fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Inima mea

de

A ramas in mine ceva ce nu s-a putut schimba niciodata. Un sambure de spaima si de neajutorare, senzatia continua ca oricine altcineva ar putea sa fie mai mult, mai bine, mai de pret sau mai de soi decat mine. Si miezul de foc si de tristete al naivitatii mele fara seaman pe lume.
Ma visez mereu in casa in care am copilarit. In noptile mele in care mi-e dat sa fiu sau sa merg catre acasa, ajung in casa aceea saracacioasa, in care am stat pana am implinit zece ani. Personaje din prezentul meu, oameni rari, insemnati, pe care nu i-am visat nicicand in visele mele de copil, vin sa ma intalneasca in casuta aceea sarmana, de pe strada Melodiei numarul 19. Cei care-au mai trecut pe-acolo imi spun ca nu mai exista casa noastra. Ca proprietarii – noi fuseseram ingaduiti cu chirie – au vandut-o, si cel care locuieste acolo a inaltat in locul ei o casa mare, frumoasa, cu etaj.
N-am avut curajul sa trec sa o vad. Pentru ca mi-e teama sa recunosc cat de copil am ramas. In versiunile mele nemasluite, sunt tot o fetita din Ploiesti, asteptand sa inceapa viata si sa vina noroacele. Undeva, sub stern, pastrez cu evlavie speranta ca barbatul pe care l-am visat, perechea mea, ursitul meu, acela care sa ma faca sa ma simt si sa fiu intreaga ca luna, perfecta ca soarele, va veni sa ma ia, sa ma treaca in brate toate pragurile fericirii.
Dar, pana atunci, joc jocuri de copil destept si le duc la bun sfarsit cu seriozitate si grija. In fiecare dimineata ma joc de-a spalatul si imbracatul papusilor. Am numai doua, si as fi vrut mai multe, dar, pe cele pe care le am le iubesc mai presus de viata mea. Seara, ma joc de-a povestile si de-a adormitul in cantec de leagan. In fiecare zi fac pe profesoara si, cel mai adesea, ma scot la tabla chiar pe mine insami. Si nu-mi dau note mari. Sunt exigenta si grava. Iar pentru atunci cand voi fi mare cu adevarat, fac exercitii de indragostire. Imi incalzesc inima pentru nesfarsita, netraita mea dragoste, si-o las sa tropoteasca nebuna in clipe peste care ceilalti trec usor cu intelesul… Cand bratul lui, intins sa-mi arate ceva intr-un peisaj, se atinge, intr-o doara, de umarul meu. Cand paharele ciocnesc cu clinchet care suna a muzica doar pentru mine, si eu ma imbat de vibratia clipei roze, desi stiu ca totul va ramane o taina stinghera a mea. Cand ma uimeste sa vad cat de lin curge mai departe viata pentru ceilalti, in timp ce mie imi poate sta inima-n loc fie si numai la o fractiune de gand cum ca,  poate, de data asta, mi se va intampla miracolul acela care nu se intampla niciodata.

Inima mea, pregatita oricand pentru dragoste… Inima mea, pregatita oricand pentru moarte… Inima mea, cantand, mereu, „Reinfloreste lemnul portii pe unde pleci, pe unde vii. In fata dragostei si-a mortii, noi toti redevenim copii”.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Draga mae Alice, citesc si incremenesc.Nu pot scrie niciun comentariu.Pentru ca nu e de scris.E de tacut….

    rosanne 19 martie 2009 8:26 Răspunde
  • Si e de plans.Am primit un telefon in care o colega ma anunta ca a murit un copil de 7 ani al unei alte colege.Si ne-am gandit sa strangem niste bani. Si-au inceput discutiile …ca la nu stiu ce inmormantare nu s-au dat bani, acum de ce sa strangem…si tot asa.Deci, da, suntem copii in fata mortii si-a dragostei, dar pe langa naivitate si candoare samburele negru de invidie, rautate si orgoliu crantane printre dintii nostri de lapte.Vreau sa cresc mare si sa raman copil, avand mereu aripile deschise.Rupte, dar deschise.

    rosanne 19 martie 2009 8:39 Răspunde
  • Alice, am plans citindu-te. Am plans pentru ca m-am regasit pe mine in randurile tale. Mi-am regasit visele, sperantele, tristetile. Cu totii traim in aceeasi lume rea, cu toti ne intindem bratele spre iubire. Si sunt atat de putin cei care au intalnit-o, incat eu nu cunosc pe nimeni cu adevarat. Doar aud, de la alte persoane, cum ca nu stiu care si-a intalnit marea iubire, sau ca nu stiu cine, e fericit langa sufletul pereche, gasit cu multi ani in urma. Nu stiu daca sa cred, nu stiu daca sunt doar vorbe, dar sper neincetat ca exista iubire vrednica pe lumea asta. Dar pana la intalnirea cu ea, pana la marea intalnire, e atat de greu sa zbori cu aripi moi, cu aripi neintregi. Si zambetul meu de peste zi are sclipiri amare. Si in ochii mei plansi se topesc versuri de iubire, citite ca intr-o rugaciune. Si inima mea desirata cauta o raza de lumina, de caldura, de iubire. Traiesc, visez, sper, ca intr-o zi va veni clipa minunata, clipa in care inima mea sa fie intreaga, in care sa nu mai sufar de insomnia dorului, in care trupul meu sa nu mai invete, iar si iar, “ca in fiecare dimineata, meseria de a trai”.

    alyce 19 martie 2009 9:42 Răspunde
  • Sunt zile in care mi-e dor si zile care ma dor.
    Nu stiu ce va veni, nu stiu ce a plecat, stiu doar ca am sperat
    Am plans? Eu?! Nu-mi aduc aminte..
    Am iubit si am rugat fierbinte
    Am luat ce mi s-a dat si n-am cerut mai mult
    As fi putut, e drept, caci multe am pierdut
    Mereu ajung devreme la intalnirile mele
    Dar nu astept, imi respir si-mi iubesc visele

    Monica Radulescu 19 martie 2009 9:45 Răspunde
  • Trenul se pusese în miÅŸcare, pufăind răguÅŸit. Călătoream în vagonul de clasa a treia, ocupând, spre norocul meu, un loc la fereastră. ÃŽmi strângeam în braÅ£e geanta grena de vinilin ÅŸi încercam să-mi miÅŸc degetele de la picioarele îngheÅ£ate în cismele ieftine ÅŸi neîmblănite. Profitam de dimineaÅ£a încă neîmplinită ÅŸi de întunericul încă pierdut printre canapelele uzate, ca să-mi închid ochii ÅŸi să-mi continui somnul. ÃŽncercam să-mi păcălesc foamea zgomotoasă din stomac, repetând în gând melodia ascultată dimineaţă la radio ÅŸi închipuindu-mi locurile spre care mă îndreptam. ÃŽntre timp, chiar am adormit. Când m-am trezit, căutându-mi un loc prin geamul aburit, am înÅ£eles că mă apropiam de BucureÅŸti. ÃŽnÅ£elegerea era ca să cobor printre ultimii, să fiu atentă la capătul peronului unde mă aÅŸtepta un bărbat cu haină gri ÅŸi cu un ziar în mâna dreaptă. Nu a fost prea greu, era singurul bărbat care aÅŸtepta în dimineaÅ£a aceea. Ne-am îndreptat spre ieÅŸire, adulmecând mirosurile calde ÅŸi vanilate ale patiseriilor deschise non-stop, într-o gară atât de mare. Aveam în buzunar doar o bancnotă de o sută de lei pe care nu aÅŸ fi schimbat-o, chiar dacă foamea gălăgioasă îşi cerea drepturile. Am aÅŸteptat tramvaiul, am aÅŸteptat puÅ£in. Mă aflam în BucureÅŸti pentru prima dată.
    Prietenii părinţilor mei locuiau într-un apartament micuţ din cartierul Pantelimon. Erau oameni veseli şi primitori. M-au ajutat să-mi găsesc un loc de muncă, la fabrica de încălţăminte unde lucrau, acesta fiind, de fapt, motivul pentru care mă aflam la ei.
    …
    Am reuşit să mă angajez şi de atunci viaţa mea s-a transformat încet, încet. Mă redescopeream şi-mi propuneam de fiecare dată lucruri noi. Am absolvit o facultate, am avut norocul să întâlnesc un bărbat special şi ghinionul să-l pierd. Dar am avut întotdeauna un pas pregătit pentru înainte. Viaţa m-a adunat şi m-a răvăşit, mi-a dăruit şi mi-a luat. Acum, pot spune că am tot ce îmi doresc, o maşină, o casă, o afacere şi mai presus de orice o am pe fiica mea. Rămâne însă, un loc ascuns în sufletul meu, neîmplinit încă.
    …
    În fiecare dimineaţă când deschid fereastra camerei mele, zâmbesc.
    …
    În dimineaţa aceea nu am mai plecat cu maşina, am luat metroul. Îmi plăcea să retrăiesc aşteptarea, să împart cu ceilalţi graba de a ajunge undeva, să rămân în picioare, deşi în capătul celălalt al vagonului mai existau câteva locuri libere. În dimineaţa aceea am plecat mult mai devreme, hotărâtă să-mi beau cafeaua undeva în oraş. M-am oprit la prima cafenea. Mi-am căutat un loc de unde să pot vedea strada. Era o zi curată, de sfârşit de primăvară, peste care atărnau toate culorile florilor de pe trotuarul celălalt, de unde o florăreasă te îmbia să le cumperi. De ce am căutat masa din stânga mea? Nu voi şti niciodată! Poate am simţit strigătul ochilor lui negri, sau i-am auzit foşnetul mâinilor, sau am ghicit sub zâmbetul lui plăcerea de a mă privi. Nu ştiam despre mine, multe! Şi nu aş fi crezut că pot pleca, atât de uşor, cu un necunoscut. Aveam lângă mine un bărbat tânăr, frumos, elegant. M-am oprit la birou doar pentru a-mi lăsa servieta şi a-mi anunţa secretara că lipsesc toată ziua. Ce făceam?! Mă lăsam pradă întâmplării? Dar îmi plăcea jocul şi aveam încredere. Îmi plăcea parfumul lui, obrazul proaspăt, ochii negrii şi cămaşa albă, impecabilă. Avea mâinile atât de calde şi atât de fine. Şi tot ce mi s-a întâmplat în ziua aceea am văzut prin ochii mei cu ochii lui. Gândea la fel ca mine, vorbea la fel ca mine, îi plăcea la fel. A fost o singură zi şi-apoi o singură noapte, într-o cameră de hotel. Am fost cea mai iubită femeie! Am avut norocul să întâlnesc un bărbat adevărat. Am mers până la capăt, nu doar pentru mine, şi pentru el. Nu mi-a spus-o, dar am simţit-o.
    …
    În fiecare dimineaţă când deschid fereastra camerei mele, zâmbesc. Sunt femeie şi simt asta în fiecare zi. Am avut atâtea visuri, despre care am mai povestit uneori, dar am o taină, ascunsă undeva în sufletul meu, care mă împlineşte.
    …
    …
    Pentru toate femeile de aici, pentru bărbaţii care le-au căutat, pentru primăvară, pentru dragoste, pentru simplu, pentru viaţă. Vă îmbrăţişez!

    atena 19 martie 2009 12:06 Răspunde
  • Ai dreptate, Simona Ioana!
    Ceea ce se întâmplă aici nu e atât de lesne de înţeles!
    Pesemne că ne-am căutat suficient de mult ca să merităm.
    Sau poate încă ne mai căutăm…!!??
    Vă citesc de fiecare dată şi încerc să vă creionez chipul de femei minunate.
    Încerc să mă aduc alături de voi.
    Şi, uite, vă mai trimit flori printre rânduri, şi vă mai aştept cuvintele.
    Şi mă înclin!!
    În mintea mea sunt toate numele voastre. Le rostesc cu plăcere.
    Aşa este! Alice a reuşit să facă un lucru minunat.
    Vă îmbrăţişez cu drag!
    Vă caut şi vă aştept.

    atena 19 martie 2009 12:07 Răspunde
  • Plângeam de-al dragului amor
    Sălbatic chip şi plin de dor
    Când m-ai curtat fără să ştiu
    Cât e de noapte şi târziu

    Puteam să plâng la nesfârşit
    Dacă din ceasul prăfuit
    N-ar fi sunat neprogramat
    Alarma unui fals bărbat

    A fost ce-a fost ÅŸi a trecut
    Şi-a ars în străchini vechi de lut
    Din care am băut fântâni
    De vinuri dulci si-amărăciuni

    … vă mai dăruiesc câte un vers din toate câte le scriu, nevindecată încă de plăcerea de a mă rătăci doar pentru a mă regăsi…

    …cred că m-am pierdut un pic…
    …m-am mutat repede, cu cuvinte cu tot, aici…
    …rămăsesem la Belle ÅŸi Victor…
    …mă iertaÅ£i…

    atena 19 martie 2009 12:09 Răspunde
  • am citit, am tacut, am citit din nou, am schimbat „pagina”, am revenit….

    pentru ca noi, toate stranse aici suntem „copii”. pentru ca n-am incetat sa speram, sa credem uneori prea naiva, sa ne intrebam, sa cautam, sa visam….

    pentru ca uneori nu ne mai stim drumul si ne poticnim in timp ce altelle, altii fac salturi avand o cale foarte dreapta…pentru ca noi, pierdute pe drum gasim si ocolisuri care ne schimba….care ne fac sa vedem nuantele…

    pentru ca noi suntem…noi

    iti multumesc Alice pentru toate aceste ganduri

    Raluca

    raluca 19 martie 2009 12:34 Răspunde
    • Am primit de la Anais, care n-a putut sa posteze pe blog.
      Tacerile din piept, cu Alexandru Andries. Ce bine le stiu… „Si-atunci vorbesc prea mult ca sa ascund asa tacerile din piept…”
      http://www.trilulilu.ro/folkforever/8e34b66a475f94

      Alice Nastase 19 martie 2009 13:22 Răspunde
      • Si, Doamne, ce frumos e aici! Rosanne, ma regasesc mereu in tine, Atena, sunt chiar tu, si-ti traiesc toate povestile cu viata mea. Raluca, prietena mea, noi suntem unul si acelasi suflet de copil. Monica Radulescu, Anais, Alyce, noi, eu, tu, voi, totuna.

