vrem catre Dumnezeu si catre adevarurile rostite de Cei Mari. Ei ne readuc credinta si speranta.
    Cristina, multa sanatate mamei tale!
    Corina, graviduta noastra frumoasa! M.ai dat gata cu ciorbita, cafeaua si zambetul neprogramat. Parca te vedeam printre musafirii tai neanuntati, oferind cea mai buna lectie de ospitalitate.
    Pisica, tu esti destul de inteleapta ca sa.ti amintesti ca orice sut e un pas inainte. De va fi sa fie! Pana atunci, gandim pozitiv!
    Am strans 26 de adeziuni pana acum…E mult, e putin…? Pana luni adun 40.
    Va sarut si sa aveti o zi cu spor!

    Carmen Sofianu 13 martie 2009 13:55 Răspunde
  • Ema, poezia este minunata.
    Am citit-o si recitit-o si ma face sa ma simt foarte bine in pielea mea de femeie.

    Simona Ioana 13 martie 2009 15:25 Răspunde
  • Frumoase versuri, draga Ema…Avramescu, cel ce ne-a dat buna seara, ca si cind…imi place si mie nespus! Si Caragiale, cum era sa-l uitam, dear Anais, tot actual…pina cind?
    Aseara, citind ce ne-a oferit anna din garcia marque mi-au dat lacrimile…si cintecul ploii lui rosanne- blogul lui Alice devine un adevarat focar de cultura. Eu am citit de curind (dar asta inseamna la mine de o jumatate de an) jurnalul suedez in trei volume a autoarei Gabriela Melinescu, stabilita de ani buni in Suedia. Pentru fetele care locuiesc departe de Romania, dar si in general ca lectura, e o carte foarte interesanta- dezbate si scrie autentic si cu sensibilitate despre dragoste, casatorie, problema copiilor (a avea sau nu?) zbuciumul si cautarea artei si experienta exilului, mai ales asta. In tari asa de diferite de Romania precum cele nordice cautarea si stabilirea propriei identitati si gasirea drumului personal e foarte dificil. Si da, Carmen, oricind daca ai drum pe aici, sa nu pregeti sa ma cauti :-).
    Va imbratisez si eu cu gind bun si usor de weekend si incerc precum Diana sa exprim si eu azi un ,,va iubesc,, sincer, ca tot si in parte…sa ne fie bine si senin la toti!

    corina 13 martie 2009 15:28 Răspunde
  • Anna, din cate am inteles eu, textul postat de tine aici – un fel de scrisoare de adio – si care circula frenetic pe mailuri forwardate, nu-i apartine nicidecum lui Marquez, care ar fi si declarat, dupa ce a aflat despre existenta lui: „Ceea ce într-adevăr m-ar putea ucide nu este cancerul, ci ruÅŸinea de a-mi imagina că cineva mă crede capabil să scriu un text de un atât de prost gust!”
    Se pare ca autorul textului este un artist argentinian stabilit in Mexic, numit Johnny Welch, un ventriloc ce prezinta acest „poem” in fiecare numar al sau din cadrul unui spectacol de cabaret in care el manuieste papusi de carpa.
    Initial Marquez a considerat ca aceasta „gluma literara” nu merita dezmintita, insa dupa ce fenomenul a luat amploare si textul a fost publicat peste tot si tradus in mai multe limbi, s-a simtit lezat. Oricum, cei care i-au citit opera au ridicat un pic din spranceana, nevenindu-le sa creada ca ca un material de un asemenea sentimentalism facil ar putea apartine unui scriitor de calibrul lui Marquez.
    Presat de jurnalisti, Johnny Welch a recunoscut ca el este autorul textului, pe care totusi continua sa-l foloseasca in cadrul spectacolului „El Mofles”.

    AlinaG 13 martie 2009 16:02 Răspunde
  • Dragele mele,
    Viata mea se desfasura, pana cand v-am descoperit, dupa acelasi tipar. Trezit dimineata 6.00 ( max 6.30 in zilele de revolta fata de program), de la 7.30 munca, pana la ore destul de inaintate (am plecat de la birou si la orele 22.00, spre disperarea familiei si prietenilor ), venit acasa, dus, de cele mai multe ori nu mai aveam putere nici sa mananc, somn si…a doua zi de la capat. De cand v-am descoperit (pe langa faptul ca plec devreme de la birou), imi doresc sa fiu la fel de buna ca voi, sa reincep sa citesc poezie, sa citesc carti, pe care le-am cumparat, dar de care nu m-am atins. Din dorinta de a va face o bucurie, voua care de fiecare data postati versuri atat de frumoase, ganduri atat de speciale, astazi am cautat o poezie…si uite asa am dat peste Lucian Avramescu. Mi-a placut si v-am daruit-o. Acum, dupa ce am aflat ca va place, sunt bucuroasa.

    Va imbratisez. Va iubesc. Va port in suflet, ca tot si in parte (Corina, mi-a placut asta!)

