„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Pentru ca am gandit…

de

Pentru ca am vorbit atata in ultimele zile despre greutatea deciziei de a pastra sau nu un copil… Dar mai ales pentru ca, sunt sigura, noi toti, cei de aici, am gandit si am razgandit in jurul unei teme greu de indurat pentru suflet, mi-am amintit de un text pe care l-am scris mai demult si pe care l-am publicat sub titlul „Avort din dragoste”. Primul gand mi-a fost, recitindu-l, ca, intre timp, m-am schimbat, ca, peste ani, mi s-au rasturnat optiunile, poate mai spre intelepciune… Si, totusi, onest, daca mi-ar fi dat sa scriu din nou pe acelasi subiect, probabil ca as scrie la fel…

As accepta chiar si pretul unui avort. Sa-mi marsaluiasca inima a groaza cand ma cheama asistenta inauntru. Sa-mi lesine vocea de rusine atunci cand raspund ca da, am mai facut si alte avorturi inainte. Sa-mi protesteze mana muscata cu o ciuda ce nu poate anihila vibratia morbida a chiuretei. Sa ma pravalesc in mine insami de durerea gandului ca, de buna voie si nesilita decat de iresponsabilitatea care-mi curge prin vene, ciopartesc o posibila revelatie. Sa cobor de pe masa omorului si sa ud cu lacrimi bete de anestezie capataiul patului din salonul de alaturi.

Dar as vrea sa doresc pe cineva nebuneste. Sa-i regasesc gustul in cafeaua de dimineata, iar mirosul lui aspru lui sa-mi zgarie visele. Sa zac bolnava de lingoare, sa delirez, sa gem, sa strig. Sa nu ma aline decat scrasnetul dulce al cheii in usa din spatele nostru. Sa uit de tot ca dragostea se cuvine sa fie  inteleapta. Si sa nu-mi pese ca poate veni o clipa in care sa sufar, atata vreme cat fara dragoste pot sa mor. Sa nu mai am curajul sa-l intreb pe Dumnezeu daca e bine ce fac, si atunci sa nu-l intreb nimic…

Dar sunt o femeie de cariera, inteleapta, lucida, inacceptabil de treaza. Si cred ca n-o sa mai trec niciodata prin asta.

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Pentru mine e avort din nedragoste. Stiu, sunt egoista, ma gandesc mai mult la mine decat la celelate persoane in acest caz.Dar, nu am facut niciodata ceva in care n-am crezut, in care n-am pus iubire. Prefer aceasta alegere , de fata alintata sau incapatanata, in schimbul unui compromis jalnic. Mi-as fi dorit sa fie altfel, mi-as fi dorit…Sunt vinovata, oricum s-ar pune problema.Incerc prin aceste randuri sa-mi creez mie o pledoarie valabila, in puterea careia nu cred chiar nici eu, dar , acum, asa simt.Asa mi-a dictat inima.Se va razbuna mai tarziu si ma va durea, tot ea, inima.Multumesc celor atat de aproape de mine.Multumesc, Alice.

    rosanne 5 martie 2009 11:14 Răspunde
  • Grea tema-autentice si calde ginduri, draga Alice-care femeie care iubeste activ nu s-a confruntat macar odata cu aceasta ,,imposibila (grea) usuratate a fiintei noastre,,? Raspunsul este insa intotdeauna la fel de individual precum suntem noi, si mai mult, o decizie depinde mai ales de mediul inconjurator, de buget, de starea de sanatate, de noroc pina la urma. Acum cind ceasul biogic cum se zice imi bate in ritmuri zgomotoase si amenintatoare de final, imi intind pintecul sa mai prind ultimele curse spre nemurire, dar acum citiva mizerabili ani, cind eram dureros de tinara (si de fertila, si atit de indragostita), am ignorat complet cealalta optiune, si am semnat si eu, ca majoritatea femeilor, acordul de a dispune libera de trupul meu si de productiile lui. Cred ca am procedat bine, nu sunt religioasa, nici irationala, asa au fost atunci vremurile sub care atirnam si eu, nu e nici un regret. Avem dreptul acesta, sa alegem- ce bine, dreptul si sansa sa (mai) asteptam… Si da, copiii facuti din dragoste mare si aprobati de destin si de mediul inconjurator, sunt viitorii oameni fericiti de miine…

    corina 5 martie 2009 11:20 Răspunde
  • Draga Rosanne, faptul de a-ti pune aici, in fata atitor suflete, atit de sincer si lipsit de patetism intimplarea ta (accidentul tau, de fapt)- este ceva neinchipuit de greu, te admir si inca o data ii dau dreptate lui Alice, care te cunoaste, ca esti o fiinta minunata, ca functionezi dupa reguli neintinate de interese…Cred ca cineva talentat poate sa scrie o carte frumoasa si eterna despre tine! Cit despre ce spui tu, eu nu cred ca iti va parea rau asa de dureros, fiindca in primul rind nu esti singura autoare a deciziei (si a faptei in sine), si cel mai puternic argument il numesti chiar tu, lipseste credinta ta ca ar fi fost un lucru intemeiat, bun, din dragoste. Si tu stii cel mai bine…O sa treaca, o sa fie bine. Suntem atitia, toti cei de aici, cu sufletul si rugaciunea alaturi de tine, in aceasta zi. Iti va fi usor, te imbratisez!

    corina 5 martie 2009 11:36 Răspunde
  • Ma alatur voua, suflete dragi, in aceasta pledoarie atat de dureroasa, decizie grea, usoara, indiferenta sau cantarita cu lacrimi de suferinta .Dar mai presus de orice, cred cu tarie de nezdruncinat, acum, in vremurile acestea, ca un copil dorit ,nascut dintro dragoste nemarginita, este sansa noastra de nemurire.Asa ar trebuie sa fie.Si mai cred ,indiferent de orice instanta, de pe lume sau din cer ,ca avem puterea deciziei.Chiar daca , de cele mai multe ori inseamna , in primul rand, mutilare sufleteasca.Si zbucium.
    Si spun in vremurile noastre, caci eu, intamplarea numita sarcina ,am provocat o drama si o suferinta cumplita unei familii cu „principii sanatoase” a timpurilor cand , pentru a avea un copil, era absolut necesar sa fii casatorita. Restul nu avea prea mare importanta.Si mama mea draga, buna si iubita mea mama ,a plans cat pentru zece vieti si m-a pastrat. Eram primul ei copil, cu barbatul caruia i se daruise dintai, din mare iubire.

    Simona Radoi 5 martie 2009 12:27 Răspunde
  • Cu adevarat, grea decizie.Maica Tereza spunea atat de frumos ca antitodul pt SIDA ar fi fost descoperit de catre cineva care a fost avortat, care nu a fost dorit…
    Si eu am trecut prin acest zbucium, am ascultat prea mult de cei care imi spuneau ca trei copii ar fi prea multi…Nu ii invinovatesc, imi voiau binele, in fond decizia imi apartinea doar mie.Sotul meu mi-a spus doar sa fac asa cum vreau. E dureros, refuz sa ma gandesc la cate zambete de-ale bebelusului nenascut am pierdut, cata iubire am aruncat in neant… Erau sufletele curate, care au simtit durerea. Am auzit sa sufletele copiilor avortati ne vor cere socoteala pe „lumea cealalta”; deja mi-e teama de judecata divina.
    Ii multumesc insa bunului Dumnezeu, zi de zi, pentru minunile pe care mi le-a trimis, cei doi copiii minunati pe care mi i-am dorit nespus.

    Amore 5 martie 2009 14:44 Răspunde
  • Draga Rosanne,
    Azi plange si cerul pentru tine. E urat, parca ar veni din nou iarna.
    Dar maine, poimaine Rosanne, va iesi soarele.
    Hotararea ta e ” din nedragoste”, iar copiii inseamna dragoste. Ma gandesc la tine sa fii bine. Sa.ti dea Dumnezeu puterea sa treci peste asta.
    Te imbratisez si te sarut!
    Alice a scris azi special pentru tine. Sa.ti inlature si ultima urma de indoiala din suflet.

    Carmen Sofianu 5 martie 2009 15:05 Răspunde
  • Rosanne, cu tine…

    Simona Radoi 5 martie 2009 15:15 Răspunde
  • Ai grija de sufletul tau, Rosanne. Un gand frumos, pentru tine, de la mal de mare…

    Andreea 5 martie 2009 15:48 Răspunde
  • S-a creat un pod de iubire catre tine,Roseanne, toate te imbratisam si ne rugam sa pentru tine, sa iti fie bine!
    Ieri credeam k astazi suntem in 6; baba mea este pe 6- dar si miine nu cred ca va fi soare!

    Amore 5 martie 2009 16:01 Răspunde
  • Rosanne, sunt si eu alaturi de tine. Esti puternica! Te imbratisez.

    Ema 5 martie 2009 16:19 Răspunde
  • da, suntem toate cu tine, Rosanne…si are dreptate carmen, azi poate e trist, dar miine va fi altfel…si esti foarte tinara, sunt sigura ca daca va fi odata alt context, cu o dragoste ce justifica orice, va fi alta poveste…cine are curajul sa-si asume propriile decizii, convinge si Universul de versiunea sa si se aproba, sunt convinsa, si se iarta, si se da cu alte ocazii, inmiit…

    corina 5 martie 2009 16:22 Răspunde
  • Amore, toata ziua te-am „bombanit” pentru baba ta. Desi aveam o vaga banuiala ca azi nu e 6….si am mai avut si de umblat, la pas si fara umbrela, prin oras!

    Ema 5 martie 2009 16:22 Răspunde
  • Corina, te simt foarte aproape , esti un om special, o prietena adevarata.

    Simona Radoi 5 martie 2009 16:22 Răspunde
  • Sunt si eu alaturi de tine Rossane! Si orice ar fi, iti doresc din tot sufletul multa, multa sanatate! Si salut cu tot dragul si pe celelalte femei frumoase de pe acest blog!

    Oana 5 martie 2009 16:37 Răspunde
  • sunt un om incercat de multe, draga simona, si- da, prietenia e pentru mine sfinta…dar numai acum parca intilnesc oamenii pe care i-am visat mereu ca prieteni- pe voi…
    o sa va povestesc cum e cu avortul in elvetia. aici nici macar nu ai ca in romania, libera alegere a deciziei, intii trebuie sa te prezinti la un oficiu special psiholog-social, care iti asculta dorinta si decide daca ai motive intemeiata sa o faci…am auzit ca de foarte multe ori iti refuza doleanta. elvetia e intr-adevar un regat al bunastarii, chiar si cei mai saraci pot totusi duce o viata decenta, cu multi copii, statul ajuta…dar nu de asta e vorba. trebuie sa pici un test psihologic, ca sa poti face avort…e ciudat, ei nu sunt religiosi, si totusi…de gindit…

    corina 5 martie 2009 16:37 Răspunde
  • Buna sa va fie ziua

    Chiar daca afara-i urat de tot , dar tema D-nei Alice este , cred eu fara inceput si fara sfirsit, doar cu un continut tare dureros pentru toate femeile care au trecut prin viata. Am convingerea amara ca niciodata acest subiect – cu tot ce tine de el – nu va fi epuizat, lamurit pe deplin, ” rezolvat” ……
    Multumesc D-nei Alice pentru incurajarile privitoare la anul acesta foarte greu din punct de vedere economic, dar foarte frumos din punct de vedere sentimental , mai am si eu inca sentimente flamande , dornice de daruire…..speriate doar de posibile greseli personale.

    irina 5 martie 2009 16:58 Răspunde
  • vezi Corina, pana la urma visele devin realitate. E adevarat ca nu ne cunoastem fizic, dar sufletele noastre sunt puse pe tava aici. Suntem sinceri. Ne pasa! Slava Domnului! Ma intreb Alice, daca ai idee cate suflete s-au trezit din amortire, datorita tie si tarii tale!?

    Ema 5 martie 2009 17:00 Răspunde
  • Rossane, te tin strans de mana… nu pot spune mai multe… tu stii ca sunt langa tine…

    Cristina Socaciu 5 martie 2009 17:33 Răspunde
  • Rosanne, nu sunt in masura sa vorbesc despre asa ceva. Nu stiu. Dar sunt alaturi de tine. Nu esti singura. Uita-te cate suflete minunate sunt langa tine, cu tine. Si toate astea se intampla datorita minunatei Alice. Te imbratisez Rosanne.

    alyce 5 martie 2009 17:43 Răspunde
  • Rosanne, sanatate iti doresc. Vad ca esti coplesita de atentie, de dragoste, de incurajare. Sa-ti fie la inima toate astea si sa treci cu bine si de aceasta incercare.
    Alice, zeita mea, ai scris si de asta data minunat…M-am regasit si m-am incurajat si de asta data…
    Valin, esti pe sufletul meu, iar voua celor de aici, intre care ma simt minunat, va doresc o seara frumoasa cu stropi de ploaie in care sa picure iubirea.
    PS.Nu mi-am ales nici o baba anul acesta. N-am mai vrut.

    vioviod 5 martie 2009 17:58 Răspunde
  • Rosanne, suntem atât de femei, dar atât de mame! Atât de neveste, dar atât de copile uneori. Te simt ÅŸi mă regăsesc alături de tine. Te recunosc, ca ÅŸi când, într-un episod îndepărtat din copilăria mea, am fi împărÅ£it hăinuÅ£ele păpuÅŸilor noastre.
    Vezi, e suficientă doar o firidă prin care să se te poţi vedea!
    Apoi vorbim ÅŸi ne povestim, ÅŸi ne întoarcem pe toate părÅ£ile, dar când ajungem la acel moment, în sufletul fiecărei femei ÅŸi mame se aÅŸterne o mare tăcere… Ce urmează?…
    …Nu, inima nu se va răzbuna! Se va îmbogăţi de dragoste!
    Nu este aşa? Altfel, de ce ai adunat atâta iubire?!

    Vă salut pe toţi, minunaţi şi speciali, cum vă regăsesc de fiecare dată.

    atena 5 martie 2009 18:49 Răspunde
  • Ema, se pare ca o sa ma cam „bombani” si maine… Doar Alice a primit o zi frumoasa ca ea. Indiferent de cum e afara, la noi in suflet e frumos, atat de frumos si pentru ca ne avem unele pe celelalte. Este miracolul Tarii Minunilor!

    Amore 5 martie 2009 18:57 Răspunde
  • Alice, cuvintele tale, extrem de adevărate, m-au făcut să retrăiesc minutele veacuri pe care le-am trăit într-un cabinet de spital. Prea tânără atunci ÅŸi fără experienţă, – ce uÅŸor mi-am găsit motivaÅ£ia -, am alergat spre cabinetul doctorului salvator. Este greu, este poate cel mai greu pentru o femeie!
    Dar, cine mai ştie dacă această ordine în care punem cuvintele, tocmai pentru a fi mai uşor înţelese, nu este, de fapt, inversul unor înţelesuri despre purtarea sufletelor.

    atena 5 martie 2009 19:06 Răspunde
  • Rossane,suntem alaturi de tine cu dragostea noastra si gandurile bune de incurajare!Fie ca deciziile acestea din „nedragoste”sa nu-ti afecteze dragostea.Am fost nevoita, nu o data, sa iau asemenea decizii din” nedragoste”!Mi-a ramas doar dragostea pentru copii mei!E trist ,e cumplit cand te trezesti ca nu mai stii sa faci dragoste din dragoste!

    Dallielle 5 martie 2009 19:52 Răspunde
  • Sarut miinile, dragele mele iubite nespus.
    Iar trebuie sa-mi plec privirea si capul in fata voastra si sa spun eu, ce voi nu spune-ti. Mi-e greu, insa trebuie. Fara cred, fara poate, fara dubii. Si noi avem vina noastra, chiar mai mare, de multe ori va lasam asa singure , rodite, abandonate, parasite, impinse chiar spre rau; de cele mai multe ori noi dam acest verdict, prin ce facem, prin ce spunem, prin …..cum suntem.
    Am trait si simtit, ce inseamna sa-ti auzi iubita, partenera, cunoscuta, prietena sau chiar aventura, sa-mi spuna ca ar vrea un copil de la mine, ca ar fi vrut ca fiul sau fiica ei sa fie ai mei, ca ……….Uneori m-am bucurat, am ramas pe ginduri alte dati, m-a durut chiar odata, m-am bucurat mai putin sau am ramas indiferent citeodata. Am gresit si eu, v-am spus, nu sunt fara de pacate. Dar ca om, ca barbat, nu mi-am batut joc.

