„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Timisoara unei mari iubiri

de

Ma leaga de Timisoara o poveste de dragoste. Una senina, durabila, implinita. Iubirea mea de azi, care mi-a schimbat rostul si numele. Ma leaga amintirea unui drum din primavara abia inceputa a lui 2009, drum insotit de batai de inima si saruturi nesfarsite, in care descopeream ca nu putem respira unul fara celalalt, chiar daca legile lumii ne porunceau dusmanos sa stam departe unul de altul. Ma leaga si descoperirea uimita facuta cateva saptamani mai tarziu, cand intelegeam ca, de-a lungul drumului inspre si dinspre Timisoara iubirii noastre tainuite, insa nu mintite, s-a asezat o minune in pantecul meu, confirmandu-mi ca ceea ce simt, ceea ce traiesc e pentru totdeauna. Ma leaga povestea nuntii noastre nepregatite si nemasluite, din primavara lui 2010, o nunta cuminte si curata, cu juraminte sfinte rostite intr-o biserica in care sub dezlegarea si binecuvantarea preotului ne asezam doar noi, sfintii si ingerii. O nunta cu nasi abia intalniti, dar alesi in numele traditiei, cu haine simple, cumparate in graba, dar impodobite cu lumina din inima. Cu domnisoare de onoare cu ganduri si trupuri proaspete ca florile, cu slujba vibrand de emotie, de credinta. Si, de-acum, ma leaga si reintalnirea noastra plina de emotii, dintr-un inceput de vara a anului 2011, cand am descoperit alti oameni frumosi, si mi-am revazut nasii, domnisoarele de onoare, prietenele recunoscute mai intai prin cuvant, pentru cuvant. La Eve Fashion Lounge, in miez de Timisoara a intalnirilor cu suflet, am vorbit despre dragoste si despre frumusete cu cititoarele revistei noastre de citit si iubit. Iar apoi, in Parcul Rozelor, ne-am reinnoit juramintele de dragoste, noi doi, noi toate, noi toti cei care credem in vesniciile iubirii. [gallery order=”DESC

 

Categorii:
Confesiuni

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title