fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Timpul înseamnă dragoste

de

De îndată ce s-au aprins zorzoanele sfârșitului de an pe bulevardele Bucureștiului, senzația de retrăire a clipei, de timp răsucit, de calendar uimit a devenit copleșitoare. Parcă ieri s-au aprins luminile Crăciunului trecut, dar de la bucuria de atunci și până la mirarea de azi viața s-a rostogolit într-un hău care ne-a înghițit amintirile.

Unde s-a scurs un an întreg, unde-au fugit anotimpurile noastre, cum de s-au grăbit zilele în asemenea hal, încât, parcă, am închis ochii o singură dată, iar ciucurii de lumină albastră și cuburile strivite care atârnau de sârmele vechiului an s-au preschimbat în globuri și-n brățări uriașe care se vor așeza și ele, curând, la mâinile timpului?

Între gândul la ieri și speranța pentru mâine s-a risipit încă un an întreg. Între părerea de rău pentru ce-a fost – sau n-a fost – și părerea de bine pentru ceea ce va fi altcândva, altundeva, ne-a amorțit destinul. Între supărarea că podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat, și promisiunea că vom face altul pe râu în jos, altul mai trainic și mai frumos, nu ne-am mai jucat, de fapt, deloc.

Citesc pretutindeni că timpul înseamnă bani, deci n-ar trebui să-l risipim, ca să nu ne batem joc de ocazia de a ne îmbogăți, muncind – sau gândind. Am citit și că banii înseamnă timp, căci am consumat zile, luni, ani, ca să-i câștigăm, iar atunci când îi aruncăm în stânga și-n dreapta, aruncăm chiar zilele noastre. Dar atunci când simt că, într-adevăr, n-am știut să fac clipele să fie la fel de valoroase ca bătăile inimii, nu de bani sau de muncă îmi pare cu adevărat rău, ci de dragoste. O clipă pe care n-am știut s-o opresc și s-o fac memorabilă e o clipă în care n-am iubit cu adevărat. Un an care a trecut fără să-mi îngăduie să-mi amintesc toate nuanțele lui e un an în care iubirea mi s-a scurs printre degete. Ce promisiune să mai fac acum, când știu deja că toate bilanțurile de sfârșit sau de-nceput de an sunt inutile?!

Nu planific nimic, nu număr nici izbânzile, nici neizbânzile. N-ar fi decât o altă risipă de vreme. Timpul înseamnă dragoste. Te iubesc, la timpul prezent. Marea dragoste se petrece acum și durează o clipă, uite, chiar clipa în care sărbătorile și-au aprins luminile deasupra străzilor și peste amintirile noastre.

La ceasul marelui, singurului bilanț, nu cred că vom număra nici banii, nici premiile, nici rândurile citite sau scrise, ci doar clipele în care am iubit. De aceea cuprind în palme secunda prezentă și spun „Te iubesc”, apoi o las să se topească precum un fulg de nea. Senzația de frig, de căldură, de miracol, îmi va ține, cu siguranță, o viață.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Nu-mi fac nici un bilant,nu-mi fac planuri , las totul sa vina …fiindca rareori am reusit sa -mi indeplinesc planul, poate doar cand lucram in anii de demult uitati, cand aveam planuri de indeplinit:)..Stiu ca adevaratul bilant este acela ca nu am reusit sa-mi organizez timpul sa fiu mai mult cu copiii mei…sa-i pup mai mult, sa-i imbratisez, sa le spun des…des…cat de mult ii iubesc.Nu stiu cine e de vina, serviciu ce ma incorseta de la 6 la ora 22, doar iarna aveam program de 8 ore..sau poate eu ca nu am ales sa ma razvratesc din cand in cand..dar nu mai pot schimba nimic..Acum ,ca si atunci le spun cat de mandra sunt de ei, cat ma fac de fericita, cat ii iubesc , asa cum imi spuneau ei:”mama, te iubim de la cer la pamant si inapoi”Orele si minutele petrecute cu cei dragi,dragostea pe care le-o aratam in fiecare zi,momentele cand radeam sau ne strangeam in brate,este singurul bilant pe care ar trebui sa-l facem.Timpul cand iubim sau suntem iubiti, este cel mai de pret dar, pentru noi toti..

    adriana 4 decembrie 2017 19:24 Răspunde
    • Adriana, intr-adevar, nimic din ceea ce am trait nu mai poate fi schimbat- asa erau vremurile, asa a fost drumul nostru, poate mai greu decat al altora. Suntem norocoase ca am inteles si ca putem spune acum „te iubesc”, de o mie de ori. Timpul iubirii ne este dar si miracol. Iti multumesc pentru timpul pe care mi-l daruiesti, de atatia ani.

      Alice Năstase Buciuta 4 decembrie 2017 22:55 Răspunde
      • Multumesc mult, Alice..zambesc ..bucurie intalnirea cu tine…in acest spatiu virtual..Sa ai timp pentru tot ce-ti doresti..

        adriana 5 decembrie 2017 10:29
      • Adriana, sa avem cu totii timp mai mult pentru bucurie. Te imbratisez tare, tare…

        Alice Năstase Buciuta 5 decembrie 2017 10:47
  • A fost pentru mine un an extraordinar si chit ca a inceput trist, m-am bucurat de momente minunate si parca fiecare zi a fost speciala in frumusete.

    gdiana 5 decembrie 2017 9:49 Răspunde
    • Draga mea Gdiana, pana la urma, noi suntem cei care ne construim orele, zilele, lunile, din bataile inimii noastre, fericite sau triste. Intr-adevar, fiecare zi este speciala.

      Alice Năstase Buciuta 5 decembrie 2017 10:47 Răspunde
  • Toate au timpul lor!Alegerile noastre ne definesc viata,de noi depinde ce e important sau mai putin important la ceas de „bilant”.Daca inima ta se declara multumita de alegeri, atunci cu siguranta vei putea spune anului care se incheie un suav „ramas bun ” si celui care urmeaza un suav „bine ai venit”.

    mona 6 decembrie 2017 9:57 Răspunde
    • Dar cum inimile noastre sensibile sunt mereu nemultumite… Nu e totul asa de suav. Eu nu am fost niciodata, din pacate, genul care zice „vai ce multumita sunt de mine, am facut exact ce trebuia!”. Toate au timpul lor, iar eu, de exemplu, la timpul intalnirii cu mine insami n-am fost prea atenta si de atunci incerc sa recuperez.
      Sa avem zile minunate, si La Multi ani – de la Mos Nicolae!

      Alice Năstase Buciuta 6 decembrie 2017 10:40 Răspunde
  • Uneori pare că timpul trece pe lângă mine irosindu-l, dar citindu-teți cuvintele așternute aici îmi dau seama că e u timp prețios pe care îl petrec alături de fiul meu când își face temele sau învață pentru obiectele de a doua zi. Și chiar de a rămas o farfurie în chiuvetă eu poate l-am ajutat pe el, i-am fost sprijin sau doar i-am spus că îl iubesc. Mulțumesc, Alice! 😊

    Dana 6 decembrie 2019 20:12 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title