        Alice Nastase 19 martie 2009 13:26
  • Drag

    atena 19 martie 2009 13:34 Răspunde
  • Dragă Alice, îţi mulÅ£umesc!
    Pentru o clipă mi-a fost teamă. Uite, recunosc!
    Mi-a fost teamă, ca nu cumva în liberatea nemăsurată de a spune vrute şi nevrute, să nu te fi supărat.
    Mi-a trecut! A fost suficient să te simt.
    Da!
    Îmi dai voie să cred că nu ai fost singură în căsuţa de pe strada Melodiilor nr. 19?
    Îmi dai voie să cred că am fost tot timpul cu tine?
    Eşti unica mea întâmplare pentru care nu există egal!

    atena 19 martie 2009 13:45 Răspunde
  • imi place mult cum scrii, sa-ti dea Dumnezeu putere si multa intelepciune sa scrii mereu si mereu…

    rommy 19 martie 2009 13:55 Răspunde
  • Vin si eu alaturi de voi. Sa plang Alice, pentru tine. In ce ma priveste, n-am timp sa-mi plang tristetile, n-am timp sa-mi visez iubirea, n-am timp sa-mi traiesc zilele…am sentimentul ca ma irosesc, un pic cate un pic…pentru nimic. Si am sentimentul ca va pierd, pentru ca sunt in lupta continua cu timpul. Iar am ajuns sa am doar noaptea, pentru 6 ore de somn….zilele le-am dat pe munca. La asta se reduce viata mea, zilele astea.
    Va imbratisez, va port in gand.

    Ema 19 martie 2009 14:09 Răspunde
  • Intr-adevar, nu e de comentat- ci de plecat capul in semn de predare neconditionata in fata frumusetii momentan triste a unui suflet cum am crezut ca doar in carti si filme bune exista…in fata dansului neascuns, golit de haine de podoaba inutile si de accesorii amagitoare. Alice, are sa fie totusi bine, o multime din cei ce te cunosc iti doresc puternic sa vina acele soroace de noroc, tu le chemi practic si poetic, imaginindu-ti-le atit de real, de parca doar timpul concentrindu-se in distante tot mai mici, sa le implineasca…

    corina 19 martie 2009 15:39 Răspunde
  • alice, te iubesc si te urasc in acelasi timp!
    te iubesc pentru ca iti citesc cartile si cuvintele si articolele pe nerasuflate, ma regasesc in tot ce scrii si simti si esti prietena mea! tu nu stii, dar esti prietena mea! ma gandesc la tine zi de zi, esti parte din mine, din gandurile mele!
    te urasc pentru ca scrii ce eu nu am avut curajul sa public sau sa astern pe hartie, ca scrii mai frumos ca mine, desi acelasi stil! intr-o zi iti voi trimite prima mea carte, inainte de publicare si vei fi uitmita! si am scris-o in mare parte inainte sa te descopar!
    te mai urasc pentru ca ma refugiez de lumea rea cand stiu ca exista oameni ca tine si astept sa ii intalnesc… asta in loc sa ii infrunt pe toti raii… sper ca intelegi ca e bine si frumos cu tine dar 99% din oameni nu sunt ca noi si fac parte din viata noastra fara sa vrem…
    dar cu toate astea, primul lucru pe care il fac cand deschid pc-ul este: alice.tangoblog.ro… si totul este apoi influentat!
    vreau doar sa te bucuri de ce ai fara sa ceri din ce in ce mai mult…pentru ca, e trist, dar nu vei gasi… eu asa am facut…mi-am anulat asteptarile si acum sunt fericita! si sunt o fecioara pretentioasa si perfectionista si mi-a fost greu!
    bucura-te, draga mea!
    te imbratisez pe tine si pe toti oamenii speciali de aici!

    alexandra R 19 martie 2009 16:12 Răspunde
  • Alice zeita tu esti intreaga ca luna, perfecta ca soarele…alice eu te visez fericita si stiu ca sufletul tau pereche te va gasi curand…sa nu ma intrebi cum si de unde stiu…dar in curand zeita ai sa dansezi de fericire…inima mea asta simte….

    dalila tua 19 martie 2009 16:30 Răspunde
  • iubitul meu este intr-adevar rac…nici nu te intreb cum de ai ghicit..si-mi canta la pian sfasietoare cante de dragoste…

    pisica mea draga cum te mai simti?
    alyce vino la mine la iasi cand infloresc teii…sa-ti alungi toate tristetile…

    dalila tua 19 martie 2009 16:33 Răspunde
  • Simona Ioana, cred ca acum ne-a raspuns Alice cine suntem noi aici: versiuni nemasluite. Am raspuns invitatiei tandre de ai fi noi insine, nestrambati de entuziasmuri contrafacute, nici de duritati impuse in fisa postului. Asta mi se pare ca s-a intamplat pe-aici. Intr-adevar ieri a fost ceva cu internetul, n-am putut intra nici eu. Dar azi sunt acasa, m-am apucat de bagaj desi nu sunt inca sigura daca pot obtine la Deva pasaport pentru Adelina ca sa vin in vizita impreuna cu ea. As vrea sa nu fi plecat niciodata de acasa dar atunci cum stiam ca as vrea sa nu fi plecat? Stiu ca trebuie sa ma smulg din starea asta care nu ma caracterizeaza dar care acum ma apasa, metalica.

    amalia 19 martie 2009 16:43 Răspunde
  • alice draga mea draga…multumesc ca tu pui in cuvinte ce noi simtim.
    tot un copil cu copii sunt si eu (chiar daca sunt un copil matur si responsabil)
    si eu astep si indraznesc sa sper ca o exista undeva un barbat care sa ma aline…pana atunci…incerc sa trec frumos prin zi si incerc sa supravietuiesc noptii…cat te intelg, stii bine.

    va imbratises pe toate zeitele pamantului. sa aveti grija de voi. o sa ne fie bine.
    pisica…multumesc.

    meninne 19 martie 2009 16:47 Răspunde
  • Alice, si eu plang dua Ploiestiul meu natal…Si eu am avut o casa a amintirilor acolo, care nu mai exista decat in sufletul si inima mea, laolalta cu cei care m-au iubit si mi-au rasfatat copilaria.Au plecat intr-o lume mai buna, le scriu, le vorbesc, ma rog pentru sufletele lor fara de pacat!Le multumesc, cu toata puterea gandului meu ca m-au crescut, m-au rasfatat, m-au iubit! Si altfel nu stiu cu sa le intorc imensa lor bunatate, decat vorbindu-le si rugandu-l pe Dumnezeu sa mi-i odihneasca in liniste, pana ce sufletele noastre se vor reintalni…Magia copilariei, aroma strazilor patriarhale, oamenii blanzi care mi-au inobilat sufletul nu le voi mai gasi; dar le port cu drag si sfintenie in suflet. Mai plang de dorul lor…

    Amore 19 martie 2009 16:52 Răspunde
  • Iartă-mă, dalila tua! Ai dreptate, în ceea ce-i priveÅŸte pe bărbaÅ£ii raci. Ascund ÅŸi împărtăşesc frumos dragostea. Am cunoscut un rac!

    atena 19 martie 2009 16:54 Răspunde
  • CredeÅ£i în zodii???

    atena 19 martie 2009 16:54 Răspunde
  • eu cred 🙂

    amalia 19 martie 2009 16:56 Răspunde
  • raluca ce mai fac tristetile tale?

    dalila tua 19 martie 2009 17:00 Răspunde
  • Dalila, daca stiam mai de demul ca esti din Iasi. Acum catva timp am fost acolo si am stat o saptamana. Dar am sa revin, promit. Si vom rade atunci impreuna. Si ne vom alunga tristetile una alteia. Si ne vom tine de mana, cu adevarat. Dar pana atunci, promite-mi ca nu vei mai plange. Ca te vei bucura de iubirea lui, de iubirea voastra, care e atat de frumoasa. Imi promiti, da?

    alyce 19 martie 2009 17:02 Răspunde
  • Va imbratisez in prag de seara. Si mut aici postarea de dimineata.
    Citesc ce ati scris aseara, vorba Dalilei, mi s-a pus si mie netul de-a curmezisul si n-a mai vrut. Citesc si ma minunez si ma intreb si va intreb pe voi: Cine suntem noi de fapt? Pentru ca mi se pare ca suntem fatete ale aceleiasi persoane, multiplicata si imprastiata in toata lumea. Pentru ca descopar cu uimire ca ne plac aceleasi lucruri, ca punem pret pe aceleasi detalii, ca traim aceleasi emotii si tristeti. Ca ascultam aceeasi muzica. Ca mamele noastre sunt la fel. Ca plangem aceleasi lacrimi. Ca visam la fel.
    E incredibil cum ma regasesc in fiecare dintre voi. Rosanne, Pisica, Amore, Dalila, Cristina, Alyce, Amalia, Corina, Raluca, cine sunteti voi ? Sau cine sunt eu? Valin si in tine ma regasesc. Ce anume ne-a atras pe toti aici, in aceasta lume a minunilor?
    Alice nici nu poti sa iti imaginezi ce ai creat aici. Ce sentiment de regasire am cand ii citesc pe cei care sunt vietuitori ai lumii tale. Ma redescopar in fiecare dintre ei, ma intregesc cu fiecare dintre ei. Nu pot sa iti multumesc indeajuns pentru magia pe care ai reusit sa o tesi aici. Pentru sinceritate. Pentru prietenia care ai creat-o. Pentru ca stiu ca nu mai sunt singura. Esti fara doar si poate o zeita. Un pamantean nu ar fi reusit asa ceva !

    Simona Ioana 19 martie 2009 17:10 Răspunde
  • Alice, Doamne ce ne facI?
    Mi-ai adus aminte de copilarie de Ploiestiul in care reveneam cu placere in fiecare vacanta la niste fiinte extrem de dragi-verisoarele mele…
    copilarie si adolescenta mangaiata de bulevarde si case boieresti si case frumoase cum doar La Ploiesti la Bucuresti poate putin la Constanta …
    Dar mai mult decat orice mi-ai adus aminte de casele vechi daramate pentru a face loc blocurillor parca trase la indigo, fara nici o personalitate …
    Intr-un mic orasel Roman, intr-o casa veche frumoasa ,calda cu o curte plina de flori am trait momente de neuitat de care ai facut acum sa-mi fie dor…
    Am revenit acolo de multe ori cautind-o dar n-am gasit nimic din frumusetea ce a fost…
    De ce oare nu stim sa ne pastram frumusetea si parfumul locurilor?
    De ce tot e atat de impersonal si rece?
    Si din nou esti parca in gandurile noaste…
    Multumesc

    diana 19 martie 2009 17:13 Răspunde
  • Subscriu, Simona Ioana!De atatea ori am ramas fara cuvinte, de atatea ori ceea ce scriati voi era o imagine a gandurilor mele. Este extraordinar.Sa-ti mai spun cat te iubesc, Alice?

    Amore 19 martie 2009 17:14 Răspunde
  • Strada Melodiei, ce frumos suna strada Melodiei, la fel de frumos ca Strada Sperantei. Ce dor mi-e de strazi neperpendiculare, ce dor mi-e de inimi vii.

    amalia 19 martie 2009 17:22 Răspunde
  • Simona Ioana, draga mea draga, si pe mine ma uimeste, cat de bine ma regasesc in fiecare de aici. Cum traim, parca, toate aceeleasi tristeti si fericiri, cum avem aceeleasi sperante si vise. Uneori ma intreb ce minune ne-a adus impreuna. Si singura minune pe care o gasesc, este Alice! Iti multumesc Alice, pentru ca imi esti -ne esti!

    alyce 19 martie 2009 17:24 Răspunde
  • Azi nu ma indur sa plec de pe blog, nici n-am mancat, nici n-am baut cafea. Mi-am dus gazuca la scoala si am venit aici. Am stat ascunsa toata iarna, ascunsa de mine si de viata si acum daca se desteleneste firea vreau sa ma desbursucesc si eu. Inimi si case si inimi cu case si case cu inimi , complotati ca sa traim mai frumos!

    amalia 19 martie 2009 17:35 Răspunde
  • Vesnicia

    de Jose Eduardo Mendes Camargo

    Vreau sa fiu o singura clipa, singur cu tine,
    ca dintr-o privire sau un gest
    vietile noastre sa se reîntâlneasca.
    Voi pune mâna pe ceasul timpului,
    ÃŽmi voi tensiona toti muschii trupului,
    Voi cauta înauntrul meu cea mai puternica energie.
    Pentru a duce fluxul trecutului spre viitor
    Va exista numai prezentul,
    desi acesta se consuma într-un efort suprem
    pentru a tine pe loc trecerea timpului.
    Nu vom avea amintiri nici planuri de viitor
    doar timpul prezent.
    Vom simti cum vraja pluteste în aer
    asa cum se-ntâmpla în viata
    în unele clipe putine si de neuitat.
    ÃŽntr-un apus de soare suav si melancolic,
    într-un râs extaziat al unui copil alergând,
    într-o opera de arta perfecta,
    în acel sarut furat pe ascuns.
    Si când aceasta fiinta,
    cu mâinile ei pline de dragoste,
    va reusi sa opreasca timpul în loc,
    a noastra va fi vesnicia.

    Rose White 19 martie 2009 17:36 Răspunde
  • Va imbratisez si eu. In seara asta vreau sa stau cu voi de maini. Sa va simt cat voi fi plecata. Sa va port cu mine prin trenuri matinale si pe strazi pustii.Cu lumina voastra deasupra capului meu mereu. Cu caldura pe care o emanati in pumnii mei inchisi de teama.Cu licarirea din ochi cautandu-va in fiece persoana ce ma va privi din intamplare prin statii si gari. Cu gandul tasnind la Brasovul intalnirii voastre. Cu bucuria ca existati.
    Cu increderea ca lumea se va schimba dupa noi , si nu noi dupa ea…
    (si eu cred in zodii)

    rosanne 19 martie 2009 17:38 Răspunde
  • Alice, dragostea ce o astepti cu sufletul deschis iti va aparea intr-o buna zi si te va reintregi! Pastreaza-ti inima curata si bucura-te de copiii tai, ei sunt raza de soare din viata ta!
    Copilul din tine ce tanjeste dupa fericire si asteapta cu uimire ca viata sa inceapa, iti da lumina asupra chipului si puterea cuvintelor pe care ni le impartasesti aici, noua!