    Revin.

    Valin 5 martie 2009 19:56 Răspunde
  • Buna seara dragele mele dragi,

    Vin si eu alaturi de voi ca in fiecare seara. O sa iasa soarele, o sa vedeti si o sa ne bucuram de primavara si de dragoste.
    Rosanne, un gand bun. Sunt langa tine. Tu esti asa de speciala…
    Sa aveti o seara placuta.

    Felice 5 martie 2009 20:30 Răspunde
  • Strigătele de durere ale bunicului meu mă regăseau în fiecare dimineaţă cu gustul amar al neputinÅ£ei de al ajuta. Aproape învins de o boală necruţătoare, îşi pierduse ochii foarte albaÅŸtrii printre cearcănele durerii. ÃŽi ÅŸtergeam lacrimile ÅŸi îi vorbeam despre însănătoÅŸire, dăruindu-i zâmbetul beteag ÅŸi trist al speranÅ£ei mele pierdute. Bunicul meu puternic, pentru care amintirile din război încă nu se epuizaseră, se pierduse printre cearceaful înflorat al patului în care îşi suferea cumplita boală.
    Îl iubeam pe bunicul meu în foarte multe feluri. Îl iubeam ca pe un tată, ca pe o mamă, ca pe un frate, ca pe un prieten. Era tot ce mai aveam de adăugat prezentului meu cu un trecut trist. Tatăl mamei mele şi bunicul meu drag, mă crescuse în ciuda vremurilor, sfaturilor şi posibilităţilor lui. Împărţisem cu el casa mică, ceaiul de dimineaţă, portocala de Crăciun, ciocolata de ziua mea, bucuria primei zile de şcoală, intrarea mea la liceu şi prima bursă de merit din timpul studenţiei. Aveam pentru bunicul meu o mare rezervă de bucurie şi speranţă.
    Dar toate s-au spulberat în ziua în care am înţeles că nu mai pot face nimic pentru el. Pentru bunicul meu puternic viaţa începea să se numere încet şi şters, în nopţi albe şi zile încărcate de durere.
    Am păstrat căsuţa asta pentru ca astăzi, când sunt împreună cu fiul meu la masa pătrată de la fereastră, să-i pot povesti cu uşurinţă despre bunicul meu şi să putem răsfoi împreună albumele cu scoarţe decolorate şi roase de timp.
    Aici, toate amintirile mele capătă o altă dimensiune, iar ochii albaştrii ai fiului meu îmi alină dorul.
    Şi mă întreabă, mă întreabă, iar eu îi povestesc atentă şi cu strădanie. Despre toate, îi povestesc! Păstrez aici prima mea sorcovă, pătuţul păpuşii, cana din care beam ceai, ibricul de cafea al bunicului, toate le păstrez. Şi toate vor rămâne adând în inima mea!
    Eu, copilul cu părinÅ£ii pierduÅ£i înainte de a-i cunoaÅŸte, copilul rătăcit de bucuria căldurii pieptului mamei, fetiÅ£a cu părul tuns, cu mânecuÅ£ele, întotdeauna prea scurte, cu o singură păpuşă, îmi strâng la piept fiul…
    Viaţa merge mai departe!
    ***
    Vă dăruiesc această povestioară (o frântură) pentru a vă atrage un moment atenţia.
    Suntem veşnici călători şi purtători!

    atena 5 martie 2009 20:35 Răspunde
  • dragele mele, zanele mele a plans astazi cerul si la mine…”baba” mea a fost o baba depresiva, dar mie nu imi pasa…ploaie hraneste pamantul, e semn de bogatie,ploaia spala si intinereste…
    stau si eu acum si cuget cu sufletul meu de copil ce as face daca as fi insarcinata si nu gasesc raspuns…mi-e frica de un avort( eu nu sunt religioasa tare, ma rog in felul meu, cred in felul meu si incerc sa fiu mai buna…la asta se reduce credinta mea)…dar asa cum zice si alyce nu cunosc asemenea stare, nu pot decat sa ma rog pentru tine rosanne si sa-mi tin sufletul si bratele larg deschise in caz ca vei avea nevoie…
    rosanne ma rog sa aiba dumnezeu grija de sufletul tau frumos!

    dalila tua 5 martie 2009 20:41 Răspunde
  • Traian Furnea – Amintire tot mai veche
    ………….
    Åži
    În timp ce toţi copiii
    De vârsta mea
    Se jucau cuminţi pe plajă
    Făcând
    Impunătoare castele din nisip

    Eu
    M-am furiÅŸat
    Pe după nişte stânci
    Şi-apucând marea de-un colţ
    Am ridicat-o
    Uitându-mă sub ea…

    Poezia e pentru Rossane…

    Cristina Socaciu 5 martie 2009 20:48 Răspunde
  • rosanne… plang cu tine, pentru tine, pentru copilul tau, pentru copii mei… si ii dau dreptate lui valin in tot ce spune.

    imbratisari pentru toata lumea. si aici a fost baba rea, plansa si rece, ca si cum cerul plangea pentru tine, rosanne, pentru noi toate cate suntem cu tine.

    pisica 5 martie 2009 21:31 Răspunde
  • Mi se adevereste inca o data ca nimic nu e intamplator pe lume…
    Spun asta pentru ca v-am descoperit intr-una din, poate, cele mai triste zile ale vietii mele, in care nu am mai gasit mangaiere in nimic si in care incerc, din tot sufletul incerc sa las in urma sapte ani de dorinte, iubire si ardoare.
    Mi-am petrecut ultimele doua zile citindu-va pe voi, regasindu-ma si incercand sa plec din lumea mea in lumea voastra, frumoasa si sensibila, asa cum mi-am dorit-o si pe a mea mereu.
    Una din durerile mele e ca de ani de zile nu reusesc sa aduc in viata mea lumina acelui ingeras nascut din iubire, pe care l-am dorit mai mult ca orice. As fi dat orice sa port copilul barbatului pe care il iubesc.
    Va admir si va sunt alaturi pentru tot ceea ce aveti de impartasit…
    Sunteti minunate si va multumesc pentru asta.
    Acum raman in tristetea mea.

    simone 5 martie 2009 21:39 Răspunde
  • Amore, Dalila are dreptate. Ploaia hraneste, spala si intinereste. Si mai e si mirosul primaverii, nu se poate sa nu-l fi simtit! Asa ca…poate sa ploua maine, o sa fiu prevazatoare si o sa iau umbrela cu mine. Iar pe tine…te „bombanesc” si maine… de drag 🙂

    Atena, pe tine te imbratisez. Tu si fiul tau sa aveti viata plina da iubire!

    Ema 5 martie 2009 21:42 Răspunde
  • M-a impins naiba sa pun un smiley in mesajul anterior. Si acum sufar, pentru ca nu vreau sa par vreo insensibila…
    Ma gandesc la tine Rosanne, sunt cu sufletul alaturi de tine!

    Ema 5 martie 2009 22:00 Răspunde
  • atena, frumoasa poveste, cu atat mai frumoasa cu cat cred ca fiecare dintre noi a avut (eu cel putin asa va doresc) o icoana de bunic. am citit si recitit povestioara cu emotie, cu lacrimi, cu dor de bunicul meu.. intamplator era nascut intr-o zi de 5… intamplator? nu, nimic nu e intamplare.

    ema, daca astazi a plouat, cum o sa fie la noi?

    si va simt pe toate triste, asa cum sunt si eu… cum sa aducem un zambet? un ceai de tristeti? ne e lacrima si tacere pe suflete…

    pisica 5 martie 2009 22:12 Răspunde
  • dalila, cand pleci, buna mea?
    simonaioana e in drumul ei, urmezi tu, apoi eu… e tare trist dintr-o data.

    pisica 5 martie 2009 22:13 Răspunde
  • ema, eu cred ca rosanne stie ce suflet cald si bun esti tu… nu te necaji.

    pisica 5 martie 2009 22:14 Răspunde
  • Ehee, pisica! Furtuna,ploaie, vant si un strop de soare. Nu pot sa precizez ordinea!

    Ema 5 martie 2009 22:17 Răspunde
  • Vioviod, multumesc.
    Atena, foarte frumos povestesti, iti doresc numai bine.
    Cristina Socaciu, un regal, asa cum ne-ai obisnuit.
    Ema, asa e, ne pasa, si devenim astfel mai puternici.
    Dalila Tua, ploaia e belsug, dar si romantism si curatenie, ai dreptate.
    Camelia Pisica, mereu coplesitoare si tandra, iti intorc timid imbratisarea.
    Felice, intotdeauna iese soarele, ai dreptate, intotdeauna.
    Alyce, ai dreptate, sa nu lasam pe nimeni singur, da?!
    Dallielle, nedragostea ne loveste pe toti, intr-o forma sau in alta.
    Irina, din pacate ai dreptate, e un subiect permanent.
    Corina, FELICITARI, Domnul fie cu voi.
    Simona Radoi, ramii acelasi suflet mare, urias, esti o minune.
    Andreea, foarte frumos, teribil chiar, asa ginduri calde.
    Carmen Sofianu, asa e, plinge cerul dupa un suflet intrupat.
    Oana, mult, mult suflet ai, esti neasemuit de frumoasa.
    Rosanne si eu sunt alaturi de tine.

    Cu ales respect, VOUA, SINGURELE CARE DA-TI VIATA.
    Am dorit din respect si afectiune pentru voi sa ma inclin – prea putin dupa cit de mult meritati – personal fiecareia.

    Valin 5 martie 2009 22:19 Răspunde
  • Am avut o cadere totala cand am vazut scris pe un afis de teatru, titlul, “Cand noi, mortii, vom invia”. Mi-am adunat repede trupul intins in fata facultatii, si m-am repezit sa merg, sa il caut pe Ibsen si sa ii spun de cate ori am murit eu si de cate ori am inviat.
    Cate povesti de iubire mi-au luat ultima suflare, cate mi-au smuls inima din piept. Cate vorbe taioase m-au trantit la pamant. Cate buze, de atatea ori sarutate de mine, au strigat “Lasati iubirea sa moara!”. Cate iubiri m-au ucis. Si am trecut adesea de la povestea “noastra”, la povestea “mea”, jurandu-mi ca nu ma voi intoarce niciodata. Si ca intr-o simfonie a durerii, mereu am scris cuvinte despre moarte, care vorbeau despre viata.
    Dar azi descos toate firele iubirilor trecute. Si imi iau inapoi peticile bucatilor de inima. Jumatatii mele de inima. Si le cos la loc, intregindu-mi inima dezintegrata.

    Buna seara, scumpa mea, Alice. Buna seara, dragilor.
    Dalila, eu spun ca baba ta “depresiva”, a fost mai de graba o baba cu lacrimi de fericire, de iubire implinita. Cu picuri de ploaie calda, care iti vor sterge toate tristetile, lasandu-ti un drum senin si linistit.
    Va spun, inca o data, buna seara, din fata unei cani fierbinti de ceai de vanilie.

    alyce 5 martie 2009 22:20 Răspunde
  • Ema 5 martie 2009 22:23 Răspunde
    • Azi a fost o zi rea, nemiloasa. Astazi s-a judecat la CSM cazul judecatoarei care a decis in procesul meu cu Camelia Voiculescu, desi sotul ei este, de ani de zile, angajat de vaza al trustului Intact. Am fost in sala, paralizata de neputinta. Bineinteles ca domnii judecatori, supremii judecatori au considerat ca doamna e absolut nevinovata, nu merita nici macar o sanctiune. Mai ales ca ea a declarat astazi, cu nonsalanta, ca sotul ei e un simplu redactor, ce stia el… Desi, e absolut oficial, sotul ei era, in perioada in care s-a judecat procesul meu, redactor-sef al postului de radio News FM, si, timp de ani si ani inainte fusese redactor-sef la stirile Antenei 1, ceea ce e un pic altceva decat redactor. In presa, functia de redactor-sef e functia suprema…
      De obicei nu vorbesc despre necazurile astea, evit discutiile, pentru ca mi-e greu si sa vorbesc, dar acum chiar mi s-a facut scarba… Dar, gata, nu vreau sa mai zic nimic despre asta.
      Trebuie sa avem grija de Rosanne, sa o tinem de mana ei fragila si blanda. Atena, ce frumos ai scris! Iar tie, Valin, cum sa-ti multumesc ca ai grija de noi, toate? Simone, bine ai venit! Sa stii ca vom avea si zile mai vesele, iti promit. Si tu vei avea, si noi… Sper…

      Alice Nastase 5 martie 2009 22:49 Răspunde
  • ema, multumesc de muzica… oare de ce nu ma mir ca si eu gandesc la fel despre sambata?!

    lisa… vin si eu cu ceaiul meu verde cu ghimbir.

    valin, inclinarile tale speciale, pentru noi, femei simple si normale, iti doresc sa se intoarca la tine inzecit, inmiit…

    si imi prind tacerile in gheme si nu stiu ce sa spun, nu mai stiu, eu care am mereu ras in vorba… valin, ajuta-ma, te rog…

    pisica 5 martie 2009 22:31 Răspunde
  • Rosanne,stii ca te iubesc si-mi pasa de tine….
    Te imbratisez si-mi doresc sa poti sa stergi „neiubirea”din suflet,sa te daruiesti iubirii si atat….Tu ai atat de mult de iubit !!!!
    Nu,nu pot sa scriu nimic despre acest subiect …..
    Nu am facut niciodata un avort….
    Fac parte din categoria femeilor care si-au dorit cu ardoare un copil si careia,Dzeu nu i-a implint aceasta dorinta….
    V-am mai marturisit asta,am crezut,spasita,ca nu sunt eu vrednica de a deveni mama…..
    Inca mai cred asa….
    Mi-am dorit un copil ,m-am gandit chiar sa o conving pe Rosanne sa nasca copilul ,chiar conceput din „nedragoste”,sa-l nasca pt mine….I-as fi umplut eu viata cu dragoste,ar fi fost cel mai iubit si rasfatat copil din lume !!! Doamne ce egoista pot fi din dragoste pt copii…
    Dar,da,sunt convinsa ca Rosanne,mama minunata cum este,nu ar fi putut sa mi-l dea,odata nascut !!! Stiu,asa incat,ma resemnez si ma rog….Ma rog pt tine Rosanne,pentru sufletul tau curat care te va ierta pt hotararea luata….
    Dzeu mi-a implinit tot ce mi-am dorit in aceasta viata….Am langa mine omul pe care l-am iubit toata viata….Am avut inainte de a-l regasi,dupa cum stiti,barbati minunati,care mi-au implinit orice dorinta,oricat de nebuneasca a fost….Dar nu am primit ,nu am meritat poate,darul suprem,un copil…Si,doamne,cum iubesc eu copiii,doamne cat de mult iubesc eu copiii….Ma gandesc,da,ma gandesc cat de nedrept este totusi ……sa fii obligata sa iei o astfel de decizie,si alte femei,asa ,ca mine,sa-si doreasca cu ardoare un copil si sa nu-l poata avea….Of,Doamne,de ce,de ce,de ce……
    Te imbratisez,draga mea Rosanne,
    Va imbratisez pe voi toate,
    Te imbratisez Valin,ne esti tare drag,stii asta,nu??? Foarte frumos ai vorbit,cat adevar…..

    anna 5 martie 2009 22:37 Răspunde
  • …Totusi ,Dzeu mi-a imbogatit viata cu un nepotel superb,care ,stiti voi ca ma iubeste FRUMOS,si o veste minunata am primit de la sora mea,voi mai avea un nepotel,sau ,poate o nepotica,si ,spre marea mea bucurie se va naste in zodia mea ( balanta),deci ,dupa 22 septembrie….
    …Ma multumesc cu darurile minunate pe care Dzeu,in marinimia lui mi le aduce….

    anna 5 martie 2009 22:43 Răspunde
  • Marin Sorescu -Poveste

    Sulfetul tău funcţionează cu lemne,
    Iar al meu cu electricitate.
    Dragostea ta umple cerul de fum
    A mea e din flăcări curate.

    Totuşi vom mai merge împreună
    O bună bucată de pământ,
    O bună bucată de cer,
    O bună bucată de lună.

    Sunteti prietenii mei, va simt aproape, va tin de mana…
    Felice mereu voi avea pt. tine un gand bun!

    Alice, ai reusit sa aduni in casuta ta suflete nobile! Doar un suflet aparte putea sa faca asta…
    Niciodata sa nu va suparati pe mine ca nu va scriu numele tuturor…va rog!

