Bucură-te, Marie, cu bucuria pe care am simțit-o noi toate femeile lumii când ne-am ținut în brațe pruncii pentru prima dată!
Bucură-te, Preasfântă Fecioară, de miracolul nașterii, în toată duioșia bucuriei pe care am trăit-o noi, cele care-am născut, asemenea ție, în durere, în curaj, în speranță, în adevăr divin!
Bucură-te, Împărăteasă a lumii, că noi, toate mamele de pe pământ, nu uităm să ne bucurăm pentru tine azi, când petrecând sărbătoarea cea înaltă a nașterii Fiului care a salvat lumea, oamenii uită să-ți sărute și ție urmele de lumină!
Bucură-te, Regina noastră, a tuturor femeilor, bucură-te ca și cum n-ai ști că Fiul tău e hărăzit să ia pe umeri toate greutățile lumii! Bucură-te azi cu lumina și cu inocența oricărei tinere mame care așteaptă tot ce e mai bun pentru copilul său.
Bucură-te, Mireasă, cea pururea fecioară, cu bucuria noastră luminată, a celor cărora ni s-a revelat măreția iubirii fără sfârșit când ne-am strâns copiii la piept!
Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucură-te azi ca și cum ai fi născut un simplu băiețel mai frumos decât toți ceilalți pământeni și mai frumos ca soarele, ca luna, ca cerul și ca stelele, ca universul, așa cum ni s-au arătat și nouă bebelușii noștri atunci când i-am adus pe lume.
Bucură-te că datorită ție, Femeie și Maică Sfântă, se aprinde steaua în vârful bradului, luceafărul credinței în vârful cerului, dragostea ce nu se va stinge niciodată în vârful inimii fiecăruia dintre noi. Și că măcar în gând, măcar în vis, măcar în șoaptă, câte o femeie care s-a plecat smerită în biserica bărbaților, închinându-se la numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, se poate bucura, întru slava ta, și în numele Mamei, amintindu-și că este fiica ta curată, luminată, binecuvântată din înaltul cel înalt și din cuprinsul cel de necuprins al iubirii de mamă, începând din ziua primului Crăciun al nașterii sfinte, până în ziua de azi a Crăciunului ce ne e dat, și până-n veacul vecilor, Amin!
Ce ruga sensibila și înălțătoare! Ce apropiere calda între noi, mamele și Mama Lui!
Raluca, atunci cand am scris, am simtit o nevoie dinauntrul meu, aproape incontrolabilă, ca si cum m-as fi sufocat daca nu as fi scris. Si apoi am trait bucuria ca am spus ceva insemnat, un mesaj care trebuia transmis mai departe, asa cum il simtisem eu. Nu vreau sa accentuez nimic altceva decat ca am scris ruga asta din credinta si iubire adanca, nu din impulsul meu de scriitoare care a vrut sa posteze un articol frumos. Nu e nimic rau nici sa scrii din impulsul frumusetii scrisului – eu chiar cu asta ma ocup 🙂 -, dar, de data asta, a fost altceva, altfel, mai mult.
Iti multumesc ca mi-ai scris.