    Ami 19 martie 2009 17:40 Răspunde
  • Tare mult aÅŸ vrea să ne întâlnim într-o zi, întâmplător, ÅŸi să ne recunoaÅŸtem, rând pe rând, strigându-ne una, alteia, numele. Să nu ne mai gândim la nimic, să inventăm jocuri ÅŸi să râdem, să râdem…

    atena 19 martie 2009 17:40 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=32JPMaIezBQ&feature=related

    pentru voi zeitele mele (ignorati imaginea…nu am gasit originalul si la video asta sunetul era cel mai bun)

    meninne 19 martie 2009 17:41 Răspunde
  • …au, oare, zodiile noastre vreo legătura cu întâmplarea de a ne fi regăsit aici???

    atena 19 martie 2009 17:43 Răspunde
  • Nu stiu Atena daca zodiile da, dar jumatatile de luna, curcubeiele privite din mijlocul strazii, aerul tare de dimineata , pomii infloriti si versurile cu suflet SIGUR…

    rosanne 19 martie 2009 17:48 Răspunde
  • Eu sunt nascuta in zi de 13 august…uneori ma infior de aceasta cifra, o fac responsabila poate pe nedrept de multe neimpliniri…alteori o iau de scut si zic ca-mi poarta totusi noroc…
    Daca Alice a crescut pe strada Melodiei si a facut apoi Tango-ul cind a crescut mare, ma intreb, glumind mai mult, ce o sa fac eu, copilarita pe strada Transilvaniei? Credeti ca o sa revin cindva definitiv acolo? Deocamdata, sunt pe strada Baii (Badstrasse), unde se pare, ma spal de singuratate si tristete cu voi…Va imbratisez, cu drag

    corina 19 martie 2009 17:52 Răspunde
  • Cred că suntem cei mai compatibili arhitecÅ£i ÅŸi constructori ai unei lumi perfecte. Cred că ne-am făuri un oraÅŸ pe măsură. Cred că ar fi atâta curăţenie ÅŸi culoare în jurul nostru, încât, o galerie de artă ar însemna prea puÅ£in.
    Åži s-ar numi simplu: Alice

    atena 19 martie 2009 17:56 Răspunde
  • Bine v-am regasit !

    V-ati adunat sufletele in priviri si ati prefacut florile de gheata in roua primaverii !

    Dina 19 martie 2009 18:02 Răspunde
  • Să ne amuzăm mai departe!
    Eu m-am născut pe 5 iulie, în Medgidia.
    Strada mea se numea – Panairului nr. 10.
    Panair înseamnă târg anual de ţară.
    Oare de-asta locuiesc acum la Târgovişte, adusă de soartă şi de iubire?!

    atena 19 martie 2009 18:02 Răspunde
  • Eu nascuta intr-o zi de sarbatoare crestina, toamna, pe malul Dunarii, strada Saturn…

    rosanne 19 martie 2009 18:03 Răspunde
  • Corina copilarita pe strada Transilvaniei, iti scrie Amalia copilarita pe Bulevardul Dacia. Si atunci ce facem noi in lumea larga 🙂 ? Poate ne adunam mai spre casa de pe strasseuri si avenuuri, macar in vizita, macar un pic mai des. Dar eu am prins frica de distante, gata, am spus-o si pe asta.

    amalia 19 martie 2009 18:06 Răspunde
  • Eu cred ca nimic nu e intamplator pe lumea asta… Iar faptul ca noi ne construim aici o lume e extraordinar. Nu, nu ne-am intalnit intamplator si daca ati sti cat as vrea sa va tin mereu aproape!
    Si apropo… eu de o viata locuiesc pe strada Adolescentei…

    simone 19 martie 2009 18:11 Răspunde
  • Eu m-am nascut la o zi dupa „ziua copilului” -2 iunie. Probabil ca de aceea nu vreau, nu pot, nicicum sa ma maturizez. Se pare ca am pastrat naivitatea zile de dinainte sa deschid ochii, si am dus-o mai departe si acum nu mai pot scapa de ea. Sunt inca un copil naiv, care viseaza cu ochii deschisi. Si mi-e bine, chiar daca uneori ma prabusesc de la inaltimi nebanuite. Cat despre strada, se numea Alecu Russo.

    alyce 19 martie 2009 18:15 Răspunde
  • „Unii se nasc bătrâni ÅŸi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată”, asa a spus Octavian Paler. Daca maturizarea inseamna sa te ususci si sa-ti cazi prada tie insuti, atunci nu vreau nici eu maturizare. Vreau copilaria asta care tine de 34 de ani, o tin de mana cum ne tinem noi aici si o fac numai un pic atenta, un pic vigilenta, ca sa o protejez.

    amalia 19 martie 2009 18:46 Răspunde
  • „Triez intre carnalitate si materii fine, incandescente.
    Ingerii imi explica misterele nasterii.Sunt nenascuta.
    Parintii mei au ramas undeva in urma.E tarziu.
    Duhuri in mine se strang, se adulmeca

    in dansul savant al iubirii…Frumosul ma-ngheata.
    Uratul ma usuca.Ah, teoriile mele, flori carnivore
    ce-mi devora la cina dorul de a-mi revedea optiunea:
    dupa ce ramai singur-singura sansa e perfectiunea.

    Frumosul ma-ngheata.Uratul ma usuca.Dar mai exista zei
    si tratatele lor despre avantajul de a nu fi nascuta.
    Dar mai exista misterul care, orbindu-ma, ma infuleca.
    Dar mai exista inima si nostalgiile ei vagi, absolute.”
    (Aura Christi, Avantajul de a nu fi nascuta)

    rosanne 19 martie 2009 18:48 Răspunde
  • Am acceptat lucrurile care se intampla in viata mea fara sa caut argumente in background,doar cu o logica banala ca toate se intampla cu un rost.M-am calauzit dupa niste principii mai mult,sau mai putin sanatoase,care mi-au folosit la fel de mult sau de putin.Pana unde am ajuns,in drumul meu,mi-e greu sa definesc.Poate la jumatate,poate am trecut de jumatatea distantei ce trebuia parcursa,cert e ca am alternat intre stari contradictorii,incerte,ca…n-am facut nimic,ca n-am facut prea mult,c-as fi putut mai mult,ca pot sa fac mai mult,ca-i suficient atat!De cele mai multe ori,a existat un „daca” in jurul caruia am gravitat fara sfiala,constant,de fiecare data nelamurita,nemultumita dar niciodata suficient de ambitioasa.
    Nu am crezut prea mult in zodii dar,obsedant,tot timpul m-au urmarit cateva cuvinte intalnite in descrierea zodiei mele,ceva legat de „conditia de viata ingrata si succes scump platit”.Desigur viata si-a aratat ingratitudinea in toata splendoarea ei iar de succese…putinele succese…oare am avut?
    Cu singuranta uneori e mai bine sa nu crezi in nimic! Nu stii ce ai pierdut sau ce-ai fi putut castiga,lasi totul sa curga din inertie,pentru ca daca nu crezi,nici teama nu-ti este,nici nu-ti doresti nimic!Nu e nimic!!

    De ce nu-i viata simpla,fara complicatii,fara idei,fara sperante,fara dorinte, fara vise,fara ura,fara…fara…fara atate lucruri care ne complica uneori inutil existenta?Suntem condamnati la prea multe sentimente si putina iubire,la prea multe lacrimi si putine zambete,la multa durere si putina liniste,la multe iluzii si putine impliniri.Zau ca mi-as face viata asemeni unei pagini de blog pe care s-o controlez doar din tastatura si mouse:)De ce nu a inventat nimeni pilula de schimbat sufletele ,vietile si chiar destinul???.Dar „daca”toate se intampla cu un rost si cum sunt multe lucruri de neinteles in viata mea,capitulez cu demnitate dar cu speranta ca poate le voi intelege vreodata!Aleg cu resemnare sa traiesc primavara asta noua,sa ma bucur de zambete chiar si de cele false ,sa-mi incant ochiul cu muguri abia nascuti ai florilor ,sa respir parfum de zambile si frezii, sa inspir aroma cafelei de dimineata,sa ma bucur de mainile intinse,la un ceai de seara,ale zeitelor minunate intalnite pe o pagina de blog… si ar mai fi ceva de ales,dar n-am sa mai aleg…Vreau doar sa respir alaturi de voi!

    Dallielle 19 martie 2009 18:50 Răspunde
  • eu m-am nascut de sf. ion ca si simona ioana si strada copilariei mele, casa copilariei mele (demolata de comunisti, ca sa faca o parcare) era pe Paraului nr. 8. am si acum amintiri despre bunicul meu pazind casa fara ferestre cateva nopti la rand, ca sa nu dispara nici o caramida atunci cand buldozerele au distrus totul. mai aud si acum plansul bunicii mele care cativa ani mai tarziu s-a stins cu dorul de casa ei.
    dar nu vreau sa va intristez.
    mi-e dor de voi.
    am avut o zi urata.
    vin la voi sa-mi pun iar zambetul pe gene.

    pisica 19 martie 2009 18:52 Răspunde
  • Alice intotdeauna ne tulbura si ne reaminteste de valori, de viata, de adevar.
    Pentru mine inceputul e undeva mai spre apus si mai sus decit sunt acum, linga un orasel cochet, clasic dar tulburator prin dragoste, printre dealuri mari si o padure fabuloasa, cu oameni fermecati si binete, linga o rana dulce si grea in suflet.
    Inainte sa plec pentru a rezolva a treia parte a acestei zile, vreau sa va rog sa aveti grija pe drum, mai ales pe Alice, care va avea un drum lung si greu.
    Alice, ai grija cum mergi, (stii tu, cauciucurile…….) ti-as recomanda intrarea prin Ploiesti, ai grija de tine, de voi si de noi. Bafta.

    Valin 19 martie 2009 18:54 Răspunde
  • Copilărie
    de Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav
    Cu claviatura coastelor distinctă,
    Inima-apăsa pe clape grav
    Şi-ncerca să-apară în oglindă.

    N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
    Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
    (Precum inima salcâmului din geam
    Coşul pieptului de crengi o face frunză).

    Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
    E aievea cântu-i uniform,
    Şi ca nu cumva în somn să tacă,
    Mi-era frică seara să adorm.

    Pisica, o imbratisare, sa uiti de ziua ta urata!

    alyce 19 martie 2009 18:56 Răspunde
  • „E frumos, e prea frumos la tine-n suflet…” Atat pot spune, Alice! Am citit si recitit azi ceea ce ne-ai scris si chiar nu pot gasi cuvinte pt. a putea spune ceva… Asa cum am spus de nenumarate ori – eu simt mai mult decat as putea vreodata exprima!
    Sunt si eu in copil mare, un copil cu 33 de primaveri…
    Sunt nascuta in 16 iulie si am locuit mereu pe strada Rapsodiei… Da, cred in zodii!
    Va imbratisez !

    Cristina Socaciu 19 martie 2009 19:01 Răspunde
  • Pentru Alice,Pisica,Dalila tua si Rosanne….un gand pentru inimi triste.

    Draga mea Atena,m-am regasit in povestea ta, ca de altfel in fiecare din povestile voastre.

    Un gand frumos ,la ceas de seara pentru Simona Ioana,Alyce,Meninne,Monica R.,Raluca,Ema, Amalia si dragii nostrii Valin si Costi.

    http://www.youtube.com/watch?v=ftZAZWLrWKo

    Dallielle 19 martie 2009 19:27 Răspunde
  • lisa… o stergem impreuna din calendar, sambata.
    ema te-am citit… as vrea sa te tin in brate. doua tristeti impreuna.
    dalila?
    dallielle… citesc si recitesc… ce te-a naruit intr-atat?
    rosanne, ce fac florile de caisi din ochii tai?
    simonaioana?

    pisica 19 martie 2009 19:52 Răspunde
  • Eu, cea mai copil dintre voi, vin si va imbratisez si-mi cer iertare c-am lipsit atat de mult. Am lipsit pentru ca imi doresc ani frumosi in continuare. Si-mi doresc o diploma de facultate pe care sa o merit cu adevarat.
    Cand o sa cresc mare … nu vreau sa ii conduc masina. Dar vreau sa el sa existe. Si vreau sa am 3 ingeri care sa-mi bucure sufletul intr-o poveste scrisa sub soarele Toscanei. Si al Sibiului.
    Acum, mananc Haribo, imi doresc sa desenez cu creta colorata pe trotuar, ma imbrac in roz, imi fac unghiile roz, visez sa mananc toata viata caramel, visez zambete, stele si lalele. Visez pe ascuns. Visez povestea. Si va multumesc ca-mi permiteti sa o fac aici.

    eu anca 19 martie 2009 19:59 Răspunde
  • Buna seara. Ma pregateam sa va scriu ca nu prea cred in horoscop cand mi-am dat seama ca azi nu am mers la sala pentru ca mi-a prezis Urania sa am grija in ziua de 19 seara , sa ma feresc de accidente la picioare. Si am stat acasa.
    Sunt nascuta intr-o zi cu multi sarbatoriti : 7 ianuarie. De ieri am mai descoperit pe cineva cu care impart aceasta sarbatoare- Pisica.
    Sincer cred ca ceea ce ne-a stans aici nu sunt zodiile si vibratia noastra, aceeasi cu cea a lui Alice. Am simtit-o cu toti, am venit, am ramas. Am tesut dantele de cuvinte, de ganduri frumoase, de bucurii si tristeti.

    Rosanne, fac inventarul sarbatorilor mari din toamna. Ziua Crucii? Sf. Paraschieva? Haide ajuta-ma te rog.

    Valin? Multumesc pentru gandurile de drum bun, ma asteapta unul luuung sambata. In conditii normale foarte greu m-as fi urnit. Dar acum, stiu ca la capatul lui va fi zambetul si imbratisarea lui Alice. Va fi Pisica si Cristina. Si nu sunt singura, o iau cu mine pe Alyce.

    Simona Ioana 19 martie 2009 20:33 Răspunde
  • Dalila tua, mi se intampla deseori sa stiu in ce zodie este nascuta o persoana, dupa mici detalii..Am presupus ca este rac! Tandretea si nevoia de iubire ii defineste.Imi amintesc si eu cu drag, de framantarile racului meu, inainte de a-l cere de barbat:).Ii era teama, teama de a-si pierde libertatea, dar pe de alta parte- teama de a nu ma pierde pe mine. Racul este un familist convins, isi iubeste pana la sacrificiu caminul. Ajuta-l sa aleaga, ajuta-l sa ia decizii; lui ii este atat de greu…
    Eu sunt o geamana rasfatata…
    Pisicutza, ai uitat de mine:). Te imbratisez cu drag.
    Pose White, superba poezie!
    O seara frumoasa, tuturor!

