„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Răul se întâmplă când suntem ocupați să combatem prea-mult-binele

de

În asemenea zile, ți se face și rușine să trăiești.

Ți se face rușine să spui Bună dimineața, ți se face rușine să mergi către ziua de azi, de mâine și de până când s-o face dreptate (de parcă s-ar mai putea face vreodată!) fără să jelești fetele care au murit în spaimă și în chinuri, implorând ajutorul.

Citatul ăla mult folosit cu răul care se întâmplă când oamenii buni nu fac nimic nu mai e decât parțial valabil. Da, oamenii buni s-au cam învățat să creadă că alții vor interveni, alții vor ajuta, alții vor lua apărarea celor ce strigă după ajutor, în timp ce ei vor trece mai departe, agale, spre binișorul lor.

Dar, mai ales, răul se va întâmpla tot mai mult și mai des,  pentru că oamenii buni și tot mai mândri de bunătatea lor, de superioritatea lor, sunt din ce în ce mai ocupați să nu cumva să scape pe pământ prea-mult-bine.

Văd pretutindeni oameni încrâncenați împotriva excesului de toleranță, a acceptării cu brațele și legile deschise a minorităților de orice fel, e o cruciadă împotriva politicilor afirmative și a corectitudinii politice! Nu-mi spuneți că nu e așa, că pot găsi sute de exemple… Oameni deștepți și intelectuali fini își alocă timpul prețios ca să ne explice cât de mult rău fac aceste schimbări prin care, vai!, cei marginalizați odinioară ni se pot urca în cap nouă, celor care am fost mereu favorizați. Suntem avertizați că femeile se vor obrăznici și vor vrea să-și spună punctul de vedere la mesele tratativelor, apoi îi vor pedepsi pe nedrept pe bărbați doar pentru că li s-a părut că le-au hărțuit sau violat (și-atunci mai bine să le lăsăm să fie violate și hărțuite, ca să nu cădem în păcatul exceselor!), gay-ii se vor săruta pe stradă și se vor căsători între ei (să-i tratăm mai departe ca pe niște câini turbați, să-i scuipăm și să-i disprețuim, ca nu cumva să ne oripileze cu dragostea lor homosexuală când noi suntem învățați cu ura noastră heterosexuală!), migranții vor vrea să se așeze în țările noastre și să le vedem mutrele de altă culoare pe străzile orașului nostru cosmopolit (de parcă noi ne-am născut direct în zgârie-nori și am venit din burta mamei cu granițele țării înfășurate ca niște cordoane ombilicale în jurul gâtului!)

Dacă am învăța și reînvăța cu toții să fim buni, în mod autentic buni, și să ne amintim că suntem egali în fața lui Dumnezeu și a tuturor legilor universale și pământene, dacă nu ne-am mai irosi energia să combatem „prea-mult-binele”, abia atunci s-ar face bine pe lume. Un bine senin, un bine firesc, un bine extins care să nu mai lase loc răului adânc, răului lui Voldemort și al întunericului fără licăr de speranță, să ne rănească atât de cumplit.

Vă implor, hai să nu ne mai speriem de posibilitatea prea-mult-binelui! Să ne asumăm că poate ceva n-o să iasă perfect din prima în așezarea asta a toleranței legiferate în toate constituțiile și conștiințele, dar să acceptăm că asta e calea de urmat! Fiindcă altfel, uite, preocupați să nu cumva să scape prea-mult-bine pe pământ, lăsăm loc între noi și oamenii de lângă noi de prea-mult-rău, insuportabil de mult și de sfâșietor rău! Răul iremediabil care ne zgâlțâie din temelii și ne mai mânjește o dată karma de neam pasiv, intolerant, neputincios și fricos, neam de care, vrem nu vrem, găsim din ce în ce mai des motive să ne dezicem.

De aceea, azi, nu mai știm cine suntem. Azi ne e doar rușine să trăim, să zâmbim, să spunem Bună dimineața…

 

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Mult adevăr!