    Cristina Socaciu 5 martie 2009 22:49 Răspunde
  • Ema, nu cred ca a deranjat pe nimeni acel semn…Noi ne stim atat de profund si de frumos, incat nu putem da sensuri si interpretari altfel decat frumoase oricarui gest mic.
    Alyce, uneori ma coplesesti cu trairile tale.De fapt, mai corect este sa spun „deseori”.
    Valin, m-ai uitat:( si-mi pare rau…
    Simone, visul tau trebuie sa se implineasca, Dumnezeu rasplateste mereu sufletele bune, dr atunci cand este momentul potrivit.Va veni minunea sa-ti lumineze viata!
    Cristina Socaciu, ca intotdeauna- poezii minunate, de suflet.
    Atena- purtam cu totii in suflet anii dulci ai copilariei, dar eu nu reusesc sa ii evoc cu atata sensibilitate precum o faci tu.
    Rosanne, esti bine, nu-i asa? Ne simti aproape intr-un colt de suflet curat?
    Pisica, jucausa, spontana si atat de dulce, torci?
    Alice, minunea noastra, unde esti? Mi-esti atat de draga si am invatat atatea de la tine! Cum sa-ti multumesc??
    Va imbratisez. Scuze celor pe care nu i-am amintit, nu inseamna ca sunt mai putin importanti pentru mine…dar nu au scris inca in aceasta seara…Si lectia aceasta, tot de la Alice am invatat-o: sa ma adresez fiecaruia in parte.
    O seara frumoasa.Astept sa va citesc, cu drag!

    Amore 5 martie 2009 22:49 Răspunde
  • O sa vina Anna…o sa vina..mai ai un pic de rabdare. Poate n-a venit timpul tau, sa fii mama.
    Pisica, uite tema de descalcit ghemele. Ma pregatesc sa in lume, cu fetele. La ora asta!! Sarbatorim 8 martie in avans. De mult n-am mai avut iesiri nocturne!

    Ema 5 martie 2009 22:51 Răspunde
  • anna… si eu imi alin absenta cu un nepotel pe care l-am si botezat.
    si voi mai avea un finut in vara.
    dar tot imi lipsesc copii mei… fiecare si toti trei.
    imi lipsesc crucile sub care nu i-am ingropat.
    si cand ma gandesc ca pentru mine Buna Vestire nu e sarbatoare… ma dor si inima si gandurile si amintirile.

    rosanne, sa ma ierti, iti sunt alaturi, inteleg decizia ta si o aprob din tot sufletul.
    am incetat de mult sa mai consider nedreptate sau dreptate ceea ce ni s-a intamplat mie, annei… multor altora…
    ma gandesc numai la pustiul din ochii tai acum, la tristetea ta, la decizia pe care stiu, ai luat-o singura, la intrebarile sangerande care incep cu „ce-ar fi fost daca” si care vor musca din tine repetabil, dureros…
    cand doare, rosanne, tine-ne de mana…

    pisica 5 martie 2009 22:53 Răspunde
  • Alice, Dumnezeu e sus si vede!!! Atat!

    Ema 5 martie 2009 22:53 Răspunde
  • Multumesc, Alice, multumesc, Amore, bine v-am gasit!
    Imi sunteti cel mai aproape de suflet acum si nu stiu cum ati facut asta in doar doua zile…

    simone 5 martie 2009 22:54 Răspunde
  • Judecatoarea trebuie recuzata, cred.Nu se poate comite inca o nedreptate, banii chiar pot cumpara orice in tara asta? sila, da, acesta este cuvatul! Sa-ti dea Dumnezeu putere sa castigi ceea ce e de mult al tau!!
    Anna, Anna draga, poate nu e prea tarziu..Chiar azi am cunoscut o doamna, care se pregatea de inseminare…si a ramas insarcinata, pe cale naturala.La 42 de ani.

    Amore 5 martie 2009 22:55 Răspunde
  • ema… sa petreci frumos…
    eu abia ce m-am intors de la tuns, pe la ora 20 si cum am umblat pe strazi prin vant si frig aam oasele reci… picotesc… as vrea ceva cald, ceva sa-mi incalzeasca gandul…

    bine te-am gasit si noi simone…

    pisica 5 martie 2009 23:00 Răspunde
  • Amore, ai dreptate, am uitat doar sa-ti scriu, nu te-am uitat, te asigur; am ramas impresionat ca si tu stii ce a spus maica Terza si m-am gindit la asta, mai devreme.
    Te rog iarta-ma, stiu ce „greu” e cind astepti si nu-ti raspunde, macar printre rinduri. Stii, mie Alice nu mi-a „vorbit” mult timp, dupa ce am postat, eram chiar gata sa renunt, sa mai scriu aici, sa mai fiu intre voi, am avut o cumpana, nu grea, dar a fost. Te asigur Amore, ca esti si tu in sufletul meu, asemeni tuturor; e doar un accident, iertat sper acum, te rog inca o data. Si cu acelasi ales respect ma inclin si tie.

    Valin 5 martie 2009 23:02 Răspunde
  • amore… pisica toarce a tristete in seara asta… mi-am amintit ce nu uit, dar nu prea spun. si tocmai v-am zis, deodata si annei… trec anii si crezi ca se estompeaza, dar nu-i asa… si imi doresc din suflet ca rosanne sa uite, sa uite, sa poate sa uite.

    Alice… n-am gheme moi in seara asta, dar, daca vrei, punem de-un plans… sa ne spele de zgura, de mizeria umana, de tristete… s-o luam de la capat.

    pisica 5 martie 2009 23:05 Răspunde
  • Simone, bine ai venit.

    Valin 5 martie 2009 23:06 Răspunde
  • Alice, sunt alaturi de tine. Si de tine Rosanne.
    Valin, ce frumos ne vorbesti. Multumim.
    Amore te imbratisez.

    Am si o melodie pentru voi -Kylie Minogue & Nick Cave – Where The Wild Roses Grow

    alyce 5 martie 2009 23:08 Răspunde
  • Tango-ul… este facut dupa un suflet, nu dupa un tipar. Asa il simt, asa il port cu mine in fiecare zi. Restul revistelor, sa ma ierte, sa ma inteleaga, sunt facute dupa cate un tipar pe care l-am mai vazut parca pe undeva, prin nu stiu ce tzara…

    amalia 5 martie 2009 23:08 Răspunde
  • Valin, si eu am suferit ca Alice nu ma „vedea”.Am suferit si i-am spus, ca un copil rasfatat.Mi-a raspuns dulce, asa cum ai facut-o si tu.Si ce poti simti, decat bucurie??
    Iti multumesc,Valin, inca o data, pentru tot ce simti si gandesti si ne trimiti si noua, franturi sclipitoare din viata ta. Stiam eu ca esti perfect, asa cum am dedus de la prima citire:).Mii de ganduri bune catre tine, iubita ta trebuie sa fie geloasa, la cate zeite te admira!

    Amore 5 martie 2009 23:11 Răspunde
  • Pisica, acum eu as vrea sa iti alung tristetile. Sa iti dau fericirea mea de zilele trecute –pe care nu am stiut sa o pastrez prea mult timp-, sa iti readuc zambetul tau, cu care ne intampinai in fiecare seara. Cum as putea oare? Te strang la suflet.

    alyce 5 martie 2009 23:12 Răspunde
  • Pisica, pun repede, de un ceai. Sa te stiu in siguranta.

    Si inainte sa plec, mai vreau sa spun ceva. Un secret. Si eu il iubesc pe Valin (atat cat imi este permis, desigur!). Ma minunez in fiecare zi, cat de „mai” barbat decat toti barbatii pe care-i cunosc, e el. N-am recunoscut asta pana acum, de teama ca o sa dispara!
    Valin, n-ai sa dispari, nu?

    Simone, ia un loc, fa-te comoda…

    Ema 5 martie 2009 23:15 Răspunde
  • sarut-mana si sufletul lisuc… sunt vulnerabila la durerea asta, de prea mult timp… dar o sa treaca… nu vreau sa plec de langa voi decat cu tristetea ca va lipsesc de mine si de sotiile mele atatea zile… trebuie sa treaca! de baba noastra a celor atat de multe (oare te vezi cu sora mea chiar sambata?) am promis lui ema ca renumaram primaveri, inventam anotimpuri… nu stiu… si apoi…gata, chiar zambesc la gandul asta: valin va fi aproape de mine!

    pisica 5 martie 2009 23:17 Răspunde
  • multumesc ema… dar tu du-te la petrecut. daca stau sa ma gandesc e ceva de cand n-am mai plecat noaptea de-acasa. sau am plecat vreodata?
    si mi-ai adus si tu un zambet si intreb: care dintre noi nu-l iubeste pe valin?

    pisica 5 martie 2009 23:19 Răspunde
  • Poate doar Costi:)

    Amore 5 martie 2009 23:21 Răspunde
  • Buna seara Alice, buna seara si voua

    E o decizie grea…Recunosc umil mi-am dorit un prunc nespus…Am construit fiecare treapta, fiecare zi cu gandul la ziua in care il voi tine in brate, la ziua in care ne vom zambi….Dar soarta, destinul sau orice ar fi si ne guverneaza existenta a hotarat sa fie altfel…Si ziua in care am stiut ca nu voi avea sansa sa il tin pe brate, sa il invat atatea lucruri minunate, sa ii povestesc cat de minunat si cat de mult m-a iubit tatal lui a fost cea mai neagra zi a existentei mele…A fost ziua in care mi-am pierdut dorinta si motivul de a mai merge inainte, am intrebat la nesfarsit de ce, dar parca cine ar putea sa imi raspunda…M-am ridicat greu de acolo, cu durere, si merg in nestire…Nu ma pot opri…M-ar fi ancorat acest copil, m-ar fi echilibrat…

    Si asta e o melodie superba http://www.trilulilu.ro/Neptunus/93fa119c070f7e
    pentru voi toate ce va bucurati de pruncii cu care v-a binecuvantat viata.

    Anais 5 martie 2009 23:23 Răspunde
  • amore… superb raspunsul… si adevarat: e cu poate…:)))

    pisica 5 martie 2009 23:23 Răspunde
  • Ma simt deja comod printre voi!
    Alice, imi doream la nebunie ingerasul mic cu barbatul pe care il iubesc. Eu sanatoasa, el sanatos.Am facut cinci inseminari…. Timp in care ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea copilasul doar daca va fi fericit si sanatos si va avea parte de o familie perfecta. N-a fost sa fie… E oare acesta raspunsul?…

    simone 5 martie 2009 23:29 Răspunde
  • va soptesc noapte buna, sunteti nu numai sensibile si inteligente, dar simt si un suflet mare la fiecare din voi in parte…ce noroc ca v-am gasit…un gind cald pentru fetele care mai spera…si la toti o zi minunata miine, sa rasare soarele si pe strazi unde a fost iarna lunga…

    corina 5 martie 2009 23:30 Răspunde
  • corina… sa ai o noapte buna, buna… ca tine.

    simone… ia asta drept raspuns, cum ai spus si tu, ca asa a fost sa fie… oricum o sa te manance intrebarea asta toata viata, nu te mai chinui…
    eu ma prefac zi de zi ca nu imi pasa… dar uneori, aici, in casa minunata a lui Alice, sau alaturi de oameni, putinii oameni dragi, un zvacnet de sange ma doare si stiu… simt, n-am uitat nimic.
    incearca si tu: nu sa uiti, sa te prefaci ca nu iti amintesti…

    pisica 5 martie 2009 23:34 Răspunde
  • Da, Valin, recunosc! Åži eu îţi caut cuvintele. Åži pentru că m-ai “observat” azi, îţi mulÅ£umsc! EÅŸti, într-un fel special, bărbatul dintre noi. Cred că poÅ£i, într-un fel unic, să asculÅ£i o femeie, mai mult decât să o vezi!

    atena 5 martie 2009 23:35 Răspunde
  • Lui Rosanne, îi trimit liniÅŸtea nopÅ£ii!

    atena 5 martie 2009 23:37 Răspunde
  • Anais, Simone, nu gasesc nici un cuvant sa va pot alina, sa va pot mangaia. As vrea sa va imbratisez si sa va tin strans…Poate Dumnezeu are cate un „plan” frumos pentru voi, poate va incearca.

    Amore 5 martie 2009 23:40 Răspunde
  • Alice fara tine Tango e doar un nume scris pe o pagina lucioasa…eu, noi toate stim ca tu esti Tango, tu esti duhul care a trecut peste pagina alba si a insufletit-o…e nedreapta decizia si stiu ca te napadesc ape de furii, dar Alice…TU ESTI TANGO!
    buna mea pisica nu mai plec la viena :(..a trebuit sa amanam weekend-ul nostru romantic…ramanem in cuibusorul de la Iasi….
    Noapte buna zanelor….maine promit sa va scriu mai mult….
    Noapte buna Rosanne , Alyce, valin, amore, raluca, corina…noapte buna tuturor….
    Vise colorate pisica mea draga!
    Noapte buna zeita!

    dalila tua 5 martie 2009 23:46 Răspunde
  • atena nu degeaba i-am zis lui valin (iertare bunule ca astazi nu te-am rostit asa) valin-merlin

    pisica 5 martie 2009 23:46 Răspunde
  • noapte buna, dalila… imi pare rau ca nu mai mergi, dar cine stie… viena e frumoasa in floare, schonbrunn-ul este frumos in primavara, cand covoarele de flori sunt impresionante.. si eu voi fi in mai la viena :)))

    pisica 5 martie 2009 23:49 Răspunde
  • Da, Dalila tua, Alice este Tango, Tango este Alice. Acest lucru nu poate fi contestat de nimeni!
    Noapte buna tuturor, cu vise frumoase!

    Amore 5 martie 2009 23:50 Răspunde
  • pisica mea draga iti dau un ceai cald si te strang in brate sa te incalzesti…si sa-ti alungi tristetile….ochii tai frumosi nu au voie sa fie tristi….

    dalila tua 5 martie 2009 23:52 Răspunde
  • Åži eu vă trimit noapte bună în paÅŸi de Tango!
    Zeiţele mele dragi, ascultaţi-l!
    Tu, Alice, eÅŸti totul!

    atena 5 martie 2009 23:55 Răspunde
  • Dalila, Amore, vise frumoase va doresc.