    Amore 19 martie 2009 20:43 Răspunde
  • amore, draga mea nu am uitat… cum as putea? si eu te imbratisez.
    ne-am luat obiceiul sa ne strigam, sa ne chemam si as vrea sa spun inca o data ca daca nu numesc pe cineva, nu e rea intentie.
    te salut copilul nostru, eu anca.

    si mai adaug, cum altfel ca NU cred in horoscop… dar cred in oameni. simonaioana a zis tot ce cred si eu… si sora mea laotong, tot in toamna e marea sarbatoare a patronului capitalei, sf Dumitru… te ajut si eu s-o aflam pe rosanne?
    ca tot iti ziceam ca nu merge netul….

    pisica 19 martie 2009 20:51 Răspunde
  • amore daca as stii cum sa-l ajut…poate nu as mai plange nici eu atat, poate ar fi mai simplu… (amore ghicesti in ce zodie sunt eu? )
    alyce zana mea buna nu pot sa promit ca nu o sa mai plang, de teama ca nu o sa-mi tin promisiunea….dar am sa ma bucur de dragostea lui pana la sfarsitul zilelor mele…
    pisica mea draga eu sunt pe aici…am adormit putin si cand m-am trezit deasuprea mea era un cer senin plin de stele…nu am putut sa nu zambesc la stelutele ce sclipeau vesele…acum stau si numar orele..maine ma intalnesc cu iubitul meu si sunt asa de emotionata de parca ar fi prima intalnire….

    dalila tua 19 martie 2009 21:12 Răspunde
  • pisica mea draga am uitat sa-ti spun ca mi-am luat si eu „fata norocului”, nu am putut rezista..am inceput sa ma indragostesc de Isabel Allende…

    dalila tua 19 martie 2009 21:15 Răspunde
  • Va spun si eu Buna seara.
    Amore si eu sunt o geamana rasfatata. Poate prea rasfatata. Si am avut langa mine un geaman ce imi semana perfect -la fel de rasfatat vreau sa zic- si nu am supravietuit impreuna. Nu am impartit aceeleasi vise. Eu credeam in iubire, el in orgoli. Eu in vise, el in „realitati”. Eu eram visatoare, el prea pamantean.

    Buna seara, Alice, cea cu suflet de copil. Buna seara Simona Ioana, Cami, Rosanne, Dalila, Cristina Socaciu, Dallielle, Anca, Atena, Simone, Amalia, Valin…tuturor. Buna seara!

    alyce 19 martie 2009 21:20 Răspunde
  • Nu stiu, draga dalila…Nu prea cunosc detalii despre zodii, decat despre cele carora apartin oamenii dragi din viata mea( gemeni,rac, fecioara). As incerca timid sa ma gandesc ca esti in balanta…dar nu garantez:). Racul cauta siguranta,ofera-i-o; ii plac lucrurile simple, fara complicatii. Mi-as dori sa-ti pot fi de folos…Maine ma voi gandi la tine si mai intens, sa-ti fie bine, sa reusesti ceea ce iti doresti!Voi fi cu sufletul ataturi de tine, dalila draga!

    Amore 19 martie 2009 21:22 Răspunde
  • dalila ma bucur ca iti place isabel allende. eu am inceput mai greu cu ea. m-am chinuit si recunosc sincer ca inceputul mi-a fost anevoios… dar ince-incet m-a prins. si imi doresc sambata sa mai imi iau ceva de ea. acum citesc intersectat si greu Nabokov-Ada pe care am inceput-o de vreo doua saptamani, o carte superba Calugarul care si-a vandut ferrari-ul si Adevarul despre Sascha Knitsch… ultima e comerciala, de adormit nervii.

    Lisa… te imbratisez. abia astept sa colindam sambata printre carti, contez pe tine sa nu ma lasi sa dau iama prea tare. ti-a spus simonaioana ca vom fi si mai aproape decat crezi? de la casa mea si pana unde veti sta voi merg cel mult 10 minute in pas leganat (da, simonaioana , leganat ca ratele mandarine… si sa nu uiti sa vii cu evantaiul 🙂 )

    pisica 19 martie 2009 21:27 Răspunde
  • si da, dalila, maine iti tin pumnii, nu stransi de tot sa nu sugrum norocul… dar sa iti aduca primavara pe suflet. si sa nu mai plece.

    pisica 19 martie 2009 21:28 Răspunde
  • amore sunt leu…cel mai plangaret leu… 🙂
    calatoria asta o sa-mi faca tare bine, am sa ma gandesc si eu la voi…la zanele mele bune care m-au mangaiat cand eram trista si m-au tinut de mana si m-au incurajat…

    dalila tua 19 martie 2009 21:31 Răspunde
  • Prieteni dragi si buni si de neuitat…problema cu blogul..eu eram pe aici, nu v-as fi lasat sa bajbaiti asa frumos printre sarbatori.Ce ma bucur ca incercati sa ma gasiti….e Nasterea Maicii Domnului…8 septembrie , deci…Fecioara.Eu mi-am notat zilele voastre in calendar.Astept noi date. Mereu am surprins sarbatoritii cu telefoane si surprize.Si, pentru voi as veni la usa.In gradina in care m-a invitat Ioana, pe curcubeul Dalilei, sa ma dau in leagan, sa-mi atarn picioarele,sa alerg pe camp auriu , printre maci cu Alice, Cristina, Corina, Anna….sunt multi de mana mea, ii tin strans, ei stiu asta.
    Draga mea Pisica, florile de cais sunt prinse usor de crengute slabe, prea slabe pentru vantul de afara.Tin inima impaturita sa nu se desprinda pe drumul lung ce urmeaza.

    rosanne 19 martie 2009 21:31 Răspunde
  • am sa fiu si cu acolo printre voi, printre carti…cu gandul…
    si sper ca la urmatoare intalnire sa fiu prezenta, sa va strang in brate si sa va aduc bomboane si ceai alb…
    Eu acum citesc „A trai pentru ati povesti viata” de Gabriel Garcia Marquez..am visat toata viata sa citesc cartea asta…

    dalila tua 19 martie 2009 21:35 Răspunde
  • rosanne tu ai sa ramai mereu pe curcubeul meu…

    dalila tua 19 martie 2009 21:40 Răspunde
  • Intre verde si albastru sa ma lasi, te rog….

    rosanne 19 martie 2009 21:44 Răspunde
  • sa stii ca acolo esti rosanne, intre verde si albastru..stralucitoare…

    dalila tua 19 martie 2009 21:50 Răspunde
  • pe mine sa ma pui pe verde… si o sa fiu langa rosanne… oare de ce nu m-am gandit, draga mea? baba ta era pe 8… puteam sa fac legatura.

    dalila, leutz? adica tot un pui de pisica dar cu coama? 🙂 ca sa vezi!

    rosanne, fii buna, asa cum esti mereu, da-ne si noua calendarul zilelor noastre, te rog.
    pisica e obosita in seara asta si un pic prea lenesa… dar vreau sa fiu si eu cu tine la usa tututror de ziua fiecareia…

    pisica 19 martie 2009 22:02 Răspunde
  • si stiu rosanne, la tine in brate florile de cais sunt in siguranta, oricat af fi vantul de aprig.

    pisica 19 martie 2009 22:04 Răspunde
  • Rondelul meu – Alexandru Macedonski

    Cand am fost ura, am fost mare
    Dar astazi, cu desavarsire
    Sunt mare, caci ma simt iubire,
    Sunt mare, caci ma simt iertare.

    Esti mare cand n-ai indurare
    Dar te ridici mai sus de fire
    Cand ti-este inima iubire,
    Cand ti-este sufletul iertare.

    Stiu: toate sunt o-ndurerare,
    Prin viata trecem in nestire,
    Dar mangaierea e-n iubire,
    De-ar fi restristea cat de mare,
    Si inaltarea e-n iertare.

    Cristina Socaciu 19 martie 2009 22:16 Răspunde
  • da, tot un pui de pisica cu un pic de coama….cea mai alintata pisica…stii cand eram mica parintii mei din pacate nu prea aveau timp sa stea cu mine si sa ma managaie si atunci ma mangaiam si ma leganam singura…
    toate aveti un loc pe curcubeul meu…si daca nu e loc pe un singur curcubeu mai fac unul…si inca unul….si inca unul…

    dalila tua 19 martie 2009 22:19 Răspunde
  • ce frumos spune Macedonski „Sunt mare, caci ma simt iubire”…in fiecare zi imi dau seama ca fara iubire nu as fi nimic…doar o bucata de pamant care a invat si mearga si sa respire..atat!

    cristina ce face mama ta? un gand bun pentru ea…

    dalila tua 19 martie 2009 22:22 Răspunde
  • Cântec de dragoste
    Cum să-mi împiedec sufletul
    să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
    Cum să-l înalţ deasupra ta
    spre alte lucruri, altundeva?
    O, cum, cum l-aÅŸ aduna
    lângă ceva pierdut în întunerec,
    într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
    ce nu se-ndepărtează
    când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
    Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
    ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
    din două strune-un singur sunet scoate.
    Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
    Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
    cântec cum altul nu-i?

    da, rosanne… e rainer maria rilke… si n-am uitat
    cristina, mama ta? maine e vineri? o aduci acasa? tin pumnii.
    si atena… toate tristetile mele parca s-au facut fum recitind „in fiecare dimineata, cand deschid usa camerei mele zambesc” e atat de frumos, ca tine.

    pisica 19 martie 2009 22:25 Răspunde
  • Rosanne, 8 septembrie pentru mine e inca vara. Toamna incepe mai incolo. Te rog mult, de-acolo, dintre verde si albastru, trimite-ne lista cu zilele de nastere. Ca se ne scutesti de un centralizator.

    Dalila leoaica ( sau leuta) te simt optimista si increzatoare. Ma bucur pentru tine.

    Va imbratisez pe toti. Cu zilele si zodiile voastre. Cu strazile si culorile voastre.

    Noapte buna.

    Simona Ioana 19 martie 2009 22:30 Răspunde
  • simona ioana sunt un pui de leu…sa stii ca sunt optimista, m-au ajutat toate incurajarile voastre, vorbele bune si mainile intinse, rugaciunea annei, rugaciunile mele….am simtit cum se risipesc incet incet toate temerile…
    am incredere in dumnezeu si in inima mea…vreau sa cred ca lucrurile bune se intampla oamenilor buni ( nu sunt eu chiar atat de buna, dar incerc sa-mi deschid sufletul spre lumina…

    pisica draga mea ti-am adus o cana de ceai alb…

    dalila tua 19 martie 2009 22:34 Răspunde
  • simonaioana esti adorabila… pur si simplu. (eu nu mi-am permis sa-i spun centralizator, dar zau ca tot la asta m-am gandit) abia astept sa te vad. sa nu uiti de evantai, orice ar insemna asta.
    noapte buna.

    si tuturor noapte buna.
    se pare ca ziua de azi m-a obosit suficient incat sa imi iau pisica naturala in brate si sa torc impreuna cu ea.
    si va strig pe toate/toti si va iau cu mine in vis. un vis de mai bine.
    Alice, zeita, mai e o singura zi.apoi, cu picioare moi ca ghemele mele, voi veni in fata ta impreuna cu alte minuni.nu stiu cum voi pasi, dar voi fi.
    noapte buna.

    dalila iti tin pumnii maine si ciulesc urechea sa aud rasul tau frumos.

    pisica 19 martie 2009 22:37 Răspunde
  • dalila sa stii ca ma faci curioasa foc cu ceaiul alb. favoritul meu e verde cu ghimbir (da, ador ghimbirul) dar ma gandesc sa inhat cana de la tine.
    te pup, leutz frumos.

    pisica 19 martie 2009 22:39 Răspunde
  • Pisica, stiu poezia…ce mi se potriveste pentru drum…Multumesc.
    Ioana, zice mama ca era o noapte cu tunete si fulgere..si frunze rascolite pe trotuare , cum imi place mie…
    Calendarul deci…
    7 ian pisica si ioana16 iulie cristina 13 august corina(de la mine din culise)22 oct Anna(tot culise)…mai era o fecioara noua, alexandra.., dalila noastra rac..am gresit ?am uitat? eu cam atat am retinut la prima vedere…

    rosanne 19 martie 2009 22:39 Răspunde
  • meninne… 23 septembrie
    si pe cine am serbat de curand? eu anca? cristina bizu?

    pisica 19 martie 2009 22:42 Răspunde
  • E liniste in seara asta. E tacut. E tacuta si noaptea mea. Parca prea tacuta. Nu aud decat muzica, mereu aceeasi, a calculatorului meu si bataile amortite ale inimii mele. Citesc in nestire paginile cartilor pentru lucrarea mea de licenta –imi propusesem doua saptamani departe de teatru, doua saptamani doar pentru mine. Dar cronicile intarziate si lista lunga de carti nu imi dau ragaz-. Am incercat sa imi adun gandurile din lumea viselor, am incercat sa ma intorc pe pamant dupa intalnirea cu Alice, am incercat sa imi alung emotiile intalnirii cu Simona Ioana si cele pe care le voi avea sambata. Sa ma adun. Dar nu am reusit. Si privesc pierduta pe fereastra si numar in gand stelele ascunse printre nori si ma pierd in ganduri, in vise. Va citesc si sunt fericita ca va gasesc in fiecare seara aici. Frumoase ca intotdeauna. Dar azi nu pot sa va scriu nimic. Si uneori ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa tac, sa nu va incarc privirea cu randurile mele triste. Azi sunt desprinsa de lume. Sunt pierduta si nu stiu pe unde sa ma mai caut.

    Dalila, iti simt emotia intalnirii cu iubitul tau si o traiesc alaturi de tine. Povestea ta ma tulbura. Si plang cu tine si zambesc cu tine, dupa cum ne scrii.

