„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Intoarcerea

de

In anii de liceu, eu si prietena mea, Andra, citeam, cu pofta nebuneasca de a descoperi noi universuri, romane care aveau sa ne rastoarne lumile sufletului. Carti pe care le strabateau si altii, dar si carti care ni se pareau a fi fost scrise numai si numai pentru noi. Am descoperit atunci o poveste bijuterie, „Legenda cavalerilor absenti”, a lui Leonida Neamtu. O carte parabola, un roman de dragoste inzapezit, o istorie din care eu am ramas cu „Jur ca aceasta poveste sa fie cea mai frumoasa poveste de dragoste traita candva. Pentru intot…deauna.” Sau cu splendida formula pe care o reiau, iar si iar, zambind trist, in fata tuturor nerabdarilor mele ridicole, neintelese, de neostoit: „Te astept oricat. Totusi, grabeste-te”.

Din anii aceia mi s-a desenat pe suflet povestea de iubire dintre agentul secret al lui Brancoveanu, Radu Andronic, si fata cu fetisoara in forma de inima, Sadeth. De-atunci incoace – sunt mai bine de 20 de ani- , Andra, prietena mea, imi spune Sadeth. Numai ca eu am declarat, candva, cand am crezut ca speranta in dragoste mi s-a frant, definitiv, am decretat folosind vorbele care incheie cartea Rodicai Ojog Brasoveanu -despre ea e vorba, despre „Agentul secret al lui Altin Bey”:  „Despre Sadeth nu se mai stie nimic”. Si asa am crezut.

M-am vazut acum, intr-o fotografie, zambind dulce-amar sub crengile unui copac impodobit cu stelute rosii, pulsand de lumina. Si am regasit-o pe fata aceea despre care nu mai stiam nimic, am revazut-o pe fata ciudata, trista, indragostita, nebuna, pe fata cu fetisoara in forma de inima, zambindu-mi dintr-o poza. Si-am inteles ca poate ca Sadeth nu s-a pierdut, ca poate iubitul ei traieste si acum si-o s-o gaseasca, totusi, ca poate au dreptul la viata aceea curata, splendida, pe care n-au primit-o de la inceput, dar care e inca posibila, care sta sa inceapa, printr-o minune, printr-o binecuvantare.

Mi-am amintit de carti care schimba vieti, si va propun sa vorbim despre cartile noastre. Sa ne intoarcem la adolescenta si la povestile rasfoite si planse  si traite si durute si visate atunci, cum ne-am intoarce acasa, cum ne-am intoarce la puritatea dintai, cum ne intoarcem acum, acasa, in prag de sarbatori.

P.S. As vrea, cu adevarat, sa ne intalnim. As vrea sa va ganditi in ce zi v-ar fi bine, la ce ora, cum sa facem ca sa veniti si sa ne imbratisam.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Despre acest lucru iti scriam,draga Alice,cu ceva zile in urma…Fiul risipitor al lui Radu Tudoran m-a tulburat si imi vine in minte si inima cand si cand…si rememorez clipe,fotografii,rani adanci inchise pentru totdeauna,anii ce nu se vor intoarce nicicand!Sunt parte si partasa a unui colt din sufletul tau,sunt onorata si fericita sa vibrez la unison cu idei si suflet nobil.Pentru aceasta,iti multumesc!Cu respect si consideratie.

    Simona Radoi 20 decembrie 2008 16:19 Răspunde
  • Invitatie la vals – Mihail Drumes , cartea sufletului meu, cartea descoperita in liceu, recitita si iar recitita si de fiecare data plang citind scrisoarea ei … cu siguranta peste cativa ani o voi reciti.
    Multumesc Alice pt. coltisorul de Rai in care ne primesti…

    Cristina Socaciu 20 decembrie 2008 16:32 Răspunde
  • Totusi, grabeste-te…
    Pana atunci voi rasfoi niste carti, poate Steinhardt, pentru rugaciune, Zeitele tale, de drag si dor, si splendidul veac de singuratate al lui Marchez, pentru povestea lui miraculoasa, cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o vreodata…

    Moshu 20 decembrie 2008 17:46 Răspunde
  • Marquez, desigur, m-am tampit. scuze si plecaciuni..

    Moshu 20 decembrie 2008 17:48 Răspunde
  • „Dragostea, ca si valsul cerandu-ti sa te smulgi de la pamant, sa te lasi prada ritmului obsedant…”
    Si eu am citit cu respiratia intretaiata povestea de dragoste dintre Mihaela si Dor, am trait cu frenezie tensiunea inalta a sentimentelor, pulsul pasiunilor dintre ei. L’invitation a la valse…. Poate de la Mihaela am invatat sa iubesc total.
    Dar si de la Scarlett O’Hara am invatat sa ma ridic, sa fiu puternica si-atunci cand sunt doborata, cazuta la pamant sa-mi spun „e si maine o zi”.

    Catalina 20 decembrie 2008 18:44 Răspunde
  • Buna seara dragii mei dragi!Vorbim despre carti?Ele au fost ,sunt si vor ramane viata mea!Mi-au dat aripi in primii ani ai adolescentei mele,apoi m-au invatat ce e iubirea,cum sa traiesc ,cum sa iubesc…totul mi-au dat cartile pe care le-am citit!Au fost multe care mi-au schimbat drumul,unele m-au ajutat sa ma inteleg mai bine…din altele am vazut ca viata e si trista,chiar inainte de a simti pe pielea mea.Mie imi place la nebunie Cezar Petrescu.Citesc ,recitesc romanele lui in fiecare vara.A devenit obicei.Mi se pare ca isi construieste personaje asa de reale ca poti sa le si simti respirind langa tine!Intunecare,Aurul negru,Calea victoriei…mai nou am descoperit Vladim ,ultimul si neterminatul sau roman…O incantare a mintii!Si Oras Provincial e minunat.
    Apoi Eliade,mi-a dat mirajul,vraja ce o poti vedea doar daca esti vrednic,il ador.Am atatea carti dragi,toate si as vorbi despre ele ore in sir!!!!

    Cora 20 decembrie 2008 19:10 Răspunde
  • Cred ca revelatoare mi-a fost candva demult Adam si Eva a lui Rebreanu

    Cora 20 decembrie 2008 19:26 Răspunde
  • si Lorelei,a lui Teodoreanu,

    Cora 20 decembrie 2008 19:27 Răspunde
  • hai Cora,
    dar „La Medeleni”? 🙂
    Sint multe, multe carti… mi-e teama sa numesc una caci le-as trada pe celelalte. N-as putea insa renunta la doua dintre ele pentru nimic in lume: „Noaptea de Sinziene” si „Morometii”. Le citesc macar o data la doi ani. Si nu ma satur nicodata de ele. Stiu pe de rost replici, paragrafe intregi.
    Si abia astept sa gust cartile Tango… o sa m auziti peste o luna comentind pe aici.. 🙂

    Iana 20 decembrie 2008 19:38 Răspunde
  • Alice,draga noastra,ce bucurie mai mare am putea avea decat sa te intalnim,sa te imbratisam!?

    Cora 20 decembrie 2008 19:46 Răspunde
  • Zic si eu ca mosu, totusi grabeste-te… eu voi astepta …Si pe mine m-a ravasit Fiul Risipitor,
    iar Pinza de paianjen a Cellei Serghi mi- a rasunat multa vreme in suflet.Si eu am invatat de la Scarlett(eroina adolescentei mele) ca ziua de miine poate veni cu mai mult optimism.Imi vin in minte figuri ,frinturi de vise, eroi, intimplari ascunse intr-un cotlon de suflet. Cum stii tu Alice sa scoti la suptafata sentimente frumoase care asteapta la poarta inimii sa iasa.Visez de ceva vreme la itilnirea noastra. Va iubesc pe toti si va astept.

    nina dumitru 20 decembrie 2008 20:22 Răspunde
  • uh, ce tur de forta am tras !!
    Dar am reusit,am reusit sa citesc tot de unde ramasesem aseara inainte de a fugii de la birou si a ma arunca in bratele lui romeo al meu intors acasa….
    Da Cora mea, doar ti-am spus ca nu ma mai prindeti asa tarziu…si cu toate astea n-ati vrut sa va jucati cu mine..
    Iana draga, va astept cu drag la vara in Deva…si daca va fi sa nu mai fiu a acestor meleaguri pana atunci, tot voi veni in Tabara Tango….sa va-ntampin…Mie cu cortul Iana draga, nu-mi prea place, a-m spus ca sunt mai pretentioasa (nu, nu figuranta!!), dar pot sa „trag sfori” pt o cabana inRtezat…Noi mergem acolo in fiecare an si ne simtim foarte bine…Daca va hotarati dati-mi de veste ca sa stiu ce am de facut…
    Valin, iti multumesc pentru lacrima ta …atat de speciala , daruita mie….Vorba Ianei, cum de-ai gresit si esti barbat…si inca unul special….
    Si pentru ca vorbim de carti, inca o tema draga sufletului meu, dar pe care nu o pot trata asa cum mi-as dori (trebuie sa revina Romeo de la plimbare cu Rucsandra) si ma grabesc…am sa punctez numai Eliade, Eliade, Eliade (Maitreyi -ul sau este prima carte a lui intrata in sfletul meu), Camil Peterscu mi-a placut insa n-am terminat toata opera lui, si de curand l-am descoperit pe Drumes am toate cartile lui cumparate ,dar m-am indragostit de scrisorile lui de dragoste…
    Sunt multe cartile ce le iubesc , sunt insa cateva ce mi-au marcat existenta, asa cum cartile lui Alice au punctat esential in viata mea….si stie Doamne-Doamne de ce …
    Trebuie sa fug , ca se intoarce Romeo si n-am terminat mancarea, au si aspiratul….am treba dragele mele…si dau de banuit….

    monica 20 decembrie 2008 20:25 Răspunde
  • vad, vad…inca mananc litere, pun cratima si acolo unde nu trebuie…va rog iertati-ma , de data asta ma grabesc….
    am uitat de draga mea Ileana Vulpescu care-mi place mult, mult
    fuuuuuug

    monica 20 decembrie 2008 20:28 Răspunde
  • Spor la treaba,Julieto,de la deva!

    Cora 20 decembrie 2008 20:31 Răspunde
  • Ador „Fiul risipitor”! Si mi-am proiectat viata dupa „La Medeleni”, cu adevarat- am facut Facultatea de Litere pentru ca sa stiam eu ca fetele trebuie sa studieze litere, cum s-a intamplat cu Olguta si cu Monica… Iubesc Lorelei – „mi-e inima sura… cine nu cunoaste setea si truda inchise in bulgarele de sare sa stea deoparte”. Inima ta de sare, Cora, iubita mea… Si, da, Iana, si „Noaptea de Sanziene” si „Morometii”. Marquez e reperul vietii mele, stii, Mosule drag, de cate ori vreau sa uit de lume, ma inchid in Veacul meu de singuratate si ma risipesc, luata de vant, o data cu Macondo-ul sufletului meu.
    Mie nu-mi place Drumes, stiu ca va voi dezamagi, dar n-am reusit niciodata sa-l inteleg, are ceva.. coelhian… avant la lettre, daca pot sa ma exprim asa – si iata ca am putut – dar poate ca nu l-am accesat eu intr-o dispozitie adecvata, nici nu stii ce dispozitii iti mai rezerva si viata asta. Nici „Adam si Eva” nu mi-a placut, Rebreanu are caderile lui si culmile lui, Cezar Petrescu e divin, si Camil, Camil Petrescu, in a carui gelozie din „Ultima noapte” ma regasesc total, si-apoi in povestea lui din „Patul lui Procust”, in care m-am masurat eu insami, mereu.
    Cartile, cartile mele – sunt cele mai durabile daruri pe care mi le-am oferit de-a lungul anilor. Oriunde as fi, imi iau cu mine o carte, care ma salveaza de la deznadejde, e paznicul meu de drum lung sau de drum trist, e ingerul care cu paginile sale aripi ma ocroteste de singuratate.

    Alice Nastase 20 decembrie 2008 20:38 Răspunde
  • Da Iana sunt aici…La Medeleni,ce carte! Noaptea deSanzaiene tocmai am recitit-o ,a cata oara nu mai stiu!!!Acum citesc Dunarea Revarsata a lui Tudoran.

    Cora 20 decembrie 2008 20:47 Răspunde
  • Casa mea geme de carti…dar nu renunt la ele in ruptul capului!

    Cora 20 decembrie 2008 20:48 Răspunde
  • Alice, nu mi-am permis sa fac o asociere intre tine si eroii lui Cezar Petrescu care cautau absolutul iubirii, dar Doamne,te-am vazut mereu acolo, in Bucurestiul acela boem de la inceput de veac, cautind iubirea perfecta.Ma regasesc si eu in acel tablou. M-am visat deseori in acea lume si nu ma mai gasit atitta farmec , atita parfum niciunde.
    O intrebare pentru parinti: ce metoda sa adoptam ,sa-i determinam pe copii nostri sa-i cunoasca pe eroii care ne-au marcat adolescenta?Copilul meu nu are aceasta initiativa, citeste doar daca-i spun, doar daca e necesar la ora de literatura.Si e clasa a 6 a.
    Cartile m-au salvat si pe mine,m-am refugiat tot timpul in carti.

    nina dumitru 20 decembrie 2008 21:09 Răspunde
  • Nina te pup,draga mea….ai citit Romanul lui Eminescu,a lui Cezar Petrescu? Ti-a placut.Am plans de cate ori l-am citit!

    Cora 20 decembrie 2008 21:16 Răspunde
  • Nina, nu stiu, din pacate, sa-ti raspund. Imi pun aceeasi intrebare si pentru copiii mei, prea prinsi de pe-acum de televizor, de filme, de computer. Dar avem intalnirea noastra de seara, cand citim ceva impreuna, si cand incerc sa ii fac sa creada in povesti. Stii, ma intreb mereu, cum e mai bine, sa-i fac sa fie oameni buni si curati, cu inima deschisa spre lume- ca sa incaseze din plin toate loviturile lumii asteia meschine si nedrepte- sau sa ii invat sa fie ei primii care mint, primii care ocolesc adevarul, primii care invata sa caute foloasele intamplarilor… Sunt sfasiata. Cu adevarat. Ii vreau buni si nobili, dar stiu sigur ca nu vreau sa indure toate nedreptatile, nu vreau sa planga cat am plans eu si continuu sa plang, intr-o lume in care nici macar cand iubesc nu stiu sa ma fac inteleasa cu adevarat.

    Alice Nastase 20 decembrie 2008 21:24 Răspunde
  • Tin minte cand am citit Suferintele tanarului Werther!Eram in clasa a 10-a si iubeam intaia oara!

    Cora 20 decembrie 2008 21:28 Răspunde
  • Asa e Alice ! Stiu ca ii vreau pe copiii mei oameni adevarati chiar daca asta va insemna pentru ei o viata modesta si multa suferinta!Cred ca adevarata bogatie e in noi,in inima si mintea noastra.Restul e doar amagire si spoiala!