    Alice, draga mea, am scris si pe pagina alaturata si ma repet. Daca as putea m-as lupta chiar eu cu toti raii lumii, pentru ca tu nu meriti atatea nedreptati. Tango e a ta! Este sufletul tau frumos, asezat delicat in pagini lucioase.

    alyce 5 martie 2009 23:58 Răspunde
  • pisica va multumeste tuturor… si ma duc la somn.
    oboseala si agitatia si frigul si tristetea, toate vreau sa le sterg prin somn.
    lisa m-a invatat sa va iau cu mine in vis, asa ca va strig pe toti: Alice, rosanne, siomanioana, lisa, dalila, anna, raluca, corina, valin, valin-merlin, amore, anais, ema, atena, simone, amalia, cristina socaciu, carmen sofianu, vioviod, dalliellle, oana, simona radoi, andreea, irins, costi…
    noapte buna, suflete dragi.
    si o baba frumoasa pentru cele de maine…

    pisica 6 martie 2009 0:12 Răspunde
  • Eu cred ca pana la urma Dumnezeu are cate un plan cu fiecare dintre noi. Mai devreme sau mai tarziu, fiecaruia ni se va face dreptate. Iar sufletul bun nu are cum sa ramana nerasplatit.

    simone 6 martie 2009 0:12 Răspunde
  • Noapte buna, Cami. Si eu am sa te iau cu mine in vis, cand ma voi duce la somn. Deocamdata mai stau putin cu Nicole Kidma si Ewan McGregor, scriind la licenta mea (care e despre musical-uri). Noapte buna sa ai, pisico!

    alyce 6 martie 2009 0:17 Răspunde
  • Noapte buna, suflete calde! Ma duc la somn, am ochii obositi de lacrimi. Va imbratisez cu drag. Sper ca maine va fi soare…

    simone 6 martie 2009 0:38 Răspunde
  • ca de obicei mai nou intru seara…..
    dupa cum stiti eu nu am copii, nu am habar ce inseamna sa simti aceasta emotie.
    au fost perioade cand mi-am dorit (nu cu disperare), cand m-am jucat cu gandul, cand imi inchipuiam….dar apoi paraseam aceste vise speriata …ca poate nu voi mai fi eu aceea, ca poate nu voi mai avea timp pentru mine (da e o doza de egoism aici), ca….. . poate si din cauza faptului ca schimband tara a trebuit sa imi reorganizez viata si sa o iau de la inceput. si paote ca m-a pleznit grija ca daca fac copii cu ce i cresc, ca daca relatia cu sotul nu va mai merge bine si nu doream (cum afirma rosanne) sa-i fac din „netragoste”…sau pate ca nu sunt pregatita inca.

    in acelasi timp, stiti ca sunt sincera – nu cred in mama cea tot timpul cu zambetul pe buze, care intampina fiecare criza isterica a copilului, fiecare „mama,mama , mama” cand tu ai atatea de facut, fiecare seara-noapte-dimineata nedormita cu fericirea de a fi mama.
    suparati-va pe mine dragele mele- dar nu cred!

    poate si pentru ca lucrand initial, inainte sa studiez, ca invatoatare, am vazut mame terminate si psihic si fizic pentru ca sotii nu le ajuta nicicum, mame care sunt disperate sa isi organizeze cat mai efectiv programul intrecand in maiestria organizarii orice manager; am avut/ am prietene care u renuntat la prea multe pentru a-si creste copilul, care s-au uitat pe ele facand prea prea multe compromisuri….

    da cred ca e minunat dar mi se pre exagerat si chiar ipocrit cand aud unele femei „vai ce minunat e, vai ce superb, vai ce exceptional” neamintind si de fata cealalta a monezii.

    da, poate toata experienata mea in lucrul cu oamenii m-a facut sa fiu asa. pentru ca aici in germania- si cred ca si peste tot, prima data lucrand in domeniul social, dar si din experienta fetelor pe acre le stiu am vazut ca deseori noi doi impreuna, noi doi acel cuplu originar s-a preschimbat in mama si tata…si nimic mai mult. sunt femei care fac copii pentru ca da- asta e menirea noastra dar sunt femei care fac copii ca sa salveze o relatie, ca sa-l tina pe el langa ea, sau fac copii ca asa ne impune societatea. uneori ma intreb, daca n-ar fi aceasta presiune sociala cate dintre noi ar mai fi obsedate de gandul de a deveni mame.

    revenind la mine – da, poate voi avea copii. sau poate nu. dar cred ca si cupurile care nu au copii sunt la fel de fericite ca si cele cu copii, au o viata la fel de implinita. nu cred ca acest gand ma v-a obseda pana la disperare. da, daca nu se va intampla sa am copilul meu, al nostru voi infia pentru ca asa cel putin un copil ca primi sansa sa traiasca intr-o familie care sa-l primeasca cu drag, care sa se bucre de el, care sa-i poate oferi siguranta materiala si spirituala.

    da, cum spunea Alice il iubesc pe el pana in adancul atmoului nostru, gandul al el cand e plecatpe drumuri nu-mi da pace si ma bucur seara de venirea lui si de momentele noastre. am iubit pana la acea durere adanca, profunda, pana la uitare de sine. L-am implorat mai de mult sa stea – sa ramana langa mine fiind convinsa de el, de noi doi doar impreuna. Dar ciudat, nu m-am gandit niciodata la copiii nostri nenascuti sau al cum ar fin aratat ei, la momentele noastre ca mama si ca tata.

    va imbratisez, noapte buna

    raluca 6 martie 2009 1:01 Răspunde
  • Raluca, bun gasit. Am citit cu multa placere ce ai scris, am intilnit si eu astfel de situatii despre care scrii, este deosebit de inaltator sa ai suflet sa nu lasi suflete singure, sa poti infia, sa vrei sa infiezi. Si eu sunt mult pe drumuri, dar parca nu m-a implorat asa frumos cu o faci tu din iubire catre omul tau, foarte frumos, deosebit.

    Valin 6 martie 2009 1:14 Răspunde
  • multumesc Valin, e doar ceea ce simt.
    Te imbratisez, noapte buna.

    scuzati-ma pentru „mancari sau inversari” de litere – mi-am urmat firul gandului fara a ma mai gandi la „estetica”. pe maine

    raluca 6 martie 2009 1:15 Răspunde
  • ..ma simt atat de „saraca” in comparatie cu voi ..eu inca nu am cunoscut sentimentul ca as putea da nastere..insa voi vorbiti cumplit de bine despre..
    ..stau si va citesc..si nu mai am nici un fir de par la locul lui..Multumesc de emotii!!.
    ..Revin cand imi revin cuvintele..

    Sara 6 martie 2009 1:36 Răspunde
  • Raluca, sa stii ca ai dreptate, si stiintific vorbind. Cei care se ocupa de psihologia sociala au demonstrat ca, in opozitie cu parerea generala, cuplurile care au copii sunt mai putin fericite decat cele care nu au. Asta pare sa fie o tendinta a vietii moderne, nu era valabila pana acum. Sigur ca nu e numai fericire pura, sunt aspecte practice care de multe ori te apasa, te limiteaza. Dar faci slalom printre ele cum poti, ce altceva poti face? Totusi, pe langa treaba cu fericirea, copii dau un sentiment puternic de scop in viata. Si dau zambete sugubetii, dau mult, mult de tot. N-am avut curajul sa am decat unul pana acum.

    Roseanne da-mi te rog voie sa te tin si eu de mana, cu mana mea infundata printre nori. Tu stii cum e bine, cum ti-e bine si ce greu e cand toata lumea spune ca tu stii cel mai bine! Trebuie sa duci decizia pe umeri dar o sa treaca apasarile, ramane adevarul, asa cred.

    amalia 6 martie 2009 7:56 Răspunde
  • ma gandesc la voi, in fiecare clipa si, chiar daca nu am timp sa va scriu, sa va transmit gandurile mele, sa va descriu starile mele, va citesc, atat cat pot, si va dau binete, in fiecare dimineata, cu mare bucurie. sa aveti o zi minunata!
    p.s. plecam la gradi… si tu, alice, nu?

    Andreea 6 martie 2009 8:15 Răspunde
  • buna dimineata cu ceai si pastile de raceala…
    raluca iti dau si eu dreptate… oricat am incercat sa-i am pe ai mei, despre care acum am numai amintiri, stiu, am acceptat si inteleg viata mea, iubirea mea si fara copii… cineva acolo sus asa a decis pentru mine si m-ar bate Dumnezeu sa spun ca o tin intr-un plans.
    traumele nasterii unui copil mort insa nu ti le sterge nimeni… le ascunzi ca pe niste plagi, pentru ca lumea e ciudata, rea… iar medicii nu iti acorda nici un fel de sprijin psihologic atunci cand tu te acuzi de asa ceva si alaturi de tine, o lume intreaga.
    poate ca eu am avut si norocul unui om deosebit alaturi, relatia noastra s-a sudat si mai mult dupa aceste tragedii si nu m-a presat niciodata, nu m-a acuzat niciodata, nu mi-a cerut niciodata sa lupt impotriva evidentei. dimpotriva. a fost permanent acolo, cu mine.

    dar decizii ca cea a rosannei sunt un gest de curaj… si eu il admir pentru ca stiu ca doare, o sa doara… si simt cumva, ca a fost singura in hotararea ei, asa cum a spus si valin… barbatii au „talentul” asta…

    o zi buna sa aveti, ne regasim pe seara.

    pisica 6 martie 2009 8:39 Răspunde
  • Pisica mea draga, am evitat sa-mi dau cu parerea despre subiectul atat de dureros, pentru multe dintre voi. Nu m-am confruntat cu situatia, prin urmare n-am stiinta sa vorbesc despre asta. Sunt doar, cu tot sufletul, alaturi de voi toate si ma dor durerile voastre.
    Pe seara pun de ceai. Cu multa lamaie, sa-ti treaca raceala.
    Amore…”baba” linistita azi!
    Sa aveti zi frumoasa!

    Ema 6 martie 2009 11:47 Răspunde
  • Pisica, pana la urma esti binecuvantata ca ai alaturi asemenea om. Multe dintre femeile acestei lumi nu au un asemenea umeri pe care sa se sprijine.
    Raluca, ai dreptate. Nu e usor sa fii mama si sa fii mereu cu zambetul pe buze.
    Pana la urma, nimic nu e usor. Nici sa fii mama, nici sa-ti doresti copii si sa nu poti sa-i ai, nici sa fii barbat si sa intelegi sufletul unei femei… Nimic nu mi se pare usor… Fiecare chin, fiecare zbatere, fiecare straduinta nu e usor de purtat. Dar trebuie „sa ne ducem crucea cu credinta pana la capat”.
    Am doi copii (10 ani, respectiv 2 ani) care sunt iubirile mele si rostul meu pe acest pamant. Sunt trupul sufletului meu, sunt mireasma primaverii care se revarsa in fiecare clipa peste mine… Doamne, cate mai sunt copiii mei pentru mine…!
    Dar mi se pare foarte greu sa-i cresc, oricat de frumos ar trebui sa spun ca este! O fi diferenta de varsta de vina sau poate eu, cea care vreau sa fac si pentru mine ceva! Abia acum am inceput sa ma gandesc si la mine, sa fac ceva cu viata mea!

    vioviod 6 martie 2009 12:48 Răspunde
  • In tara asta cu etica anchilozata, cu nedreptati letale si circ perpetuu, justitia e un spectacol toxic. O judecatoare al carei sot e platit de Camelia Voiculescu are dreptul sa judece un proces in care Camelia Voiculescu e in dispute legale cu Alice Nastase. Si (quelle surprise…) ii da cistig de cauza Cameliei Voiculescu, fiindca, nu-i asa, nu vrea ca barbatul ei sa aiba vreo surpriza la leafa.
    Sunt atit de furioasa, incit nu pot dormi. Sunt trista ca nici macar nu mai am dreptul sa-mi fie dor de tara mea… Ar fi o inconstienta.
    Cred ca lucrurile n-ar trebui sa se opreasca aici, ar trebui sa-i reclame cineva p-astia la forurile europene, fiindca dictatura banului si-a coruptiei a prins sorici gros.
    Incredibil…
    Alice, iubita mea, Tango-ul esti tu si iubirile tale si lacrimile tale si cuvintele tale, orice-ar strivi ei va germina la loc.
    Suntem aici, aici…

    Simona Catrina 6 martie 2009 12:51 Răspunde
  • Buna dimineata de aici, cu ninsoare (ce ciudat, cuvintul acesta care arata zapada are de fapt in el …soare)! Am citit rindurile voastre, ale tuturor, fiecare destin care sunteti, in parte, are inedit in el, are si o doza de tristete, de neinteles…ma plec cu nestiinta de a consola decit in cuvinte de drag asa o trista intimplare ca a ta draga pisica, dar si a ta simone sau anais…anna-draga mea fiinta ingereasca, intr-adevar nu am pomenit pe cineva care sa iubeasca asa de mult copiii…
    va inteleg pe toate- raluca, e clar ca sunt doua fete ale povestii, nu e nimic perfect…si aici in elvetia sunt o sumedenie de cupluri care au decis sa nu aiba copiii, sunt oameni constienti ca nu e rolul lor acela de a fi parinti, si le dau dreptate, unii zic ca nu au destui nervi, altii ca sunt destui oameni deja pe pamint, in Indii si Asii, zimbeam strimb la inceput, dar cu timpul inveti sa accepti. Si eu am fost zece ani fara copiii, am calatorit mult, mi-am incercat puterile in job-uri, am crescut un ciine, am citit-e o viata care e in sine destul de plina…
    si voi, dragelor, dalila, alyce, ema, sara, cristina, aflate la virsta iubirilor, mai aveti inca timp sa reflectati, sa doriti, sa aveti poate grija…dar mai ales sa gasiti iubirea voastra, cea mare, e primul pas cred eu…
    salut mamicile de aici, Monica, Cora, Alice, Rosanne- draga noastra, te asteptam pe blog ca aerul, sa ne dai binete…andrea, Amore, Daliele, Amalia, Simona ioana, Simona Radoi, Atena- nu e tot timpul usor, cu copii, nu stiu cum faceti voi, fiecare aveti cite un job, o casa- eu am doar copilul…un gind cald si pentru dragul nostru valin…

    corina 6 martie 2009 12:58 Răspunde
  • Ma revolta cazul acesta cu judecatoarea, faptul ca in ciuda tuturor evidetelor continua, ca o boala lunga…Nu se poate face nimic? Nu putem scrie undeva, sa semnam adica toti o avertizare, ceva de genul? Aici in elvetia este posibil asa-ceva, dar vorba aia…e distanta de ani lumina intre sisteme…

    corina 6 martie 2009 13:05 Răspunde
  • Alice, daca e nevoie de semnaturi, semnez! Daca e nevoie sa ne strangem undeva, sa purtam mesaje de protest, vin fara sa stau pe ganduri. PENTRU TINE!

    Ema 6 martie 2009 13:23 Răspunde
  • Alice,
    nedreptatea-i mare. Spune ce sa facem, sa te putem ajuta. Sa te ajutam si-n fapte, nu numai in cuvinte. Sunt convinsa ca esti sfatuita de avocati buni si intreaba-i, te rog, daca noi, cei ce te iubim pe tine si revista ta, putem face/semna/ceva in care sa strigam ca TANGO= ALICE NASTASE

    Dincolo de asta, totul e desertaciune…. Si asa va ramane.
    De fapt, ce vrea C. Voiculescu? Revista, numele ei, brandul?Vrea sa ia revista Tango de la tine si sa mearga inainte cu ea formand o alta echipa care se scrie in aceasta revista? Vrea ca tu sa nu mai lucrezi/sa nu mai scrii/sa nu mai semnezi/ in aceasta revista?
    Pai, daca tu nu mai scrii in Tango, inseamna ca aceea revista pe care o va forma femeia de afaceri C.Voiculescu nu va mai fi revista Tango… acea revista Tango!
    Va fi cu iz Confidential, cu iz Felicia, cu iz mercantil, ieftin, ca mai toate publicatiile de pe piata…
    Alice, tu poti face oricate reviste vrei, poti scrie cate carti vrei, iar C. Voiculescu poate face cate afaceri vrea..

    TANGO= ALICE NASTASE

    vioviod 6 martie 2009 13:40 Răspunde
  • frumos si inflacarat ti-a scris inima, vioviod…asa e, Alice poate oricind incepe alta revista, pacat insa ca i se pun atitea inutile obstacole…

    corina 6 martie 2009 14:25 Răspunde
  • In fiecare duminica, de ceva vreme, la usa bisericii cerseste o tiganca. E umila, intra in biserica si se inchina apoi iese afara si fara a fi agresiva te roaga sa o ajuti. Te uiti la ea uneori cu ochi critic (e tanara, ar putea sa munceasca!) apoi vezi copilul mic, tremurand de frig, pe care il tine in brate trei ore cat dureaza slujba si mana intra automat in buzunar si-i dai pomana.
    Azi treceam grabita la cumparaturi. Langa piata multe persoane vindeau flori. La un moment dat aud: ” Doamne ajuta!” (Asa saluta preotul de la biserica noastra). Era tiganca! Zambeste, semn ca m-a recunoscut si imi intinde cu drag doua buchetele de ghiocei. Le-a cules din padure si parea emotionata ca poate si ea darui, ca poate sa-si exprime recunostinta.
    E o intamplare, poate, simpla dar pentru mine a fost mai mult decat o lectie de viata! A fost constientizarea puterii cuvantului lui Dumnezeu care poate schimba oricand, pe oricine, in alt om.
    Ma bucur ca pot fi alaturi de voi, chiar daca mai mult vizitatoare a comunitatii voastre!

    Dina 6 martie 2009 14:43 Răspunde
  • Alice,
    Miercuri seara am trimis la TANGO, un mesaj in care solicitam abonamente si carti ale Editurii TANGO, iar acum am descoperit ca am primit inapoi mesajul acela. Probabil din motive tehnice nu a fost receptionat, il voi retrimite. Vreau sa ofer cartile editurii TANGO si n-as vrea sa aflu ca nu le mai aveti.
    Multumesc.

    Valin 6 martie 2009 14:49 Răspunde
  • Dina, frumoasa intamplare. Multumesc, ca ne-ai impartasit-o.

    Amore, e soare !!!!!!!!!