    Ema 13 martie 2009 16:09 Răspunde
  • Draga Alice,

    eu nu cred ca a fi roman este un defect, a spune acest lucru e ca si cum ne-am nega radacinile, ca si cum ne-am imparti individualitatea intre „noi” si „ei”. Cred ca totul este o problema de perceptie a mesajului pe care il transmitem, cat si a persoanelor carora ne adresam. Eu lucrez intr-o companie in care mare parte dintre colegi sunt germani si nu au deloc o perceptie negativa despre romani. Ne apreciaza just atunci cand este cazul si colaboram frumos si prompt.
    Situatiile in care ni se pune eticheta numai dupa faptul ca suntem romani se pot analiza in functie de persoanele implicate. Sunt multi ani de educatie care si-au lasat amprenta asupra celui ce eticheteaza, studiile si cultura nu intotdeauna merg mana in mana cu acceptarea si nediscriminarea.
    A fi roman este natura noastra, vrem sau nu, purtam amprenta acestei natiuni careia apartinem si trebuie sa fim mandri cand avem ocazia sa aratam lumii prin cei valorosi ca suntem demni de apreciat asemeni oricarei alte natiuni!
    Nu doar Brancusi trebuie sa fie mesagerul nostru, ci fiecare dintre noi.

    Ami 13 martie 2009 16:15 Răspunde
    • Alina, reiau un citat din textul care i se atribuie lui Marquez… Un om are dreptul sa se uite in jos la altul doar atunci cand ar trebui sa il ajute sa se ridice. Si eu uit, uneori, si-mi pare rau…
      Textul acela e de-o frumusete rara, macar de-am scrie noi, o data la trei ani, cate-un text de-o asemenea sensibilitate, care sa faca o planeta intreaga sa-l forwardeze si sa-l rasforwardeze de la unii la altii. Si, crede-ma, eu sunt dintre aceia care i-au citit opera, cum spui tu, eu am citit si am studiat la facultate opera lui Marquez- dar ca mine mai sunt cateva milioane bune pe mapamond, fiindca Marquez nu e Kirkegaard, e un scriitor ale carui opere sunt destinate maselor- si n-am nicio ezitare sa iti spun ca acela este un text foarte frumos, si scris chiar in stilul lui Marquez, e taman stilul lui din A trai pentru a-ti povesti viata, de exemplu…
      Draga Ami, ai dreptate, a fi roman nu e un defect, dar a avea defectele romanilor e mare pacat…

      Alice Nastase 13 martie 2009 18:18 Răspunde
  • “Doar tu imi trebuiesti, doar tu!”- repete
    acestea inima-mi deapururi, pe-ndelete.
    Dorinti ce zi si noapte-mi dau tarcoale –
    sunt calpe toate, pana-n samburi goale.
    Cum noaptea- ascunde-n intunericul din sine
    nestavilita ei cerinta de lumina –
    chiar astfel din adancul meu, din mine,
    rasuna cantecul:
    “De tine am nevoie, doar de tine!”
    Si cum furtuna-si vrea sfarsitul in tacere,
    chiar cand tacerea o loveste cu putere –
    revolta mea loveste-n dragostea de tine,
    si totusi striga:
    “Pe tine doar te vrea, pe tine!”
    (Rabindranath Tagore)

    Va trimit o poezie, va imbratisez si va multumesc din suflet pentru gandurile voastre bune… Promit ca revin mai tarziu si va scriu mai multe!
    Alice, te imbratisez tare de tot…daca vei ajunge intr-o zi la Cluj, da-mi de veste, te rog din tot sufletul meu!

    Cristina Socaciu 13 martie 2009 19:08 Răspunde
  • Bun gasit.
    Cristina, sa te odihnesti si tu, sa fii puternica.Suntem de mana.
    Simona Ioana, multumesc pentru invitatia la visare…exersez, Simona, asta fac noaptea toata, visez ca traiesc frumos, visez ca iubesc, visez ca sunt fericita pe deplin, visez ca sunt cu oameni care isi arata singura fatza pe care o au. Cateodata, franturi slabe de vis ma bantuie si ziua, atunci cand merg prin ploaie sau cand privesc de pe mal apa intinsa.
    Corina, mamicutza cea noua, iti doresc sa-ti traiesti complet frumusetea unica a maternitatii. Ai sa fii bucata si intreg…
    Ema, imi place nespus Avramescu, atat poezia cat si vocea calma, blanda…Linistitor.
    Diana, tocmai pentru ca n-am fost „educata”sa spun toata ziua buna ziua „te iubesc” parintilor, prietenilor…mi-am obisnuit copiii cu aceasta formula, care, desi, erau foarte mici cand le-am spus-o prima data, au inteles ca asta presupune imbratisare, ton cald, mangaiere pe fruntea mica, pupic pe nasuc.Si, acum, ei singuri imi spun ..”te iubec, mami” iar mie, desi imi ramane doar un „si eu”, ma infioara de bucurie nemarginita, ca un bulgare de foc aruncat direct in piept. Despre „te iubescul” adresat persoanei partenere, nu-l pot pronunta daca nu simt asa, nici macar in formula scurta „si eu” pentru ca imi pastrez onestitatea pana la capat si , si, suportand consecintele, imi asez capul linistit pe perna.
    Felice, sa-ti fie bine, foarte bine…sa reusesti ceea ce-ti doresti, sa reusesti si pentru mine…
    Costi, iti multumesc.
    Valin, cu tine…
    Alice, daca n-ai fi fost tu…as fi fost saraca, as fi ramas trista in singuratate, as fi pierdut ganduri fara sa le pot „pronunta” pe litere, m-as fi zbatut fara sens.Din adancul sufletului meu, rasuna cu ecou MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC.
    Va imbratisez de seara.