    Cora 20 decembrie 2008 21:31 Răspunde
  • Nici copiii mei nu citesc cat as vrea eu…sunt alte vremuri si atat de multe alte tentatii!Noi,cred ca am fost norocosi avand doar cartile!!!!

    Cora 20 decembrie 2008 21:33 Răspunde
  • Tin minte cum prin clasa a7-8-a citeam romanele lui Dumas!Ce lume ,ce iubiri,cata bunatate si onoareprintre cavalerii si muschetarii acelor carti?Mi-au creat un model de barbat pe care nu l-am intalnit inca! Nici nu-l mai caut,dragele mele!

    Cora 20 decembrie 2008 21:37 Răspunde
  • Noi suntem alta generatie. Noi nu am avut internet, televiziune, presa. Noi aveam cartile si ne refugiam in ele ori de cate ori simteam nevoia. Ne regaseam cate putin in fiecare personaj de-acolo. Din pacate copii nostri se regasesc in personaje de desene animate gen „gardianul mistic”, personaje ciudate, care doar scot niste sunete oribile si nu au nimic de spus.
    Draga mea Alice, eu cred ca e bine sa ne invatam copii sa fie buni, curati, iubitori, chiar daca vor primi multe lovituri, chiar daca vor fi nedreptatiti uneori. Stiu, e greu, e sfasietor, dar sunt convinsa ca vor primi si iubire . Vor stii sa planga si-atunci cand vor fi tristi, dar si atunci cand vor fi fericiti. Vor iubi si ei la randul lor, vor sti sa iubeasca.
    „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieÅŸte, nu se laudă, nu se trufeÅŸte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeÅŸte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieÅŸte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (Sf Apostol Pavel)

    Catalina 20 decembrie 2008 22:55 Răspunde
  • Victor Hugo- Notre Dame de Paris…Am citit-o prima data in clasa a 9-a, cand am primit-o ca premiu in Franta, de la un liceu din apropierea Rouen-ului, unde am invatat pentru putin timp. Am vazut ulterior si o traducere in romana a aceleeasi carti, dar pentru cine stie franceza, originalul e mult mai profund…O recitesc acum pentru ca sunt curioasa daca mi se va mai parea la fel de emotionant finalul povestii cum mi s-a parut cand aveam 15 ani…Atunci mi s-a parut tulburator. Daca a mai fost cineva fascinat de Quasimodo si Esmeralda, astept comentarii.
    Alice, te pup si imi exprim inca o data puternica admiratie pentru talentul tau. Cat de mult as vrea sa va intalnesc pe tine si pe toti cei din casuta

    Bianca 20 decembrie 2008 23:04 Răspunde
  • Dar ce ziceti de Jane Austen – Mandrie si prejudecata, Ratiune si simtire, Emma?

    Catalina 20 decembrie 2008 23:04 Răspunde
  • Catalina, nu as putea sa-ti sarut palmele, sunt prea mic;
    E scris ce crezi tu, ce cred si eu.
    Eu ma intreb doar cum sa fac.
    Doar sfinti pot spune niciodata.

    Valin 20 decembrie 2008 23:42 Răspunde
  • Ce eroi, ce aventuri, ce vremuri, tot timpul eram in mijocul actiunii, plingeam ,cadeam ma ridicam odata cu erorii mei.Iubita mea Catalina , toti vrem ca si copiii sa creasca in spiritul adevarului,al respesctului si iubirii de oameni,sa iubeasca si sa fie iubiti. Sa speram ca vor avea mai mult noroc si vor trai speram intr-o lume mai buna si mai dreapta.

    nina dumitru 21 decembrie 2008 0:54 Răspunde
  • Asa este, dragul nostru Valin. Doar sfintii pot spune niciodata. Noi suntem niste bieti pacatosi pe-acest pamant. Noi suntem supusi pacatului .
    Vad ca este multa liniste aici in casuta. Unde sunteti, dragilor? Ati plecat cu totii? Ma voi retrage si eu s-o recitesc pe Emma.
    Va spun noapte buna si ingerii sa va vegheze!

    Catalina 21 decembrie 2008 1:26 Răspunde
  • Prima carte pe care am citit-o eu a fost Alice in tara minunilor. Tu, Alice, spuneai ca nu ai inteles-o la inceput (cand ai citit-o prima oara, ci mai tarziu- sper sa-mi amintesc bine ce ai scris, daca nu, te rog sa ma ierti). Mie mi-a placut mult de tot – este tot ce-mi amintesc. Si mai stiu ca (l-)am iubit pe David Coperfield…
    Am sa trec putin de la carti la o revista care tocmai azi, inainte de ziua ei, a intristat-o pe Dori a mea.
    M-am gandit sa nu dau numele revistei, pentru a nu-i face reclama. Iata primul titlu de pe coperta: „Sondaj exclusiv: MOS CRACIUN, primul in topul minciunilor spuse de parinti”.
    CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA ???
    Revista asta are format A5 si ne vine in cutia postala pt ca avem un abonament platit de socrii mei. Dori, care stie adevarul copilariei, ca Mos Craciun exista, (i-am promis ca voi scrie lui Alice pe blog despre asta, asa ca o chem sa vada ca ma tin de cuvant-apoi ea se culca), ne-a citit articolul. Apoi a inceput sa se framante, sa ne invinovateasca, sa ne spuna ce zvonuri … a mai auzit pe la scoala de la unii si altii, care se potrivesc cu ce scrie aici; s-a bosumflat, a lacrimat – avea sufletul sfasiat si ea … si eu. Copiii invata sa citeasca de la 6 ani, unii mai devreme – oare autoarea articolului/redactia revistei nu stiu asta? Sau nu or fi inca parinti…
    Daca as putea sa-i dau in judecata pentru atentat la inocenta, as face-o ! Mi se pare ca au incalcat un drept al copilului, au intrat cu buldozerul in partea de poveste a copilariei care nu fusese traita inca in intregime. Unii copii termina mai repede, altii mai zabovesc in fata desenelor de pe paginile basmelor sau dau frau imaginatiei sa calatoreasca in tara minunilor, unde isi regasesc propria copilarie. De ce sa rupem vraja cu brutalitate ? Cu ce drept? Si oare cui foloseste sondajul acesta atat de neinspirat si pus pe coperta, apoi dezvoltat pe larg la pg.58, cu titlul „Minciuni nascocite de parinti” si subtitlul „Cele mai frecvente zece minciuni nevinovate” ?? Pe revista asta nu scrie „interzis copiilor sub 12 ani !!” Scrie in paranteza, in mijlocul articolului, urmatorul indemn: „(Copiii sa nu se uite la ce vom scrie acum!) INCREDIBIL !! Astfel le starnesti si mai mult curiozitatea!
    Sunt tare indignata. La un moment dat, autoarea articolului scrie, ca o concluzie a unei discutii cu un medic psihiatru: „Din fericire, aceste pacaleli magice nu le fac deloc rau copiilor”
    Atunci, ma intreb, de ce o fi scris articolul asta, sa le faca ea rau ?? De ce sa nu lasam firul vietii sa se depene firesc, linistit ?
    Cred ca foarte multi copii se despart de minunatele candori varsand cel putin o lacrima. Dar nu stiu cati o fac cu disperare, precum Dori a mea , care mi-a strigat neputincioasa: Mos Craciun nu exista!

    Camelia Vasiliu 21 decembrie 2008 1:45 Răspunde
  • Valin , ce frumos ai scris,cita emotie! Cite suflete minunate pasesc pe acest tarim!
    Camelia, sunt foarte trista pt ca Dori nu merita asa ceva. Eu am pregatit-o cu ceva vreme inainte pe fetita mea, (erau zvonuri prin clasa) am apucat sa-i spun ca spiritul mosului exista .
    Atentatul laca ndoare ar trebui sa fie pedepsit,sunt alaturi de tine, imi pare nespus de rau.
    Noapte buna iubitii mei.

    nina dumitru 21 decembrie 2008 2:27 Răspunde
  • Alice, noi te iubim, si cu asta basta! neconditionat, definitiv!Noapte buna

    nina dumitru 21 decembrie 2008 2:29 Răspunde
  • „…cum ne intoarcem acum, acasa, in prag de sarbatori…” (Alice)

    Nu am sa vorbesc aici nici despre cartea mea preferata („Cel mai iubit dintre pamanteni”), nici despre Victor Petrini (care mi-a marcat mintile) si nici despre replicile pe care le-am invatat din carti.
    Si asta, pentru ca vreau sa vad, in spatele comentariului tau, Alice (si iarta-ma daca gresesc), intoarcerea ACASA. De Sarbatori,fiecare dintre noi avem un gand ACASA.Si reprezentam acest gand fie prin cartile pe care le-am asociat adolescentei noastre, fie prin chitara pe care am abandonat-o in cuiul inocentei noastre,fie prin jurnalul care a fost premergatorul blogului de astazi..
    De Sarbatori, imi este dor de ACASA. Dincolo de cartea mea preferata, imi voi aminti ca,undeva, pe raftul bibliotecii mele pline de carti anoste,se afla primul volum din „Cel mai iubit…” si ca, pe prima pagina, tatal meu a scris „baiatului meu, cel mai iubit dintre pamanteni”…
    De Sarbatori, fiecare dintre noi ne intoarcem ACASA. Pret de o secunda, poate, sau pret de o seara, de un Ajun. Si regasim, astfel, copilaria noastra,adolescenta noastra, reflectate in imaginile care le-au insotit.
    Iarta-ma, Alice, insa citindu-te,mi-am amintit nu de cartile mele,ci de ACASA. Si, din nou, mi s-a facut dor de tatal meu.
    Si stiu ca, atunci cand imi voi opri drumurile de acum, ma voi INTOARCE pret de o secunda catre el, catre mama,acum, de Sarbatori, pentru a putea apoi, sa merg mai departe.

    muritor 21 decembrie 2008 2:33 Răspunde
  • Despre Carti…
    Prietenele mele dintotdeauna care ma asteapta cuminti pe noptiera sa revin la ele…
    cartile la care ma reintorc mereu si care m-au marcat pe mine au fost cele ale lui Jane Austen, Panza de paianjen si cartile lui Galsworthy .
    Astept vacanta asta pentru ca ma asteapta pe noptiera cartile Anei Gavalda ale lui Philip Roth si a lui Amos Oz.
    Apropo, mi-a placut enorm Cutia Neagra a lui Amos OZ e un scriitor descoperit de curand si care pe mine m-a fascinat.
    Totusi cele la care ma reintorc mereu si mereu sunt cele de care v-am vorbit mai sus.

    diana_r 21 decembrie 2008 2:49 Răspunde
  • Muritor, tatal meu e de plecat dintre noi, si sufletul meu de sarbatori rataceste , pentru a se aduna si a reveni sa intimpine bucuria din ochii fetitei mele, bucuria regasirii cu familia reunita.Sarbatorile fetitei mele vor fi diferite. Nimic nu va inlocui locul lasat gol de bunicul.
    De ceva vreme am invatat ,mi-am propus sa ma bucur de prezenta celor dragi, acum, aici.
    Sa-i bucuram pe parinti cu prezenta noastra, cu atentia noastra. Sa le acordam o farima din timpul nostru.Mi-as fi dorit sa- l sun pe tata mai des.Regretele imi strapung inima nemilos si ireversibil.Ramine in urma indoiala ,ce ar fi fost daca….
    Noapte buna iubitii mei.Vise frumoase cu ingerii alaturi.Va iubesc pe toti .

    nina dumitru 21 decembrie 2008 4:12 Răspunde
  • ma iertati ,spuneam ca tatal meu e plecat dintre noi .

    nina dumitru 21 decembrie 2008 9:09 Răspunde
  • Nina, da-mi voie sa cred ca tatal tau, de undeva, te vegheaza..Si ca,prin fire nevazute,iti vegheaza Sarbatorile, drumurile,viata.

    muritor 21 decembrie 2008 10:45 Răspunde
  • „Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, astazi, imbatranind, ne e dor de parinti…” Am citat din „Repetabila povara” si m-am trezit cu ea in gand. Da, Muritor, m-am gandit si la intoarcerea acasa, la orasul in care am crescut, la anii de liceu si la visurile dintai despre dragoste. La toate m-am gandit cand am scris…

    Alice Nastase 21 decembrie 2008 11:21 Răspunde
  • Aduc si eu aici „Baletul mecanic” al lui Cezar Petrescu, aduc „Bel Ami”- Maupassant, versurile lui Minulescu si multe multe romante.

    Leda 21 decembrie 2008 12:23 Răspunde
  • Draga Nina,
    Si tatal meu a plecat acum aproape zece ani si era nascut in Ajun de Craciun, de atunci nimic nu a fost la fel si ma doare atat de tare Craciunul fara el. De fapt pentru mine ajunul inseamna si o vizita la cimitir.Dar stiu ca ne vegheaza de acolo de sus si ne indruma spre ce e bine.
    Sa stii ca l-am simtit alaturi atunci cand mi-a fost greu si sa stii ca te va veghea si pe tine si pe ai tai.
    ai sa-mi dai dreptate!

    diana_r 21 decembrie 2008 12:28 Răspunde
  • alice, cand am citit prima data scrisorile tale catre simona, m-am gandit fara sa vreau la monica si olguta din la medeleni… tu monica, fragila si delicata, mereu vulnerabila si scriind, scriind, monica mereu inlacrimata de dragostea pentru idealul ei, asteptatul ei… iar simona – olguta cea baietoasa dar cu suflet la fel de sensibil, cea care ii binedispunea pe toti cu „stilul” ei, roasa si ea pe dinauntru de o fragilitate mai putin aratata, talentata si demna in toate intamplarile chiar si cele mai tragice…

    ana 21 decembrie 2008 12:48 Răspunde
  • Draga mea,

    Cand simt nevoia sa-mi rasfat sufletul, deschid paginile “Tango-ului”. De multe ori, m-am regasit in scrierile tale. Ador sensibilitatea slovelor tale, ma incanta profunzimea ideilor pe care le promovezi. Sunt atat de multe cuvinte pe care as vrea sa le “rostesc” acum, pe pagina asta de hartie, incat mi-e teama ca as putea omite ceva. Si faptura minunata de langa mine, fiul meu, imi face semne disperate ca ar vrea sa completeze cateva randuri, folosindu-se de tastele computerului nostru. Are doar 20 de luni si ravneste la intreaga mea atentie.

    Prin urmare, voi trece rapid printre cartile mele de capatai, cele care m-au inspirat in dragoste, m-au facut sa fiu mai puternica si mai buna. La ele ma intorc intotdeauna cu emotie. E vorba de “Rosu si Negru” a lui Stendhal, de “Arta Conversatiei” a Ilenei Vulpescu, dar si de “Cel mai iubit dintre pamanteni” a lui Marin Preda.