    Pisica, sambata ne voim vedea. Si vom descalci impreuna ghemele tristetilor mele si imi voi lumina sufletul cu zambetul tau, pe care il gasesc in fiecare seara.
    Rosanne, sa iti fie drumurile senine, pline de lumina.
    Cristina, un gand bun pentru tine si mama ta.
    Simona Ioana, te imbratisez de noapte buna!

    alyce 19 martie 2009 22:45 Răspunde
  • rosanne…dalila: 24 iulie
    Noapte buna pisica mea draga si vise linistite…si daca esti curioasa de ceaiul meu alb iti zic si cum se prepare: dupa ce fierbe apa o lasi 1 minut sa se linisteasca, apoi torni frumos peste un plic de ceai si astepti 2-3 minute ( nu mai mult ca apoi devine amar)…si gata!

    dalila tua 19 martie 2009 22:45 Răspunde
  • rosanne, sa iti tina de soare si de drag poezia lui rilke… sa iti fie drumurile line si insorite… sa te intorci cu bine si sa ai brate calde, sa ma lasi sa vin sa-ti torc o poveste despre zeitele ce vor lumina pentru o zi orasul meu.
    si sa-mi promiti ca intr-o zi, intr-o alta zi, o sa tesi dantelele tale frumoase in ochii mei si eu o sa zambesc numai si o sa te privesc.

    pisica 19 martie 2009 22:45 Răspunde
  • Si Monica e tot ca mine…
    Va imbratisez cu drag mare, ne intalnim la masa de duminica, in familie…
    Sa va fie calatoriile placute si intalnirile cu minuni, sa va bucurati de pietricele de soare si de inima MARE a lui Alice.Ma voi gandi la voi.Voi fi intr-o adiere calda…
    Sa ne regasim cu bine!

    rosanne 19 martie 2009 22:47 Răspunde
  • da lisa mic, sambata descalcim amandoua pe indelete si rupem tristetile de sufletul tau, sa ramana numai gheme de lana buna si plina de iubire.
    noapte buna sa ai draga mea.
    noapte buna tuturor… ma desprind greu de voi… de aici, dar am invatat de la lisa sa va iau cu mine in vis.

    pisica 19 martie 2009 22:48 Răspunde
  • alyce zana buna nu ne incarci niciodata cu tristetile tale..nu as vrea sa te stiu trista alyce si nu stiu cum sa risipesc norii din sufletul tau…asa cum imi spuneai si tu as plange eu in locul tau toate tristetile numai sa te stiu zamband…te tin de mana….

    dalila tua 19 martie 2009 22:52 Răspunde
  • noapte buna pisica…somn linistit!

    dalila tua 19 martie 2009 22:52 Răspunde
  • Alyce, suntem cu tine chiar si cand tu taci.Am invatat sa fac asta de curand…
    Dalila, s-a notat…in miez de vara e bine pe curcubeul turcoaz.
    Pisica, abia astept sa-mi povestesti.
    Va imbratisez mereu.Noapte buna.

    rosanne 19 martie 2009 22:52 Răspunde
  • Cum as putea sa va multumesc pentru bunatatea voastra, pentru sufletul vostru frumos, Rosanne, Dalila, Cami, tuturor?

    Va imbratisez pe toate, de noapte buna! Va iau cu mine in vis!
    Noapte buna, Alice draga, oriunde esti tu acum! Noapte buna, dragelor toate dragi!

    alyce 19 martie 2009 22:59 Răspunde
  • zanele mele, bunele mele ma duc si eu incet incet spre visul meu frumos…in seara asta sigur am sa visez frumos…
    rosanne sa-ti fie drumurile usoare si senine…
    si voua zanelor care va indreptati spre brasov va trimit tot soarele din inima mea si toate zambetele..pentru voi si pentru Alice..sa nu uitati sa o imbratisati pe draga mea zeita…
    Noapte buna amore, atena, simona ioana,carmen sofianu, cristina socaciu,rosanne,alyce, pisica,valin, anna lui cris, costi…noapte buna voua tuturor! iertare ca nu va strig pe toti, pe toate…
    Noapte buna zeita…ma inclin usor in fata ta si-ti multumesc pentru sufletul tau bun…!

    dalila tua 19 martie 2009 23:12 Răspunde
  • dalila….si eu cu tristetile mele:) multumesc de intrebare-

    dar voi m-ati transpus intr-o stare as de copil…ca as lua si eu creta in mana si as desena oceane pe trotuar.

    dalila, rebelul meu de care va povesteam- primul meu prieten era rac….si o la la…mai mutl nu mai spun

    fetelor…eu sunt fecioara…..m-ati ghicit?, nu-i asa? pe 26 august:)

    raluca 19 martie 2009 23:15 Răspunde
  • Scumpa Alice, am plans cand am citit textul asta…Te voi ierta ca m-ai facut sa plang pentru ca iti iubesc talentul cu care ai facut-o. Te imbratisez

    Bianca 19 martie 2009 23:16 Răspunde
  • raluca esti si tu tot pe un curcubeu roz…daca iti aduc multe multe bomboane de ciocolata si multe multe zambete iti mai trec un pic tristetile?

    dalila tua 19 martie 2009 23:27 Răspunde
  • ..Minunat Alice, nu mai indraznesc sa „adaug” ceva, pe langa tine as dezamagii. Foarte buna ideea cu zodiile (niciodata nu ati vorbit despre ele). Imbratisari si o seara lina sa aveti.

    Sara 19 martie 2009 23:27 Răspunde
    • Va sarut dintr-un miez de noapte, va imbratisez dintre printuri cu corecturi, va vad cu ochi arsi de nesomn, va iubesc dintre osteneli nesfarsite. Noapte buna, dragilor dragi. Eu sunt un rac pagubos si romantic, ma potrivesc cu voi, in tot si-n toate. Mai e putin si ne vedem la Brasov. Fug la treburi, ca sa pot veni acolo unde am promis.

      Alice Nastase 19 martie 2009 23:58 Răspunde
  • In seara asta nu am putut decat sa va citesc, cu drag si sa ma bucur de voi. Inima mea e plina de indoieli si nori de tristete revin deasupra mea…
    Ma bucur pentru voi ca va intalniti, ca existati.
    Azi la mine in suflet nu e soare.
    Sa aveti o noapte senina.. va imbratisez cald!

    simone 19 martie 2009 23:54 Răspunde
  • Da, Rosanne sunt aici,va citesc, n-am lipsit niciodata, dar n-am a spune mai nimic, am ganduri mute, suspendate – de aceea tac…..
    Parcurgand toate comenturile voastre, imi spuneam – o sa le vand eu pontul zilei de nastere a lui Rosanne, dar citind mai jos, am vazut, ca n-a mai fost nevoie.
    Odata am sa-ti spun, cum ti-am aflat ziua de nastere…Nu, nu de le baba din 8, stiam cu mult inainte de – baba 🙂
    Si eu cred in zodii, insa, nu atat, cat sa le las sa-mi dicteze traiectoria….Sunt asa cum zice in a mea zodie, in a noastra zodie, a fecioarelor, cu toate bunele si relele noastre….La mine este si mai grav caci sunt fecioara cu ascendent in…..FECIOARA….va sa zica , IRECUPERABILA!!

    Alice, stiu postul tau de azi pe derost , asa ca maine ma scoti pe mine la tabla, esti profesoara mea exigenta si grava….si sa nu-mi dai nota mare, chiar de mi-o merit, dar promite-mi, ca vei ramane invatatoarea noastra blanda, indulgenta si draga….atat de draga, ca-i a noastra…

    monica 19 martie 2009 23:58 Răspunde
  • Raluca , ai postat in timp ce scriam si eu…..
    26 august ?!?!??! ce aproape de mine , imi esti….
    bunica mea era pe 25 august, eu pe 28 august…..ce zile frumoase aveam atunci, ce sarbatoare era la noi….dar bunica mea, de un an, nu mai e….si mi-e dor, mi-e atat de dor de ea….

    monica 20 martie 2009 0:05 Răspunde
  • Daca tot nu am adormit, am un cantec pentru voi. Un cantec soptit printre visele noptii.

    „http://www.youtube.com/watch?v=pfTnyRl5viU”

    Alice, iti sarut ochii arsi de nesomn, cum spui tu. Te strang la sufletul meu!

    alyce 20 martie 2009 0:12 Răspunde
  • Cand m-am nascut eu parintii mei locuiau pe strada Randunicii, am copilarit pe strada Lacurilor si am iubit pe strada Minerva. Acum m-am reintors pe strada copilariei mele si de aici vars lacuri de lacrimi, adun lacuri de sperante si astept primavara.

    Cristina Bizu 20 martie 2009 9:15 Răspunde
  • Vă caut, frumoaselor, minunatelor, adevăratelor, vă caut printre aburii de cafea, printre visele dimineÅ£ii, printre nori, printre flori, printre melodiile de la radio. Vă doresc o zi frumoasă. Vă doresc senin ÅŸi cald, drept ÅŸi liniÅŸte. Vă iubesc! Vă respect ÅŸi-mi este dor de voi.
    Pentru tine, Alice, vom păstra în fiecare colÅ£ al gurii câte un zâmbet, în ochi căldură, în suflete preÅ£uire ÅŸi-n braÅ£e flori, multe, multe, multe…
    O zi minunată, tuturor!

    atena 20 martie 2009 9:33 Răspunde
  • Åži încă ceva: încercaÅ£i, dimineaÅ£a, când deschideÅ£i fereastra, să zâmbiÅ£i…

    atena 20 martie 2009 9:34 Răspunde
  • Buna ziua.
    Atena eu fac altfel, deschid calculatorul si zambesc, va zambesc voua, gandurilor si viselor pe care le-ati asternut.

    Rosanne, drum bun sa ai si sa te bucuri de intalnirea si masa mare cu familia ta. Si da, vei fi cu noi, iti voi simti mana delicata pe incheietura mainii mele. Ca o bratara.

    O zi frumoasa de vineri.
    Maine e sambata si sigur va fi o zi frumoasa.

    Simona Ioana 20 martie 2009 10:15 Răspunde
  • Buna dimineata.
    M-am trezit zambind. M-am trezit din visele mele superbe si v-am gasit pe voi si aroma cafele voastre. Am deschis fereastra si te-am ascultat, Atena. Am zambit, iar. Zambesc si acum.

    Alice, scumpa mea, drum buna sa ai, spre Brasov!
    O zi minunata va doresc! O zi in care sa uitam de tristeti, o zi in care sa zambim, sa radem sa iubim!

    alyce 20 martie 2009 10:16 Răspunde
  • Buna-dimineata, suflete dragi! E soare si va zambesc…

    Pentru mai tarziu
    de Sei Ito

    Te rog, pastreaza-ti inima calda, o vreme;
    Acum nu mai sunt atat de nefericit
    Odinioara, cand, luna de luna,
    Eram atat de abatut si de singur,
    Nu era suflet sa ma aline
    Cu-acel cuvant cald ce l-ai rostit.
    Te rog, pastreaza-ti inima asa, de dragu-mi,
    Asa cum este, pentru mai tarziu.
    Nu peste mult voi fi ca-ntotdeauna,
    Nefericit,
    Sfios, ca-ntotdeauna.
    Si tremurand de frig, ca-ntotdeauna.
    In ceasu-acela,
    Fara sa-astepti privirea-mi rugatoare,
    O, nu uita, da-mi iar acel cuvant;
    Sa-mi amintesc ca-n tine-a fost mereu
    Un adapost fierbinte pentru mine.

    Cristina Socaciu 20 martie 2009 10:26 Răspunde
  • Alice, citesc tot ce-mi cade-n mana scris de tine. Citesc cu sufletul la gura, regasindu-ma de fiecare data printre randurile si cuvintele tale.
    Nu stiu cum sunt scrise, tesute destinele astea dar uneori parca sunt la indigo.
    Poate ca nu ti-as fi scris pe blog – mie mi-e tare greu sa-mi astern gandurile – dar faptul ca, in afara de faptul ca traim confruntandu-ne cu framantari si ganduri trase la indigo, vad ca si visele ne sunt asemanatoare ( o fi de vina zodia?! ), m-a determinat sa-mi iau inima in dinti si sa-ti scriu. Poate c-am s-o mai fac, poate nu, dar de citit, te voi citi mereu.

    annemarie 20 martie 2009 10:41 Răspunde
  • Buna ziua

    Imi doresc mult sa pot veni si eu la Brasov la splendida(sunt sigura) intalnire cu publicul de acolo , de sambata. Dar sunt singura si trebuie sa vin cu trenul si mi-a putin teama, sper ca va avea loc o asemenea fericire si la Ploiesti sa fie mai aproape si de mine ( eu sunt doar o prahoveanca din Campina).
    Atunci poate voi putea cere un autograf pe cartea D-nei Alice : Noi suntem zeite.
    Cind veti fi la Brasov sa va amintiti si de noi cei care din diverse motive nu putem ajunge la fericirea aceasta de a va vedea si simti mai de aproape…..

    irina 20 martie 2009 11:26 Răspunde
  • O zi buna va doresc, cu drumuri senine si intimplari frumoase! Sa ne bucuram in curind de puterea de schimbare si de speranta a echinoctiului de primavara…citeam cita activitate astrologica si cosmica se petrece de fapt la aceasa data, ar fi de neconceput sa nu ne atinga si pe noi cu ceva aceasta transformare, si desigur in bine, dorita la toti…
    multumesc de versuri, de ginduri frumoase, cristina, atena, alyce, rosanne, pisica, amore, o mina calda de consolare pentru monica draga, pentru amalia si distantele prea mari…

    corina 20 martie 2009 11:34 Răspunde
  • Buna ziua, dragele mele.
    Sper ca saptamana viitoare sa-mi pun un pic de ordine in program si sa pot reveni alaturi de voi. Pana atunci, am o mare rugaminte, la „lotul de la Brasov”. Sa nu uitati ca va sunt alaturi cu sufletul, sa faceti poze multe si sa ni le aratati si noua.
    Alice, pe cand o intalnire cu tine la Pitesti? Vino luna viitoare, cand orasul e plin de flori! Vor fi lalele la fiecare pas, pentru ca in perioada aia e Simfonia Lalelelor. Mi-ar fi drag sa sarbatorim impreuna!
    Pisica, sunt capricorn, ca si tine (19 ianuarie). Rosanne, tu ai centralizatorul cu datele de nastere? Sau n-am retinut eu corect ? Recunosc, am citit in fuga totul, doar ca sa nu fiu complet rupta de realitatea din tara noastra…iertare daca incurc.
    Mi-e dor de voi!