    rosanne 13 martie 2009 19:22 Răspunde
  • Iti dau dreptate Alice…Nu l-am studiat pe Marquez in facultate, eu terminand studii superioare de profil real 🙂 Dar am citit cu nesat, tot ce aparea. Si suna a Marquez..Acum adevarul oricare ar fi, textul acela e frumos.
    Am citit cu disperare, cu placere din dorinta de a invata, de a descoperi, de a invata cum sa fiu cum sa nu fiu, experientele atator personaje m-au ajutat de-a lungul timpului…
    Si inca mai am indrazneala sa las in librarie milioane bune 🙂
    Am sa va arat, poate intr-o zi coloana infinitului din camera mea, coloana din cartile pe care le-am parcurs doar in ultimele 4 luni .

    Si am sa va las aici un text de Victor Hugo :

    Barbatul si femeia

    Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai
    sublim ideal.
    Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
    Tronul exalta, altarul sfinteste.
    Barbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeste lumina,
    inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
    Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin
    lacrimi. Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
    Barbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
    Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
    Barbatul are suprematia, femeia are intuitia. Suprematia semnifica
    forta, intuitia reprezinta dreptatea.
    Barbatul este un geniu, femeia este un inger. Geniul este incomensurabil,
    ingerul este inefabil.
    Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este
    indreptata catre virtutea desavarsita. Gloria face totul maret,
    virtutea face totul divin.
    Barbatul este un cod, femeia este evanghelia. Codul corijeaza, evanghelia
    ne face perfecti.
    Barbatul gandeste, femeia intuieste. A gandi inseamna a avea creier
    superior. A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
    Barbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are o perla care il
    impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
    Barbatul este un vultur care zboara, femeia – o privighetoare ce
    canta. A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri
    sufletul.
    Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul. In fata templului ne
    descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem. Barbatul este plasat acolo
    unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

    Anais 13 martie 2009 19:44 Răspunde
  • Imi cer scuze, n-am vrut sa ofensez pe nimeni, doar sa prezint un adevar, tinand cont ca de acest text insusi presupusul autor se dezice virulent, si din respect pentru el am putea sa-l forwardam, daca ne place, fara sa-l trecem ca semnatar. Oricum, parca tot lui Marquez i se atribuie si urmatorul aforism: „Nici un bărbat sau femeie in lumea asta nu merita lacrimile tale, iar acela care le merită, nu te va face sa plângi.” Iar eu deja am plans mult prea mult…

    AlinaG 13 martie 2009 19:51 Răspunde
  • Pentru pisica , pentru voi toti si pentru mine…un Rilke promis, un „Cantec de iubire”:

    „Cum sa opresc sufletul meu spre a
    nu se uni cu-al tau? Cum sa-l sui oare
    deasupra ta spre un alt ideal?
    Ah, cat de mult sa-l carmuiesc as vrea
    la tarmu-acela-n bezne-ascunse, spre a-l
    pune-ntr-un loc strain, tacut si care
    sa stea, cand profunzimi vibreaza in val.
    Si totusi, ce pe tine si pe mine ne misca
    ne misca, stie-arcus-sa ne imbie,
    din doua coarde unic sunet dand.
    Ce instrument ne tine-n acordare?
    Si care-artist in mana lui ne are?
    O, cantec bland.”

    rosanne 13 martie 2009 20:02 Răspunde
  • Ma asez incet pe marginea patului meu de luna , chemand cu ritual toate visele mele primare, toate fasiile de speranta, toate cuvintele de intarire sufleteasca pe care le-am primit …si pentru care multumesc in genunchi, cu gura uscata.As vrea sa pot emana prin piele ce simt, as vrea sa zvacneasca ochiul dincolo de pleoapa, sa se vada, sa se inteleaga.Imi strang campurile, ploile, radacinile mele crescute spre interior si ma dau visului. Ma redau fantasmelor.Ele ma primesc intotdeauna. Ma hranesc cu firimituri indestulatoare, beau de pe urma paharului amar. Ajung la iubirea mea nedefinita,opaca, la fiinta care s-a rupt din mine si pe care am menirea s-o gasesc si sa mi-o prezint, lasand-o libera apoi, ca sa ne mai cautam inca o data.

    rosanne 13 martie 2009 22:02 Răspunde
  • Buna seara dragilor.

    Va citesc cu drag, ma rasfat cu poeziile vostre intr-o seara de martie in care ninge, ninge…
    Un gand bun, o imbratisare.

