„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Roxana, minunata Roxana!

de

Ne cunoșteam de prin presă, dar ne-am întâlnit cu adevărat și ne-am împrietenit stând la ușa cabinetului de obstetrică-ginecologie al doctoriței Mirela Ranga. Roxana era însărcinată cu  primul ei copil, cu Teresa – care va împlini anul acesta, în decembrie, 13 ani. Eu îl vegheam în tot soiul de ecografii și controale pe Victor, cel de-al doilea copil al meu – în martie s-au făcut 12 ani de când l-am adus pe lume…

De atunci, eu și Roxana nu ne-am mai despărțit niciodată, ca într-o poveste de mare, mare dragoste. Ne-am împrumutat una alteia hainele de gravidă, căpătate de pe la alte doamne care avuseseră și ele, burtică cu bebe, am făcut schimb de sfaturi, de salopețele de bebeluș, de curaj, de încredere. Am lucrat mereu împreună construind miracole în pași de tango, și, desigur, cândva ne-am îndrăgostit în același timp. Odată am fugit cu iubiții noștri la munte, într-o escapadă dulce, bete de iubire și speranță, apoi ne-am trăit tot împreună dezamăgirile, minciunile din cuplu, poveștile contorsionate, fiindu-ne una alteia confidente și sprijin. Și, puțin mai târziu, după ce ne-am căutat lumina din suflet în mărturisiri, în călătorii, în cursuri și lecții de viață esențiale, am asistat, bucuroase, una la miracolele celeilalte, căci între timp soarta s-a făcut bună cu noi, și iubirile s-au făcut blânde și durabile, și familiile tihnite și pline de tandrețe.

Spun mereu despre Roxana Iliescu – Roxana Gabor-Iliescu, așa cum îi este azi numele fericit și întregit alături de Paul Gabor-Iliescu – că este suflet din sufletul meu. Pentru că așa este. O simt venind din vieți de mai înainte, soră sau fiică, mamă sau nepoată, prietenă sau sfătuitoare, bucată din mine, iar eu, bucată din ea. Iar astăzi, când este ziua ei și Roxana mea, mămica Teresei, a Vanessei și a Suriei mici, împlinește 40 de ani, uit că am fost cândva stăpâna cuvintelor și, fâstâcită și cu ochii în lacrimi, îi spun doar La mulți ani, să ne trăiești și să-ți trăiești veșniciile de iubire pe care le meriți pentru frumusețea, pentru bunătatea, pentru generozitatea ta de om fără seamăn pe lume!

Am felicitat-o și am îmbrățișat-o și aseară, în minunatul loc pe care l-a descoperit, La Conacul Boierului, dar vreau, trebuie, mi-e drag să îi spun și azi, când e chiar ziua ei, La mulți ani! Te iubesc, Roxana, din toată inima mea!

 

 

 

 

Categorii:
Confesiuni

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title