    Cu promisiunea ca voi reveni, din motive obiective, inchei …Pe curand!

    meg 21 decembrie 2008 12:49 Răspunde
  • Dragele mele,va tin de mana…Eu mi-am pierdut tatal acum 4 luni, iar acesta va fi primul Craciun fara el. Mi-e dor de glasul lui, de intelepciunea lui,de blandetea lui.Mi-e asa de greu! Dar il simt mereu aproape…

    Silvana Silvestru 21 decembrie 2008 12:49 Răspunde
  • Alice,si tu sa ma tii de mana…pentru ca am nevoie.

    Silvana Silvestru 21 decembrie 2008 12:52 Răspunde
  • Camelia, iti inteleg indignarea si ma alatur ei, revista despre care vorbesti (nu am vazut-o, dar te cred pe cuvant!) ar trebui interzisa nu numai copiilor sub 12 ani, ci ar trebui interzisa de tot pentru asemenea ineptie! Ce suflet impietrit trebuie sa ai, cat de idiot trebuie sa fii, in ce lipsa de imaginatie si de subiecte frumoase, despre care merita scris, trebuie sa te zbati, ca redactor, sa scrii asa ceva???
    Mos Craciun exista!!! (iata-ma! : ) Dar din pacate exista pe lume si ignoranta si rautate si mai ales multa prostie, prostie agresiva, virulenta, cu drept de tipar. (ca doar stim asta din „Tango degeaba” al Simonei…)

    Moshu 21 decembrie 2008 13:03 Răspunde
  • Silvana, tu esti prietena mea de departe, si te tin de mana, cu dragoste, cu tristete, cu emotie. Draga Ana, minunata mea Ana, ai dreptate, e o lume in La Medeleni care ma cheama mereu si ma revendica. Si e o lume care merge catre finaluri triste, catre resemnari si catre moarte, iar eu ma simt, uneori, alunecand catre aceleasi nesfarsite tristeti. Mi-e dor, mi-e dor… de fratii mei din Labrador, de cartile lui Gellu Naum, de Apolodor, de Ninigra si Aligru. Si mi-e dor de parintii mei, asa cum mi-e dor de doamnele mele dragi, Florentina Murgoci si Maria Ionescu, mi-e dor de dumnealor cum imi e dor de mama mea, de care m-am instrainat prea mult, dureros, nedrept. Si simt durerea voastra, a celor care nu mai aveti parinti, si simt durerea celor care, ca mine, s-au indepartat de cei care le-au dat viata. Dar poate ca vom intelege acum, impreuna, sa ne intoarcem acasa, sa ne intoarcem la visurile dintai, sa ne intoarcem la puritatea din adolescenta, la povestile de dragoste cu o fata trista, cu fetisoara in forma de inima…

    Alice Nastase 21 decembrie 2008 13:08 Răspunde
  • „Am să deschid fereastra măcar să te presimÅ£i”… Il ador pe Gellu Naum!

    Moshu 21 decembrie 2008 13:39 Răspunde
  • DRAGII MEI,FLUTURI DE NOAPTE,BUNA ZIUA!
    dIN PACATE SI COPIII MEI NU MAI CRED IN PREZENTA FIZICA A mOSULUI…DAR II VAD CUM CRED IN SPIRITUL ACESTOR SARBATORI DE IARNA.sI TOT E CEVA!desi mi-as fi dorit ca lumea in care traim sa nu ne ia niciodata bucuria aCEASTA!
    Dar asa e viata ..ne aduce mereu cu picioarele pe pamant!Si totusi ne lasa magia aceasta a visului si a sperantei de mai bine!Va doresc o zi plina de magie!
    Muritor,te salut…oriunde ai fi,ori incotro ai mai zbura!

    Cora 21 decembrie 2008 14:20 Răspunde
  • Astazi e Sf.Iuliana. Si,din cate stiu (si stiu!) e ziua numelui tau,Alice Iulia..
    La multi ani !! Sa ne traiesti,sa fii fericita si..sa ne bucuri prin scrisul tau,ca si pana acum…

    muritor 21 decembrie 2008 14:22 Răspunde
  • „Si anii mei tineri au sunat a cantec,dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana …si am ramas cu nmana intinsa ca a Regelui Lear!”

    Cora 21 decembrie 2008 14:29 Răspunde
  • de ce am trait cu impresia ca te cheama Alice Maria?…. nu-mi dau seama.
    il cred pe muritor ca „stie!” si te imbratisez cu drag, la multi ani, Alice, sa ai curaj mereu sa mergi mai departe, si sa scrii, cladind astfel Tara Minunilor tale, si ale noastre.

    ana 21 decembrie 2008 14:31 Răspunde
  • Eu nu stiam ca esti si Iulia, Alice,minune,dar iti doresc ca tot ce tu iti doresti sa se implineasca!

    Cora 21 decembrie 2008 14:33 Răspunde
  • Ana,te sarut,draguto!Ce mai faci,mi-a fost dor de tine,de voi ,toti?

    Cora 21 decembrie 2008 14:34 Răspunde
  • Parca mai aveam o Iulia pe blog,in casuta,La multi ani si ei!

    Cora 21 decembrie 2008 14:36 Răspunde
  • „Sunt intre cele patru zari: raspantia lor… Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.”

    Cristina Socaciu 21 decembrie 2008 14:39 Răspunde
  • La multi ani.
    Stii…Eu cred ca…nu esti,; Poate…esti o taina; De plecat….nu pleci; Iar clipele-ti….nu trec

    Valin 21 decembrie 2008 14:43 Răspunde
  • Buna ,Cristina! „privirea ta nu are unde sa ma gaseasca!Sunt prrretutindeni si nicaieri.”

    Cora 21 decembrie 2008 14:43 Răspunde
  • Va multumesc,dragii mei dragi! Este, intr-adevar, ziua numelui meu, dar nu o aniversez acum, astept intalnirea noastra, ca sa faptuim felicitarile, masa, si, dansul 🙂
    Nu ma cheama Maria, dar imi e un nume drag, asa cum dragi imi sunt toate numele sfinte. La multi ani si voua, va simt aproape, va simt ai mei. Multumesc.

    Alice Nastase 21 decembrie 2008 14:44 Răspunde
  • Va astept …dragii mei!

    Cora 21 decembrie 2008 14:46 Răspunde
  • din nou mi-ai luat-o inaine, muritor drag….asa esti tu …si de-aia te iubim…
    Stiam ca-i Iulia…caci doar v-am spus, ca inainte de a-i spune c-o iubesc, am citit cam tot despre ea…si am luat-o cu certificatul de nastere….asa ca stim amandoi muritor drag de ce ai punctele de ….
    La multi ani minunea mea, sa fii sanatoasa si sa ai parte de tot ce-i mai frumos si mai bun in raiul asta al tau….sa-ti dea dumnezeu liniste si tihna….si multi prieteni adevarati

    monica 21 decembrie 2008 14:48 Răspunde
  • chiar, avem sigur o iulia-racusor, la multi ani, draguta noastra, de ziua numelui !!!!
    te pup, cora!!!

    ana 21 decembrie 2008 14:49 Răspunde
  • Monicuto,ce mai faci? I-ai spus lui Romeo taina?

    Cora 21 decembrie 2008 14:50 Răspunde
  • Multumesc, ales Muritor.
    Dupa ce vorbesti, nu mai ramine nimic de spus.
    Cu ales respect, ma inclin.

    Valin 21 decembrie 2008 14:51 Răspunde
  • astazi este si ziua micutei Dori..La multi ani Teodora, sa fii un copil bun si aproape de parintii tai….Sa-ti traiasca Camelia si sa-ti aduca bucurii si impliniri…..fie si alea ce nu le-ai avut tu…cred ca toate mamele vor asta…sau poate nu….eu sunt mai demodata…
    La multi ani si Iuliei noastre ce n-a mai scris de ceva vreme….
    Cora draga , daca nu ma insel cred ca printre prietenele noastre de aici avem iulia si iuliab.m …nu cred ca este aceeasi persoana..poate ne lamuresc ele

    monica 21 decembrie 2008 14:57 Răspunde
  • si inca o sarbatorita a zilei, sa nu o uitam pe Dori, fetita Cameliei!!!
    la multi ani, fetita draguta si scumpa, sa nu-ti pierzi niciodata credinta in Mos Craciun, in Dumnezeu (niciunul nu se arata oamenilor cu adevarat, amandoi exista si ne umplu sufletele cu lumina si speranta) si in toate valorile pe care mamica ta deosebita ti le insufla!!! la multi ani!

    ana 21 decembrie 2008 14:58 Răspunde
  • Stiti ce ma gandeam…noi de Craciun in casa noastra draga de aici …avem de toate! Avem o stea calauzitoare,pe Alice.Avem ingeri la fereastra pe Muritor ,Valin,Ionut,ba nu cred ca ei sunt cei trei magi…fiindca ei aduc pentru toti mereu cate un dar! Avem si ingeri..Ana,Catalina,Camelia,Nina,si daca mai punem si puii de pe acasa facem un cor frumusel de ingerasi!Eu si Monica suntem povestitorii! Vrei Moni,trebuie sa povesteasca cineva minunea noastra de aici!?

    Cora 21 decembrie 2008 15:01 Răspunde
  • O si am uitat-o pe draga Iana de departe! Tu esti corespondent pe alte meleaguri,iubito!Iarta-ma ,te asteptam!

    Cora 21 decembrie 2008 15:03 Răspunde
  • La multi ani, Iulia M

    Valin 21 decembrie 2008 15:04 Răspunde
  • Buna, Cora!

    „Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.”
    „Sunt pe acolo si intr-acele, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.”

    Cristina Socaciu 21 decembrie 2008 15:05 Răspunde
  • Dori,Teodora,darul lui Dumnezeu pentru tine Camelia! Sa fiti fericite amandoua mereu,cu sanatate ,bucurii sin suflete curate si luminate! Va imbratisez!!!

    Cora 21 decembrie 2008 15:05 Răspunde
  • Nu,nu Cristina pe noi destinul ne-au unit! si ii multumesc!

    Cora 21 decembrie 2008 15:06 Răspunde
  • La multi ani draga noastra Alice Iulia!
    Iti multumim ca existi si ca impreuna cu prietenii tai ne-ai daruit revistaTango si apoi Cartile Tango si pentru ca am putut sa recuperez Panza de Paianjen .
    Iti multumim pentru tot si toate , pentru ca ne-ai primit aici unde e atat de bine.

    diana_r 21 decembrie 2008 15:07 Răspunde
  • Pe noi da, dar pe Lorelei nu… Si Lorelei exista in mine si in multe fiinte dragi mei…

    Cristina Socaciu 21 decembrie 2008 15:08 Răspunde
  • Stiti ce ar fi minunat cu adevarat? ca acest Craciun sa-l petrecem cu adevarat impreuna privindu-ne in ochi,tinandu-ne de mana…undeva intr-o cabana la munte langa un semineu calduros ,cu copiii si barbatii nostri alaturi ! Dar asta poate fi cred doar un vis ! Dar ce vis frumos,recunoasteti!

    Cora 21 decembrie 2008 15:11 Răspunde
  • …sorbind dintr-un pahar de vin fiert sau de lichior de oua! La alegere!

    Cora 21 decembrie 2008 15:18 Răspunde
  • „Si-afara zapada ne-ngroape!”

    Cora 21 decembrie 2008 15:20 Răspunde
  • Astazi e o zi speciala pentru noi. Sarbatorim si imbratisam doua flori.
    La multi ani, minunea noastra Alice Iulia! Sa fii fericita si iubita.
    La multi ani si ingerasului Cameliei, Dori!
    Sa aveti parte numai si numai de bucurii alaturi de cei dragi voua.

    Catalina 21 decembrie 2008 15:35 Răspunde
  • O, da Cora, ar fi minunat. Dar vom fi impreuna, ne vom tine de maini cu totii, cu familiile noastre. Va fi un Craciun minunat…
    P.S Eu prefer vinul fiert.

    Catalina 21 decembrie 2008 15:38 Răspunde
  • Sarut miinile Ana,
    La capatul peronului de unde vine dragostea, esti asteaptata.

    Valin 21 decembrie 2008 16:06 Răspunde
  • Pe unul din rafturile “la vedere” (caci exista rafturi si rafturi) sta la loc de cinste cu alte carti dragi sufletului meu o carte care a fost citita dupa ce am vazut punerea in scena undeva prin anii ’83 sau ’84. “Poveste de dragoste cu andra cantuniari- iubire in septembrie” de mircea marian. Trebuie sa o spun cu mandrie ca dramatizarea romanului , realizata de autor in 1981, a fost prezentata in premiera absoluta, de catre Teatrul dramatic din Baia Mare, in stagiunea 1983/1984. Prima editie a romanului “Iubirea in septembrie” a aparut la Editura “Dacia” din Cluj Napoca, in 1984.
    Nu pot sa trec cu vederea alt roman al unui om de stiinta(doctor in medicina) in primul rand dar romancier in acelasi timp care a oferit o panorama superba a societatii engleze din sexolul XIX. Este vorba de A.J. Cronin, “Citadela”. Soarta il pune la incercare pe Andrew, personajul principal ale carui idealuri vor sa redinamizeze societatea, un om care lupta cu inertia sociala. Iubirea nu lipseste din toata atomosfera plina de criza. Si s-au iubit pana cand………..

    iulia_bm 21 decembrie 2008 16:09 Răspunde
  • cu cata placere am citit articolul tau draga alice,nici nu-ti poti inchipui! se mai citeste in tara asta,nu pot sa cred!ii iubesc pe toti iubitorii de carte,pe cei care simt o nespusa placere sa cumpere si sa citeasca .mi-am amintit si eu de fiul risipitor al lui radu tudoran.tin minte ca o citeam impreuna cu sora mea.eu fiind mai mica decat ea,citeam mai incet,dar nu ma lasam deloc,ma captiva povestea extraordinar!am inceput sa ne certam,si enervad-o pe mama din cauza ca ne sicanam n-a avut alta solutie decat sa ne rupa cartea,sperand in felul acesta ca ne vom potoli.de unde,draga mea,ne-am luat fiecare partea ei din capitole si am continuat lectura.atunci am vazut-o pe mama plangand,induiosata de reactia noastra.am si acum volumul rupt si lipit .mi-am luat alt exemplar dar cand vreau sa recitesc pasaje din carte tot pe cel rupt il folosesc.am avut norocul sa ma nasc intr-o familie care iubea cartea.sora mea facea schim de carti cu colegii,iar eu devoram tot,nu-mi scapa nimic.cu tristete spun ca fiica mea nu citeste atat cat mi-as dori.generatia mea nu avea alternative prea multe,era o placere sa ne laudam cu cartile pe care le citim,sa le comentam,sa dialogam.invatam versuri intregi din poeziile preferate,versuri pe care le depozitam intr-un sertaras al creierului si le foloseam in jurnale si oracole.acum cand povestim copiilor despre bucuria de a deschide o carte si de ai patrunde tainele se uita la noi ca la masini straine.parca suntem extraterestrii!trist dar adevarat!cu dragoste ploiesteanca mea draga!

    florentinamurgoci 21 decembrie 2008 16:20 Răspunde
  • Multumim Valin!
    Multumesc tie inger de la fereastra!