    Simona Ioana 13 martie 2009 22:30 Răspunde
  • Plang, si nu stiu de ce plang. De tristete, de frumusete, de durere, de cuvinte? De gust amar sau de iubire neimpartasita? De amaraciune sau de speranta? De neincredere in mine, in oameni…
    Iti multumesc, rosanne, pentru tot ce ai spus in seara asta. Iti multumesc.

    simone 13 martie 2009 22:35 Răspunde
  • MULTUMESC!!! Va multumesc tuturor pentru toate gandurile voastre bune, va simt caldura sufletelor, va simt nobletea si, chiar daca am mai spus-o, va spun si acum ca simt mai mult si mai frumos decat as putea vreodata spune!
    Va imbratisez de noapte buna, va tin de maini, va port in suflet…
    Alice, Rossane, Felice, Corina, Dalila tua,Carmen, Ema, Anna, Simona Ioana sa avem o noapte linistita, sa visam frumos si sa nu renuntam niciodata la VISUL nostru, la acel VIS pe care il purtam in suflet, stiu ca fiecare avem un asemenea VIS…

    Noapte buna! Sper sa va placa melodia aleasa pentru noi toate…

    „http://www.youtube.com/watch?v=tFnHDyUq3SI”

    Ai sa stii – Tony Poptamas si Alexandra Ungureanu

    Cristina Socaciu 13 martie 2009 22:36 Răspunde
  • Simone, te tinem de mana, nu mai plange…

    Cristina Socaciu 13 martie 2009 22:40 Răspunde
  • simone, suntem cu tine, te iau in visele mele, vrei? Hai sa cutreieram impreuna…
    Va imbratisez pe toti, noapte buna.

    rosanne 13 martie 2009 22:53 Răspunde
  • seara buna dragele mele.
    rosanne… pisica iti multumeste.
    azi am avut drumuri cu tremuri si printre anotimpuri… abia am venit si va citesc…
    da, Alice, intalnirea cu noi, de maine intr-o saptamana as vrea sa fie cu noi cat mai multe…
    sper, imi doresc si iti multumesc de pe acum.

    va astept la o cana de ceai si va sarut pe toate si va multumesc de poezii, de ganduri, de dor, de faptul ca sunteti.
    si nu, n-am sa ma las prada spaimei legata de job… ce va fi, o sa fie si ce-mi doresc o sa se intample! nu?

    valin. gandul meu special pentru tine si cumpana ta. stii deja… iti port inima cu mine, o port in inima mea…

    pisica 13 martie 2009 22:53 Răspunde
  • Cristina Socaciu, asa cum tu ne-ai daruit atatea poezii, va voi oferi si eu una….
    Prietenele mele dragi, va imbratisez cu aafectiune.Pisica, bine-ai revenit, te asteptam! Simone, iti stergem lacrimile cu o imbratisare calda….Roseane,Anais, Ema, Corinutza-gravidutza, Alina G, Ema, Valin, Costi, Alyce, Felice,Diana, Cristina,Amalia, Raluca, noapte buna! Si tuturor prietenelor din „Tara Minunilor”!
    Pentru Alice aceeasi recunostinta si dragoste!

    Nichita Stanescu – Ce bine ca esti

    E o întâmplare a fiintei mele
    si atunci fericirea dinlauntrul meu
    e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
    pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
    mereu dureroasa, minunata mereu.

    Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
    lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
    fluviul rece în delta fierbinte,
    ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

    Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
    tâmpla de stele, pâna când
    lumea mea prelunga si în nesfârsire
    se face coloana sau altceva
    mult mai înalt si mult mai curând.

    Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
    Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
    douâ culori ce nu s-au vazut niciodata,
    una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
    una foarte de sus, aproape rupta
    în înfrigurata, neasemuita lupta
    a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.

    Amore 13 martie 2009 22:55 Răspunde
  • Va multumesc tuturor pentru ca existati, pentru ca v-ti gasit si pentru ca v-am gasit. Sunteti cele mai dragi prietene ale sufletului meu…
    Va imbratisez dintr-o Timisoara inecata in ploaie rece si interminabila..

    simone 13 martie 2009 22:56 Răspunde
  • cristina, ruga pentru mama ta, astazi, cand e ziua mamei mele… (si eu am lipsit de-acasa, dar am sunat consecvent sa-i spun la multi ani, mami)

    simone, lacrimile tale sa fie ca margaritarele… pretioase si binecuvantate, sa te purifice si sa te lumineze si sa te aduca mai aproape de tine insatui. te imbratisez si eu.

    simonaioana… stii tu… te pup suflete! 🙂

    pisica 13 martie 2009 22:56 Răspunde
  • multumesc amore pentru maestrul vietii mele… o singura remarca as avea: poezia, care pe vremea adolescentei mele se preda in liceu, se numea cantec… nu stiu de ce i-au schimbat titlul si nici de ce… oare stie cineva?
    ca marele Nichita nu ne mai poate spune…

    pisica 13 martie 2009 22:58 Răspunde
  • E frumos in lumea voastra, e cald si liniste. Am sa va iau cu mine in vis, ma dor ochii de plans.
    Noapte buna, suflete bune!

    simone 13 martie 2009 23:09 Răspunde
  • simone… e si lumea ta…

    pisica 13 martie 2009 23:12 Răspunde
  • simone ia-o pe rosanne si mergeti pe marginea curcubeului meu…
    eu sunt obosita in seara asta, speriata ( sau descurajata …nici nu stiu prea bine). Imi beau linistita cana de ceai alaturi de voi si ma rog sa vina primavara!
    iertati-ma ca sunt tacuta…
    alice, alyce, pisica mea draga, cristina socaciu, simona ioana, rosanne, corina…ce bine ca pot sa-mi odihnesc gandurile langa voi!