    Ema 6 martie 2009 15:07 Răspunde
  • corina draga mea tu spui ca mai am timp….si poate intr-adevar mai am…dar daca timpul meu se curma brusc? pe mine asta ma sperie uneori de moarte…daca planurile pe care le tin in minte pentru ca mai am timp vor ramane suspendate printre nori pentru ca timpul meu a decis sa zboare in alta parte?
    si eu stiu ca acum nu pot face un copil pentru ca sunt mereu pe drumuri din cauza serviciului si nu o sa am timp sa-l vad cum creste,sa-i daruiesc toata dragostea mea,sa-i spun povesti noaptea si sa-l duc dimineata la gradinita si…si….dar daca mai tarziu va fi prea tarziu 🙁

    draga mea pisica cum de s-a strecurat frigul prin blanita ta pufoasa?
    incearca sa mananci multa multa lamaie…ma bag si eu ca baba…dar la mine asta functioneaza mereu ( lamaie 2, 3 zile si niste parcetamol sinus si multe ceaiuri)

    dalila tua 6 martie 2009 15:10 Răspunde
  • Corina, timp ar fi, cu rabdarea e o problema. Uneori mi-o mai pierd…. Si sper…sper….
    Trebuie sa-mi gasesc si eu iubirea mea cea mare ( Cum ar spune Eva Longoria in reclama aia: ” Pentru ca merit! ” )

    Ema 6 martie 2009 15:55 Răspunde
  • Nu-mi vine sa cred in ce tara traim! De cateva saptamani tot spun ca vreau sa emigrez pentru ca nu vreau sa mai tin din contributiile mele un sistem corupt, care-si bate joc de contribuabili (tocmai am avut si un control de la finante). In tara asta daca esti corect esti luat de fraier si jecmanit.

    Va rog sa-mi spuneti ce putem face ca revista pe care o iubim sa nu ajunga la nesatula de C. Voiculescu: semnaturi, vreun protest?
    Daca pierdeti numele macar faceti cat de mult scandal puteti, astfel afla cititorii ca nu trebuie sa mai cumpere revista numita Tango dar scrisa de altii (poate va ajuta cei de la Realitatea-Cotidianul, am observat ca sunt foarte receptivi la asemenea probleme si sunt si concurenti cu Antenele) .

    Mie nu-mi pasa cum se numeste revista scrisa de voi, dar as ramane cu un mare gol in suflet daca nu ati mai publica nimic.

    Va pup.

    Oana 6 martie 2009 16:03 Răspunde
  • Pentru parintii nostri.
    Pentru ca suntem si noi copii, cu copii sau fara, pentru parinti nostri, pentru tot ce ne-au dat si ne dau, pentru viata mea, eu asa le spun
    http://www.youtube.com/watch?v=IOfKAPGfd6k&feature=related

    Valin 6 martie 2009 16:04 Răspunde
  • Ar fi nedrept…dar mai cunosc un caz ca al tau Alice…De un om cu functie care a cumparat domeniul si numele doar asa de ambitie prosteasca, amor propriu…Tu esti Tango…Fara tine, fara Simona, fara voi cele care dati viata revistei nu mai exista Tango…

    Te putem ajuta??

    Anais 6 martie 2009 16:05 Răspunde
  • Va scriu de acasa, de langa patul care imi ofera somnul linistitor pentru sufletul si trupul meu galben.M-a ridicat forta nevazuta de a va multumi pentru tot, pentru ganduri, incurajari, strangeri de mana, caldura imbratisarilor nevazute.Am primit mesaje de la oameni cu care racisem raltiile si care au aflat de la altii, dar carora le-am primit gandurile de sustinere, pentru ca aveam nevoie.Am primit si mesaje de la oameni pe care nu-i cunosteam deloc.Si le-am primit la fel, cu inima deschisa.Iar pentru voi, care mi-ati scris de atatea ori numele (si v-ati gandit, poate, de mai multe ori)nu pot sa nu fac acelasi lucru:
    Alice, povestirile tale despre viata ta sunt adevarate lectii pentru mine, sunt franturi din filmul destinului meu stiut dinainte sau ramas necunoscut pe veci.De multe ori as fi vrut sa pot vedea ce-o sa se intample daca…sau daca nu…Si tu imi oferi asta, ca o mana divina pe care mi-o intinzi mereu, cu care derulezi inainte si inapoi miile de variante ale destinului nostru scris undeva.
    Corina, Doamne, cat ma bucur pentru tine, pentru dorintele tale auzite, indeplinite si traite.Bine ti s-a spus ca esti o prietena adevarata.Corina, tu dovedesti ca esti!
    Simona Radoi, te-am simtit cu mine.
    Carmen Sofianu, aplans cerul…Am intrat acolo pe furtuna, am iesit pe ploaie.Azi nu e soare, dar e cald…
    Andreea, am simtit si briza marii de la tine.Si tirmit si eu pe valurile Dunarii ganduri de la mine.
    Ema, si tu esti puternica.Doar ai baut intr-o seara ceai cu mine, cu noi…
    Oana, multumesc pentru ganduri de insanatosire.Cu fiecare ora care trece, ma simt mai sanatoasa..
    Cristina Socaciu, mainile sufletului meu, te-am tinut strans , mi-a folosit enorm.Iar, poeziile imi tin intotdeauna de sete, de durere, de fericire…Iti multumesc.
    Alyce, iti doresc sa ai vise implinite cu copii frumosi, asa cum am avut si eu, si pe care ii cresc cu iubire de minuni.Tu ai s-o faci desavarsit.
    Atena, inima nu se razbuna, ai dreptate, poate e si devreme sa am remuscari, dar ma simt bine, linistita.Si eu ma regasesc in tine, in casa cu bunici…cacora le ascultam povestile si pe care le credeam adevarate.
    Dallielle, „nedragostea”asta a mea nu e ura, invidie, dusmanie, e doar…mila, compasiune, parteneriat…insuficiente pentru a da viata.
    Valin, cat adevar in cuvintele tale de barbat si cata coincidenta cu ale unei femei.Si noi, uneori ne-am bucurat, alteori am ramas pe ganduri sau ne-a durut.E firesc, important e sa nu ne batem joc, ca barbati, ca femei, ca oameni…
    Felice, n-ai fi vazut ca sunt „speciala”9eu zic „ciudata”) daca tu n-ai fi fost speciala, ca Alice, ca noi toti de aici.Esti speciala!
    Dalila Tua, multumesc pentru bratele tale, le recunosc, tremura ca si ale mele…
    Pisica, a plans cerul pentru noi.Nu mai avem decat cealalta optiune:sa radem.Razi cu mine, Pisica!
    Simone, bine ai venit.Si tu poti sa impartasesti cu noi vieti adevarate.Lumea frumoasa si sensibila pe care o dorim poate incepe de aici.
    Anna, te imbratisez si eu.As vrea sa sterg toata „neiubirea” din toate inimile pamantului.
    Amore, sunt bine, va simt sufletele curate.
    Amalia, racoarea dintre nori mi-a linistit gandurile usturatoare.
    Raluca, te admir pentru forta cu care ai scris, obiectiv, partinitor, omeneste.Asa este, copii implica multe, timp, rabdare si dragoste, caci fara asta nimic nu se poate.
    Sara, bine ai venit.Scrie-ne!
    Vioviod, te imbratisez , ca de la suflet de mama pentru care copiii inseamna Cerul.
    Va multumesc.

    rosanne 6 martie 2009 16:25 Răspunde
  • rosanne rosanne…floare peste floare o sa asezam peste sufletul tau, mangaiere peste mangaiere si dragoste….si-o sa radem impreuna si sa invigem impreuna!

    dalila tua 6 martie 2009 16:35 Răspunde
  • Pentru cei ce spun ca vor sa ajute revista, sa ajute visul lui Alice, al nostru al tuturor:
    1. Puteti sa va faceti un abonament anual la revista. Chiar de astazi!
    2. Puteti sa scrieti o petitie pe care sa o semnati si sa obligam astfel CSM-ul sa ia atitudine. In ce calitate? In calitate de opinie publica/societate civila.
    3. Puteti scrie un protest adresat :Antenei 1 dar trimis pe toate canalele media, Tribunalului care a judecat speta.

    Un numar cat mai mare de semnaturi (precum cele de adeziune politica), cu datele de identificare ale semnatarului, reprezinta un potential succes.

    Anemari 6 martie 2009 17:12 Răspunde
  • va saruta pisica pe fuga.
    sunt inca la birou, intr-un respiro al organizarii pentru plecarea de duminica.
    va fi soare… baba de astazi mi-a confirmat-o… un inceput de dimineata trist, noros… si dintr-o data, pe la ora 8 parca a explodat soarele in hohot de ras. si o tine tot asa, dupa ce ieri era cumplit de frig si ploios… ma bucur pentru voi, cele care ati ales astazi…

    rosanne… eu chiar rad. pe mine ma poti recunoaste, chiar daca nu m-ai vazut niciodata, dupa ras. un ras care vine din ochi, din suflet… imi rad ochii in cap, cum spune vorba. dar mai tresar dureros, uneori, amintindu-mi… amintindu-mi ca in spatele femeii puternice, capabile, competente, de cariera e un copil speriat. o inima.

    dalila, am fost ieri sa-mi reasez parul ciufulit… si ploua, cand am plecat din salon, batea si un vant taios… si nu eram tocmai potrivit imbracata. si am avut dor de carti si de mers pe jos. cu gandurile mele. acum beau ceai.

    imbratisari pentru voi toate…si va numesc cu drag pe cele prezente astazi: Alice, Simona Catrina, vioviod, raluca, corina, ema, rosanne, dalila, anais, valin, toate, toate… chiar si cele de mai tarziu.

    ema, sigur ca bem un ceai… dar azi voi fi numai racita, nu si trista. pe seara, draga mea, in asteptarea babei noastre.

    pisica 6 martie 2009 17:34 Răspunde
  • Anemari, bun gasit.
    Iti scriam la „Poruncile dragostei”, stiu ca esti ocupata, dar am dat un copy sa vezi; multumesc de recomandari, eu le voi urma.
    ” Anemari, ce mai faci ? Cum merg formalitatile ? Ne-ai lipsit. Personal admir si apreciez (tacut ce-i drept) implicarea si atitudinea ta in proiecte sociale si-ti marturisesc: mi-am insusit din invataturile tale, ( si as vrea sa mai invat ) ca si din ale tuturor de aici.”

    Valin 6 martie 2009 17:51 Răspunde
  • Valin, multumesc de intrebare. Eu astept sa imi iasa autorizatia ca sa pot infia.
    In rest, va chem la actiune! Suntem societate civila si trebuie sa ne aparam interesele atunci cand avem unele.

    Anemari 6 martie 2009 18:05 Răspunde
  • cu drag, rosannei, miini fierbinti pe timpla ei palida, sa te faci bine curind, sa aduci iar aici lanurile acelea aurii, de care suntem acum atit de legati toti…

    corina 6 martie 2009 18:05 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez pe toti!
    Rosanne, bine ai revenit! Ai grija de tine si, daca ieri a plans cerul, azi, in orasul meu a fost un soare nebun, dornic sa ne incalzeasca pe toti.
    Vioviod, mi.a placut cum ai scris Alice= Tango.
    Cumpar revista, dar primul lucru pe care il citesc este editorialul. Este ca un motto…Alice ne priveste cu inima ei rosie, cu ochii tristi care vad dincolo de aparente, cu trasaturi fine si delicate, timida si totusi puternica…
    Eu nu stiu ce trebuie facut, dar ma alatur voua, cei care stiti. Din toata inima…
    Dina, m.a impresionat povestea ta.
    Valin, ai scris frumos despre noi. Ma bucur pentru femeia ce.ti sta alaturi.
    Am primit azi in dar de la cineva tare drag ” Spectacol in aer liber” de Nina Cassian.
    Impart cu voi bucuria mea( e mare, mare) si va scriu cateva versuri din:

    Aducatorul de speranta

    ” Te iubesc, Ionica Ion,
    prea ciudate histrion,
    cu ochii, goluri de aburi,
    cu parul, umede papuri,
    cu miinile, ramuri in cuie
    prinse pe.o veche statuie,
    gura de noroc
    inchisa la loc.

    Dragul meu Ionica,
    te iubesc de frica.”

    Carmen Sofianu 6 martie 2009 18:28 Răspunde
  • ” Cad in genunchi si.ti multumesc, iubire,
    Pentru aceste zilnice semnale
    Si voci ale marinimiei tale
    Cu care.mi umpli sufletu.n nestire.

    Cad in genunchi si.ti multumesc, iubire,
    pentru inaltul pact ce ne uneste,
    Timbrat de.a fericirii stea subtire,
    – Si.ti multumesc si pentru desnadejde.”
    ( Iubirii, Nina Cassian)

    Carmen Sofianu 6 martie 2009 18:50 Răspunde
  • Nu stiu cum e sa fi mama. Nu cunosc emotia intamplarii. Dar stiu cum e sa fi copilul unei mame, a carei iubire este netarmuita. Candva, nu de mult, cand ultima mea poveste de iubire se terminase infiorator, m-am prabusit de durerea ce imi rupea sufletul. Ma durea cumplit. Si paralizata in suferinta mea, nu am mai gasit puterea sa merg mai departe. El parea sa fie viata si moartea mea.

    Dar mama, care si-ar fi dat viata pentru ca eu sa am o clipa de liniste, m-a luat in bratele ei pline de iubire. Mi-a sarutat lacrimile, mi-a imbratisat durerile. Si noaptea ma tinea la pieptul ei, imi pazea visele, imi alunga suspinele. Iar eu adormeam desfigurata de plans, tremuram in somn, ma trezeam in lacrimi. Ore groaznice si pline de nelinisti treceau prin mine, ca fulgerele. Ma simteam apasata de tot intunericul noptilor, zilelor. Nu mai intelegeam nimic din cadenta timpului, nu mai simteam nimic in afara de inima mea ranita, ce sangera neincetat. Dar mama imi schimba atat de priceput pansamentele inimii, imi spunea povesti frumoase, imi mangaia tristetile, imi plangea suferinta. Era acolo langa mine, pentru mine, uitand parca de viata ei, traind-o doar pe a mea. I se rupea sufletul cand vedea in privirea mea adunate, parca, toate chinurile lumii. Si ar fi fost capabila sa il omoare pe cel care mi-a facut atata rau, daca ar fi stiut ca sufletul meu s-ar fi vindecat, astfel.

    Dar iubirea ei a facut ca zilele sa isi recapete iar lumina, iar durerea mea sa ramana suspendata in orele rastimpului. Atunci am inteles ce inseamna dragostea adevarata. Iubirea pura, pe care, timpul mi-a demonstrat, ca numai ea mi-o poate oferi. Si azi, nu stiu cum as putea sa-i multumesc ca exista. Daca ar fi sa merg, pentru mama mea, pana la capatul lumii si inapoi, as porni chiar acum. Fiindca mama, ingerul meu, este fiinta pe care o iubesc mai presus de cuvinte, de fapte, de intelesuri.

    alyce 6 martie 2009 19:48 Răspunde
  • Minunate vorbe … si minunate mame..

    simone 6 martie 2009 20:24 Răspunde
  • imbratisarile pisicii sa va ajunga…
    frumoase ganduri pentru mama ta, lisa
    frumoase poezii, carmen sofianu

    voi reveni cu o cana de ceai… mi-am propus sa fiu mult cu voi, ca sa-mi ajunga, cat voi fi plecata/

    lisa, nu ma uita: mi-ai promis-o pe simonaioana… in bratele tale.

    pisica 6 martie 2009 20:39 Răspunde
  • rosanne… te strig.

    pisica 6 martie 2009 20:46 Răspunde
  • Cineva mi-a facut cel mai infiorator de frumos compliment…”esti ca painea”…Imi rasuna in toata fiinta mea, ma tot gandesc la sensul cuvantului.Poate fi despre bunatatea aluatului aburind si-a cojii aurii cu miros de cuptor, de vechi, de lut ars.Ma bucura si ma infioara painea noastra ‘cea de toate zilele”, anafora sfanta, bucatile rupte cu mana de pe masa intinsa a unei familii fericite, coltul aruncat din mila unui caine ud, painea tradarii inmuiata dupa Christos …
    „Creste navalnic
    spasmul in trup
    tarm de la care
    am sa ma rup.

    Peste o clipa
    sau peste o ora,
    pleca-voi in larg
    fara prora.

