Intoarcerea

In anii de liceu, eu si prietena mea, Andra, citeam, cu pofta nebuneasca de a descoperi noi universuri, romane care aveau sa ne rastoarne lumile sufletului. Carti pe care le strabateau si altii, dar si carti care ni se pareau a fi fost scrise numai si numai pentru noi. Am descoperit atunci o poveste bijuterie, „Legenda cavalerilor absenti”, a lui Leonida Neamtu. O carte parabola, un roman de dragoste inzapezit, o istorie din care eu am ramas cu „Jur ca aceasta poveste sa fie cea mai frumoasa poveste de dragoste traita candva. Pentru intot…deauna.” Sau cu splendida formula pe care o reiau, iar si iar, zambind trist, in fata tuturor nerabdarilor mele ridicole, neintelese, de neostoit: „Te astept oricat. Totusi, grabeste-te”.

Din anii aceia mi s-a desenat pe suflet povestea de iubire dintre agentul secret al lui Brancoveanu, Radu Andronic, si fata cu fetisoara in forma de inima, Sadeth. De-atunci incoace – sunt mai bine de 20 de ani- , Andra, prietena mea, imi spune Sadeth. Numai ca eu am declarat, candva, cand am crezut ca speranta in dragoste mi s-a frant, definitiv, am decretat folosind vorbele care incheie cartea Rodicai Ojog Brasoveanu -despre ea e vorba, despre „Agentul secret al lui Altin Bey”:  „Despre Sadeth nu se mai stie nimic”. Si asa am crezut.

M-am vazut acum, intr-o fotografie, zambind dulce-amar sub crengile unui copac impodobit cu stelute rosii, pulsand de lumina. Si am regasit-o pe fata aceea despre care nu mai stiam nimic, am revazut-o pe fata ciudata, trista, indragostita, nebuna, pe fata cu fetisoara in forma de inima, zambindu-mi dintr-o poza. Si-am inteles ca poate ca Sadeth nu s-a pierdut, ca poate iubitul ei traieste si acum si-o s-o gaseasca, totusi, ca poate au dreptul la viata aceea curata, splendida, pe care n-au primit-o de la inceput, dar care e inca posibila, care sta sa inceapa, printr-o minune, printr-o binecuvantare.

Mi-am amintit de carti care schimba vieti, si va propun sa vorbim despre cartile noastre. Sa ne intoarcem la adolescenta si la povestile rasfoite si planse  si traite si durute si visate atunci, cum ne-am intoarce acasa, cum ne-am intoarce la puritatea dintai, cum ne intoarcem acum, acasa, in prag de sarbatori.

P.S. As vrea, cu adevarat, sa ne intalnim. As vrea sa va ganditi in ce zi v-ar fi bine, la ce ora, cum sa facem ca sa veniti si sa ne imbratisam.