    dalila tua 13 martie 2009 23:13 Răspunde
  • NOAPTE

    de Panait Cerna

    N-ai somn, în asta noapte de-aÅŸteptare !…
    Nici pace n-ai : din soarele de ieri,
    O rază , un mănunchi de scântâieri,
    A-ntârziat în ochi, tremurătoare –
    Åži nu se-nchid pleoapele-arzătoare…

    Å¢i-i inima numai de visuri plină…
    Ca-ntr-o biserică strălucitoare,
    Când se aprind făcliile la denii,
    Aşa,deodată, s-a făcut lumină,
    ÃŽn sufletul neadormit pe care
    Se scutură un stol de dulci vedenii…

    Iar amintirea prinde să deşire
    O tânară poveste de iubire:
    Era-n amurg.Pe drum, nici o viată…
    Doar doi înfioraşi, în pasuri line,
    S-au strecurat sub plopul cel înalt –
    Ş-atât de-aproape se priveau în faşă,
    Că fiecare se vedea pe sine
    ÃŽn ochii celuilalt.

    Dar ochii ei curând în jos căzură…
    Întâi a sărutat-o el pe gură:
    De-a pururi gura dulce, ca de-albină,
    Să înflorească-n zâmbet de lumină !…
    Apoi – din nou pe gura ce sta mută :
    Să spuie numai vorbe dulci şi glume !
    Apoi pe ochi : să nu mai vadă-n lume
    Decât pe fericitul ce-i sărută !…

    Pe urmă ?N-a fost vis, ci o furtună
    Ce zguduie adâncă, adânc răsună…
    Orbi, fericiţi, în clipele acele
    Erau biruitorii sorÅ£ii grele, –
    Tot mai aprinse sărutari îşi dau-
    N-aveau răgaz să cugete la ele,
    Nici vreme să le numere n-aveau…

    O, suflete !Doineşte şi tresaltă !
    Tu, tu eÅŸti fericitul din poveste !
    Iar răzătorul chip cioplit de daltă
    E visul tău ÅŸ-a ta domniţă este…

    Tresaltă, suflete al meu, şi cântă !
    De astăzi, n-ai să tremuri singuratec
    Şi nu vei mai privi, plângând, la stele-
    Acum eşti numai cântec şi jăratec-
    Ca ele vin, -nemuritor ca ele…

    Tresaltă, suflete al meu, şi cântă !
    De-acuma nu te-i mai gândi la moarte,
    Căci azi, de Ea, nimic nu te desparte…
    C-un zâmbet , cu o vorbă spusă-alene
    Ea dete somn durerii pământeşti ;
    A dat vieÅ£ii glasuri de sirene –
    Umplu întreg pământul de poveÅŸti…
    O, suflete al meu ! Tresaltă , cântă !

    Când fu să plece, ea-mi ÅŸopti :”Pe mâine !”
    Dar mâna mea-n a ei mult timp rămâne…
    Nici un cuvânt n-a rupt tăcerea sfântă –
    Doar de departe a răspuns şoptirii
    Prelungul fluier al privighetorii –
    Pe mine ! Iată şoapta fericirii
    Ce mână clipele ÅŸi miÅŸcă sorii…

    Pe mâine !Orişice ungher al firii
    Îmi pare că repetă-aceste şoapte.
    Destramă-te mai repede, o , noapte,
    ÃŽn drumul veÅŸniciei !

    De ce n-am aripile vijeliei
    Să mă înalţ la pulberea de stele
    Şi să le sting , pe rând ,
    Sub fâlfâirea aripilor mele-
    Să vie sfântul „mâine” mai curând !…

    …Dar zorii rumenesc : Norocul vine –
    El poleieşte vârful, brazii, coasta,
    Åži plin de vis s-apropie de mine…
    De ce nu sunt un zeu în clipa-aceasta !
    Orice dureri de pe pământ aş stinge :
    Aş izbucni în cântece divine,
    Să-mpart la toată lumea care plânge
    Salutul unei fericiri ce vine…

    Fii tare, inima ! Norocul vine…

    Costi 13 martie 2009 23:13 Răspunde
  • simone nu stiu ce e in sufletul tau, dar iti doresc sa-ti gasesti linistea….
    aici gasesti mereu o cana de ceai, o mana intinsa, un ghem, un zambet..

    dalila tua 13 martie 2009 23:15 Răspunde
  • Buna seara Pisica noastra. Sora mea. Te-am asteptat cu drag sa te intorci din drumurile tale printre anotimpuri.

    Planurile mele depind intr-o masura covarsitoare de un colaborator care ar trebui sa vina, nu stiu exact cand… Sper sa nu imi strice socotelile, tare mi-as dori sa fie asa cum vreau eu.
    Te imbratisez de bun venit si de noapte buna.