    Mi-e foame de duh
    nu de paine,
    cel mai duce
    e miezul din paine.”
    (Calina Trifan, In larg)

    rosanne 6 martie 2009 20:55 Răspunde
  • rosanne… nici nu stiu daca e compliment, tu esti chiar ca painea!

    pisica 6 martie 2009 20:58 Răspunde
  • pisica, venisem fara sa „vad „ca m-ai strigat…venisem pentru ca ma simt atat de bine cu voi, la ceai, la sfat…Te imbratisez, astept un Rilke ceva de la tine.Azi iti tin eu colturile ochilor ridicate de zambet, de voie buna.

    rosanne 6 martie 2009 21:09 Răspunde
  • stai sa-mi iau ceaiul si pastilele de raceala si il aduc pe rilke… sau il inventez… dupa cum iti place.
    am zambet si ar fi mai larg daca nu m-ar fi bantuit raceala asta pe care trebuie s-o impusc pana duminica, musai!

    pisica 6 martie 2009 21:12 Răspunde
  • Camelia Pisica, daca imi permiti un remediu. Impachetari fierbinti, perna electrica, tuicutza fiarta administrata in cantitati mici si dese, cit poti si incearca sa transpiri, cu ceai mai cald, aspirina, poate e tirziu dar sa ai vitamina C; si atentie la contraindicatiile pe care le stii singura. Poate vor urma si migrene, cu refuz de lumina solara. Ai grija.

    Valin 6 martie 2009 21:31 Răspunde
  • :)))… migrenele exista deja valin. acum sunt sub pleduri si asud.
    si picotesc… si nu vreau sa dorm… vreau sa fiu cu voi. cu voi…
    multumesc ca te gandesti la mine, valin-merlin… stii ca maine vom fi aproape? pe aceeasi parte a razei de soare. (desi au anuntat ploi pana duminica, eu… eu nu sunt ca ploaia, sper, imi doresc)

    pisica 6 martie 2009 21:48 Răspunde
  • Am citit indemnul Aneimariei.
    hai deti sa facem ce a scris ea! Haideti sa ne mobilizam pentru Tango!
    Cum facem petitia? va intreb ca poate stie cineva eu nu am idee cum trebuie sa o realizam! Exista pe net un site special? se poate face online sau cum? Stie cineva?????
    HAIDETI SA FACEM PETITIA
    HAIDETI SA FACEM PLANGEREA!
    ALICE SUNTEM AICI CU TINE.

    DECI – CUM SE FACE PETITIA? DACA AS STI AS INCEPE EU- NU STIU CUM DE ACEEA POATE STIE CINEVA AICI.

    Dragele mele- incepem????? E momentul sa actionam; rugile ajuta dar trebuie sa incepem sa fim active

    PETITIA – punctul 1, cel mai important in tema discutiei.INCEPEM???
    IDEI CONCRETE:…….

    raluca 6 martie 2009 21:56 Răspunde
  • dam stirea despre aceasta nemernicie si international? ar fi o idee, nu?????
    HAIDETI SI EU VA CHEM LA ACTIUNE!

    raluca 6 martie 2009 21:58 Răspunde
  • Camelia Pisica,
    Mie-mi place ploaia (si lui Costi ii place, il salut cu acest prilej).
    Da stiu, am spus doar e 007, e si babuta Simonei si a Cameliei, asa ca……….
    Dar azi sunt 40 de mucenici.
    Cum sa nu ma gindesc, acolo unde e durere, acolo trebuie sa fim, asa ni s-a spus, nu avem voie sa fim altfel, eu nu vreau.
    Sigur pe raza de soare, sigur, sigur.
    Dar trateaza-te, nu te neglija.

    Valin 6 martie 2009 22:00 Răspunde
  • Valin, stii tu cum PUTEM FACE PETITIA?
    exista un site special, ce date trebuie date – trebuie naparat sa ne dam datele pentru ca avem mai multe sanse asta stiu si eu.
    Haieti

    raluca 6 martie 2009 22:02 Răspunde
  • Pisica draga, am o cana de ceai fierbine pentru tine. Poate te vei simti mai bine. Si nu te-am uitat. Ma voi tine de promisiune.
    Rosanne, ma bucur sa te citesc, sa te aud. Si la mine a plouat. Si apusul a fost inundat de stropi morti de ploaie. Dar stiu ca maine vom avea parte de un rasarit senin. Si va fi soare. Si va fi bine. Si maine si peste doua zile si de acum inainte.

    Buna seara, Alice! Buna seara, dragelor, Valin.

    alyce 6 martie 2009 22:02 Răspunde
  • Alyce stii tu cum facem petitia?
    Da si la mine a fost ploaie si ploua dar nu ne pasa. Noi avem acum o misiune. DECI?

    raluca 6 martie 2009 22:03 Răspunde
  • Ca sugestie, eu as incepe prin a-i scrie lui Alice la TANGO, ( sa nu bocam acest blog, ca ar fi mare pacat ), ce gindeste fiecare.

    Valin 6 martie 2009 22:05 Răspunde
  • Raluca, nu stiu. Dar daca e nevoie de ceva, fac orice pentru Alice. Pentru Tango.

    alyce 6 martie 2009 22:09 Răspunde
  • eu cred ca asta nu ne poate ajuta prea mult, desi nu e o idee rea.
    Alice cred ca stie ca suntem prietenii ei si cam ce gandeste fiecare. Nu e o idee rea dar cred ca e insuficienta.
    Trebuie sa facem oficial. Nu blocam blogul dar daca am scrie le-am da prea mult de citit si nu cred ca in acest moment au timp de asa ceva. Cred ca FIX acum e momentul sa aratam ca ne pasa ca ne-am saturat de marsavii de golanii si de ipocritie. ca ne-am saturat sa auzim de coruptie si de afaceri care sa-i imbogateasca doar pe unii.
    Valin nu e rau ce ai spus, dar mai evidentiez o data nu asta e calea- sa scriem la Tango. Trebuie sa facem cum zicea Anemarie o petitie.
    deci….exista un site special unde se face? stie cineva?

    raluca 6 martie 2009 22:12 Răspunde
  • m am uitat pe un site http://www.petitieonline.ro (parca) putem oare incepe asa? va intreb pentru ca cum nu mai sunt in tara nu mai stiu cum se procedeaza!

    raluca 6 martie 2009 22:14 Răspunde
  • valin… ploaia mea inca se modereaza… pentru ca si mie imi place. mult. de aceea am si racit, ca ieri m-am plimbat prin ploaie cu cartile mele. si daca stau sama gandesc m-au privit ciudat cativa trecatori. dar nu conteaza.
    buna si sugestia ta, sa-i scriem lui Alice, numai ca trebuie s-o intrebam daca este de acord.
    si intru si eu cu migrene si ochi mici in cercul petitionarilor.
    siarla 007 mai adauga: simonaioana, anna, ema, eu… trebuie sa ma uit pe poruncile dragostei, acolo ne numaraseram si eram vreo 5 la un moment dat… iertare ca nu-mi amintesc, nu-mi amintesc…

    imbratisari pentru lisa, am prins cana si nu-i dau drumul.

    pisica 6 martie 2009 22:15 Răspunde
  • pisica, eu sunt sigura ca AQlice ar fi de acord. Dar ei i trebuie acum, revistei Tango i trebuie ceva oficial, in afara revistei, ceva cu multe multe semnaturi ceva independent de tango.
    SUNT sigura ca asta i trebuie.

    raluca 6 martie 2009 22:17 Răspunde
  • ok raluca, nu te contrazic… dar petitia oficiala trebuie insotita de semnaturi… chiar nu stiu cum sa facem… ma gandesc ca am un prieten la realitatea tv si sa vorbesc cu el despre aceasta intamplare din justitia romaneasca. dar petitia chiar nu stiu, vin, semnez, sunt de acord, dar nu stiu cum s-o facem.

    pisica 6 martie 2009 22:21 Răspunde
  • Sunt si eu aici, oriunde trebuie pentru Alice si Tango.In petitii, in sali de judecata, in strada..oriunde.Spuneti-mi si vin.Fac.Scriu.Lupt.

    rosanne 6 martie 2009 22:21 Răspunde
  • valin… e si lisa mic cu baba ei maine… adica alyce.
    si o rog sa ma ierte ca tocmai inghit la ceaiul ei … ma lasa memoria.

    rosanne… tu painea noastra… ce buna esti! ce draga mi-esti

    pisica 6 martie 2009 22:27 Răspunde
  • Alice, sunt alaturi de tine. Toti de aici suntem alaturi de tine. Si daca putem face ceva pentru tine, spune-ne.

    „Mi-aÅŸ vrea veÅŸmântul rupt din cerul pur,
    Ţesut din aur şi argint şi umbre,
    Tivit cu soare, noapte ÅŸi azur,
    Åži cu paing de raze ÅŸi penumbre,
    Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern.
    Dar sunt sărac – ÅŸi nu am decât vise.
    Să calci uşor când visele se cern,
    Căci calci pe vise – ÅŸi pot fi ucise.”

    Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur -W.B. Yeats

    alyce 6 martie 2009 22:29 Răspunde
  • Dragelor si dragilor,am luat pentru prima data,astazi,RevistaTango.Alice, imi cer iertare ca nu am facut-o mai de mult!Am ramas inmarmurita si ma inclin in fata talentului, cuvintelor alese ,a acestui brand.Ceea ce nu pot intelege este de ce o persoana ca C.Voiculescu vrea acest brand?Pentru ce? Ca sa faca, ce?Poate cineva sa ma lamureasca???E mai mult decat evident ca fara Alice Nastase ,Tango nu mai este Tango!Nu stiu ce abilitati ,ce talente ascunse detine dna C. Voiculescu dar ma intreb:nu vrea sa cumpere si talentul creativ al celor ce trudesc la aceasta revista?Cine stie?

    Va sarut pe toti si va doresc o seara frumoasa!

    Dallielle 6 martie 2009 22:29 Răspunde
  • dallielle… candva, demult, Alice scria la Tabu… o revista minunata la vremea ei (adica atunci cand avea Tzop Gun si Smona si Alice prin ea) si ghici ce?!… cand e vremea sa se coaca si sa apara revistele, Tango-ul lui Alice pe care dansam de-o vreme buna si de drag dispare in ziua aparitiei, cealalta, vechea poveste, pe care n-o comentez, o gasesti mult si bine.
    de ce s-o vrea? de ce vrea raul? pentru ca a face bine este lucrul cel mai greu pe lume. si deopotriva usor, dar intai cel mai greu… si poate pentru ca nu stie ca in tara noastra oamenii au ajuns selectivi, ca nu mai citim revista si cautam numele, omul din spatele ei, cel care da valoarea.
    dar intai si intai cred ca e vorba de a face rau… doar de dragul raului.

    pisica 6 martie 2009 22:38 Răspunde
  • Lucrez acum la o lucrare despre calitatea stilului jurnalistic, dar si despre calitatea jurnalistilor. Si pot sa spun cu certitudine ca Alice este sinonim cu talent. Cu mare talent si creativitate, ar fi cel mai mare pacat sa se ingradeasca acest suflet. Sunt cu tine, Alice si ma interesez de cum putem face sa nu se piarda ce ai creat.

    simone 6 martie 2009 22:42 Răspunde
  • http://www.petitieonline.ro/
    Aici puteti gasi amanunte despre petitie, daca voi credeti ca ajuta… oricum, daruirea voastra, prietenia voastra sunt minunate.

    AlinaG 6 martie 2009 22:43 Răspunde
  • Eu am citit revista Tabu, atata timp cat a scris Alice. Apoi, a aparut revista Tango cu editorialele semnate de Alice. Si am cumparat… numai Tango. Pentru ca eu doream si doresc sa citesc articole purtand semnatura ALICE NASTASE.
    Daca sta in puterea noastra sa facem ceva pentru revista TANGO, pentru Alice, ne vom uni fortele si vom face tot ce e posibil pentru draga si buna noastra prietena.

    Andreea 6 martie 2009 22:53 Răspunde
  • Si eu un cantec cu ploaie pentru voi. Cu ploaie si iubire.

    http://www.trilulilu.ro/iculici/a12de4ce2fdfcd

    alyce 6 martie 2009 22:54 Răspunde
  • Alice, „nedreptatea este motorul marilor succese”, zicea Ernest Renan….

    Costi 6 martie 2009 23:12 Răspunde
  • Nu cred ca trebuie sa ceri voie cuiva ca sa produci o schimbare la nivelul societatii, sa incepi un demers, trebuie doar sa crezi in DEMERSULPe care il faci si sa doresti reusita. Nimeni nu a cerut voie cand s,a inceput in 1994 lupta pentru abrogarea articolului 200, sau cand s,a inceput lupta pentru legea accesului la informatie, legea accesibilizarii spatiilor publice (rampele de acces pentru persoanele cu dizabilitati neuro-motorii) etc. Niste oameni s-au autosesizat si au format coalitii, au facut lobby. Nu putem astepta toata viata sa ne organizeze cineva ca la scoala, sa ne permita…Putem decide si singuri.

    anemari 6 martie 2009 23:16 Răspunde
  • Catre prieteni, catre cititori, catre forumisti si toti cei carora Alice Nastase le-a intrat in case si in suflet prin revista Tango.
    Toate datele conduc la concluzia ca Tango incearca sa fie luat de interesele de imbogatire a unor „moguli” aflati in spatele deciziilor.

    Mai multe informatii despre cele intamplate gasiti aici:

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/827019/Justitia-in-Tango-cu-familia-Voiculescu/

    sau aici

    http://www.gardianul.ro/Lovitura-de-teatru-in-procesul-%C2%ABTango%C2%BB-s123686.html

    si aici:

    http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=130957&catid=20&p=deontologie-strmba-csm-considera-corecta-implicarea-judecatoarei-miruna-lupu-in-procesul-tango.html

    Solicitam, noi cititorii, sustinatorii lui Alice Nastase, cea care reprezinta Tango, sa nu ii fie incalcate drepturile si sa aiba parte de un proces nepartinitor.

    Fiti solidari(e) si impreuna putem sa invingem!
    Semnati petitia si trimiteti mai departe.

    Atat am apucat sa scriu astazi in timpul serviciului….Mai trebuie coafata…

    Anais 6 martie 2009 23:16 Răspunde
  • valin… ploaia mea e postata acum… o dedic tie si lui costi, pe care il salut

    pisica 6 martie 2009 23:18 Răspunde
  • Asa am facut si eu. Am citit Tabu cat a scris Alice. Apoi m-am mutat cu ea la Tango.
    TANGO=ALICE NASTASE
    si fireste a celor care mai scriu in revista.