    Catalina 21 decembrie 2008 16:29 Răspunde
  • La multi ani Alice !Sa fii iubita si fericita.
    Camelia, sa-ti traiasaca ,si sa te bucuri de ingerasul tau.Si Dori,mosul va veni,exista!
    Ce frumos ai spus Cora despre noi! Cu adevarat suntem norocosi, pentru tot ceea ce am primit .Multumesc, Alice pentru minunea de a ne avea unii pe altii , pentru doza de fericire pe care o primim zilnic, venind aici in locul acesta .Ma simt mai bogata , mult mai bogata de cind v-am intilnit,sper sa nu ne despartim niciodata , sa ne tinem de mina.Va imbratisez.
    Nu stiu de ce imi rasuna in urechi melodia lui Stefan Hrusca”mingiiati-i pe parinti”.Bucurati-i pe parintii vostri cu prezenta voastra, cu dragostea voastra .Spuneti-i ca-i iubiti ci mai des.Stiu ca latal meu vegheza de sus. Mi-as fi dorit sa-i spun ca-l iubesc mai des decit i-am spus

    nina dumitru 21 decembrie 2008 16:32 Răspunde
  • monica draga, da, ai dreptate, exista mai multe persoane cu numele de “iulia” care posteaza aici pe blog. Una din ele sunt eu, “iulia_bm”, nascuta tot intr-o luna de vara, iulie (deci rac si eu), caci de aceea sunt iulia! :)) Pentru cine nu a citit randurile de mai sus despre unele carti din cele cateva (multe) preferate, “bm” vine de la orasul Baia Mare. Litera “B” vine si de la numele de familie pe care-l port cu mandrie si este destul de semnificativ pentru aceasta perioada de sarbatori. stiu ca mai exista o alta “iulia M” asa ca daca azi e sarbatoare, la multi ani si voie buna!!! un motiv in plus sa inchin un pahar de vin cu voi.CIN-CIN!!

    iulia_bm 21 decembrie 2008 16:41 Răspunde
  • La multi ani Iulia ! Sa fii fericita! Te asteptam aici in mijlocul nostru!

    nina dumitru 21 decembrie 2008 16:45 Răspunde
  • la multi ani iulia_bm

    Valin 21 decembrie 2008 16:51 Răspunde
  • iti multumesc nina, sunt cu voi de cand Alice ne-a deschis usa. va urmaresc cu drag. cam de cand am scris ca muritorul se aseamana cu acul unui metronom 🙂
    va citesc cu drag, de acasa, de la servici, dimineata, noaptea tarziu, uneori nu mai posetz nimic pentru ca m-as repeta asa ca sunt cu voi, sunt departe, dar atat de aproape!!

    iulia_bm 21 decembrie 2008 16:55 Răspunde
  • La multi ani tuturor celor care poarta numele de Iulia!

    diana_r 21 decembrie 2008 17:43 Răspunde
  • Va spun si eu La multi ani,Iulii dragi si frumoase, si o imbratisez pe Dori, pe care o cunosc, e o fetita delicata si dulce. Nu imi raspundeti aproape deloc la invitatie, dar eu nu glumesc, dorul meu e viu si real, si va astept, cu bratele deschise, cu sufletul pregatit. Trebuie doar sa alegeti ziua si ora.

    Alice Nastase 21 decembrie 2008 17:49 Răspunde
  • valin, multumesc. pentru ca ai pomenit cuvantul peron (cel la capatul caruia ma asteapta dragostea)…o carte adorata de mine este „viata pe un peron”, octavian paler. motto-ul acestei carti este: „modul in care un om isi accepta destinul sau este mai important decat insusi destinul sau”…
    alice, eu pot sa spun ca sigur nu pot pe 27… in rest ma pot sincroniza cu ceilalti. nu sunt buna la organizari si la administrarea evenimentelor, iti spun sincer, dar astept cu sufletul plin ca cineva mai priceput sa faca asta. am emotii! 🙂

    ana 21 decembrie 2008 18:28 Răspunde
  • cora-povestitor nebunatic, tu trebuie sa ne aduni, pentru intalnire; eu pe tine te vad strigand in patru zari sa ne aduni, asa cum faci practic in fiecare dimineata;))

    ana 21 decembrie 2008 18:51 Răspunde
  • Ba da iubita Alice eu vreau sa ne vedem cu toata fiinta mea.Si eu ma pot sincroniza cu ceilalti.
    Pe 27 lucram .Te sarut si astept intilnirea.Inca o minune, inca o bucurie .La Alexandra mosul a venit ieri ,si azi .In ochii ei se citeste , bucurie, fericire , dragoste.O dragoste unica, neconditionata, ireversibila. Se pregateste sa cinte colinde si sa danseze rock cu Stefan Banica.Eu spun in gind o rugaciune. Si multumesc, pentru toate minunile ,pentru familia mea si pentru prietenii mei minunati.Va iubesc pe toti, si astept imbratisarea .Cred si pe 27 seara as putea veni.

    nina dumitru 21 decembrie 2008 19:01 Răspunde
  • Si eu vreau sa va cunosc, sa va ating, sa stiu ca nu e doar un vis ceea ce traiesc aici in casuta fetitei noastre cu inima. Dragelor, dragilor, eu maine voi pleca din Bucuresti pentru cateva zile. Daca stabiliti o zi anume ma va suna Nina cu siguranta. Eu zic asa- propune tu Alice o zi, o ora, un loc si noi vom spune daca putem. Dar lasa-ne ceva timp sa ne obisnuim cu gandul. Oau, am niste emotii….ca la prima intalnire de dragoste. Sa ma tineti de mana ca sa nu cad, va rooooog!
    Da Ana, „viata pe un peron” – omul care isi cauta si tot cauta in existenta sa si dincoace de bariera mortii o cale dreapta si salvatoare.
    Acum ceva timp am citit „mananca, roaga-te, iubeste” – Elisabeth Gilbert. „Uneori fericirea se afla la capatul lumii. Calatoreste ca sa ajungi la tine insati. Ca sa te descoperi”

    Catalina 21 decembrie 2008 19:04 Răspunde
  • ”N-o sa mai iubesc”, zisese
    Biata-mi inima naiva,
    Dar vazandu-te pe tine,
    A cazut in recidiva.

    Supararile iubirii
    Sunt ca ploile cu soare:
    Repezi, dar cu cat mai repezi
    Cu atat mai trecatoare.

    Eu nu am citit prea mult in tinerete, dar descopar acum, la 35 de ani, placerea aceasta inpreuna cu fiul meu Angelo care are 10 ani si pe care-l incurajez in acest sens.
    Nu am nici studii superioare, precum multi de aici, dar te asigur Alice ca citesc cu drag tot ce scrieti voi aici si inteleg, si traiesc aceleasi sentimente pe care le exprimati voi.

    La multi ani Alice!

    cristina bizu 21 decembrie 2008 19:12 Răspunde
  • Eu sunt din Brasov si am fost aseara la restaurantul cu pian rosu Alice. M-am gandit la tine si cautam cu privirea imprejur sa te zaresc. As fi vrut sa stiu pe ce scaun ai stat ca sa-l ating macar.

    cristina bizu 21 decembrie 2008 19:17 Răspunde
  • catalina am observat in mai multe randuri, tu ai un fel anume de a extrage esenta dintr-o carte, o faci direct cu sufletul, de parca nu ai intelege gandind ci simtind cartea si tragand intotdeauna invataminte sfinte din orice.
    imi place mult de tot asta la tine.

    ana 21 decembrie 2008 19:41 Răspunde
  • Dragii mei,Da ,trebuie musai sa ne vedem!Cel mai greu e insa pentru noi cei de mai departe,din provincie! Dar nimic nu ne poate opri,pana la urma!

    Cora 21 decembrie 2008 20:26 Răspunde
  • Deci inteleg ca ati vrea sa ne intalnim prin 27?Sau 28? Adunareeeeeea! Ca trebuie sa vorbim!!!

    Cora 21 decembrie 2008 20:30 Răspunde
  • Ana nu poate in 27!Nu vrem fara ea,Nu? Am inteles ca vine si Iana in tara ,probsabil pana in 28 ar ajunge! Raspunde-ne Iana ! Si tu Monicuto,cum ai putea?Doar n-o sa ma lasi singura ,ardeleanca printre ei ,bucuresteni?Muritor sa ne spui si tu cand poti,cand esti pe pamant si nnu zbori? Valin,tu?

    Cora 21 decembrie 2008 20:35 Răspunde
  • Nu imi vine sa cred ceea ce ni se intampla noua acum in iarna asta-dar primavara sufletelor noastre?!

    Cora 21 decembrie 2008 20:37 Răspunde
  • Mai,mai nimeni la apel? Eu va astept ,asa molcom si…ardeleneste! Dar totusi grabiti-va!!!!!!!

    Cora 21 decembrie 2008 20:40 Răspunde
  • ce v-am zis eu??? faceti loc, ca a intrat in priza cel mai aprig administrator al ospiciului, cel care nu ne lasa nici sa lenevim dimineata, nici sa locuim permanent in 7 zari. adunarea! hai sa vedem daca sunt voturi impotriva pentru ziua de duminica 28 decembrie, si indraznesc sa fac o prima strigare: ora 16 ?

    ana 21 decembrie 2008 20:45 Răspunde
  • Ana mea ,ajutor de nadejde,ce esti! Eu subscriu! Sa vedem restul! iiIti dai seama ce aventura pentru mine sa ma pornesc spre Bucuresti,intre sarbatori? Sper ,sa o am si pe Monica,MONICAAAAAA!!!!!,cu mine!

    Cora 21 decembrie 2008 20:48 Răspunde
  • lasa Cora, daca nici aventura nu ti se potriveste tie… atunci ce? 🙂

    ana 21 decembrie 2008 20:51 Răspunde
  • EXACT la asta ma gandeam! Oricum nu practic alte sporturi extreme ,decat visatul si ganditul…asa ca nu-mi strica niste adrenalina in plus,nu?

    Cora 21 decembrie 2008 20:54 Răspunde
  • Parca Iana,zicea ca zboara spre casa in noaptea craiunului,si am inteles ca e tot bucuresteancasi ea,asa ca sa speram ca o vom vedea si pe ea! Ce minunat ar fi!

    Cora 21 decembrie 2008 20:55 Răspunde
  • Nici un semn de la Muritor! S-o fi saturat omul asta de palavrele noastre ,ce sa mai doreasca sa ne vada!Monica,hai draga,trimite-l pe Romeo la plimbare si da-ne un semn,draga!!!!

    Cora 21 decembrie 2008 20:58 Răspunde
  • Camelia,tu ce spui?

    Cora 21 decembrie 2008 20:59 Răspunde
  • Am glumit ,Muritor,nu te supara!!!!Te astept cu o vorba ,Magule!!!

    Cora 21 decembrie 2008 21:05 Răspunde
  • Norocul vostru ca nu ma puteti auzi cum va strig! Haideti oameni buni ,ce mai asteptati?

    Cora 21 decembrie 2008 21:14 Răspunde
  • Tot eu!Vorbesc cu mine insumi si e distractiv!incepe sa-mi placa! OFFFFF

    Cora 21 decembrie 2008 21:26 Răspunde
  • va dedic tuturor o poezie pe care,cu vreo 20 de ani in urma,o trimiteam iubitului meu de-atunci,de-acum,dintotdeauna….
    …Te blestem….
    Ca-n suflet sa-ti ninga numai cu chipul meu,
    Sa fie Soare numai la zambetul meu,
    iar frunzele din par,
    sa ti le scuture toamnele,
    Numai cand vreau eu.
    Te blestem ….
    …sa fii un an,
    sa fii doi,
    sa fii….etern…
    Iar eu,
    sa nu fiu,
    decat …tacuta,trista,
    ………..umbra ,pierind,din primul an….

    anna 21 decembrie 2008 21:35 Răspunde
  • Alice!!!Intalnire cu Alice?Vin de oriunde m-as afla,ca sa-i spun „cat de desantat o iubesc”.Vorbeati de carti…Am intreaga existenta marcata de „Podurile din Madison County”.Aceasta superba poveste de dragoste neimplinita,”traita pana la sange,pana la condamnarea la moarte”.Dar Francesca a stiut ca „o singura clipa de dragoste amara valoreaza mai mult decat o neindragostita tihna de o mie de ani”…

    aerlilian 21 decembrie 2008 21:47 Răspunde
  • Buna seara , fetelor!
    Nu am mai postat de multicel, dar ..citesc blogul zilnic.Sunt la curent cu tot: zile de nastere, zile sfinte,plecari, sosiri, invitatii, intalniri…
    Daca va hotarati in timp util, imi aranjez si eu programul si…apar si eu la intalnire.Deci..pe curand!

    Laura 21 decembrie 2008 22:56 Răspunde
  • Buna seara,
    Si eu as vrea mult de tot sa ne vedem. Ma primiti la intalnire? ;;) Alice, propune tu o data, cred ca asa ar fi cel mai bine. Vad ca se vehiculeaza data de 28. Ar fi bine. Doamne, cat m-as bucura sa ne intalnim. Va imbratisez pe toti

    Bianca 21 decembrie 2008 23:08 Răspunde
  • Maveti primi si pe mine la intalnirea cu voi?
    Abia astept si vin oricum …
    Ati fost cel mai bun medicament impotriva deznadejdii

    diana_r 22 decembrie 2008 0:00 Răspunde
  • Iulia_bm iti spun si eu,”metronomul”,cu intarziere,La multi ani si iti multumesc pentru cuvintele tale.
    Cora,sunt aici,chiar daca nu raspund sau raspund cu intarziere. Va citesc,ma incanta,ma amuza,ma intristeaza sau ma intriga ceea ce se scrie aici si,cu adevarat,sunteti prietenii mei.
    Valin,iti multumesc pentru cuvintele tale,sper sa ramai cu eleganta si sensibilitatea ta cat mai mult pe aici si,ca intre barbati,iti strang mana.
    Diana_r excelenta definitia ta data acestei prietenii de blog: „medicament impotriva deznadejdii”… Superb, o sa iti „fur” ideea…
    Catalina,am lasat la urma,si nu intamplator,intrebarea pentru tine. Spune-mi,ce e cu problema ta,de ce natura este,ce putam face concret sa te ajut? Spune-mi cat si in ce masura poti,te rog,mai ales ca vei pleca din oras.

    muritor 22 decembrie 2008 0:53 Răspunde
  • anna e o fata noua la noi, nu ii zambeste nimeni? ne-a dedicat o poezioara…
    bine ai venit, anna.
    camelia, tie cum ti se pare 28?
    si nici tu muritor n-ai zis nimic de intalnire.
    va doresc noapte buna tuturor.

    ana 22 decembrie 2008 1:02 Răspunde
  • Buna seara , dragii mei, mai sunteti acasa? Bine ai venit Anna la noi in casuta .Ana , esti un administrator destoinic,eu duminica nu am nici un program stabilit, deci pot veni la 16.
    Daca stabilim asa voi lua legatura si cu Catalina. Ea sigur vine in Bucuresti pina atunci.
    Deci, la fereastra fericirii va rog sa-mi rezervati un loc.Voi astepta cuminte, cu emotie, ziua de duminica.Noapte buna si sa aveti ingerii aproape!

    nina dumitru 22 decembrie 2008 1:48 Răspunde
  • Noapte Buna!Deci…tot n-am strigat degeaba!!!!