    Simona Ioana 13 martie 2009 23:17 Răspunde
  • dalila… am citit ce mi-ai spus… nu stiu, nu prea inteleg ce e complet si ce nu… eu stiu ca daca iubesc apoi iubesc si daca nu, apoi nu… nimic nu e complet sau incomplet in iubire…
    si, o sa imprumut de la costi, pe care il salut si caruia ii multumesc: fii tare inima, norocul vine
    te tin de mana, draga mea… la cursul la care am disparut saptamana asta am cunoscut o fata de la iasi, era printre participanti calda si blanda, asa cum stiu ca esti si tu.

    pisica 13 martie 2009 23:17 Răspunde
  • sora mea, sora mea… am dat eu iama si ieri, putin, dar eram obosita de munca… si nedormita de jocurile de noapte ale trainingului… azi v-am citit pe indelete si m-ati emotionat toate… mi-e tare bine cu voi.
    si poate ca planurile tale se vor implini… cu lisa te-ai vazut? asa-i ca-i frumos ingerul nostru din inima ardealului? ti-am transmis o imbratisare prin ea…

    pisica 13 martie 2009 23:20 Răspunde
  • Draga AlinaG,

    nu,nicidecum nu ma simt ofensata de cuvintele tale,ma bucur si-ti multumesc pentru explicatia ce poate lamuri apartenenta textului.
    Nu l-am primit pe mail,pur si simplu l-am gasit undeva,nici nu mai stiu unde si cand,l-am copiat,cu „autor”cu tot si asa vi l-am trimis si voua.
    V-am spus ceva care mie-mi place si atat….
    Nu am studii de specialitate,ca sa spun asa,vezi si tu ca nici sa scriu prea bine nu stiu,mereu folosesc prea multe virgule,asta e !!!! Imi plac mie virgulele,ce mai !!!
    Ca sa fiu sincera,nici nu prea-mi pasa de cum scriu,cata vreme scriu din suflet….cata vreme ceea ce scriu este adevarat si din inima….
    Cu ceva timp in urma,tot tu ma corectai atunci cand eu am spus ca port in minte si-n suflet versuri ,ca uneori nu stiu ale cui sunt,dar le port in mine…..
    Da,asa este,unele le am in mine,altele le copiez de pe unde apuc sa le stiti si voi….
    Nu am pretentii,draga mea,nu ma supar,asa cum spuneam,chiar te rog sa ma corectezi,atat doar ca nu prea ma ajuta la nimic….
    Scriu doar aici,cu voi,pe blog…..
    …..Deoarece,in meseria mea,in care tu chiar ti-ai prinde nasul,nu prea am de-a face cu literatura….ba dimpotriva,sau,cum bine zice Cris drag … „ba dintr-o potriva”….
    Deci,tuturor,sincer,daca-mi place un text,al oricui ar fi si vi-l trimit si voua,scuze,scuze,scuze,daca nu am fost atat de atenta incat sa nu stiu exact autorul…(n-am terminat filologia,am terminat cu totul altceva !!!)…. .mi-a placut,vi-l trimit,pentru a va bucura si pe voi…..Si …restul e tacere !!!!
    Iar textul asta,chiar imi place si ma bucur ca si unora dintre voi…..
    Si ca sa nu mai fac erori atat de grave,promit sa va scriu atunci cand imi place ceva,doar textul respectiv,poezia respectiva,sa cautati singuri autorul…….da,uite o decizie inteleapta !

    anna 13 martie 2009 23:26 Răspunde
  • anna, anna… draga mea! mie imi place cum scrii si ce scrii si spune-ne si autorul asa cum n-eai invatat. mi-e drag mai ales cand ne spui provenienta rugilor tale frumoase care ma ajuta acum…
    te imbratisez… hai… zambeste printre virgulele tale, te rog.

    pisica 13 martie 2009 23:30 Răspunde
  • scuze… am pus o liniuta aiurea!

    pisica 13 martie 2009 23:30 Răspunde
  • ÃŽngânare de somn
    Rainer Maria Rilke

    Aş vrea cuiva să-i cânt-încânt,
    cuiva să-i fiu lumină lângă somn.
    Aş vrea lin să te legăn şi să-ţi cânt,
    să te petrec din somnu-ţi şi în somn.
    Aş vrea în casă singurul să fiu
    răcoarea nopţii s-o îndure.
    Şi-aş vrea s-ascult năuntru şi-n afară
    în tine,-n lumea largă, în pădure.
    Se cheamă ornicele lung bătând
    şi timpul îl străvezi până la fund.
    După-un străin, pe drumuri încă stând,
    străin la fel, un câine latră-afund.
    În urmă,-adânc, tăcere. Mi-am aplecat
    grei ochii peste tine, surâzând.
    Ei te curpind domol ÅŸi fulgerat se-abat
    vreun lucru de tresare în beznă când şi când.

    ***
    Casa din marginea acestui sat mărunt
    e tot aşa de singură ca ultima din lume.

    Drumul, care-n acest cătun doar drum e,
    se duce mai departe, încet, în noapte-afund.

    Satul mărunt e doar o trecere legând
    neştiutor, stingher, lungi două depărtări,
    de-a lungul unor case un drum în loc de-o punte.