    Ema 20 martie 2009 12:36 Răspunde
  • Mă întorceam în BucureÅŸti, după patru ani. ÃŽmi purtam bucuria reuÅŸitei de a lucra la acea editură, în cel mai vizibil ÅŸi incandescent mod de a împărÅ£i zâmbete celor care mă îndrumau spre biroul redactorului-ÅŸef. A fost primul, dar nu singurul om minunat pe care aveam să-l întâlnesc.
    Începea o parte frumoasă a vieţii mele şi aveam suficiente motive să cred asta. Şi pentru că totul funcţiona perfect, am căutat în memoria telefonului numărul care însemna adresa casei în care voi locui o perioadă. Îi datoram asta, celei mai iubite mătuşi, sora mamei mele. Încă nu ştiam mare lucru despre casa aceea, ştiam doar că este proprietatea unui bun prieten de-al mătuşii, medic chirurg la Cluj.
    Aflându-mă, deja, în camera ce-mi fusese pregătită, privind în jurul meu, începeam să înţeleg ordinea, deloc întâmplătoarea, a toate câte mi se întâmplaseră. Mă regăseam în fiecare obiect, în tablouri, în teii bătrâni care umbreau balconul camerei şi-n florile, întotdeauna proaspete, de care avea grijă femeia pe care o găsisem acolo,
    Apoi, s-a întâmplat aşa: m-am integrat, surprinzător de repede, în echipa cu care lucram, am demonstrat că pot şi chiar am făcut dovada capacităţilor mele, mi-am făcut prieteni.
    Şi-n fiecare seară mă conducea spre camera mea, scara interioară a casei, aşezată sub covoare moi, străjuită de ferestre mari, acoperite de draperii grele, printre care pereţii albi şi înalţi purtau fotografii de familie. Le salutam în fiecare seară zâmbetele sepia sau color. Şi de-abia aşteptam să-l cunosc pe cel care mă primise în casa lui, simplu, ca pe un membru al familiei sale. Avea să se întâmple în curând. Venea foarte rar la Bucureşti, adus doar de dorinţă şi amintiri. Îl ştiam doar din poveştile mătuşii, care începeau aşa: Dan este medicul miraculos, prietenul credincios şi bărbatul misterios.
    Era târziu, când ajunsă acasă, am zărit o frântură de lumină prin uşa bibliotecii de la parter. În seara aceea l-am cunoscut pe Dan, pe muzică de Brahms.
    Despre viaţa mea, n-aş fi vrut să povestesc niciodată, până acum. Consumasem şi eu prima iubire, prima dăruire, pentru care nu am primit decât nepăsarea şi trădarea bărbatului, pentru care am plâns până mi-am pierdut lacrimile. Îmi jurasem să nu mă mai îndrăgostesc niciodată! Prostii! Asta nu poate fi controlat! Există sau nu!
    Era o zi frumoasă de primăvară, de duminică, iar eu mă trezeam, îndrăgostită până peste urechi şi urându-mă, în acelaşi timp. Să fi fost de vină Brahms?!
    Mă aşteptam să-l găsesc în bucătăria cu ferestrele spre grădină, să-i accept invitaţia de a bea împreună o cafea, dar nu s-a întâmplat aşa. Plecase la câteva ore după miezul nopţii. O urgenţă, la Cluj!
    Am trăit cele mai lungi zile şi nopţi, din viaţa mea. Devenisem obsedată de uşa bibliotecii, pe care nu o găseam luminată. Şi prin casa dominată de fotografii de familie, îi căutam chipul. Mă lăsam pradă întâmplării de a mă fi îndrăgostit de acel bărbat care, purta, aproape, dublul vârstei mele.
    Şi nu aveam să ştiu atunci, nu aveam să ştiu nimic din toate câte urmau să mi se întâmple.
    În ochii unui bărbat poţi citi, dar ce te faci dacă ei sunt o carte greu de deschis pentru tine?! În ochii lui, eu puteam citi cu uşurinţă. Şi înţelegeam lumina lor în mii de cuvinte. Am înţeles şi în ziua când l-am reîntâlnit, simplu, dimineaţa, în bucătărie. De ce l-am îmbrăţişat, atunci?! De ce mi-a sărutat obrajii?! De ce am plecat în plimbări? De ce râdeam atât de mult? De ce mă ţinea de mână? De ce ne plăcea Brahms?! De ce trebuia să plece peste două zile?
    Eu rămâneam acolo, în casa lui, aşteptându-l. El devenise pentru mine cea mai mare frumoasă întâmplare.
    Şi a fost! A fost ziua mea! Am fost împreună! Mă văd şi acum, ameţită de şampanii, agăţată de braţul lui puternic, alergând după taxiul care avea să ne aducă alături de Brahms, în biblioteca de la parter. Eram nebuni! Dar nu din acest motiv, la miezul nopţii, i-am primit sărutul fierbite şi bărbătesc şi dornic. Nesfârşite săruturi! Atât. Ne-a unit dimineaţa, ca după un vis. Îmi alunecam ochii peste chipul lui, încercând să cred că nu sunt doar o întâmplare. Şi am rămas pierduţi în nebunie, devreme ce, în următoarea oră ne pregăteam bagajele pentru mare.
    Soarele se lăfăia într-un culcuş de jăratec, când eu căutam bucăţi de mare sălbatică, pitită după dealuri sterpe şi arse. Coboram cu maşina printre movilele de pământ, regăsind marea într-un sat de pescari, sălbatic şi adormit, după o zi de muncă, peste nisipul fierbinte şi urme de scoici. Într-una dintre căsuţele acoperite cu stuf, aproape de mal, ne-am oprit trupurile sărate şi ude de valuri, pentru prima noapte de dragoste. Păziţi de lună, ne dăruiam veşnicia clipelor.
    Nici atunci şi nici mult timp după aceea nu i-am văzut tristeţea, nu i-am simţit durerea. Era, pentru mine, tot ce putea să însemne puternic. Am trăit alături de el, cea mai frumoasă parte a vieţii mele.
    Dar, într-o zi, am primit un telefon. Mă suna un prieten de-al lui, medic la Spitalul de Urgenţă. Dan suferea de o boală grea, de foarte mult timp. Avusese o criză şi trebuia să rămână căteva zile în spital.
    Îmi pudram ochii înroşiţi de plâns şi întindeam rujul pe buzele muşcate de durere, când liftul mă purta sprea camera de spital, unde mă aştepta. Căutam în mine puterea şi curajul, optimismul şi zâmbetul, pentru a i le transmite. L-am găsit sub cearceaful alb, agăţat de perfuzii încolăcite şi monitorizat de culorile ritmice şi indescifrabile. M-am prăbuşit pe scaunul de lângă pat înainte de a-mi căuta zâmbetul şi mi-am răsturnat fruntea în palma lui pentru a-mi ascunde lacrimile. După două săptămâni, l-am pierdut.
    Ploua nesfârşit şi rece, peste Bucureşti.
    Mă trezisem cu aceeaşi tristeţe. Mă chinuia un nod în gât şi neputinţa de mânca ceva. Până şi ceaiul cald, de dimineaţă, îmi făcea rău.
    Ioana, colega şi buna mea prietenă, îmi dăduse, cu o zi în urmă, printre alte medicamente, o cutiuţă albastră. Am căutat-o, în geanta, niciodată prea încăpătoare pentru câte purtam după mine.
    Nimeni nu ştia că, de câteva ore, stăteam nemişcată în baia camerei mele, strângând în palme bucăţica de hârtie, care nu era altceva decât un test de sarcină. Era pozitiv.
    Åži am învăţat să zâmbesc din nou. Pentru Dan, pe care îl voi iubi întotdeauna ÅŸi pentru minunea pe care o simt în fiecare zi, mai mult, mai mult…
    …..
    E doar o parte dintr-o lungă poveste, cu mai multe personaje, care oricum ar râmăne, negăsită vreodată. Sper să nu vă plictisească!
    V-o dăruiesc, cu aceeaşi simplitate cu care exist.
    Îţi mulţumesc, Alice!

    atena 20 martie 2009 12:37 Răspunde
  • Va saruta si va imbratiseaza un leut la apus de zodie( 20 august), nascut in Ramnicul de odinioara, asa cum il prezinta Constantin Mateescu in „Bal la Casa Ofiterilor”. Stateam cu chirie intr.o casa ce s.a demolat acum 38 de ani. Acum, pe locul respectiv este Piata centrala, hala. Mi.e dor de orasul vechi, atat cat imi pot aminti eu la 5,6…10 ani. Apoi a inceput dezastrul demolarilor…Altfel orasul meu ar fi semanat acum cu cele occidentale.
    Dar e frumos si acum. Nu cred ca as putea trai altundeva.
    Dalilla si Corina, ne luam de mana…
    Dalilla, stiindu.ti zodia incep sa inteleg si mai mult suferina ta…Dar va fi bine! Sa ai drum deschis, cu spor…
    Corina, leii sunt facuti sa aiba copii. II dadacesc in permanenta si ii iubesc neconditionat. Acum ii cearta, acum ii iarta…Sunt atat de vulnerabili la dorintele lor.
    Salut Brasov! Salut zeite! Sa va bucurati impreuna de zile frumoase!
    Alice, poate undeva, la poalele Tampei, iti vei gasi iubirea…Cine stie?… E primavara pentru toti.
    Maine plec si eu departe de tara…dis.de.dimineata…ma intorc miercuri, tarziu.
    Sa aveti parte numai de frumos!

    Carmen Sofianu 20 martie 2009 13:36 Răspunde
  • Ce viata bogata, draga Atena! Undeva, rasar amintiri si la mine, cind deschizi tu fereastra intimplarilor…
    Draga mea Carmen, colega de zodie- sa te bucuri de coltisorul de tara…in judetul hunedoara, intre paduri, ma asteapta si pe mine o casa, ce-i drept mai ruinata, dar cu multa verdeata si liniste…si veverite…ai dreptate, leii sunt buni pentru copii, dar le trebuie si lumea lor proprie…cred ca stii…
    Ema, te salut si tin pumnii sa fie mai liniste la tine…sunt si eu cu voi p drum, la Brasovul inimii noastre.

    corina 20 martie 2009 14:06 Răspunde
  • Zi buna, dragele mele,

    Am intrat si eu sa va salut si sa va urez un week-end placut. Stiu ca macar pentru unele dintre noi, cele de la Brasov, va fi cu adevarat un week-end plin de lumina si caldura.
    Diseara nu voi fi cu voi, merg la un concert Directia 5, dar revin maine sa citesc cu nesat despre intalnirea de la targul de carte.
    Carmen, ce bucurie! Si eu sunt nascuta tot pe 20 august.
    Va imbratisez cu drag.

    Felice 20 martie 2009 14:44 Răspunde
  • Ma bucur sa vad ca aici nu conteaza zodiile ci inimile pline de frumusete , oare mai conteza steuaa sub care ne-am nascut de vreme ce acelasi lucruri ne starnesc fiori si ne aduna aici.
    Va salut Gemeni si raci si lei si fecioare si scorpioni si pesti si balante…
    pentru ca am observat ca mai e o diana aici am sa adaug si initiala celuilalt prenume…

    gdiana 20 martie 2009 16:10 Răspunde
  • Bine ai venit printre noi, Gdiana!

    Cristina Socaciu 20 martie 2009 18:04 Răspunde
  • miroase a seara. mai am si acum in urechi glasul cald al simonei ioana… ma gandesc ca nimic nu e intamplator, ema, sora mea de zodie, ca m-am gasit cu tine la numaratoarea primaverii si ma voi mai gasi si in tristeti si in zile sfasiate si fara de tinp si in tot ce ne aseamana.
    atena am deschis fereastra zambind, pentru ca tu ma tineai de mana… si am plans alaturi de tine. dumnezeule, ce poveste ti-a fost dat sa duci… nici nu am cuvinte.

    dragele mele: rosanne, dalila, raluca, corina, ema, toate cele care nu puteti fi maine fizic cu noi, va promit ca imbratisarile voastre vor fi, voi veti fi cu noi. in sufletele noastre.
    pentru fetele din brasov, ma bucur ca ne vom intalni astfel.
    cristina bizu incep sa cred ca viata ne-a intersectat(cativa ani am mers la scoala pe strada ta). si incep sa cred ca ai mare dreptate: zapezile se topesc, soarele zambeste. e semn ca ne vine zeita maine!!!
    valin, iti multumesc pentru unde vei fi, eu stiu, simt, un gand bun… si iti intorc gandul si as vrea sa iti fie soare. tacerile tale ascund mult zvacnet, dar le respect si ma rog sa-ti fie bine.
    costi si pentru tine am o imbratisare si o multumire. ca ne esti.
    irina nu esti singura, daca vrei sa vii te culegem din drum/gara, iti promit cu o labuta de pisica ridicata in sus!!!
    carmen sofianu ai grija de tine. si drumuri bune sa ai.
    simone as vrea sa-ti aduc nu tot soarele, dar macar o raza.
    cristina socaciu a venit acasa mama ta?

    ema, un mic secret de drag de tine- sigur ca vor fi poze. maine seara, dupa ce ma desprind din imbratisarile simoneiioana si ale lisei, daca am adresa ta de e-mail ti le trimit. e suficient de repede? 🙂

    pisica 20 martie 2009 18:36 Răspunde
  • si pentru dragele si asteptatele mele ce maine dis de dimineata vor fi pe drum incep de-acum ruga de ocrotire si drum linistit.
    simonaioana si lisa… abia astept sa va vad!

    gdiana bun venit. te asteptam era nevoie si de tine aici, in lumea noastra speciala si frumoasa, in tara minunilor nascuta din inima rosie si mare si atat de buna a lui Alice.

    pisica 20 martie 2009 18:38 Răspunde
  • Da, Camelia Pisica, mama mea e acasa. Va multumesc din nou, tuturor, pentru gandurile voastre bune! Va voi pastra in inima mea… Nu va scriu numele, nu vreau sa uit pe cineva…intind mainile spre voi toate…
    Maine voi fi cu sufletul alaturi de voi!
    Va imbratisez de seara buna!

    Cristina Socaciu 20 martie 2009 18:41 Răspunde
  • Pisica, vreau si eu poze cu voi toate! Te rog!

    Cristina Socaciu 20 martie 2009 18:43 Răspunde
  • cristina, draga mea, daca am adresa ta de e-mail in lista de protest ti le trimit. daca nu, iti cer adresa maine… si tot ti le trimit. e bine?

    pisica 20 martie 2009 18:46 Răspunde
  • Ma vei gasi in lista de protest. Te imbratisez!

    Cristina Socaciu 20 martie 2009 18:47 Răspunde
  • Åži eu vă cer poze, dacă se poate!!! MulÅ£umesc!!!
    V-am prin de mâini. Să ne fie noaptea uşoară!!!

    atena 20 martie 2009 18:51 Răspunde
  • atena, ce nu se poate? oare nu tu m-ai invatat sa deschid fereastra, usa, viata, zambind???
    am adresa ta in lista?

    pisica 20 martie 2009 19:19 Răspunde
  • cred că da!
    dacă nu, ţi-o pot da.

    atena 20 martie 2009 19:21 Răspunde
  • când este întâlnirea de la braÅŸov?
    mâine?

    atena 20 martie 2009 19:23 Răspunde
  • pisica, tu eÅŸti din braÅŸov?

    atena 20 martie 2009 19:38 Răspunde
  • XXXVI – W. Shakespeare

    Ascultă-mi gândul să rămânem doi,
    DeÅŸi iubirea ne e una-n har.
    Voi lua asupra-mi bulgări de noroi
    Să port ruşinea noastră singur doar.
    în dragoste străbatem unic drum,
    Deşi în viaţă separaţi vom fi,
    Va arde dragostea întâiul scrum,
    Dar vremea ei curând se va sfârşi.