    Cora 22 decembrie 2008 2:08 Răspunde
  • ÅžtiÅ£i cum sunteÅ£i voi aici? Ca al doilea rând de bomboane de ciocolată din cutia despre care credeai că are doar un singur rând. Am să fiu cumva alături de voi, cu gândul, atunci când o să vă întâlniÅ£i. FiÅ£i ÅŸi voi alături de mine, pentru că, fără să ÅŸtiÅ£i, pe lângă căsuÅ£a voastră s-a aciuat un căţeluÅŸ vagabond, foarte vagabond, care vă iubeÅŸte.

    amalia 22 decembrie 2008 3:14 Răspunde
  • Pentru cei din provincie ma ofer gazda buna in Bucuresti, posed doua camere excedentare (ce-am urat cuvantul asta inainte de 89).

    Leda 22 decembrie 2008 7:06 Răspunde
  • Dragilor, buna dimineata, de o mie de ori buna dimineata! Sa ramana, deci, in principiu, pe 28. Fac toate randuielile, incerc chiar astazi, si va dau de veste ca sa stabilim, ferm. Veti primi fiecare, pe adresele de mail pe care le-ati postat pe acest blog, datele concrete privind intalnirea noastra. Ma bucur mult, abia imi mai tin in frau nerabdarile, va astept cu foarte multa dragoste! Sa aveti, sa avem o saptamana minunata!

    Alice Nastase 22 decembrie 2008 9:00 Răspunde
  • O, drag si intelept Muritor! Te-am simtit tot timpul aproape, am simtit cum ne veghezi tu de-acolo din zborurile tale. Problema mea este de natura juridica. Cauza ei naivitatea ce zace in mine. Nu stiu daca ma vei putea ajuta…Sau poate da – m-ai putea scutura (asa cum o face si Nina uneori) si aminti din cand in cand ca traiesc pe pamant intre ingeri dar si …demoni. Dar tu nu ne-ai spus daca poti sa ajungi in 28. Si cred ca nici Valin.
    Asa este, draga mea Ana, eu gandesc cu sufletul cartile. Creierul e bun pentru alte gandiri si-l solicit suficient 12 ore la munca.
    Cristina bizu nu este nevoie de studii inalte ca sa gandesti si sa simti alaturi de oameni. Ai citit ce ne povestea Iana despre bunica ei?
    Cora, tu vei ramane si vei „gestiona situatia”. (am furat expresia draga Ninei, de-asta am pus-o intre ghilimele)
    Astazi voi pleca, dar v-am promis ca voi rascoli toata localitatea pana voi gasi un internet. Si-o am si pe Nina, care sunt sigura ca ma va tine la curent cu totul….
    In principiu eu sunt de acord cu data de 28. Voi fi in Bucuresti. De-abia astept sa ne imbratisam cu totii!! Offfff, iar am emotii si-mi tremura mainile….

    Catalina 22 decembrie 2008 9:21 Răspunde
  • Prieteni dragi…va spun Buna dimineata-desi mi-ati luat-o azi inainte-cu lacrimi in coltul ochilor mei superbi!Ca sa stiti! Mooooniiiicaaaaa! Hai ca aud calul nechezand,draga!

    Cora 22 decembrie 2008 10:15 Răspunde
  • Leda,esti o minune tu si camerele tale excedentare!!!!Te pup!

    Cora 22 decembrie 2008 10:16 Răspunde
  • Buna dimineata voua! Prima zi de concediu. Yupiiiiiiii!! O cafea aburinda, taclale cu sotul, pe voi va am alaturi, am inceput numaratoarea inversa: au mai ramas doua zile pana la Craciun. Dupa 4 zile lipsa a inceput numaratoarea inversa si pentru sosirea copilului meu acasa. Mi-e dor de el nebuneste, habar nu am ce voi face cand va pleca la casa lui desi mai sunt cativa ani buni pana sa o faca. Mame de baieti, voi cum ati facut? Se arata o saptamana minunata.

    iulia_bm 22 decembrie 2008 10:44 Răspunde
  • MOOOOOOOOOOOOOOONICO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Cora 22 decembrie 2008 11:07 Răspunde
  • amalia, catelusul vagabond are un farmec deosebit, stii tu bine, el o atrage pe insasi „doamna” din inalta societate, si o invata incet-incet ce valoare nepretuita este libertatea si cat de putin conteaza pt suflet sclifoselile apretate din societate.
    catelusul vagabond este cea mai frumoasa rasa posibila, rasa libertatii, este artist si boem, rezista la intemperii, si isi cauta „drumul” tot timpul, neobosit. este frumos si are privirea inteligenta. il bagi in casa si-l iubesti neconditionat toata viata.

    ana 22 decembrie 2008 11:25 Răspunde
  • Ana,te pup!ce faci_

    Cora 22 decembrie 2008 11:39 Răspunde
  • cora te pup si eu, sincer ma gandesc la tine, cred ca esti tare ragusita de cat ai strigat la moni, dar precis nu raspunde de emotie, tuturor ne tremura degetele pe tastaturi cand ne uitam in calendare si realizam ce se intampla in curand….. ne vom cunoasteeeee! tu persevereaza, nu te lasa, ok? 🙂

    ana 22 decembrie 2008 11:48 Răspunde
  • EU SA MA LAS!_SINCER IMI FAC GRIJI PENTRU MONICUTA MEA! RASPUNDE-MI,DRAGA!

    Cora 22 decembrie 2008 12:01 Răspunde
  • Buna tuturor ! Multumim pentru urari !
    Nu am deschis ieri calculatorul…
    Eu abia acum am aflat de intalnirea de pe 28. Voi fi la Sambata de Sus, la Manastirea Brancoveanu. Ma intorc pe 29. Dar voi incerca sa zbor, chiar si pe 28. Nu promit ca ajung, desi as vrea din tot sufletul…

    Camelia Vasiliu 22 decembrie 2008 12:58 Răspunde
  • ma simt cumplit de vinovata, pt ca eu am fost cea care a propus 28, desi stiam ca tu, Camelia vei fi la Manastire in perioada aceea… am uitat in secunda aceea, a fost fara intentie, am spus o data pur si simplu, cand as putea eu…. uf!

    ana 22 decembrie 2008 13:17 Răspunde
  • intreb cu jumatate de gura…29???

    ana 22 decembrie 2008 13:19 Răspunde
  • Eu indraznesc, daca si Alice e de acord, sa va propun o locatie: restaurant-club „La Scena” din Bucuresti, zona Unirii. E foarte frumos acolo, decorul este unul special, fiecare camera este amenajata ca o scena de teatru, cu pian, costume, tablouri frumoase, si din cate imi amintesc eu, au un separeu f dragut, aranjat ca o sufragerie, cu canapele, fotolii si masuta in mijloc, intim, discret, numai bun de stat la taclale si la o gustarica…
    daca Alice imi da ok-ul, eu ma pot interesa si eventual, face o rezervare pt 28 sau 29 sau pt ce data va hotarati…
    Iata pagina lor de web, ca sa va faceti o idee:
    http://www.lascena.ro/

    Moshu 22 decembrie 2008 13:33 Răspunde
  • Nu-i nimic, Ana. Tu vrei sa fie bine pentru toata lumea, dar majoritatea decide si Alice in primul rand. Daca voi putea sa ma rup de langa ai mei, o voi face, pentru voi, cu mult drag. E cam greu de ajuns la gara de acolo, sa iau un tren, dar sunt fata descurcareata… Daca nu, vor mai fi ocazii – lansari de carte, cu siguranta ! Nu va faceti griji din pricina mea.
    Alice, ma voi ruga pentru toti acolo, in acel colt de rai, pe care eu il iubesc mult, iar daca nu voi putea ajunge, o particica din sufletul meu va fi acolo, cu voi.

    Camelia Vasiliu 22 decembrie 2008 13:42 Răspunde
  • Am scris 100 de „acolo” in mesajul anterior…

    Camelia Vasiliu 22 decembrie 2008 13:43 Răspunde
  • a fost odata ca niciodata o zi de vineri.in care un baiat pe care mama lui il vedea print,iar altcineva cersetor (il vedea,nu-l vroia),a intrat intr-un loc care putea fi comparat cu o tabara (de refugiati),cu o plaja cu corturi,cu o petrecere fara motiv sau cu o sezatoare cu motiv.sau….poate cu o aniversare fara sfarsit?oameni scriind despre ei,oameni politicosi si aparent plicticosi (printii sunt un pic aroganti!),oameni alintandu-se.citeam printre randuri si ma strambam.prea se pupa toata lumea,prea se simteau acasa toti,prea erau ca-ntr-un „big brother” fara premiu.”x,te pup”,alice,te iubesc,”y,esti o comoara”,alice,te ador,”z,esti un miracol”,”ba tu”,alice,tu ce zici?
    totul frumos,toata lumea spunea vorba buna de care tot toata lumea avea nevoie si…bai,dar nu vi se termina tolba cu dragalasenii?
    lipsea obraznicul (printii isi permit sa fie obraznici,mai ales daca vita e corcita – vitza nobila,nu vaca).a scris,a intrat in joc,toata lumea s-a trezit (printii nu-s modesti).alice nume de poveste l-a la punct,ceilalti au solidarizat cu ea,alice a zambit,dar ceilalti n-au mai solidarizat…nici nu mai conteaza ce-a urmat,printul a fost ranit,a disparut in plina glorie,incununat de lauri,dar fara sa intre in istorie,amintirea lui a mai durat 3 zile…cam cat tine o minune si…gata.
    nu vin la voi pentru ca m-ati uitat.nu vin transformat in cersetor ca sa va stric armonia,petrecerea,sarbatoarea.vin sa-mi cer scuze pentru obraznicii si vin sa destram povestea dezamagind…sunt un om obisnuit,nici print,nici cersetor.
    nu stiu daca aveti timp sa ganditi in clipa asta ceva despre mine pentru ca sigur sunteti ocupati.va pregatiti,cumparati,impodobiti.pentru ca…mos craciun exista.ca e un brand (alice,mos craciun e un brand,da?),ca e un „implinitor” de vise,nu conteaza…dar exista.in noi,in copilaria noastra,in gandurile de adolescenta,in anotimp.si-l asteptam toti.cu orice.daruri,trairi,schimbari,inceputuri.important e ca ne da cu dragoste.sau ca ne da…dragostea.
    ramaneti cum sunteti,fiti cum va doriti,protejati-va visele.si mos craciun va veni.in fiecare an.

    tudor 22 decembrie 2008 15:03 Răspunde
  • Bine ai revenit, Tudor! Si noi suntem oameni obisnuiti, nu suntem pritese, nici printi. Poate d’asta gandul ca ne vom vedea, ne vom atinge, imi da fiori. Mi-e teama sa nu se destrame acea vraja. Dar, stiu ca Alice vrea acest lucru, vrea sa ne demonstreze ca suntem vii cu totii, ca existam cu-adevarat, ca suntem niste oameni normali.
    Peste o ora voi iesi din Bucuresti, voi merge intr-un loc sublim, un loc in care Craciunul nu inseamna doar brad, doar agitatia nebuna din supermarketuri. Acolo e ceva cu totul special. Acolo ne iubim cu totii si bogatii si saracii si tinerii si batranii.
    Va trimit un cantecel ce va descrie perfect ce vreau sa spun.
    http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/db696a31dc3494
    Va rog, ascultati-i versurile!
    Sa ne auzim cu bine si CRACIUN FERICIT! Si va iubesc enorm pe toti!

    Catalina 22 decembrie 2008 15:24 Răspunde
  • Buna dimineata lume frumoasa!!

    Alice multumesc ca vei trimite e-mailul cu intilnirea. Data. ora, loc… please. Ma rog sa stiu sa ajung acolo si sa nu ma ratacesc si ma mai rog sa fie un loc cu parcare, hihihihi. In programul meu eu pe 27 plecam cu ai mei la Braila sa ii instalez inapoi in casuta lor. Dar vad cum fac si ma prezint la intilnire. Abia astept sa va vvaaadddd … Mos Craciun, ma auzi? Sint Iana si multumesc pentru tot!!!
    Tudor, bine ai revenit… si atit. Daca am zis ca trebuia cineva ca tine printre noi mi-au zis ca n-am decit sa te caut daca iti dorul. So, welcome back, man!!

    Iana 22 decembrie 2008 16:02 Răspunde
  • Tudor,

    Ar fi gresit sa ramanem cum suntem, trebuie sa invatam ca altruismul si bunatatea nu sunt doar simple cuvinte…trebuie sa ne educam sufletele cu astfel de simtaminte, comunicam prin cuvinte aici, dar eu am invatat ( si cineva foarte drag mie, mi-a confirmat ) ca pot comunica si sufletele… Toti am fi mai buni si lumea ar fi mai buna, daca am invata ca nu ne putem ascunde in spatele cuvintelor, pe care unii stim sa la folosim cu extrem de multa maiestrie…eu nu ma numar printre aceeasi. Mereu am simtit mult mai mult si mai profund decat ceea ce am putut exprima vorbind…

    Sarbatori fericite!