    Şi cei ce pleacă din cătun se duc în zări de zări,
    şi mulţi pier poate astfel, drum după drum bătând.

    va spun noapte buna acum.
    ne-om regasi maine, putin, am restante mari la gospodarie, dar tot vin spre voi.
    va imbratisez si… nu va numesc…

    pisica 13 martie 2009 23:42 Răspunde
  • Daca

    de R.Kipling

    Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
    Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
    Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
    Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

    Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
    Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
    Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
    Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

    Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
    Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
    Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
    Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

    Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
    Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
    Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
    De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

    Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
    Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
    Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
    Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

    Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
    Să te slujească încă peste puterea lor,
    Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
    Afară de voinţa ce le impune spor,

    Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
    Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
    Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
    Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

    Dacă ajungi să umpli minutul trecător
    Cu ÅŸasezeci de clipe de veÅŸnicii,

    Mereu,
    Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
    Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

    Salutari tuturor din indepartata America si sa aveti parte de un Weekend cu soare, odihna, clipe frumoase…..

    Mi-a placut tot ce-am citit pe forum.Poezia lui Lucian Avramescu…..m-a uns la suflet!
    Acum cind va scriu la mine e ora 7p.m., iar la voi e miezul noptii….. Sa visati frumos !

    Sper sa va placa si poezia postata de mine.

    Marilena 14 martie 2009 1:33 Răspunde
  • Marilena, este o poezie tare frumoasa. Mi-am reamintit-o cu drag.
    Anna, draga, tu esti frumoasa ca te gandesti sa ne daruiesti ceva ce ne atinge sufletul. Asta e important.
    Rosanne, ca de obicei, esti o minune creativa. Si voi, ceilalti atat de dragi, imi improspatati diminetile cu poeziile voastre, cu cantecele voastre, cu trairile voastre rascolite in adancuri de gand.

    vioviod 14 martie 2009 8:02 Răspunde
  • Draga Anna, nu mai conteaza, asa cum tu ai gasit textul pe net, asa si eu am gasit explicatiile pe care le-am dat mai sus si am considerat ca e corect sa fie cunoscuta si aceasta latura a povestii. Cat despre prinsul nasului, eu, de exemplu, sunt inginera, nu am terminat filologia, asa ca pot spune ca domeniul in care-mi prind nasul cel mai des este acesta, al scrisului. Si de cate ori mi l-am prins, in cazul meu s-a gasit cineva care, prompt si fara menajamente, mi-a atras atentia ca gresesc. Si asa am invatat, m-am mai perfectionat, am mai brodat pe marginea presupusului meu talent…desi, repet, meseria mea de baza este alta. Asa ca, daca par patimasa uneori, este pentru ca acesta este un teritoriu al meu de suflet, un teritoriu in care rezultatul muncii unui om nu este un obiect palpabil, oricat de valoros ar fi el, ci un lucru fragil care cere mai multa atentie si rigoare celui care isi bucura ochii si mintea cu el. De aceea insist mereu sa fie amintiti autorii atunci cand postam o poezie, sau sa fie citatele introduse intre ghilimele… Iar asta nu o fac nici in calitate de colaboratoare a revistei, nici in calitate de mare cunoscatoare a literaturii, caci, repet, nu sunt. O fac in nume propriu, din respect. Atat. Va doresc tuturor numai bine.

    AlinaG 14 martie 2009 8:37 Răspunde
  • Astazi, baiatul meu, scolarul meu, participa la un concurs de matematica. Sa-i fie luminat gandul, sa se concentreze pe subiect si sa rezolve corect ce-i este dat.
    Este in clasa a IVa, si materia este atat de concentrata, imbacsita chiar. Invata lucruri pe care noi le invatam in gimnaziu, atat la matematica cat si la gramatica( ecuatii, forme neaccentuate ale pronumelui, functii sintactice…).
    La matematica, incep sa nu mai tin pasul cu el, la rezolvarea problemelor din culegerile destinate elevilor straluciti.
    Mi se pare prea multa materie, mi se pare ca programa este mult prea incarcata…
    Ii cer performantacopilului meu, si uit de multe ori, ca este doar un copil… Si ca sistemul/ministerul este de vina ca ne incarca copiii cu atatea informatii, cu atatea concursuri ( care se platesc, desigur), si pana la urma, le fura copilaria.

    Iar eu, ca o mama „care vrea binele copilului” tin cu „sistemul” si incurajez atat „sistemul” cat si „copilul ” sa invete, sa participe la concursuri (intotdeauna obtine rezultate bune, e adevarat)…Nici eu nu mai stiu care este limita care desparte una de alta…

    vioviod 14 martie 2009 9:07 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Marilena, poezia asta am invatat-o in engleza lui Kipling, apoi in romaneste, am copiat-o pe pagini mari, albe, am colorat naiv pe margini, am daruit-o, am afisat-o, am recitit-o in momente de bucurie si de tristete, am citit-o cu mare drag de la tine.Multumesc.