    Nu pot să te mai întâlnesc, ştiind
    RuÅŸinea-n care-am suspina noi doi;
    Nici tu cinstire să-mi arăţi, fiind
    De al tău nume despărţit apoi.
    Dar nu o face; te iubesc ÅŸi-aÅŸa,
    Al meu fiind, a mea-i şi viaţa ta.

    Cristina Socaciu 20 martie 2009 19:48 Răspunde
  • da atena, pisica e brasoveanca de la a cincea generatie incoace din neam de trocari din shceiul brasovului, din neam de ciobani de la sapte sate, din neam de darstari…
    intalnirea e maine la ora 14.30

    pisica 20 martie 2009 19:51 Răspunde
  • Vă doresc o zi frumoasă, pentru mâine.
    Şi dacă va fi soare, va fi un semn că gândurile noastre s-au împreunat.
    Dacă va ploua, va fi un semn de tristeţe, că nu putem fi împreună.
    AÅŸtept poze!

    atena 20 martie 2009 20:01 Răspunde
  • de plouat n-avem sanse… eventual fulgi razleti din zapada mieilor sau florile de cais ale rossanei… ti-am vazut adresa. cand ajung acasa, daca ajung la ore normale sa descarc pozele, le trimit… tie, lui ema, cristinei…

    pisica 20 martie 2009 20:03 Răspunde
  • Si eu vreau fotografii, va rog,va vreau macar in inboxul meu…pisica, ma gasesti, asa-i? sarut timpla ta si orasul tau drag…pupici la toti si seara buna

    corina 20 martie 2009 20:12 Răspunde
  • Buna seara.

    Atena, m-ai lasat fara cuvinte. Fara puterea de a gasi literele potrivite pe tastatura. Am ochii in lacrimi. Dumnezeu sa te aiba in paza lui, pe tine si pe fetita ta.

    Va imbratisez cu drag pe toti. Promit ca facem poze maine. Promit ca ne gandim la voi. Veti fi acolo, ne vom tine de maini.

    Maine e zi de alintat Pisica. Si de imbratisat Cristina Bizu. Am inteles bine, vei fi acolo ? Spre din suflet ca da.

    Inca nu am curajul sa ma gandesc ca o voi imbratisa pe Alice. Ca voi fi alaturi de ea. Sper sa fiu in stare sa scot si niste cuvinte articulate, sa nu imi gatuie emotia vocea. Si da, promit ca o vom imbratisa si pentru voi.

    Simona Ioana 20 martie 2009 20:14 Răspunde
  • Va imbratisez de Buna seara. Va scriu cu sufletul, cu mainile tremurand. Am avut,in seara asta, parte de o intamplare cumplita, ce inca ma face sa tremur. Un mic accident, dar sunt bine. Cel putin fizic.

    Buna seara, Alice! Buna seara, dragilor!

    alyce 20 martie 2009 20:23 Răspunde
  • corina sigur ca ne vei avea in poze. face, promit eu si promite si sora mea simona ioana.
    si draga mea simonaioana… e zi de alint si pentru tine. abia astept sa treaca noaptea sa te stiu pe drum, sa aud cum te apropii cu lisa alaturi.
    da, va fi si cristina bizu cu care tare as fi vrut sa stabilim un punct de intalnire la intrarea in targ, dar cred ca ne vom recunoaste dupa flori.
    Alice, o sa ne recunosti dupa bratele pline de flori, caci asa vom veni spre tine.
    lisa, ma sperii… toata dupa amiaza m-am gandit sa-ti scriu ,sa te sun… sa vad ce-i cu tine. ce-ai patit? te pot ajuta?

    pisica 20 martie 2009 20:28 Răspunde
  • Pisca draga, sunt bine, desi inca tremur. Nici nu stiu cum sa iti scriu, ca sa nu sune ingrijorator. Am avut un mic accident de masina -nu eram eu la volan, caci daca eram, cu siguranta nu se intampla nimic. Dar sunt bine, atat cat se poate.

    alyce 20 martie 2009 20:35 Răspunde
  • Dragele mele mai este putin pana la intalnirea noastra. Eu voi merge la targ pe la ora 13. Vreau sa am timp sa cumpar niste carti inainte de intalnirea cu Alice.
    Pisica daca vrei numarul meu ti-l trimit pe mail.

    Cristina Bizu 20 martie 2009 20:43 Răspunde
  • Abia m-am intors acasa si primul gest a fost sa vin sa va citesc…Sa ghicesc emotiile ce va bantuie- fericitele de maine! Atat de mult mi-as fi dorit sa fiu cu voi. Cu siguranta, nu vo mai astepta mult; cand iti doresti cu ardoare ceva, sigur se implineste, nu-i asa? Pisicutzo, trimite-mi te rog mult si mie poze; se pare ca o sa ai ceva de lucru cu noi:).
    Alyce,con-zodiacala:) mea, important este ca nu ai patit nimic. Eu ma gandesc, atunci cand am mici probleme, ca este bine ca sunt multe si marunte, decat sa fie un necaz singur si grav…
    Sunt atat de bucuroasa ca am avut privilegiul sa va gasesc, incat nici nu am cuvinte sa va pot multumi…
    Atena, am ramas fara cuvinte citindu-ti povestea; esti o femeie atat de puternica! Ma inclin in fata ta!
    Imbratisari voua, tuturor prietenelor dragi!

    Amore 20 martie 2009 20:48 Răspunde
  • Simona Ioana, promit sa iti iau eu toate emotiile de maine, caci doar sunt atat de obisnuita cu ele. Drum bun sa ai, pana in Cluj. Caci de acolo, il facem impreuna sa fie luminos.

    alyce 20 martie 2009 20:49 Răspunde
  • da, cristina bizu, trimite-mi-l. eu nu stiu cand ajung ca astept fetele… florile, zambetele.. .dar putem sa te sunam cand ajungem.
    amore… si tie, desigur, si tie… cum sa nu!

    lisa, lisa… vad eu maine daca esti ok

    pisica 20 martie 2009 21:04 Răspunde
  • Multumesc, pisicutza mea! O sa incerc sa va ghicesc chipurile dupa gandurile voastre… Stiu, nu voi reusi- toate sunteti frumoase, toate aveti trairi ingeresti…
    Voi fi si eu cu voi, in gand.
    Dalila tua, astept cu emotie povestea intalnirii!

    Amore 20 martie 2009 21:10 Răspunde
  • l-am primit. tu?

    pisica 20 martie 2009 21:16 Răspunde
  • cred ca trebuie sa-mi notez cui trimit poze… ca altfel uit tot pana maine seara. 🙂

    pisica 20 martie 2009 21:26 Răspunde
    • Am ajuns la Brasov! Nu v-am citit, trebuie sa mai cobor putin, dar va scriu mai tarziu. Va imbratisez, cu emotie mare, cu dragoste!

      Alice Nastase 20 martie 2009 21:40 Răspunde
  • bine ai venit Alice in orasul meu… in orasul cu pisici si zapezi tarzii… bun venit.
    noaptea aceasta o sa imparta aceleasi stele pentru noi.

    pisica 20 martie 2009 21:47 Răspunde
  • FetiÅ£a mea are 17 ani.
    Mulţumesc, pentru cuvintele şi emoţiile pe care le primesc de la voi.
    Să-ţi fie îngerii aproape şi să-ţi vegheze somnul, Alice!
    Pe mâine!

    atena 20 martie 2009 21:50 Răspunde
  • sa-ti traiasca fetita atena… si fie ca iubirea ta frumoasa din care s-a nascut ea sa se implineasca in viata ei.

    pisica 20 martie 2009 22:00 Răspunde
  • chiar s-a născut din iubire!!! mulÅ£umesc! ÅŸi Å£ie îţi doresc la fel…

    atena 20 martie 2009 22:11 Răspunde
  • Somnoroase păsărele…

    Somnoroase păsărele
    Pe la cuiburi se adună,
    Se ascund în rămurele –
    Noapte bună!

    Doar izvoarele suspină,
    Pe când codrul negru tace;
    Dorm ÅŸi florile-n grădină –
    Dormi în pace!

    Trece lebăda pe ape
    ÃŽntre trestii să se culce –
    Fie-ţi îngerii aproape,
    Somnul dulce!

    Peste-a nopţii feerie
    Se ridică mândra lună,
    Totu-i vis ÅŸi armonie –
    Noapte bună!

    La asta m-am gândit acum…
    Pentru Alice, pentru voi

    atena 20 martie 2009 22:13 Răspunde
  • Am o noapte tulburatoare. Am sufletul agitat, port cu mine emotia intalnirii, mi-e mereu dor de tine, Alice. Incerc sa adorm, dar nu pot. Incerc sa visez, dar inima imi ticaie, ca un orologiu defect, alunganu-mi toate visele. Sunt sufocata de ganduri si idei. Sunt un paradox de trairi si sentimente. Mi-e liniste, dar mi-e teama. Mi-e tacuta noaptea, dar totusi agitata. Mi-e bine si mi-e rau, deopotriva. Stiu, sunt ciudata. Si eu ma dezic de mine, uneori. Nu ma inteleg si nici nu mai cauta asta. Am renuntat de mult, caci cautarile au fost fara rost.

    Va spun, noapte buna, poate totusi reusesc sa adorm.
    Noapte buna, frumoasa mea, Alice! Noapte buna, dragilor! Noapte buna!

    alyce 20 martie 2009 22:14 Răspunde
  • stiu atena, am simtit… si te admir ca ai avut puterea de a darui vietii ceea ce moartea iti luase: uln alt chip al iubirii.
    m-a tulburat profund povestea ta si m-a bucurat, am admirat finalul, sau inceputul pe un alt fagas, de la iubirea ca dar, la iubirea ca mama si te admir acum cu atat mai mult, pentru puterea ta.
    sincer iti spun, nu stiu daca in aceeasi situatie as fi dus lumina vietii mai departe.
    ingaduie-mi atena, sa ma plec in fata sufletului tau. cu drag.

    pisica 20 martie 2009 22:17 Răspunde
  • lisuc… du-te si dormi… sa vezi ce gheme capeti tu maine de la mine!!! Glumesc copil… si mie imi ticaie inima… ai grija de tine. ne intalnim maine…
    cum as putea sa te ajut sa te odihnesti? ai nevoie pentru ca ai drum lung in fata.

    pisica 20 martie 2009 22:21 Răspunde
  • Pisica, poate imi spui o poveste. O poveste care sa ma adoarma. Una dintre aceelea pe care le spune Alice ingerasilor ei. Dar, astept pana maine, cand ne vom vedea.

    alyce 20 martie 2009 22:26 Răspunde
  • Alyce, m-ai speriat. Esti bine? Sigur? Imi povestesti maine, avem timp berechet pentru povesti.

    Va imbratisez cu drag. Va voi saruta pe gene dimineata, inainte sa pornesc inspre marea, visata intalnire cu Alice.

    Simona Ioana 20 martie 2009 22:30 Răspunde
  • povestea spune ca el o iubea,
    nebuneste si neconditionat,
    povestea spune ca ea era frumoasa
    ca un pui de caprioara
    se cautau de mult
    de multa vreme se asteptasera…
    … iertare, ti-am citat din memorie, dar nu imi tin niciodata minte poeziile scrise.

    pisica 20 martie 2009 22:30 Răspunde
  • simonaioana, sa zambesti cand deschizi usa, fereastra, drumul… si sa-i zambesti lui marcel
    drum bun sa ai. va port in gand.

    pisica 20 martie 2009 22:31 Răspunde
  • dragele mele, va doresc o seara placuta si celor care se intalnesc cu alice….le invidiez:)

    de fapt va invisiez dulce:) pe voi toate cele ce va intalniti. sper ca o sa gasesc si eu timpul potrivit sa vin in tara si sa va vad!!!!

    dalila, merci de bombonele si de curcubeu si de ganduri…ma simt deja mai bine:=)
    s-au intamplat multe saptamana asta, am avut si bune si rele, am fost pe la conisileri de avocati de impozite etc…am un plan- dar va povestesc mai pe larg zilele urmatoare.

    monica, draga mea ce ciudat – da ne suntem atat de aproape cu zilele de nastere! ce uimire frumoasa:) te imbratisez tare tare tare

    noapte buna si week end placut

    raluca 20 martie 2009 22:40 Răspunde
  • Cami, astept finalul povestii, maine seara.
    Simona Ioana, sunt putin speriata. Dar noaptea va lua cu ea, tot acest tremur al meu. Am sa iti povestesc maine, da.

    Va imbratisez pe toate.

    alyce 20 martie 2009 22:44 Răspunde
  • Suflete bune…
    azi eu tac, pentru ca ce se intampla acum in viata mea ma amuteste… si cand imi revin plang, va citesc si tac iar.
    Pot insa sa ma bucur enorm de mult pentru voi, pentru cele care va veti vedea si povesti si bucura impreuna. Poate, vreodata, cine stie cum, voi reusi si eu sa fiu cu voi. Pana atunci insa, sper sa nu ma rapuna tristetea si dezamagirea.
    Va imbratisez mult!

    simone 20 martie 2009 22:48 Răspunde
  • ma pregatesc sa va spun noapte buna.
    simone… si eu te imbratisez si as vrea sa iti alung lacrima si stiu, Alice mi-a spus odata ca ne vom vedea si eu nu am crezutca va fi posibil… si uite ca maine o voi imbratisa, o voi vedea si odata cu ea si pe celelalte.
    va fi bine, simone, vei vedea, va fi si ziua cand ne vom tine de mana si ne vom privi in ochi.

    raluca nu ne invidia… vei fi cu noi, in gandurile noastre si fiecare din noi va astepta momentul venirii tale aici, acasa.

    lisa ma tem ca vei astepta putin mai mult sfarsitul povestii. maine seara vom avea hohote de ras si gheme de desfacut.

    dragele mele, cerul pe care il privesc acum il impart cu Alice… undeva o fereastra din orasul meu lumineaza chipul zeite noastre. noapte buna Alice, noapte buna sa ai in orasul meu.
    si pentru toate dragele mele un gand: rosanne, dalila, ema, raluca, corina, simonaioana, lisa, simone, cristina bizu, carmen sofianu, simona radoi, cristina socaciu, oana, monica, dallielle, vioviod, atena, anais, anna lui cris, amore, amalia, eu anca, gdiana, felice si inegalabilii nostri costi si valin.

    pisica 20 martie 2009 22:59 Răspunde
  • Simone, iti sarut tristetile, incercand sa ti le alung.