    vioviod 6 martie 2009 23:20 Răspunde
  • Si eu am postat un cantec despre ploaie. Si iubire. -Nicu alifantis- Ploaie in luna lui marte-

    alyce 6 martie 2009 23:20 Răspunde
  • Sa va spun ce am trait eu:
    Lasand la o parte povestea complicata prin care treceam, eu nu vroiam sa fac avort !
    M-am dus „acolo” sfasiata de durere, numarand pasii pe care ii mai aveam pana la clinica, scarile pe care le urcam, usile pe care le vedeam, sperand ca se va intampla o minune, ca ceva ma va opri si ca nu voi ajunge pe masa. Parca ma duceam catre un esafod, unde mana calaului era chiar mana mea…Eu singura nu m-am putut salva…
    In salonul unde mi s-a spus sa astept mai erau alte 4-5 femei, de varste diferite si cu povesti diferite. Am sesizat ca incepusera sa vorbesca intre ele, intrebandu-se unele pe altele daca au mai facut, de cate ori, de ce…Am cautat sa nu aud, sa nu-mi pese, sa ma ascund in zomotul inimii mele, sa ma gandesc….sa ma gandesc….inca mai aveam timp, inca mai putem pleca. Ma bucuram ca asteptam, ca nu venea nimeni sa ma invite in sala… Ajunsesem in salon a doua, dar le-am spus tuturor ca sunt ultima. Ni s-au dat niste camasute de panza albe legate cu snur si ni s-a spus sa ne imbracam in ele. Chiar si cand imi scoteam hainele mi-am spus ca inca mai am timp, ca ma pot imbraca inapoi, ca pot fugi pe usa, care se deschidea din cand in cand; mai aparea o mama a vreuneia, un sot, o prietena, un iubit, care sa le tina moralul. La mine nu a aparut nimeni, fiindca nimeni nu stia nimic!
    Cand a fost chemata prima femeie, am sperat ca va dura mult pana sa se reintoarca in salon, ca sa am timp. Cred ca au trecut doar 10 minute si femeia a fost adusa pe o targa, cu mainile balanganindu-se in spasme, cu ochii dati peste cap, cu gura stramba, mormaind ceva, cu camasa alba ridicata si cu un somoioc de vata rosie intre picioare. Am crezut ca mor, am vrut sa mor, si din clipa aceea pana la sfarsit m-am rugat intr-una sa mor, „D.ne, lasa-ma sa mor!” Si totusi vedeam inca usa, si totusi putem sa ma ridic si sa plec, sa o iau la stanga, pe scari in jos, si totusi speram sa nu ajung pe masa…M-am hotarat, ultima femeie fusese luata deja, celelalte din camera incepeau in ritmul lor sa se trezeasca, aveam timp, nu ma vedea nimeni, mi-am luat hainele, geanta, am iesit pe culoar, m-am intreptat spre scari : „Stati, unde va duceti? „-m-a intrebat o voce. Era o femeie in halat alb care pazea un birou. „Veniti aici!” Vocea m-a invitat sa iau loc pe un scaun. „Cum va numiti?” Am crezut ca este psihologul si m-am bucurat. O sa-i spun ca m-am razgandit. „Procedura costa atat, platiti acum sau dupa?” Ah, nu e psihlogul! „Platesc acum, am zis”, dar m-am gandit ca tot plec, si ca nu mai are importanta ca pierd niste banuti. M-am ridicat si m-am indepartat. „Mai dureaza putin „, a zis vocea din sptele meu. Eu coboram. „Doamna, doamna, intrati in salon!” Vocea a venit, m-a luat de mana si m-a bagat inapoi in salon! Unde e psihologul, de ce nu ma intreba si pe mine nimeni, nimic, poate nu vreau, poate am indoieli, poate nu am motive?
    Cand am ajuns pe masa inca mai speram ca pot fugi, doctoritele ma intrebau diverse despre mine, dar nimeni nu ma intreba daca mai vreau sa fac avort! Mi-au luat mana si mi-au bagat anestezicul in vena tocmai in momentul in care am spus ca „nu mai vreau”, dar era prea tarziu, si atunci am inceput sa plang.
    Si am plans tot timpul, chiar daca nu simteam nimic concret, doar auzeam instrumentul care scotea un zomot de aspirator. Am plans si cand m-au readus ca si pe celelalte in salon, fara zomot, doar cu lacrimi mari, grele, pentru dragostea mea irosita, pentru o pierdere iremediabila, pentru o moarte. La un moment dat cineva mi-a sters ochii si a spus : a plans tot timpul!
    Candva m-am trezit, putem sa plec, dar stiam ca viata mea nu va mai putea fi aceeasi. Nu mai avea sens nici sa plang! Facusem ceva impotriva vointei mele, dar in acord cu vointa LUI. Cine era el?

    Aceasta intamplare din viata mea nu o cunoaste nici mama. Au trecut de atunci 9 ani!

    A.A. 6 martie 2009 23:33 Răspunde
  • ma tem ca trebuie sa va parasesc… imi cad genele pe suflet, imi stau visele pe gura… azi nu e loc de poezia din mine, nu e lapte si soare… e doar un ceai aburind si o aspirina.
    va citesc maine si va rog sa ma iertati.
    daca decideti sa pornim lupta, contati pe soldatelul imblanit de aici… voi veni.

    si da, lisa, va iau cu mine in somn

    pisica 6 martie 2009 23:49 Răspunde
  • Noapte buna, Cami.
    Si raceala ta, sa treaca odata cu noaptea.

    alyce 6 martie 2009 23:55 Răspunde
  • Pisica, sunt rupta de oboseala. Doar ca ti-am promis ca vin la numaratoare. Sper sa-ti treaca raceala cat mai repede. Vorbim maine despre baba noastra. La mine deja a inceput furtuna. E semn bun, nu? Semn ca si anul asta o sa fie zbucium. Imi incordez muschii, ca in fiecare an….

    Ema 7 martie 2009 0:28 Răspunde
  • A.A. ……………..incerc sa-ti spun ceva, dar, nu pot, chiar sunt coplesit !
    ” Facusem ceva impotriva vointei mele, dar in acord cu vointa LUI. Cine era el? ”

    Bun venit intre noi. Doar atit, ma ierti, te rog, dupa tine nu mai pot vorbi.

    Valin 7 martie 2009 0:39 Răspunde
  • 10, 9, 8, …..7!!!
    pentru pisica, alyce, raluca…lista e mult mai lunga, nu??!
    Va imbratisez, va iau cu mine…noapte buna!

    Ema 7 martie 2009 0:55 Răspunde
  • N-am sa va vorbesc despre avort ci despre curajul unor femei care cu pretul vietii si sanatati lor au nascut la 39, 40, 42 de ani.
    Le-am cunoscut si le-am cunoscut si pruncii sunt cele mai frumoase femei pe care le-am vazut in viata mea .As vrea sa le vedeti privirea umezita de lacrimi atunci cand vorbesc de copiii lor .
    Nu pot sa judec si nu pot spune nimic despre nedragoste dar vreau sa va trimit din imensa mea bucurie de a le fi cunoscut.
    Poate sunt sute mii dar pe aceste MAME le-am auzit cum vorbeau de pruncii lor nenascuti si de bucuria venirii lor asa tarziu si cu riscuri…
    As vrea sa ma inclin cu smerenie in fata lor.
    O venerez pe femeia care nu a renuntat niciodata la gandul implinirii depline pe pamint.
    Si pentru ca maine e 8 martie toate florile sa va bucure casa si sufletul.
    Sa fiti iubite!

    diana 7 martie 2009 9:17 Răspunde
    • Buna dimineata, va spun, inainte de a pregati micul dejun pentru copiii mei. Afara e o babuta incruntata, care, insa, ameninta frumos sa se insenineze. V-am citit cuvintele si m-am cutremurat alaturi de A.A., care are atata dreptate. Si prietena mea a trecut printr-o experienta asemanatoare, si eu, la randul meu, inainte de-a decide sa pastrez sarcina cu Ilona am trecut printr-o sperietura, din care, iata, m-am ales cu cea mai frumoasa fetita din lume. Dar atunci nu aveam alti copii, mi-a fost mai usor sa iau o asemenea decizie. Si cred din tot sufletul in credinta Dianei, cred, stiu cata bucurie, cata lumina, cata implinire iti poate aduce un copil pe care l-ai vrut si l-ai cautat o viata. E un miracol sa ai un copil in ultimii ani ai fertilitatii, dar se poate, e tot mai posibil, tot mai plauzibil, o data cu evolutia medicinei si a sperantei. Eu cunosc o femeie care a avut copilul la 48 de ani, fara tratamente, a fost, pur si simplu, o minune.
      In ceea ce priveste protestul si petitia si tot demersul vostru… Au zvacnit sa ma contrazica in cel mai frumos mod cu putinta, atunci cand tocmai ma pregateam sa spun, sa scriu ca nu cred ca cineva va face ceva pentru mine. Ca am inteles de mult ca admiratia celor din jur se cam termina in momentul in care incep problemele sau solicitarile sau incurcaturile. Ca ieri, cat eram la birou, am cerut sa ma uit pe lista cu abonamente, si am plans pe ea, vazand ca, de fapt, din toata fierberea in care eu am spus ca da, singurul lucru cu care pot fi ajutata concret in ceea ce priveste functionarea revistei ar fi un sistem bun de abonamente, (pentru ca ma ajuta sa vad cati doritori sunt de revista si sa imi permita sa am un control exact al numarului de exemplare trimise, fara sa mai trec prin cotloanele distributiei), pana la urma n-a fost decat un entuziasm de moment, care nu s-a materializat in nimic… Si mi-am spus, inca o data, sa ma invat minte. Pentru ca eu stiu ca e in sangele nostru nedorinta de-a trece concret la fapte si ca, desi intr-un moment de entuziasm e lesne sa accepti, e cale lunga pana la actiunea directa. De-aceea am asistat de pe margine, dornica sa vad ce se va intampla pana la capat, in ce se va concretiza o revolta indreptatita, traita intr-o tara nepotrivita…
      Va imbratisez, de sambata, de dimineata, de inceput de week-end, de dragoste.

      Alice Nastase 7 martie 2009 10:00 Răspunde
  • Buna dimineata, draga mea Alice, dragii mei. Intr-adevar, ma simt cu rusine printre cei care au strigat ca vor face ceva-respectiv abonament- dar a trecut o saptamina si nu mi-am materializat gindul. Nu ma justific. Sistemul de abonament din Occident e un pic complicat, speram sa o fac cu cartea de credit, la fel cum am platit altadata carti de la o librarie virtuala romaneasca. Dar nu e imposibil nici asa, trebuie doar sa ma organizez, sa pot pleca din satucul asta la orasul cu banci si trenuri.
    Pe mine totusi poti conta, Alice, curind…
    Caci daca tot suntem la capitolul copii- si aceasta revista e unul, care realmente trebuie ajutat sa creasca, sa supravietuiasca. Si e frumos cind putem ajuta, cind cuvintele devin fapte.

    corina 7 martie 2009 10:30 Răspunde
  • Buna dimineata! Alice, referitor la problema noastra cu revista am nevoie de mai multe informatii si trebuie sa stam neaparat de vorba.Cum procedam? Te rog, spune-mi!

    Simona Radoi 7 martie 2009 11:23 Răspunde
  • Draga Alice ai dreptate. M-am simtit si eu atinsa pentru ca a trecut o saptamana de cand am zis ca ma abonez si nu am facut-o pana in aceasta dimineata.

    Dar acum dupa ce te-am citit si iti inteleg dezamagirea v-am scris la redactie si m-am abonat.

    In acelasi timp am fost si eu putin dezamagita ieri cand am intrebat de felul cum putem face petitia (pentru ca, repet- fiind aici in strainatate nu am idee cum se poate face in Romania) nimeni nu a raspuns ceva concret si dicustiile s-au continuat pe o alta tema. Astept inca raspunsuri concrete. Intrebarea este inca o data: se poate face pe cale online- de exemplu pe http://www.petitiionline.ro sau exista alta cale pentru ca ea sa fie luata serios in seama? Anemari poti sa ma/ne ajuti tu?

    raluca 7 martie 2009 11:45 Răspunde
  • Buna dimineata,
    Alice, poti sa scoti aceeasi revista cu alt nume. Eu am migrat de la TABU la TANGO si nu ma va deranja sa citesc in viitor ALICE…..
    Am citit TABU pana am observat ca nu mai era la fel de buna, am abandonat-o, dupa care am citit NOI SUNTEM ZEITE si asa am aflat ca secretul calitatii s-a regrupat in TANGO.
    Ce conteaza numele, conteaza continutul ! Iar brand-ul, daca vrei sa-l numesti asa, esti chiar tu!

    Am vrut sa-mi fac abonament mai demult, deoarece ma deranjaza sa nu gasesc revista la chiosc si sa fiu nevoita sa o caut prin oras. Ultima oara am cumparat-o de la Bicostore…

    A.A. 7 martie 2009 11:54 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu, alaturi de o baba melancolica, care suspina si plange intr-un ritm lent. E intuneric afara. E ploaie. E frig. E baba mea! (si a pisicii, si a emei si a ralucai si a corinei…) E de bine, nu?

    Cat despre ceea ce putem face pentru Alice, eu spun ca de la vorba la fapta e un pas mic, care trebuie facut. Parerea mea, e ca, nu e greu sa ne facem un abonament, sau sa strangem niste semnaturi, sau…(eu nu ma pricep la astea, dar ma voi interesa), fara sa ne impinga cineva de la spate. O facem pentru ca iubim Tango-ul. Pentru ca o iubim pe Alice!

    Buna dimineata, Alice -si Ilonei si lui Victor-. Buna dumineata, dragilor ! Buna dimineata!

    alyce 7 martie 2009 12:07 Răspunde
  • Buna dimineata!
    am citit si am plans AA si mi-am dat seama tot citind ce postati voi despre copii nascuti si nenascuti ca problemele mele sunt atat de mici….ca eu ma zbucium pentru o dragoste…voi va zbuciumati pentru un suflet….pentru o viata….

    zanelor pana la urma cum ramane cu petitia?

    dalila tua 7 martie 2009 12:29 Răspunde
  • A.A., pana o va face Alice, imi permit sa-ti raspund eu tie, ca si celorlalti care, din devotament si dragoste pentru Alice si pentru scriitura ei sustin ca ar citi-o oriunde, sub orice nume li s-ar dezvalui. Teoretic, asa e, cititorii fideli, iubitorii acestui inimitabil stil jurnalistic nu se impiedica de un nume de pe coperta. Practic, insa, lucrurile sunt mai complicate. Acest nou brand, Tango, nascut din cenusa vechiului Tabu, a fost construit cu truda, cu suflet, si, nu in ultimul rand, cu multi bani. A trebuit sa supravietuiasca singur, sa se impuna pe o piata sufocata de nonvaloarea celorlalte reviste dedicate femeilor, sarace in substanta si-n talent, dar bogate in capital. Tango a crescut, in aproape patru ani, precum printul din poveste, repede si frumos, desi a avut multi zmei rai de infruntat. Si totusi, multi dintre vechii lui sustinatori, de pe cand se numea Tabu, s-au pierdut pe drum, multi au redescoperit-o pe Alice abia de curand, citindu-i cartile sau in urma aparitiilor televizate, trecerea de la Tabu la Tango n-a avut loc in mod automat in constiinta publicului, a fost teribil de anevoioasa. Ca sa nu mai pomenesc de tot ce inseamna, din punct de vedere pragmatic, o totala rebranduire: de la simpla modificare a antetului pana la renegocieri de contracte, reclama, promovare – adica bani, multi bani. Stiu ca Alice va face si asta pana la urma, se va reinventa de cate ori va fi nevoie, va gasi resursele si puterea sa o faca, pentru ca scrisul e viata ei, ratiunea ei de a fi. Sa speram, insa, ca nu se va (mai) ajunge la asta. Pana sa depunem armele merita luptat, nu?

    AlinaG 7 martie 2009 12:30 Răspunde
  • buna dimineata.
    m-am trezit odata cu zorii asteptand baba noastra… inceput cu ploaie marunta, mocaneasca. pe la opt si ceva soarele a tasnit de sub norii negri. lupta a durat ceva vreme. acum cerul e albastru, norii sunt albi si pufosi, soarele rade… cine stie ce o sa mai fie!?

    va daruiesc un zambet dintre aspirine si ceaiuri.
    multumesc ema ca ai dus numaratoarea fara mine si iarta-mi, te rog, absenta.

    voi vorbi astazi cu prietenul de la realitatea tv…

    A. A bun venit printre noi… mai mult nu pot sa spun, tocmai pentru ca stiu, stiu… simt…

    pisica 7 martie 2009 12:34 Răspunde
  • Am sa raspund in ordine:
    1. Abonamente: eu cunosc 50 de oameni (i-am numarat la repezeala in gand, s-ar putea sa fie mai putini sau mai multi). Dintre acestia macar 20 cunosc si citesc revista (o si plac). Le scriu, le vorbesc despre revista si le cer sa faca abonament (macar pe 6 luni) la revista. In loc de cadou de ziua mea, de 8 martie si de toate serbarile mele de anul acesta le cer sa faca acest demers. Iata: e simplu! Le cer sa-l faca si sa-mi dovedeasca ca au facut-o (un cadou il oferi, nu il tii ascuns in sertar).

    2. Petitia. Nu avem nici un avocat, jurist, student la drept printre noi? Nimeni dintre noi nu cunoaste nici un avocat/jurist? Scriem o soliciatare scurta si la obiect, ca niste CETATENI indignati (care s-au sesizat cu de la sine putere si nu au fost pusi/indrumati de patroana revistei Alice Nastase, de aceea va cer sa nu ii mai cereti parerea/voie lui Alice pentru ca anulati demersul).
    Subsemnatii…….indignati de……………..(descriem situatia, clar si concis)…solicitam…CSM-ului, presei (pentru ca aici este vorba despre incalcari ale drepturilor media) sa ia act de situatia existenta si sa se alature noua in incercarea de a avea un proces corect si echitabil in speta….