    „Trees are the kindest things I know
    They do no harm, they simply grow
    And spread a shade for sleepy cows,
    And gather birds among their boughs.
    They give us fruit in leaves above,
    And wood to make our housese of,
    And leaves to burn on Hallowe’en,
    And in the Spring new buds of green.
    They are the first when day’s begun
    To touch the beams of morning sun,
    They are the last to hold the light
    When evening changes into the night,
    And when a moon floats on the sky
    They hum a droswy lullaby
    Of sleepy children long ago…
    Trees are the kindest things I know.”
    (Harry Behn)

    Ieri s-a anuntat la televizor ca in orasul meu au inflorit caisii…
    Astept cu inima larga inmugurirea, spargerea crengilor mele obosite prin flori fragile de iubire.Si, vine, vine…

    rosanne 14 martie 2009 9:16 Răspunde
  • buna dimineata in plina zi, dintre zapezi.

    vioviod tinem pumnii pentru fiul tau.
    rosanne, o floare de zapada dau la schimb pentru o floare de cais… si o floare de camelie iti trimit sau macar o frunza (cat am lipsit de-acasa, planta mea a pocnit in lumina, in frunze de un verde crud, ametitor… acum ii astept florile roz)

    de azi intr-o saptamana Alice va fi in orasul meu… numar… am emotii… si rog zanele sa vina, sa fie cu mine.

    pisica 14 martie 2009 11:38 Răspunde
  • Pisica, primesc cu drag frunza, floarea, poezia de aseara..iti multumesc.Vreau si eu la Brasov! Voi fi si eu plecata sambata viitoare, in directie opusa…Ne vom povesti apoi, da?
    Te imbratisez, vioviod, succes copilului, sunt de aceeasi parere…prea mult de invatat, prea mult didacticism.Iti multumesc pentru apreciere.

    rosanne 14 martie 2009 11:47 Răspunde
  • rosanne, as fi vrut sa te vad, sa te ating cu flori, cu zambet, cu dor… dar vei fi cu noi, in sufletele noastre, in gandurile noastre si o sa-ti povestesc, in stilul meu, poate in poezie, poate numai in metafore ascunse, promit…

    http://www.youtube.com/watch?v=P8SPeR60lRI&feature=related

    pisica 14 martie 2009 11:51 Răspunde
  • rosanne… ti-am raspuns, dar se modereaza…

    valin… i carry your heart(i carry it in my heart)… dar stii.
    te simt departe si ingrijorat, tocmai tu care ai mereu o vorba buna pentru noi, un gand de frumos si de cald… si nu vreau sa insist mai mult decat imi este permis… U2 este si pentru tine.

    pisica 14 martie 2009 12:20 Răspunde
  • Va salut din zi de simbata neutra, abia tin pasul cu frumusetea si multimea de versuri si ginduri frumoase de aici…am atitea de facut prin casa, pe-afara, probabil ca si multe dintre voi…dar ma incarc cu bunatate si putere cind revin si va citesc.
    Ieri ma gindeam trecind pe linga un azil de batrini de aici (e o tema interesanta, ma fascineaza, e altceva decit la noi, cum poate ati auzit…) care stateau pe banci, fara ocupatie, totusi vii, la apusul virstei- ma gindeam cu sentimente amestecate- mila un pic, invidie ca ei au trecut deja prin aceste batalii care inca ma asteapta si pe mine, ca sunt liberi, paradoxal si ironic, in asteptarea lor de dupa…si cum aveam cam multe teme de indeplinit, de facut si de re-gindit, m-am simtit dintr-o data mai bine ca sunt inca in toiul luptelor, diferenta intre mine si ei a devenit esentiala, desi intimplatoare, si m-am grabit sa ajung acasa, sa termin ziua cu citeva fapte bifate…
    Va imbratisez, cu dor si drag.

    corina 14 martie 2009 12:58 Răspunde
  • Suflete calde!!… Azi a iesit soarele timid si in orasul meu si mi-a deschis un coltisor de inima pentru a primi caldura. Astept primavara ca pe promisiunea sfarsitului lacrimilor mele si cumva, azi, stiu ca asa va fi.
    Va trimit si voua un strop de lumina si imbratisari multe multe!

    simone 14 martie 2009 13:18 Răspunde
  • Marea loveÅŸte digul pe care în seara aceea
    n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă
    luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
    ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
    Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atît de atenţi
    încît într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
    Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
    apoi ne vom aduce aminte mai rar
    şi îl vom uita în cele din urmă,
    vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărîţi să mergem la capăt.
    Acum chiar dacă aş merge pe dig,
    nu mai pot s-o fac decît singur. Pot aluneca
    sau pot înainta curajos. E totuna.
    Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
    să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
    cine sunt, ce vîrstă am şi ce caut aici.
    Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
    ca ÅŸi cum l-aÅŸ cunoaÅŸte?

    Digul – Octavian Paler

    Cristina Socaciu 14 martie 2009 17:36 Răspunde
  • Dragelor,

    M-am instrainat de voi, de mine, cateva luni bune, ingropandu-ma ( apropape la propriu) in munca. Azi v-am regasit sensibile, frumoase, luminoase. Mi-a fost drag sa va citesc, pe toate, sa imi ostoiesc dorul de tara, de casa, de Romania, de versuri si literatura romanesti…
    Va admir si va imbratisez cu drag de peste mari si tari, din Portugalia „unica, splendida, romantica, demna… asezata intre Marea Mediterana si ocean, o minunatie” (ca s-o citez pe Alice). Citindu-va, ma simt acasa. Mi-e dor cumplit de Romania.
    Promit sa revin printre voi, curand si constant.

    Andreea Z. 21 martie 2009 13:56 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title