    Andreea 27 iulie 2019 14:41 Răspunde
  • Articol excelent, ca intotdeauna exact pe problema. Excesul de toleranta fata de sarlatani si impostori, mafioti, hoti si criminali predomina in Romania. Intoleranta fata de femei si homosexuali este incurajata de biserica si societate in general. Doar cu cateva zile inainte de teribila crima din Caracal, un reprezentant al bisericii ortodoxe romane vorbea de violul consimtit si alte aberatii.A starnit vreo reactie? Minima. Reactie total asteptata intr-o tara de misogini.Reactiile politistilor din Caracal fata de parintii care au raportat disparitia fiicei lor sint de o duritate maxima.Le-au spus ca poate a plecat cu „cineva”,implicand ca majoritatea barbatilior din Romania fetele sint usuratice, ca sa folosesc termenul decent.Daca ar fi fost baiat, politistii nu ar fi raspuns asa. Aceasta este tara in care tatii si fratii nostri sint asa de obisnuiti sa priveasca fetele ca pe o specie inferioara, incat nici nu isi dau seama ca sint misogini. Intoleranta este in Romania ceva natural, este un lucru acceptat.Intoleranta este un lucru pe care il spun preotii in mod deschis la biserica si pe unde reusesc sa se faca auziti. Intoleranta este invatata de acasa, de la parinti si bunici si de la scoala. Asa devine o a doua naturaa romanilor si nu este recunoscuta. N-am intilnit pe nimeni sa spuna „sint intolerant”. Toti romanii se declara toleranti si cred asta cu sinceritate.Asa ca articole ca acesta pot zdruncina un pic pacea si siguranta interioara a celor care sint linistiti cu ei insisi. Cred cu adevarat ca abordarea acestui subiect nu e in zadar. Si sint emotionata si mandra sa aud o voce puternica in presa vorbind depre toleranta si drepturile femeilor. Nu va opriti!
    Am citit odata un ghid despre Romania. Am fost impresionata despre observatiile facute la adresa romanillor: sint extraordinar de calzi si empathici cand vine vorba de cercul lor restrins de cunoscuti-familie si prieteni, si total indiferenti fata de cei din afara cercului. Lipsa totala de implicare sociala si viziune a produs o participare minima la ultimele alegeri. Ceea ce a produs un parlament de infractori. Ei au schimbat legile si avem astazi rezultatul:crime si nesigutanta.
    Poate am deviat de la subiectul articolului. Multumim pentru acest articol-reactie. Din nefericire a fost declansat si de grozavia crimei din Caracal.”Azi ne e doar rușine să trăim, să zâmbim, să spunem Bună dimineața…”
    Nu mai pot adauga nimic, totul a fost spus asa cum trebuie.

    D-Andreea 28 iulie 2019 1:30 Răspunde
    • Da, D-Andreea, exact asta am vrut să transmit și eu: „Excesul de toleranta fata de sarlatani si impostori, mafioti, hoti si criminali predomina in Romania. Intoleranta fata de femei si homosexuali este incurajata de biserica si societate in general.” Eu aș adauga și față de minoritățile etnice și față de migranți, și pe ei și urâm, pe toți, și-i disprețuim și ni se pare că disprețul nostru e o atitudine firească, sau, câteodată, nobilă de-a dreptul. În schimb, suntem îngăduitori cu hoții și corupții, ba chiar admirativi, că doar noi suntem țara celor care-i pupă mâna lui Becali și-l votează pe primarul Cherecheș de la Baia Mare, în timp ce e-n pușcărie- culmea discernământului electoral!-, ca să dau doar două exemple, la întâmplare…

      Alice Năstase Buciuta 28 iulie 2019 3:39 Răspunde
  • Există și oameni cărora le pasă și apelează la poliție sau sună la 112 încercând să prevină lucruri urâte sau tragedii, însă nu li se acordă importanță sau chiar sunt luați în derâdere ori hărțuiți apoi cu chemări la poliție pentru a da declarații- ba uneori sunt amenințați de cei pe care i-au reclamat și care n-au pățit nimic (am citit despre nenumărate cazuri din acestea)- și atunci ți se face silă, o dată în plus, de țara asta…
    Mă bucur că există și oameni/români buni, deschiși la minte și la suflet, care iau atitudine în diverse moduri. Mulțumim, Alice!…

    Violeta 28 iulie 2019 8:30 Răspunde
    • Violeta, e adevărat, țara asta ne alungă, încet-încet, pe toți, în cele mai diverse, mai surprinzătoare și mai chinuitoare moduri. Ai dreptate, legat de sila colaborării cu poliția, și eu am trecut de mai multe ori prin situații care m-au făcut să mă tem să am de-a face cu ei în interacțiuni care ajung, de fiecare dată, cronofage și umilitoare, deși au pornit, așa cum spui, din dorința noastră de a fi cetățeni responsabili și de a ne implica. Cred că am putea scrie tomuri întregi în care să rezumăm experiențele noastre traumatizante în raport cu poliția. (Sau cu spitalele patriei, dar acesta e un alt subiect…)

      Alice Năstase Buciuta 28 iulie 2019 11:41 Răspunde
  • Pingback: Răul se întâmplă când suntem ocupați să combatem prea-mult-binele | Femei de 10

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title