    3. Simplu sa te muti de la o revista la alta atunci cand esti cititor. Atunci cand ai nascut o revista si ea ti se fura nu e simplu sa decizi, iaca, renunt, ii las sa mi-o fure si creez alta revista pentru ca intr-o zi sa mi-o fure niste snapani si pe aceea. E simplist, copilaresc si nu are de a face cu lumea afacerilor aceasta teorie. O revista este si o afacere, cu plati, contracte, contracte, furnizori, angajati, obligatiii…..nu e ca si cand muti o batista dintr-un buzunar in celalalt.

    anemari 7 martie 2009 12:37 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=VtZB4jluIO4&hl=ro

    valin… eu sunt pe partea insorita a sufletului meu… cu toate fetele care au baba astazi. ne tinem de mana. si zambim… indiferent daca ploua sau ninge sau e furtuna…
    suntem… impreuna!!!

    pisica 7 martie 2009 12:38 Răspunde
  • anemari pari sa stii mult mai mult decat majoritatea dintre noi despre petitii… ajuta-ne tu, incepe tu, fa primul pas si vom veni si noi, eu cel putin iti spun ca poti conta pe mine… din pacate plecarea mea de maine, face imposibila orice incercare de a contacta un avocat in acest sens.

    pisica 7 martie 2009 12:53 Răspunde
  • Dragelor, eu cunosc un avocat. E un prieten de al meu. Dar luni sau marti, plect si eu in drumuri lungi. Cand ma intorc, as putea vorbi cu el.

    Pisica, cum mai e raceala?

    alyce 7 martie 2009 12:58 Răspunde
  • lisa, picotesc… ma duc sa-mi mai fac un ceai cu multa lamaie… am mainile reci si mi-e capul varza, frisoane pe care aspirina nu le mai combate, dar macar nu mai am migrena de aseara.
    multumesc draga mea ca te gandesti la mine.

    pisica 7 martie 2009 13:13 Răspunde
  • Cami, ti-as face chiar eu ceaiul. Dar sunt langa tine doar cu gandul, cu inima, cu sufletul.

    Melancolie
    Lucian Blaga

    Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
    Plouă.
    Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
    ce-o simt n-o simt în mine,
    în inimă,
    în piept,
    ci-n picurii de ploaie care curg.
    Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
    cu toamna ÅŸi cu seara ei
    mă doare ca o rană.
    Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
    Şi plouă.

    alyce 7 martie 2009 13:19 Răspunde
  • Anemari, te imbratisez! Mi-aduc aminte ca la intalnire ti-am lasat numarul meu de telefon.Ma poti suna? Cum am putea lua legatura?

    Simona Radoi 7 martie 2009 13:20 Răspunde
  • Sa fiti iubite, femei frumoase! Am inceput sa cunosc frumusetea voastra in fiecare zi. Sa aveti parte de zile senine, iar primavara sa o purtati in suflet 365 de zile, an de an.
    Poezia ce urmeaza am scris.o azi.noapte, cand nu puteam dormi de prea.plinul sufletesc.
    Pentru voi TOTI:

    Pentru eternitate

    Te rog, nu ma certa
    Imbraca.mi sufletul
    In cuvinte frumoase
    Si tine.l strans langa al tau
    Pentru eternitate.

    Aseara mi.ai oferit un regal
    De iubire si de libertate,
    M.am scaldat in lumina ta
    Luind cu mine un strop
    Pentru eternitate.

    Am sufletul linistit,
    E treaz si absoarbe
    Energia clipelor care.au fost,
    Le aseaza in raft
    Pentru eternitate.

    Mai mult de.atat
    Ce pot avea?
    Sunt muritor si.ncerc sa spun
    Ca dragostea iti da un rost
    Pentru eternitate.

    Carmen Sofianu 7 martie 2009 13:54 Răspunde
  • Adresa mea de email: anemari28@yahoo.com

    anemari 7 martie 2009 13:57 Răspunde
  • Alyce, prietenul tau are telefon mobil? E prieten suficient incat sa poata fi deranjat in weekend?

    anemari 7 martie 2009 13:58 Răspunde
  • Am inteles ca este important sa ne facem abonament.
    Luni voi face acest lucru. Altfel am cumparat revista in fiecare luna.
    Va sarut!

    Carmen Sofianu 7 martie 2009 14:13 Răspunde
  • raluca, te rog raspunde-mi cum ti-ai facut asa fulger abonamentul? te salut si-ti doresc o zi buna, precum si la toti dragii mei de aici…

    corina 7 martie 2009 15:15 Răspunde
  • …sanatate multa la pisica noastra febrila…azi e o baba insorita in Elvetia, sper sa fie si la voi, sa fie de bun augur tot anul…O sa lipsesc si eu doua zile, mergem in tara vecina la negociere pentru o afacere de viitor…sa-mi tineti pumnii…va doresc si eu la toate care plecati, drumuri bune, calatorii cu sens si placere… sa ne ,,vedem,,aici cu bine…printre rinduri cu speranta pentru Alice si micul print Tango…

    corina 7 martie 2009 15:20 Răspunde
  • Buna ziua, zeite dragi!
    Ieri nu am putut intra pe acest blog, desi imi doream atat de mult si „butonam” la disperare, voiam sa va simt, sa va ascult! Azi, din pacate, am o zi cu multe probleme „domestice”, frumoase, dar solicitante! Nu am reusit sa va „savurez” si sper sa va pot citi maine, pe indelete. Nu pot citi randurile voastre repede, ci numai cu multa atentie.
    Pisica, sa te faci sanatoasa repede-repede. Rosanne, ma bucur mult ca esti bine, Dumnezeu ne-a mai daruit si uitarea, care face atat de bine! Stiu ce simti, am fost si eu in locul tau, din nefericire.
    Sustin si eu neconditionat toate demersurile voastre referitoare la revista.
    Va imbratisez cu toata dragostea, o zi minunata.
    Ce „baba” frumoasa aveti azi dragelor!

    Amore 7 martie 2009 15:28 Răspunde
  • Inca de ieri, de cand am accesat site-ul petitiionline, mi-a trecut prin minte gandul ca nu asa trebuie sa facem. Sa fim seriosi. Petitia noastra ar ramane pe site-ul ala, alaturi de altele gen, demisia lui Mircea Badea, cornul si laptele prin nu stiu ce judet. Noi trebuie sa o facem cumva la scara mare. Si la vedere. Sa ne vada si d-na Voiculescu. Sa vada ca, unii oameni au si inima, si placeri marunte (pentru ei!) cum ar fi sa citeasca o revista. Si mai e ceva. De ce sa renunte Alice la ceva, daca ii apartine!?
    Mai e ceva, n-am facut abonament pentru ca, undeva in mintea mea, ramasese o veche discutie de aici, cum ca Alice ne da ok-ul pentru un cont, sa nu cumva sa trimitem banii tot la nefericitii aia de oameni cu multi bani si suflet „nema”. Alice, e ok sa urmam pasii din revista?

    Ema 7 martie 2009 15:34 Răspunde
  • Si…ca si cand nu m-as fi repetat destul in postul anterior, mai e ceva: baba noastra e exact asa cum am zis pisica! A fost furtuna azinoapte, a plouat de dimineata, acum e soare..
    Va imbratisez, sa aveti zi buna in continuare!
    Pisica, imbratisari speciale draga mea, ca sa-ti treaca raceala repede.

    vorbim pe seara

    Ema 7 martie 2009 15:38 Răspunde
  • As da orice ca Tangoul sa supravietuiasca!
    Iertati-ma ca am fost atat de departe de voi dar uneori nevoile noastre esentiale ne acapareaza timpul si numai avem timp de suflet..
    Si stiti ceva maine e 8 martie si pentru asta toate prietenele mele vor primi cadou un abonament pe anul asta la revista Tango nu numai prietenele ci si colegele mele asa un cadou de 8 martie cam vreo 10? asa la prima strigare…
    Si va spun eu ca e IMPOSIBIL sa nu te indragostesti de aceasta minune care este revista si cata substanta are in ea.
    Am facut cadou pana acum doar cate un numar sau cartile aparute dar daca trebuie fac orice .Spuneti-mi doar ce sa fac.

    diana 7 martie 2009 16:02 Răspunde
  • felicitari, diana-ai cuprins in citeva vorbe intreaga esenta a problemei, ,,este imposibil sa nu te indragostesti de aceasta minune care este revista,, si mai adaug eu, si de creatorii ei…si cind iubesti, vrei sa faci, sa daruiesti…asa e…cit de adevarat

    corina 7 martie 2009 16:46 Răspunde
  • Imi cer iertare pentru didacticism si insistenta. Promit ca este ultima mea interventie.

    Daca astepti sa iasa revista pe piata si o cumperi atunci, multumim frumos pentru asta,
    s-au rulat deja bani pentru: cei ce scriu in ea, poze, editare, tiparire…….Dupa vanzare, firma de distributie trimite banii, prin banca, catre Tango, iar banii ajung cand ajung timp in care se lucreaza deja la urmatorul numar, deci se ruleaza bani.

    Deci, daca iti faci abonament asiguri nu doar un rulaj decent de bani revistei, pentru a exista, dar ajuti si la imaginea revistei inregistrand un numar mai mare de vanzari directe pe piata, catre un cumparator targetat (ceea ce aduce dupa sine publicitate, etc).

    Indemnul meu la a face abonamente si door-to-door campaign, in randul cunostintelor, pentru un abonament la revista are legatura cu marketingul si nu este ilegal, rusinos sau manipulator. Este un indemn, catre cititorii fideli ai revistei si ai lui Alice, de a face un gest vizibil si masurabil de iubire.

    anemari 7 martie 2009 16:53 Răspunde
  • Scuze pentru graba si greseli. A se citi: „promit ca aceasta este”, „indemnul de a face”, plus ceva virgule lipsa.

    anemari 7 martie 2009 16:56 Răspunde
  • Diana, petitia trebuie sa fie un document printat, semnat si trimis prin fax/email/posta catre cei vizati. Nici un moment nu am spus despre o petitie online.

    anemari 7 martie 2009 16:57 Răspunde
  • da ema… ma uit pe fereastra (am stat cuminte in pleduri si am urmat sfaturile voastre, ale tuturor de a avea grija de mine) si vad o zi care nu numia ca ma bucura, dar aproape ma vindeca.
    corina si amore, multumesc de gandul bun.

    anemari prepet: ideile tale sunt foarte bune si pari sa stii mai multe decat spui. ajuta-ne, lumineaza-ne… din ce am inteles petitia trebuie sa fie individuala, ajuta-ne sa ii dam o forma(ti-am spus ca maine plec si in locul unde voi fii nu am sanse sa intalnesc avocati pentru o saptamana, dar intalnesc oameni ce pot semna). am inteles bune?

    pisica 7 martie 2009 17:15 Răspunde
  • Petitia e colectiva. O scrie cineva care scrie bine (multi dintre voi , de aici, au dat dovada de aplecare spre scris) si o semneaza cat mai multi oameni.

    anemari 7 martie 2009 17:19 Răspunde
  • Amore si multi altii de aici sustin neconditionat toate demersurile care „se fac” in legatura cu petitia, atata vreme cat cineva, evident ALTCINEVA, ia decizia si face.

    Unii tac chitic si vorbesc despre vreme ca si cand nimic nu s-a intamplat, dar intr-o zi sumbra, cand revista nu va mai aparea pe piata, vor varsa lacrimi amare de dor. Prea tarziu si inutil, evident.

    Altii insista sa explic (desi eu am explicat mura in gura) cum se face o petitie (de parca nu am invatat cu totii in scoala primara cum se face o cerere), doar doar spun eu:” iaca, scriu eu petitia, vin eu acasa la voi, va astept pe pres sa o semnati”. Din pacate, numele meu apare in casuta redactionala a revistei(fara sa am un merit pentru asta, dar asta e situatia), motiv pentru care nu pot sa fiu si „opinie publica” in acest caz.

    Restul e tacere!

    anemari 7 martie 2009 17:26 Răspunde
  • „iaca, scriu eu petitia, vin eu acasa la voi, va astept pe pres sa o semnati”.(anemari)

    Anemari, aproape ca uitasem de „virulenta” abordarilor tale, care nu-s tocmai docte, sau mai bine zis nu-ti fac cinste…
    Indraznesc totusi sa sper, ca, in spatele acestor abordari, se ascunde un om plin de valori….
    Oricum, de apreciat demersul tau, de a incerca sa ne indrumi, trasandu-ne o traiectorie clara…
    Repet, abordarea si tonul nu-i unul potrivit, insa intentia ta este laudabila.
    Ne bazam in continuare pe priceperea ta, de a ne invata cum e mai bine sa procedam, caci, nu avem zilnic asemenea indeletniciri, si nici nu activam in media, ca sa stim ce parghii sa actionam. Si apoi, tu, ai fost ani de zile pedagog, indrumator de pasi….stii, cel mai bine!!
    Si chiar de nu te consideri „opinie publica”, dat fiind statutul ce-l ai in cadrul revistei, nu cred ca asta ar fi o atitudine condamnabila (de unii), prin faptul ca ne mobilizezi sa facem ceva concret, nu numai sa declaram unii dintre noi…
    Evident ca acest demers trebuie coordonat de cineva, care are acces la adresele noastre de mail, care impune o procedura de lucru , un plan clar de actiune, in cazul in care vorbim de un demers colectiv, caci daca e vorba de unul individual , atunci fiecare face cum il taie capul, o adreseaza cui nimereste, o mai da la semnat mamei, tatalui, bunicii, barbatului, vecinilor din bloc, ca iaca-sa sa umple pagina cu hieroglife, si o expediaza in cel mai fericit caz , cu, confirmare de primire…..
    Eu insa, nu cred, ca pentru cauza „Tango”, abordarea ar trebui sa ruleze, in maniera asta….Asa ca , indruma-ne !
    Multumim oricum pentru sprijin, pentru sugestii, si tie Alina G, geamana noastra….

    Si apropo, dragele mele cititoare de revista, daca intr-adevar doriti sa faceti abonament, atunci nu trebuie sa asteptati sa fiti mobilizate de cineva, faceti-o ca atare, si duceti acesta actiune la bun sfarsit.
    Iar daca nu simtiti, ca asta trebuie sa faceti, daca nu credeti ca revista asta are nevoie si de aceasta, minima sustinere din partea noastra, atunci, va rog, sa aveti macar chibzuita, intelepciunea, de a nu va mai declara ostentativ, aprecierea pentru maestria condeiului lui Alice, daca nu credeti in el…Si mai rau decat atat, nu declarati ca ati facut abonament, doar asa ca da bine la public…
    Deci, cine a redactat petitia?! Care sunt pasii ?!Cum actionam ?!

    monica 8 martie 2009 1:40 Răspunde
  • PETITIE

    1. Reclamantul (persoana fizica, numele si prenumele)
    2. Adresa reclamantului (codul postal, judetul, localitatea, strada, blocul, apartamentul)

    3. Nr. de telefon, fax, e-mail la care poate fi contactat

    4. Reclamatul

    5. Obiectul petitiei (descrierea succinta, cauza depunerii, cind si care drepturi ale au fost incalcate, cu ce nu este de acord reclamantul, etc.)

    6. Solicit sa fie examinate si solutionate de catre Ministerul Justitiei:

    7. La prezenta petitie se anexeaza

    ________________________
    (data intocmirii petitiei)

    ________________________
    (semnatura reclamantului)

    Ema 8 martie 2009 2:23 Răspunde
  • Am modelul de petitie. Insa, de una singura si neavand cunostinte in materie de petitii, am nevoie si de oameni cu care sa ma consult. Cum e trecut de miezul noptii, e destul de greu sa mai fie cineva care sa ma ajute. Astept o pare, ceva…maine!?
    Noapte buna!

    Ema 8 martie 2009 2:29 Răspunde
  • Imi cer scuze, am depasit de mult ora de dormit, si nu mai scriu corect. Corect ar fi fost:
    Astept o parere, ceva…maine!?

    Ema 8 martie 2009 2:32 Răspunde
  • Adresa mea personala de email este: anemari28@yahoo.com.
    Cei ce vor sa se alature sa-mi trimita doar un email scurt cu mesajul DA. O sa fac un yahoo.group si o sa vorbim acolo despre asta.

    anemari 8 martie 2009 7:42 Răspunde
  • atunci cand tu iubesti pe cineva nebuneste, avortul deja s-a produs.l-ai scos din tine si din capul tau pe cel care, cu cateva zile inainte, iti ocupa abuziv spatiile interioare. acum, cand tu iubesti pe cineva nebuneste, el este in drum spre abator.si nici nu stie, bietul de el, cu cata gratie i-ai semnat foaia de parcurs…

    philippe 9 martie 2009 15:05 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title