    Cristina Socaciu 22 decembrie 2008 16:30 Răspunde
  • „nu ma numar printre acestia”

    Cristina Socaciu 22 decembrie 2008 16:31 Răspunde
  • Bravo Tudor, bine ai revenit ratacitor drag….Minunea nu a durat numai trei zile, chiar daca eu m-am suparat putin pe tine, n-am uitat ca ne-ai fost camarad de gand , dar cu trairi mai pamantesti….Ana este cea care te-a tot amintit dupa plecarea ta, stia ca esti pe aproape….stie ea ce stie….
    Cora, iubita mea acum am intrat pe blog, si ti-am vazut chemarile, am simtit eu ceva ca ma cheama , striga deznadajduit cineva…erai chiar tu povestitor drag…
    N-am indraznit sa-l mai „man ” de acasa pe romeo al meu…..Am avut o zi plina si ieri si astazi….
    Astazi am mers la Mos cu Rucsandra asa cum iti povesteam, si cu toate ca nu-i chiar in apele ei (e cam maraita si mananca tare rau de o sapt) a reusit sa-si infranca morocaneala, si a facut show…a fost atractia petrecerii….Apropo Cora draga,daca reusesti sa te sincronizezi cu stirile locale (antena, pro) poate te intalnesti cu Mosul nostru de astazi ….fetita aceia in rochita alba si bolerou cu blanita rosie din poala Mosului este puiul meu….ea este cea care l-a intampinat pe Mos si n-a mai vrut sa plece din bratele lui..
    Ce sa-ti spun despre intalnirea noastra pe care o astept de mult….
    Nu stiu , am un plan…trebuie sa vorbesc cu Romeo al meu….Nu sunt genul de om care sa inventez o plecare spunandu-i cine stie ce baliverne asa ca daca nu reusesc sa-l surprind placut cu toata povestea asta pe care va trebui sa i-o marturisesc s-ar putea sa nu ajung…
    Stii , stau destul de mult timp plecata de acasa , ca asta-i job-ul, iar el ma steapta cuminte de ani buni, si am senzatia ca a cam obosit in asteptarea lui deznadajduita, de aceea ne-am propus ca in aceasta perioada sa ne fim mai aproape….si sa mai discutam si de ale noastre…
    Ti-am spus ca am un plan, o bag pe Simona (catrina) la inaintare, si de Craciun ii fac cadou cartile ei….L-am surprins citind tangoul din decmbrie, si se amuza copios de articolele simonei..Asa ca poate-mi iese…
    ne auzim oricum
    va imbratisez cu drag pe toti

    monica 22 decembrie 2008 16:39 Răspunde
  • ce Cora draga, nu esti pe fir ?!?!?
    Poate ne vedem pe 25 sau 26, in galerie la Real, la locul de joaca (stii unde-i , nu ?!) …
    Am s-o duc pe Rucsandra (daca se va simti mai bine) ….mai vorbim pana atunci…
    Ana , buna de ea ca sa multumeasca pe toata lumea vorbea de 29. Ana pentru mine ori 28 ori 29 este ok, daca va fi sa ajung….
    alice, daca nu-ti cer prea mult as vrea sa-mi trimiti „coordonatele ” intalnirii noastre , nu pe adresa postata aici ci pe cealalta (cea de pe care ti-am trimis materialul cu Shania) daca nu-ti cer prea mult….daca ai trimis deja , inseamna ca o sa-l citeasca romeo al meu inaintea mea…
    te imbratisez cu drag si dor minune

    monica 22 decembrie 2008 16:53 Răspunde
  • Mona mea…eu vreau sa vii si tu .Musai!!! mai vorbim ,bine?
    Tudorele,inginere,bine ai venit! Va sarut!Am treaba,muuuuulta!!!!

    Cora 22 decembrie 2008 16:57 Răspunde
  • Zi,monicuto!Te ascult!

    Cora 22 decembrie 2008 16:58 Răspunde
  • Alice,draga mea ,deci E- Mailul meu corect e cu numele de familie in fata si apoi prenumele…celalalt nu exista! Te rog iarta-ma sunt asa zapacita ca l-am scris gresit! Te ador!!!

    Cora 22 decembrie 2008 17:04 Răspunde
  • Monica,
    iti tin pumnii si as vrea foarte mult sa vii si tu. Eu chiar acum i-am zis sotului meu si a zis : „fetele cu revista? te duci, Iana te duci!”

    Iana 22 decembrie 2008 17:41 Răspunde
  • Va scriu grabita, si fericita, am ajuns la voi, am ajuns acasa, si in casuta, dragii mei dragi, cei mai dragi! Eu pot si pe 29, puneti-va voi de acord. Tudor, inginer risipitor, bine ai venit inapoi, bine ca ai venit si intaia data. Vii la intalnirea noastra, da? Ca sa fiu cinstita, chiar am nevoie sa vii, masina mea nu are cauciucuri de iarna si, in general, iarna asta nebuna m-a luat complet si splendid prin surprindere.

    Alice Nastase 22 decembrie 2008 17:41 Răspunde
  • Leda prieten de nadejde ce ne esti, iti multumesc pentru caldura sufletului tau de a ne primi la tine, de a ne gazdui pe noi cei veniti de departe…
    In ceea ce ma priveste nu va fi cazul….caci daca va fi sa ajung (ceea ce-mi doresc din tot sufletul, din toata inima mea) am unde locui….
    Ce nu stie Cora mea ce ma considera ardeleanca de-a ei este ca, eu vin tocmai din Bucuresti (nu-s bucuresteanca , dar is traita ani buni acolo)…asa ca sunt oarecum ca „acasa”, cu masa casa, rude, prieteni si tot „tacamul”. Insa mai acasa ma simt aici la Deva , decat in Bucurestiul ala insalubru, si urat si pervers…iertare cer tuturor celor ce sunt indragostiti de acest oras….eu nu mai sunt….si cand te gandesti ca nu-mi imaginam viata in alta parte decat acolo….insa tare ma revendica multi si multe de acolo…..Nu mai vreau sa ma intorc decat in vizita, imi sunt de ajuns vizitele lunare (numite sedinte) la care sunt obligata sa particip.
    Draga mea Cora , nu cred ca-ti poti imagina cat de mult vreau sa fiu acolo cu voi toti , dar sper sa-mi indeplineasca Mosul dorinta (caci alte daruri nu vreau)….
    Daca nu va fi asa, inseamna ca n-am fost indeajuns de vrednica sa merit asta…..

    monica 22 decembrie 2008 17:48 Răspunde
  • Uraaa ca Alice poate si pe 29! Din punctul meu de vedere e super pe 29. Pe 28, nu cred ca as fi ajuns.
    Haideti sa ne organizam putin, vreti ?
    Fiecare sa scrie daca poate veni in aceasta perioada, daca prefera 28 sau 29, sau daca poate in oricare din aceste 2 zile. Haideti sa incercam sa dam raspunsurile mai repede, pentru ca Alice sa ia hotararea decisiva. Si eu am emotii mari. Abia astept sa va imbratisez !
    Ana, Monica, Iana, Cora, Catalina, Nina, Muritor, Valin, Moshu, Tudor, Cristina, Leda si va rog sa ma iertati ceilalti, pe care nu i-am amintit.

    Camelia Vasiliu 22 decembrie 2008 18:02 Răspunde
  • Iana,
    si eu vreau sa te imbratisez…si eu vreau sa vin…
    aseara pe la ora 22 (ora noastra) vorbeam de tine…ii spuneam dragului meu Romeo c, corespondez cu niste prietene Iana din America si Simona din Canada….stii tu din postarile mele din alta casuta, despre demersul meu de a incerca sa-l rup de aici catre zari mai bune, iar el imi spune:
    ” dar cand ai tu timp „gurita” sa te-ntretii cu fetele la povesti cand tu vii rupta de la munca !!!”
    Ups….cum s-o dreg (imi spun)…
    „am invatat dragul meu ca in ultimul timp sa-mi mai fac timp si pentru bucuriile mele nevorbite …spre exemplu ce a-i zice daca dau la Filologie ?!!
    ” ce sa faci tu cu filologia mama, ca murim de foame….chiar daca se maresc lefurile tu esti invatata sa consumi nu gluma…
    ” vreau sa scriu, romeo al meu..
    „gurita, n-am vazut nici un scriitor indestulat,asa ca nu cred c-o sa fii tu prima…”
    am abandonat subiectul intr-un tarziu….dupa ce mi-a spus raspicat nu vreau sa plec din tara asta nenorocita, e aia pe care o merit ca n-am fost destul de bun sa plec atunci cand mi s-a oferit….
    A, si i-am mai spus ca in vara vine Iana la Deva cu microbiologul ei cu tot….
    A zambit…

    monica 22 decembrie 2008 18:04 Răspunde
  • 28,29, 30, 31, cand vreti voi. Eu sunt aici

    Leda 22 decembrie 2008 18:15 Răspunde
  • Haideti, mai departe! Ana, entuziasmul meu este cam exagerat ? Oare trebuie sa vin putin la tine sa ma linistesc ??

    Camelia Vasiliu 22 decembrie 2008 18:22 Răspunde
  • Same here!

    pot sa vin cind vreti voi 28 sau 29… mi-e totuna caci vin in Bucuresti sa va vad apoi plec in urbea mea natala. Bucurestiul este casa mea de-a doua…

    Iana 22 decembrie 2008 18:27 Răspunde
  • Cora, cum de ai uitat de „Intunecare” ? M-am zvarcolit o vara intreaga din cauza ei…
    Uneori, am senzatia ca Cezar scrie cu mult mai bine decat Camil… (apropo, Alice are ceva din Doamna T)
    Huliganii lui Eliade… Nunta in cer….Adela lui Ibraileanu (stiu, e mai usurica) …Accidentul lui Sebastian… Orasul cu salcami…Adam si Eva

    Cand eram adolescenta si imi imaginam propria nunta, mereu aveam in minte si visam la…balul Natasei… apoi, crescand…. am trait aceeasi scindare a Kareninei….

    Acum…Jurnalul unei fete greu de multumit. Jeni Acterian e… genul de femeie tango…

    Lista nu e nici pe departe exhaustiva… va salut si va imbratisez!

    Iulia M 22 decembrie 2008 18:38 Răspunde
  • Monica,
    zimbesc si eu.

    Iana 22 decembrie 2008 18:43 Răspunde
  • Ah…am uitat de Un om sfarsit, al lui G. Papini….de Lolita lui Bulgakov…iar Maestrul si Margareta lui ma urmaresc ori de care ori imi doresc sa nu imbatranesc niciodata…
    Imi amintesc ca, odata, am vrut neaparat sa insotesc un prieten de la Litere la unul din seminarii, pentru ca se discuta Maestrul si Margareta… si imi cam bateam joc de …Individul cu lornion si suita lui ridicola…

    Cand traversam spre Universitate, am alunecat pe linia de tramvai, am cazut destul de rau, mi-am prins un toc in pietrele de macadam si…venea tramvaiul… nu ma puteam ridica…paralizasem…baiatul era ingrozit, se tot chinuia sa ma ajute..sa ma ridic….tramvaiul a oprit la jumatate de metru de mine.

    Iulia M 22 decembrie 2008 18:54 Răspunde
  • Lolita…am citit-o toamna aceasta… lo, lo-la. lo-li-ta…

    Cristina Socaciu 22 decembrie 2008 19:04 Răspunde
  • Cora, scuze, acum am vazut ca ai mentionat si Intunecare….

    Ma bucur pentru voi ca o sa va intalniti , in sfarsit… cred ca, daca te poti inconjura in viata de 2-3 oameni deosebiti, cu sufletul curat si mintea neobosita, nu-ti mai trebuie nimic..decat sanatate…

    Iulia M 22 decembrie 2008 19:06 Răspunde
  • Nu mai e nimeni aici?… Si eu care ma pregateam sa va spun ca… sunteti atat de coplesitori prin frumusetea voastra… multumesc mult pentru urari….uitasem de Sf. Iuliana… de fapt, asa ma cheama…insa prietenii imi spun Iulia… si stiti ceva, si eu sunt rac 🙂

    Stiu ca sunt in contratimp cu discutiile voastre, insa ..abia azi am putut reveni…si recuperez cat de mult pot.

    Era chiar pacat sa nu va intalnititi… as veni cu drag, dar sunt cam departe de Bucuresti… sau… poate am sa comit un act de nesupunere si am sa fug….poate vin si eu la intalnirea cu voi.

    Mi-ati lipsit, Zeite….si voi , Muritori…

    Iulia M 22 decembrie 2008 19:29 Răspunde
  • Iulia, eu sunt aici…tacuta, dar te citesc…

    Cristina Socaciu 22 decembrie 2008 19:33 Răspunde
  • Te imbratisez, Cristina…

    Iulia M 22 decembrie 2008 19:34 Răspunde
  • Multumesc, Iulia…
    Eu te tin de mana…strans…

    Cristina Socaciu 22 decembrie 2008 19:36 Răspunde
  • Iulia,
    intrasem sa spun: ce nu vii si tu? comite actul de nesupunere si vino!

    Iana 22 decembrie 2008 19:36 Răspunde
  • SAlut,suflete! EU pot oricand ,daca vreti,29,29 sa fie!Dar vreau sa vina si monica mea!!!

    Cora 22 decembrie 2008 19:40 Răspunde
  • Iulia M da am vazut ca iti place cam ce citesc si eu! …Si Papini!

    Cora 22 decembrie 2008 19:41 Răspunde
  • Pe ce data s-a hotarat? 🙂

    Iana, nu-mi spune de doua ori… ca s-ar putea sa rup lanturile astea ale conformismului si s-ar putea sa petrec clipe magice cu oameni desprinsi din carti…
    da, da, asta e senzatia mea, ca sunteti cu totii coborati din cartile pe care le-am adorat, care ne-au marcat si fara de care nu am fi oamenii de astazi…

    Muritor, ce mai zici?…

    Iulia M 22 decembrie 2008 19:42 Răspunde
  • Iana,veselie,ce faci?

    Cora 22 decembrie 2008 19:49 Răspunde
  • Cora, muncesc si mai scriu si pe aici…
    am citit ieri noapte comentariile de duminica. Si vreau, vreau, vreau sa ne intilnim!!!
    altfel, fac bagaje: impachetez, cintaresc, despachetez, impachetez iar… si cind o sa ajung la check-in, miercuri, o sa fie ca intotdeauna greutatea depasita. hahahahha dar macar ma straduiesc.

    Iana 22 decembrie 2008 19:53 Răspunde
  • Esti o dulce!

    Cora 22 decembrie 2008 19:56 Răspunde
  • Mi-e drag sa vad ca va e bine.
    Miroase cumva a cozonac?????

    iulia_bm 22 decembrie 2008 20:26 Răspunde
  • Nu,nu miroase lichiorul meu de oua! Nu cred ca ajunge Craciunul!!!!

    Cora 22 decembrie 2008 20:37 Răspunde
  • Anul trecut, pe vremea asta, eram cu Alice in Grecia, tremuram printre ruine (am stabilit in prealabil ca e obligatoriu sa le vizitam si sa ne fotografiem cu dumnealor, deoarece, altfel, ar fi spus lumea ca ne-am dus la Atena doar ca sa batem tavernele cu mincare delicioasa, bautura buna si greci patimasi).
    Strazile erau cocosate de portocali plini de fructe, ii pozam isteric, amindoua, eram ca niste japonezi scapati de sub control.
    Azi, eu sunt priponita aici, iar voi, dragii mei, va pregatiti sa va intilniti pe 29 si sa-mi rupeti sufletul, sa ma faceti geloasa, cum aveti obiceiul de cind va stiu 🙂
    Sa faceti poze la intrunirea voastra si sa-mi trimiteti neaparat, dar nu tandre, nu fericite, nu stralucitoare, ca sa nu sufar. Trimiteti-mi poze cuminti, camaraderesti, pe alocuri bosumflate, ca sa-mi priasca si mie Craciunul, va implor.
    A, si va anunt, pe aceasta cale, ca Alice ma iubeste cel putin la fel de mult ca pe voi, deci absenta mea de la fata locului n-o sa va aduca niciun beneficiu sentimental 🙂
    Dragilor, iubesc prietenia voastra si frenezia voastra si iubirea voastra.

    Simona Catrina 22 decembrie 2008 20:44 Răspunde
  • dragii mei, eu si Catalina lucram pe 29 pina la ora 18 .Venim din P-TA Presei .Pe 28 putem, nu depindem de o ora ,dar pe 29 putem numai dupa ora 19 .Astept vesti de la voi, imi tremura miinile , nu ma pot concentra. Am inceput sa numar zilele .Va imbratisez .

    nina dumitru 22 decembrie 2008 20:46 Răspunde
  • pe 28 nu poate camelia, pe 29 nu pot nina si catalina…. un 30 liciteaza cineva?

    ana 22 decembrie 2008 20:56 Răspunde
  • 30…mi se pare …Mai voi vreti sa fac revelionul in tren?

    Cora 22 decembrie 2008 21:03 Răspunde
  • Iubita mea Ana ,si 29 si 30 sunt la fel pentru noi.Jumatate din colegii mei sunt plecati de luni in concediu .Putem veni si pe 29 dar numai dupa 7 . In Bucurestti se circula destul de bine, vad zilele astea. Astept un semn de la voi .

    nina dumitru 22 decembrie 2008 21:06 Răspunde
  • eu zic sa fie pe 28, chiar daca sacrificam pe cineva… sint rea? sa ma scuzati..

    Iana 22 decembrie 2008 21:12 Răspunde
  • Simona Catrina,

    noi am fi chiar … duse si dusi rau – in sensul ca ospiciul Anei nu ar fi de ajuns, daca am intra macar pentru o secunda in competitie cu tine la inima lui Alice.

    noi ne multumim cu locul nostru, care este oricum foarte privilegiat.

    Iana 22 decembrie 2008 21:16 Răspunde
  • poate totusi nu sacrificam pe nimeni.

    ana 22 decembrie 2008 21:29 Răspunde
  • Simona, iubirea ca a voastra nu va mai fi pe pamint. Noi suntem fericiti ca Alice ne-a deschis poarta inimii ei cit un ocean.Si nu voi inceta sa sper ca dupa aceasta intilnire vor fi si altele.
    Si ca drumurile noastre se vor impleti cu ale tale.

    nina dumitru 22 decembrie 2008 21:31 Răspunde
  • Buna seara, dragilor,
    Mi-ar placea tare mult sa ne vedem pe 28 sau pe 29. Alice, abia astept sa primesc e-mail-ul de la tine. „La Scena” arata foarte bine, intr-adevar, dar sa o lasam pe Alice sa hotarasca. Ar fi minunat sa fie ambele minuni cu noi, adica Alice si Simona Catrina…Indraznesc sa va rog ca intalnirea sa fie pe 28 sau 29, nu pe 30. Va imbratisez si abia astept sa ne vedem 🙂

    Bianca 22 decembrie 2008 21:45 Răspunde
  • Mai sunt baietii astia, care nu dau niciun semn. Ce o fi cu ei ?

    Fetelor (si baietilor), daca Nina si Catalina nu pot decat dupa ora 19 si a 2-a zi merg la serviciu, le va fi si greu si nici nu vor ajunge de la inceput la intalnirea noastra pe 29. Pe 30 lumea se pregateste de Revelion, Ana. Cora ia trenul inapoi spre casa…
    Duminica, pe 28, pare a fi solutia cea mai buna. Daca nu veti hotara o ora prea matinala pentru eveniment, poate ajung si eu. Iana are dreptate – la urma urmei nu este un sacrificiu; voi fi intr-un loc sfant si cu siguranta Dumnezeu imi va indrepta pasii cum va fi mai bine.

    Camelia Vasiliu 22 decembrie 2008 22:13 Răspunde
  • Dragii mei, as suferi nespus daca cineva ar fi sacrificat. Poate ne putem sincroniza.Camelia, esti un om deosebit, cred ca ti-am mai spus .Avem nevoie de rugaciuni cu totii. Am fost foarte fericita cind ai spus ca te vei ruga pentru noi.Stiu ca ne vom vedea.Catalina asteapta de la mine uin semn.Astept si eu vesti

    nina dumitru 22 decembrie 2008 22:24 Răspunde
  • Dragele mele,Dumnezeu ne va lumina pe toti si sigur ne vom intalni!Pentru ca sufletele noastre prea se cauta!!!
    Muritor,de atata vreme ,nici un semn?Pai se poate…!?

    Cora 22 decembrie 2008 22:31 Răspunde
  • Monico,Gurita,tu nu mai ai nici o veste?

    Cora 22 decembrie 2008 22:33 Răspunde
  • Cami…esti inteleapta, si ai o stare buna, te simt. Sa vezi si dupa ce vei veni din acele locuri sfinte…. cata energie vei avea de daruit. O sa vreau sa stau pe langa tine… 🙂

    ana 22 decembrie 2008 22:38 Răspunde
  • Pai fetelor,vorbim despre o intalnire in miez de iarna ,o incredibila intalnire!

    Cora 22 decembrie 2008 22:43 Răspunde
  • Eu sunt Dori si va urez Sarbatori Fericite tuturor! Acum ma duc la culcare. Noapte buna!

    Camelia Vasiliu 22 decembrie 2008 22:46 Răspunde
  • Cora,
    eu m-am dus acasa si am zis (de bucurie, si neavind alt prieten mai bun pe aici in afara de sotul meu): eu vorbesc pe blog cu cei care scriu revista Tango. „ce revista?” – revista aia pe care o primesc eu din Romania.. „Aaaa…” Apoi, azi am zis la telefon: ma intilnesc cu cei de pe blog de la Tango, in Bucuresti. „cu fetele de la revista? Te duci Iana , te duci acolo, ma bucur pentru tine..

    daca mi-ar fi zis el mie ca se duce sa se intilneasca cu blogarii de la Tango … hmmm nu stiu… mai mult ca sigur as fi zis: ‘de cind vorbesti tu pe blog? ” si sigur as fi zis: „vin si eu cu tine”..

    De cauza asta eu n-as insista pe linga muritor si nici pe linga Tuodr sau Valin, desi recunosc mi-ar place sa ii intilnesc pe ei si pe jumatatile lor mai bune.

    Iana 22 decembrie 2008 22:50 Răspunde
  • Ce viteaza sunt eu aici la 400 km de voi! Dar asa mi se inmoaie genunchii la gandul ca voi fi langa voi,tocmai eu…provinciala si anosta!Mi se face frica,maiiiiiii!
    Ei,sa nu credeti cumva ca oi fi chiar asa salbaticiune!Noroc ca Tristan! al meu m-a scos de 2-3 ori prin lume…noroc cu el!Si acum,noroc cu voi!

    Cora 22 decembrie 2008 22:50 Răspunde
  • Noapte Buna scumpo… ingerashii sa fie cu tine!

    Iana 22 decembrie 2008 22:50 Răspunde
  • Dori,darul lui Dumnezeu,te sarut ca pe Silviuta mea,printeso!!!

    Cora 22 decembrie 2008 22:52 Răspunde
  • Tu,iana esti norocoasa cu microbiologul asta al tau.Baiat bun,ii plac si dacii mei!!!Asa da !

    Cora 22 decembrie 2008 22:53 Răspunde
  • Cine s-ar fi gandit ca vom ajunge aici,sa ne tinem de mana cu adevarat,noi si Alice,a noastra!

    Cora 22 decembrie 2008 22:56 Răspunde
  • Cora,
    nu voiam sa atrag atentia asupra lui, a microbiologului (suna distractiv meseria lui? ca mie nu mi se pare) ci asupra faptului ca imi inchipui ca e mai greu sa spuna barbatii acasa ma duc sa ma intilnesc cu fetele de la Tango…

    Iana 22 decembrie 2008 23:00 Răspunde
  • Da Iana ,am inteles ce vrei sa spui…noi femeile suntem mai rele,recunosc si eu! Aici cam rar auzi de meseria asta! un pic da, suna distractiv.

    Cora 22 decembrie 2008 23:12 Răspunde
  • Tie nu ti-*e groaza Iana de atata drum,cu puisorul tau mic…?

    Cora 22 decembrie 2008 23:17 Răspunde
  • Ana ,nu mai spui nimic,draga? Atata ne-ai tratat ca unii am si disparut,deja!!!!

    Cora 22 decembrie 2008 23:18 Răspunde
  • Cora,
    vorbim despre asta dupa ce ajung acolo, caci acum nu pot nici macar sa scriu. Sint pregatita dar… offf mi-e groaza mie de una singura de atita drum. In fine, sper sa iesim cu bine din asta.

    Iana 22 decembrie 2008 23:22 Răspunde
  • O sa fie bine,draga mea,va fi bine!Mie mi-e groaza si de un drum pana la Bucuresti,zau!Plus ca asa nu-mi place orasul!

    Cora 22 decembrie 2008 23:25 Răspunde
  • Numai timpenii fac… dar cred ca toata lumea se gindeste la sarbatori. Mi-a trimis seful meu un raport pe care trebuia sa il vizeze. E semnat de el, semn ca l-ar fi citit. Raportul are titlul: Profit and Loss Account Septembrie – Decembrie 2008

    Iana 22 decembrie 2008 23:26 Răspunde
  • Tu ce anume lucrezi,Iana? Economist,cumva?

    Cora 22 decembrie 2008 23:28 Răspunde
  • da.

    Iana 22 decembrie 2008 23:32 Răspunde
  • Am stat acum vreo 12 ani 2 saptamani in Bucuresti!Am crezut ca nu mai ajung acasa odata!Nu as putea cred sa ma obisnuiesc,niciodata!Pentru cei ca mine…raiul e provincia!

    Cora 22 decembrie 2008 23:33 Răspunde
  • Si eu,la fel desi simt tot mai mult ca n-am ce cauta in zona asta.Nu-mi place deloc ceea ce fac.

    Cora 22 decembrie 2008 23:34 Răspunde
  • Iar suntem numai noi,Iana! Toti or fi obositi,de nebunia asta a sarbatorilor.Si eu sunt ,dar nu m-as mai dezlipi de voi!

    Cora 22 decembrie 2008 23:37 Răspunde
  • Mie imi place ce fac. Daca n-as face asta habar n-am la ce m-as pricepe.
    E ritmul cam nebun in sensul ca ianuarie -aprilie e ca la nebuni… si dupa e destul de liniste. Imi iau de obicei liber macar o saptmina la sfirsitul lunii decembrie apoi muncesc ca nebuna pina in aprilie, cite 11-12 ore pe zi inclusiv simbata.

    Iana 22 decembrie 2008 23:42 Răspunde
  • Cred ca ma duc la culcare.Sunt fara puii mei care s-au dus la tara,la bunici,cateii si papagalii lor,si incep sa-mi lipseasca deja!Va doresc o noapte linistita,calda si odihnitoare,tuturor!Vorbim maine,da?

    Cora 22 decembrie 2008 23:43 Răspunde
  • plec si eu acum spre casa … sa mai impachez un pic.
    sa dormiti bine cu totii si abia astept marea intilnire…

    Iana 22 decembrie 2008 23:43 Răspunde
  • Tie Iana prietena de departe departe,spor la treaba!Abia astept sa te vad! …ca de cunoscut am senzatia ca te stiu de cand..lumea!Te sarut!

    Cora 22 decembrie 2008 23:44 Răspunde
  • Dragă Ana, căţeluÅŸul a mai prins un pic de încredere, mai dă din coadă, mai dă din absenţă, mai dă din speranţă… MulÅ£umesc :))

    amalia 22 decembrie 2008 23:45 Răspunde
  • Noapte buna ,draga Alice!Somn usor!

    Cora 22 decembrie 2008 23:47 Răspunde
  • tudor, ai descris foaaaarte misto adunarea noastra pe blog.
    mare parte din „fetele” de pe aici sunt mame asa ca intelegem cum e sa ne vedem copiii ca pe niste printi (printese).
    mesajul tau e grozav, e cuvantul unui copil teribil in pragul sarbatorilor.
    esti un baiat tare destept, si simti tu ceva compatibilitate cu locul asta, precis. si mai simti si ca nu prea te-au putut uita locuitorii lui, degeaba te rasfeti, ca simti care e adevarul 🙂
    parerea mea, ca esti ceva mai mult decat un „om obisnuit”, dar noroc ca nu ma intreaba nimeni pe mine, nu? ;))
    bine ai revenit, tudor, print si cersetor, copil istet ce esti. ma bucur sincer.

    ana 23 decembrie 2008 0:07 Răspunde
  • Na , ca v-am prins – vrajitoarelor !
    scuze asta era din alt film…aaaa , alta poveste ca nu mai nimeresc…
    si ce ziceati?! cum e cu banca cu creditele, cu salteaua relaxa, cu inelul de diamant ?!?!!?
    acum inteleg de ce nu mai venea monica mea acasa.
    si eu care-mi faceam atatea griji !

    romeo 23 decembrie 2008 0:33 Răspunde
  • heloo !!!
    ce faceti dragii mei , nu v-ati trezit inca ?! Cora draga nu ne dai tu desteptarea in dimineata asta?!
    Ce faci minune alice nu-i dai accept lui Romeo ?!
    v-a scris aseara , voi n-ati vazut ?!

    romeo 23 decembrie 2008 9:53 Răspunde
  • Merita sa cautati si sa cititi povestirile sciitorului kirghiz Cinghiz Aimatov,GEAMILIA si ADIO,FLOARE GALBENA fiind unele dintre cele mai frumoase scrieri de dragoste .
    Au fost multe carti ce mi-au marcat copilaria,adolescenta ,iar acum la maturitate am Cartile Tango,Revista Tango.Multumesc .

    Daniela 23 decembrie 2008 9:54 Răspunde
  • heloo !!!
    ce faceti dragii mei , nu v-ati trezit inca ?! Cora draga nu ne dai tu desteptarea in dimineata asta?!
    Ce faci minune alice nu-i dai accept lui Romeo ?!
    v-a scris aseara , voi n-ati vazut ?!

    monica 23 decembrie 2008 9:59 Răspunde
  • Buna dimineata! Monico,veselie mare la tine!Mi-ai luat-o inainte!Ce urat e afara la noi…si calul sta in ploaie si Decebal si el!

    Cora 23 decembrie 2008 10:14 Răspunde
  • Bucurestiul,ce face azi?

    Cora 23 decembrie 2008 10:15 Răspunde
  • Aha..Romeo a prins drag de noi!?

    Cora 23 decembrie 2008 10:19 Răspunde
  • Alice,Ce*ar fi sa rasari un pic pentru noi azi…e o vreme asa posaca si urata aici …ca un zambet de-al tau ar fi exact ce ne-ar lipsi!Te strang langa inima mea sarata..si va iubesc pe toti…ca sarea in bucate!!!!

    Cora 23 decembrie 2008 10:27 Răspunde
  • cora draga,
    foarte urat afara, si care asteptam fulgii…
    apropo calul e in scara, fara Decebal l-a lasat la cumparaturi
    auzi ce zice Romeo:
    „da am prins drag de noi fetele ca doar nu de noi baietii….Ar fi si culmea, nu?!”

    monica 23 decembrie 2008 10:52 Răspunde
  • Neata, fete vesele si dragute! Uite, rasar si zambesc! Am o problema cu internetul acasa si nu pot sa fac ce vreau, iertati-ma! Spune-i lui Romeo sa mai astepte putin, ca rezolv! Of, de cand m-am intors din Copenhaga, toate-mi merg pe dos. Cred ca, totusi, e ceva putred in Danemarca. Noroc ca m-am intors acasa, unde e frig si rau, dar va am pe voi, dragii din casuta. Revin!

    Alice Nastase 23 decembrie 2008 11:35 Răspunde
  • Maiiii!Ai fost la Hamlet,acasa Alice! Ce mai face,baiatul?tot asa trist si retorico-intrebator cum il stim?
    Romeo,nici nu stii ce ma bucur ca esti in gasca!Ai o minune de nevasta !Noi toti de pe aici o iubim ,sa stii!!!

    Cora 23 decembrie 2008 12:18 Răspunde
  • Romeo says:
    si eu o iubesc !
    daca si voi i iubiti, asta ce inseamna ca ne mutam impreuna.
    la cine ne mutam ca voi sunteti multi, iar casa mea nu-i atat de mare sa ne-ncapa pe toti…

    monica 23 decembrie 2008 12:28 Răspunde
  • Pai lasa ,Romy ca avem casuta asta virtuala unde incapem oricati!!!

    Cora 23 decembrie 2008 12:39 Răspunde
  • Nimeni in casuta? Sunteti la cumparaturi cu totii,va stiu eu! Vedeti numai ca e recesiune!Cumpatat,cumpatat!

    Cora 23 decembrie 2008 13:16 Răspunde
  • Am atata treaba …si chef deloc!Cine imi spune o vorba buna sa prind si eu curaj?

    Cora 23 decembrie 2008 13:22 Răspunde
  • curaj, Coraaa! esti iremediabil indragostita de casuta asta, se vede, se simte, si noi la fel, dar hai, organizeaza-te scumpa mea, sa nu uiti periuta de dinti si cartea preferata, nu-ti uita naravul acasa, si verifica listele de 3, 4 ori, da?? spor la treabaaa! toata lumea fierbe, eu una schimb asternuturi, fac curatenie si ma simt bineee, ma gandesc la voi, va iubesc, e sarbatoare, ne vom vedea, ce bine! ce Mos Craciun bun!!!

    ana 23 decembrie 2008 14:10 Răspunde
  • Esti minunata; esti precum o persona foarte draga mie, (ca si tine), de la care am invatat sa fiu si eu, ca apa, napraznica si tare involburata, dar si stapinita. Ti-am ramas dator cu Buna Dimineti si Nopti Linistite; dar sa ma ierti, te rog. Uite iti fac o confidenta, poti sa crezi ca avem „grupa de singe” apropiata ?!

    Valin 23 decembrie 2008 14:11 Răspunde
  • Adica tu Cora, cu tine vorbeam;

    Valin 23 decembrie 2008 14:12 Răspunde
  • eu am inteles valin, sa stii. nu mi-am imaginat nicio clipa ca imi spuneai mie :))

    ana 23 decembrie 2008 14:13 Răspunde
  • Cora, pentru lipsa ta de chef, uite, iti recomand un film, sper sa ruleze si in Romania. Si recomand tuturor o fraza din acest film : „Just because it is, doesn’t mean it should be”…
    http://www.youtube.com/watch?v=-ScKmUFBYqI&feature=related

    Tudor, si eu iti spun bine ai revenit ! Cu sinceritate. Si, ca intre noi, iti recomand sa nu mai pleci, indiferent de ceea ce se va spune sau scrie aici. Reactiile noastre sunt,de cele mai multe ori, limitate, eu insumi regret ca,data trecuta, am avut reactii nepotrivite fata de postarile tale.Voiam sa precizez asta,definitiv, fara alte comentarii.
    Tuturor, va multumesc mult pentru cuvintele voastre de-a lungul timpului. Ati fost lumea mea, oricat de fad ar suna asta. A fost ca o poveste,intr-un taram indepartat, intre o „fetita cu inima rosie” si ceilalti, in care si eu am avut un rol. Au fost si furtuni, si impacari si plecari. Important este ca lumea asta, povestea asta vor continua. Si, citand din filmul pe care il recomandam mai sus, „motivul pentru care spunem povesti este cel mai important lucru din lume.Astfel ii pastram pe cei dragi etern împreuna. ”
    http://www.youtube.com/watch?v=-7R2mN6D3sQ&feature=related
    Va multumesc pentru aceasta poveste. Va doresc Sarbatori Fericite.

    muritor 23 decembrie 2008 14:16 Răspunde
  • Ana…….de un timp traiesc un cosmar, cel al neputintei, al privirilor din spatele privirilor, care asteapta, cum astept si eu;
    Dar ma zbat, de moarte chiar, de disperare. Am sufletul pustiu si inima smulsa.
    Stii, nu ma acuz decit pe mine si cred in El.
    Iarta-mi divagatia de la subiectul postat, incerc sa fiu disciplinat, si stiu ca sunt iertat.

    Valin 23 decembrie 2008 14:35 Răspunde
  • valin, inima nu ti-e smulsa, e o senzatie cruda si rea, dar doar o senzatie. vei trai cu inima cu tot, si iti vei reveni. credinta e cheia, si o ai. din zbateri ne ridicam cu totii mai curajosi si mai drepti, sa stii. crede-ma ca va rasari soarele! va fi primavara si va inmuguri sufletul tau acum pustiit.

    ana 23 decembrie 2008 15:06 Răspunde
  • Neata lumeee

    Romeo,
    va mutati la mine cu totii ca e loc destul. si uite asa facem introducerea lui Romeo in „lumea noua”. Bine ai venit p-aci.
    Valin,
    Ana a zis tot… crede-o, e adevarat!

    Iana 23 decembrie 2008 16:31 Răspunde
  • Alice,
    ne mai intilnim?

    Iana 23 decembrie 2008 16:32 Răspunde
  • Cora ai plecat si tu la cumparaturi acum?
    nu luati tot din magazine, OK? mai lasati si la altii..

    Iana 23 decembrie 2008 16:39 Răspunde
  • Va sarut dragii mei ,lumea nemiloasa a cifrelor ma fura, am intrat de citeva ori si nu am putut sa las nici un gind,Catalina e departe , si cind e departe ma simt foarte rau.
    Valin, aici in casuta fetitei cu inima sufletul respira, ranile se vindeca, inima se repara.
    Si eu, cind am pasit sub acest acoperis ,aveam sufletul plin de indoieli,obosit sa mai spere, sa mai vibreze. Locatarii acestei case mi-au redat optimismul ,doza de fericire zilnica,
    Il chem pe administratorul destoinic,Ana, sa ne scoata din impas. Eu ma lupt de zor aici cu conturile, am suparat-o pe Catalina tot anul si atunci cind se intoarce vreau sa fie bine.
    Iubitii mei ,cind ne vedem? Imi tremura miinile de emotie, trebuie sa fug si astept cuminte un raspuns de la voi .Va imbratisez si fug.

    nina dumitru 23 decembrie 2008 16:52 Răspunde
  • Iana,iubito,nu am plecat …sunt pe aici prin Palatul de Clestar…mai sterg praful mai aspir,etc…
    Valin,cum sa-ti multumesc…ce frumos si adevarat m-ai descris!Asa sunt sa stii,ca apa involburata,doar cu stapanitul e un pic mai greu,dar lupt!
    Ca si apa,Valin ,toate trec…va fi bine intr-o zi si vei simti ca-ti infloreste sufletul!Pana atunci,noi toti suntem langa tine!

    Cora 23 decembrie 2008 17:00 Răspunde
  • Valin Ana dreptate. Nu-ti pierde credinta .El te va ajuta. Iti va trimite un semn, un vis,unzimbet, om sa-ti stearga lacrima. Va fi bine. Catalina e rupta de lume, nu are net la parintii ei.Asteapta cuminte un semn de la mine. Eu la rindu-mi astept .Daca s-a hotarit deja si eu nu am vazut ,va rog sa-mi spuneti va rog , nu apuc sa citesc toate gindurile.
    Va multumesc.

    nina dumitru 23 decembrie 2008 17:13 Răspunde
  • Si va iubesc, si am fugit in lumea rea

    nina dumitru 23 decembrie 2008 17:14 Răspunde
  • Nina si eu astept..
    de miine pina miercuri dupa prinz nu am internet. Dar voi intra miercuri sa vad daca s-a hotarit ceva.

    Iana 23 decembrie 2008 17:17 Răspunde
  • Alice, sint Lidia si sunt in Bucuresti de 2 zile…Miine plec si imi pare rau ca nu ne putem vedea, am incercat sa dau de tine si n-am reusit. Te sarut cu drag si sarbatori fericite alaturi de ce ai tu mai frumos!

    Lidia 23 decembrie 2008 17:22 Răspunde
  • nina, cheia nu mai e la mine (a pus-o valin intre stele si in consecinta e la zeita noastra Alice), astept si eu cuminte dispozitiile finale, daca va fi 28 sau 29.
    va sarut pe toti, si spor la treburi, dragii mei!

    ana 23 decembrie 2008 17:29 Răspunde
  • Indraznesc sa ma alatur voua …cam tarziu ce-i drept…si sa va spun cele 2 carti care mi-au marcat tineretea, este vorba despre cartea „Maria si marea” alui Radu Tudoran,poate nu intamplotor al 2 lea nume al fetitei mele este Maria…Cea de a 2a carte este „Mai presus de toate”a lui Eric Knight…Va doresc tuturor „Sarbatori fericite”,un Craciun linistit si plin de iubire…As vrea sa vin cu voi pe 28…dar nu stiu daca reusesc…Imi doream mult Alice sa te cunosc.,.te iubesc si ador…,dar daca nu am sa ajung…imi dai voie sa-i tin de urat Simonei??

    oana 23 decembrie 2008 23:14 Răspunde
  • draga mea alice, te citesc de doi ani de cand te-am descoperit in paginile revistei mele preferate. Esti cel mai frumosom. Profunda, sensibila, inteligenta. Indraznesc sa-ti scriu pentru ca te apreciez si esti mereu in gandurile mele atunci cand ma gandesc la oameni valorosi. Imi doresc sa ajung sa scriu si eu un articol asemeni tie(eu studiez Jurnalismul), dar cu gandurile si trairile mele asternute in cuvinte armonios legate. Am 20 de ani si nu am atata experienta si intelepciune asemeni fetelor care au scris aici sau tie, dar au existat carti care mi-au marcat viata, si care m-au facut sa descopar noi sensuri, sa-mi schimb parerile si sa notez toate citatele frumoase, pe care le recitesc mereu.
    Jane Austen este preferata mea, ratiune si simtire este senzationala, exista un moment in carte cand cele doua personaje prinicipale se confrunta intr-un dialog atat de profund, in care mandria ei este mai presus de dragoste; dar dragostea invinge, mereu invinge. „Idiotul” a lui Dostoievski. Lorelei pe care am citit-o si am imprumutat-o multor prietene, si am adorat personajul Luli si mi-am dorit mereu sa fiu ca si ea, atat de blanda si modesta. Am mai citit o carte a lui guy de maupassant , care se numea „viata mea” sau „inima mea” ( imi cer scuze pentru ignoranta, nu-mi amintesc exact) si am pastrat un citat, pe care il am mereu in ganduri „daca cineva este iubit, inseamna ca a fost capabil sa inspire aceasta dragoste” sau „inima mea este asemeni unui stomac de cersetor. tu mi-ai daruit podoabe, si bani, dar nu paine. Eu aveam nevoie de dragoste, de paine, si cateva firmituri m-ar fi salvat”. Natalia din „umiliti si obiditi”, a lui dostoievski este cu siguranta femeia care a stiut sa iubeasca fara pretentii; sa iubeasca un individ care cu greu a stiut sa „poarte” si sa pastreze aceasta dragoste, parca prea mare pentru cat stia el sa primeasca. mai sunt „greta garbo” a lui cezar petrescu care mi-a placut mult la 15 ani, sau „coliba unchiului tom” harriet beecher stowe, pentru ca nu mi-a fost dat sa cunosc multi oameni precum „tom”, atat de puri… Si mai sunt carti frumoase…
    Si revista „Tango” o citesc in fiecare luna ca pe o carte…si editorialul tau il citesc primul mereu, si dupa ce il termin…raman mereu surprinsa, si fermecata, pentru ca esti exact ca o zeita, cum te numesc prietenii tai mai sus.
    te ador, si iti doresc tot ce este frumos pentru tine…

    yolanda 27 decembrie 2008 19:08 Răspunde
  • Draga alice, draga fetelor,
    sunt noua pe aici si v-am citit toate comentariile pe nerasuflate, asta dupa ce am citit cartile lui alice si am inceput sa caut pe net toate informatiile despre ea.
    Va simt mai aproape decat multi oameni din jurul meu si m-am bucurat sa vad atat de multe femei profunde si sofisticate ca si mine…
    Am ratat intalnirea cu alice, dar sunt convisa ca nu o voi rata pe urmatoarea! De cand am citit primele randuri scrise de ea, am crezut ca cineva mi-a ascultat gandurile si le-a scris, mult mai frumos decat as fi reusit eu!
    sunt sigura ca acesta este doar inceputul unei lungi prietenii!

    bine v-am gasit!

    alexandra R 29 decembrie 2008 13:15 Răspunde
  • La multi ani!

    La miezul noptii, in pargul trecerii catre 2009, mi-am pus in gand o dorinta „sa-mi gasesc echilibrul interior si linistea sufleteasca”.Incepuse sa ma sperie singuratatea „cautarilor” mele.Incepusem sa cred ca poate, intradevar, sunt un pic ciudata comparativ cu cei din jurul meu.
    Si ieri, in ultima zi a anului, v-am descoperit pe voi.
    Si mi-am dat seama ca nu sunt singura si nici ciudata.
    Va salut cu respect pe voi toti care va opriti o secunda din goana nebuna in care ne taraste „realitatea”, pentru a simti clipa.

    Lili 1 ianuarie 2009 22:04 Răspunde
  • Am vazut multe persoane aici care indragesc cartile lui Ionel Teodoreanu. Va recomand sa cititi si „Fata din Zlataust” (daca aveti drum prin Iasi: am inteles ca inca mai exista casa pe acea strada, cautati Biserica Zlataust).

    Silvia P. 8 ianuarie 2009 17:22 Răspunde
  • Felicit toată echipa care face coperta , textul ,fotografia „Tango”. Am luat această publicaÅ£ie pantru prima oară, acum , în ianuarie. Este o revistă care trebuie citită, nu răsfoită. Mă bucur că am găsit gânduri , trăiri, nu simple cuvinte înÅŸiruite pe rânduri ce pot fi trecute cu privirea cât ai clipi. Motto-ul este potrivit pentru femeile care se pot miÅŸca pe scena vieÅ£ii dansând . Vă doresc să Å£ineÅ£i pasul cu tango . Succes !

    Nicoleta 8 februarie 2009 17:01 Răspunde

Lasă un răspuns la Cristina Socaciu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title