    Am un cantec, acum la ceas tarziu, pentru tine Simone, pentru tine Alice draga, pentru voi toate.

    „http://www.youtube.com/watch?v=QHsV8EVFjww”

    alyce 20 martie 2009 23:01 Răspunde
    • Dragelor, dragilor, va sarut cu gene ostenite, alunec in somn si va compun in gand, inaintea intalnirii de maine. Am avut zile oropsite de treburi, dar mi-e draga revista pe care am trimis-o in tipar, sunt mandra de ea, a meritat sa trudesc zile si nopti la rand, cot la cot cu Ionut si cu Nouria. Mai sunt cateva materiale de lucrat duminica seara, iar la sfarsitul saptamanii viitoare Tangoul cel nou va fi pe piata. Dar, deocamdata, eu sunt la Brasov si maine ma intalnesc cu cateva dintre voi, si ma bucur, si mi-e teama, si-mi doresc sa ne fim pe plac si pe suflet si pe potriuva una celeilalte, sa ne fie bine impreuna. Cristina Bizu, vii si tu? Nu am numarul tau de telefon, l-am ratacit, dar te astept. Alunec in somn, vreau sa visez de dragoste, vreau…

      Alice Nastase 20 martie 2009 23:30 Răspunde
  • Noapte buna , fete frumoase cu inimi calde , brate primitoare, si daruitoare de flori…
    Cristina Bizu, imi amintesc si azi ce lalele frumoase ai daruit, intr-un sfarsit de decembrie !!
    Sa aveti zi plina cu povesti, cu gheme, cu frumuseti – povestite si noua…
    Poate ne vom vedea intr-o formula extinsa, la Bucuresti in aprilie, poate ajunge pana atunci si Amalia, si Corina (iti multumesc pentru caldura ta, pentru ganduri) – ai grija de minunile tale – orasul, cu al nostru cal si Decebal, va asteapta….
    Raluca, e minunat tot ce ni se intampla….si nu-i intamplator deloc….
    Simona-Ioana, ai luat pentru drum (intalnire) si al tau ceai de mar copt si scortisoara ?!
    Sa-mi aveti grija de Alice , iar tu suflet pereche sa mi te intorci, cu bine acasa la puii tai..
    Drumuri line sa aveti , cu bucurie , cu soare, cu rost….cu impliniri!

    Noapte buna!

    monica 20 martie 2009 23:36 Răspunde
  • Alice, am scris deopotriva….

    monica 20 martie 2009 23:38 Răspunde
  • Dragele mele brasovence de 21 martie si de totdeauna, stau ca gandul printre munti, stau cu gandul printre voi.

    amalia 21 martie 2009 0:47 Răspunde
  • Referitor Interviu Agnes – Tango Ianuarie 2009

    Ca sa ma exprim politicos,

    Femeia asta e dusa cu pluta mai rau decit mi-am imaginat.
    „Cina la lumina lumanarii”? Ha,ha !!E despartita de barbatu-sau care are o amanta, de doi ani, cu care nu se sfieste sa se afiseze prin Piatra Neamt (cartierul Precista, linga scoala nr. 10). Dar nu aceasta este problema, pentru ca nu ma bucur de raul unei familii … Ma bucur insa de faptul ca Agnes primeste , in sfirsit, ceea ce merita.
    O persoana mai perfida, mai prefacuta, mai superficiala si mai rea ca aceasta femeie este greu de gasit.
    Marea „femeie de afaceri” si-a construit averea pe furt intelectual ( nu exagerez) si plagiat. Argument: v-ati intrebat vreodata de ce la toate evenimentele de moda, „Agnes Toma” isi prezinta colectia in ultima zi ? Raspuns: pentru ca in primele zile urmarea ce realizasera ceilalti participanti si (datorita logisticii de productie pe care o avea) in 24 de ore (inainte de prezentare) toata firma lucra – zi si noapte- pentru a executa modele inspirate din celelalte prezentari.
    In 2007, la festivalul de moda de la Iasi, Agnes a prezentat o colectie de toamna-iarna, conceputa de studentii Academiei de Arte (sectia design vestimentar) Bucuresti. Tuturor celor din firma (ca si in prezentarea facuta in timpul showului) li s-a spus ca respectivele creatii ii apartin, dar, prezentarea fiind transmisa de un post de televiziune , comentatoarea din studio (d-na Turoiu-Udrea) a subliniat faptul ca modelele au fost concepute de studenti. Consecinta a fost ca, in zilele imediat urmatoare, Agnes a facut o sedinta cu tot personalul din firma in cadrul careia s-a justificat prin faptul ca ea ar fi coordonat grupul de studenti ce au realizat colectia. Daca vreti sa aflati adevarul intrebati-o pe d-na Turoiu Udrea.
    Unde si-a petrecut sarbatorile de iarna ? „Cu familia, cu prietenii, la casuta mea de vacanta, la clubul sotului meu… Obisnuit. Iubesc lucrurile obisnuite. ” Unde are casuta de vacanta ? In Africa de Sud ? De ce nu ati intrebat-o si ce a primit de la Mos Craciun – daca tot e convinsa ca exista ? va spun eu : o masina decapotabila, in conditiile in care salariatii firmei nu-si primisera salariile de trei luni. Pentru ei nu exsta Mos Craciun?
    „Este inventatoarea brandurilor Alb si Negru, Dinasty sau Tasha, toate asezate, sub propriul sau nume devenit reper in lumea modei din Romania: Agnes Toma. ” Cine a facut aceasta afirmatie este constient/a de faptul ca poate fi dat/a in judecata pentru asumare de merite necuvenite?
    „Puterea de a se asuma pe sine. Puterea de a-si asuma identitatea, conditia, vulnerabilitatile, realitatea. Prin aceasta asumare ea are sansa de a deveni conducatorul propriei vieti. ” – Da , dar daca e vorba doar despre ea sau protejatele ei ( care, apropo, au cam facut bataturi la limba). Cind este vorba despre altcineva, nu mai are aceasi atitudine. Nimeni nu mai are voie, in preajma ei, sa aiba personalitate (umana si/sau profesionala) cu atit mai mult cu cit „indrazneste” sa aiba studii superioare – ceea ce Agnes nu a are.
    „Imi place sa regasesc in mine mama si sotia traditionala: sa trebaluiesc prin casa maturand sau stergand praful, facand paturile sau gatind mancaruri simple si rapide, dar naturale. „Puneti-o la un test. Pun pariu ca nici nu stie de care capat se tine matura. Cit despre gatit, se bucura la ciorba pe care o gatea bucatareasa firmei: ce nu se minca peste zi, Agnes lua acasa, cu toate ca era platit de angajati. Cea mai elocventa intimplare, vis-a-vis de caracterul acestei femei, s-a petrecut de ziua ei, in septembrie 2007, cind a adus un tort de 1.5 kg (un kilogram si jumatate) din care trebuiau sa fie servite aproximativ 30 de persoane, pe principiul enuntat chiar de Agnes „trebuie sa aduci putin pentru ca lumea, de rusine, maninca cit ii dai”. Va puteti imagina ca atit erau de subtiri feliile incit a mai ramas tort? Si ce credeti ca a facut cu ce a ramas? L-a luat la pachet .
    „Daca nivelul de evolutie a constiintei omului respectiv il aduce intr-o zona de compatibilitate cu mine, atunci relatia respectiva are sanse sa ne bucure si sa ne imbogateasca un timp” Bine spus „un timp”, adica atita timp cit si daca ii serveste intereselor lui Agnes, dupa care „se debaraseaza de oameni”.
    „Mi-am pierdut prea mult timp pana sa inteleg ca nu e nevoie sa accept in viata mea persoane sau relatii „toxice”. Poftim ??? Dar cine se crede : Britney Spears?
    „Iti poti imagina ca nu m-am gandit in viata mea la asta? Nu obisnuiesc sa judec oamenii dupa calitati si defecte, cum ar spune unii. Ii iau asa cum sunt, atunci cand ajungem sa avem felurite relatii. Incerc doar sa determin doza care-mi face mie bine” Serios? Dar cind i-a spus unei angajate ca trebuie sa slabeasca pentru ca altfel nu o iubeste copilul ? S-au alte marginalizari facute pe criterii de . Totul la Agnes se rezuma la „Incerc doar sa determin doza care-mi face mie bine”. Abia acesta este un adevar ( de altfel singurul din acest interviu).
    Stimata Doamna Alice Nastase , sinteti o femeie serioasa si apreciata ca fiind o jurnalista obiectiva. De ce vreti sa va stricati aceasta imagine , implicindu-va in tentativa, disperata de altfel, a persoanei Agnes Pribeagu, de a-si reface imaginea de brand, printr-o strategie de marketing prin care sa fie prezentata cu o „fata” mai umana decit este in realitate . Credeti-ma, ati facut o greseala implicindu-va in acest demers .
    Firma ei este in mare impas, si acest lucru se datoreaza exclusiv „calitatilor” ei de manager, care au facut-o sa batjocoreasca oameni competenti care au lucrat pentru ea si care, in fapt, au facut din „Agnes Toma” ceea ce a fost la un moment dat. Criza economica nu are nici o vina, saraca de ea, in acest caz. Aici singura vina este incompetenta si orgoliul nemasurat al patroanei : Agnes Toma-Pribeagu.
    Apropo de criza economica : ca sa vedeti calitatile manageriale ale lui Agnes , prima masura pe care a considerat-o ca fiind oportuna a fost aceea de a se face economie la hirtia igienica, in sensul sa isi aduca fiecare de acasa.
    Referitor la „aciditatile” exprimate , de mine , mai sus, pot sa va spun ca exista multe, chiar foarte multe , persoane , care au intrat in contact cu Agnes ,care ar fi dispuse sa-si exprime parerea in acelasi mod public , adica intr-un articol in paginile revistei dvs.
    Veniti la Piatra Neamt si o sa aveti ce auzi si minuna.

    helene 21 martie 2009 1:37 Răspunde
  • Ce zi minunata va asteapta la Brasov! Abia astept sa veniti sa ne povestiti minunile pe care le veti trai azi, alaturi de Alice!
    Va odresc tuturor o zi plina de bucurii!

    Amore 21 martie 2009 7:29 Răspunde
  • Buna dimineata, buna dimineata,

    Azi pun eu de cafea, de ceai si de soare. Ce zi frumoasa va asteapta dragele mele.
    Sa fie cu bucurie, cu dragoste si s-o imbratisati pe Alice si pentru mine.
    Pisica, si eu vreau poze, te rog mult.
    Sunt alaturi de voi doar cu gandul de data asta.
    Fug la treburi, dar azi imi vor si mie drumurile senine si cu zambet.
    Ne auzim pe seara.
    Cristina, ma bucur ca mama ta a ajuns acasa si sper sa-i fie bine. Noi poate reusim sa vorbim mai pe indelete.

    Felice 21 martie 2009 7:38 Răspunde
  • Buna Dimineta!
    Va invidiez sincer pe cele care astazi veti fi in Brasov .Veti avea cu siguranta o zi speciala si astept cu nerabdare vesti si poze despre ceea ce a fost acolo.
    Dar nimic cred nu va inlocui minunata senzatie de apropiere cu o zeita-Alice

    gdiana 21 martie 2009 7:42 Răspunde
  • Va urez tuturor o zi frumoasa si speciala la Brasov. Si va trimit caldura si drag si apropiere. Si va multumesc tuturor ca existati.
    (Doamna Nastase, va citesc din primul an de liceu. Acum am 24 de ani si dulapuri pline cu reviste Tabu si Tango. Si convingerea ca sufletul mi-a fost modelat si de tot ceea ce am citit. Va multumesc, cel mai mult si mai mult pentru ca m-ati inspirati sa cresc curajoasa si frumoasa)

    Andrada 21 martie 2009 8:27 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Alice este minunea primaverii. Este o zi minunata, cu soare, cer senin, bucurie si speranta.
    V-am spus eu ca Alice va aduce primavara in orasul nostru.

    Cristina Bizu 21 martie 2009 8:54 Răspunde
  • Buna dimineata!

    E soare si la mine si va imbratisez cu drag! Va invidiez frumos pe cele care azi va intalniti cu Alice, veti fi in gandul meu…
    Zi luminoasa sa aveti!
    Va zambesc tuturor si va tin usor de mana… Rossane, tu stii…

    Da, Felice, vom vorbi mai pe indelete… Sa-ti fie ziua asa cum ti-o doresti!

    Cristina Socaciu 21 martie 2009 9:07 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata…
    va imbratisez dintre raze de soare. cristina bizu ai avut dreptate: Alice ne-a adus soarele.
    nu am cuvinte acum. numai emotii si ochi pe ceas.
    simonaioana e pe drum. cu lisa. le astept.
    cristina bizu astept sa te vad si pe tine.
    va imbratisez pe toate si promit, pe seara, cand ma voi desprinde, greu, din bratele zeitelor, am sa ma intorc sa va spun povesti, sa va aduc poze.
    nu va numesc dar va chem pe toate in sufletul meu, sa fim impreuna, sa fiti cu mine.
    va multumesc tuturor pentru ca imi sunteti prieteni nepretuiti de departe.

    pisica 21 martie 2009 9:12 Răspunde
  • Am o presimtire ca-l vom vedea si pe ingerul nostru Costi.
    Ce zi minunata.

    Cristina Bizu 21 martie 2009 9:18 Răspunde
  • 🙂 cristina bizu o sa te sun cum ajungem la targ… acum am emotii.

    pisica 21 martie 2009 9:22 Răspunde
  • Bună dimineaÅ£a, de la TârgoviÅŸte.
    Mi-am deschis fereastra, zâmbesc şi-mi duc gândul spre voi.
    Vă doresc o zi minunată.

    atena 21 martie 2009 9:25 Răspunde
  • ÃŽmi pare rău că nu pot veni ÅŸi eu!!!

    atena 21 martie 2009 9:26 Răspunde
    • Buna dimineata, din oras cu munti si cu soare! M-am trezit tarziu- Victor mai doarme inca… si imi pregatesc sufletul pentru intalnirea de azi.
      Monica mea, am scris, aseara, in acelasi timp, asa cum stiu ca inima ne bate in acelasi ritm.
      Va imbratisez, alerg, va astept. Cu dragoste. Ne vedem la targ, dar ne gasim si un locsor cu soare si cafea, da? Buna dimineata!
      Atena, tu si povestile tale minunate….si mie imi pare rau ca nu vii, asa cum imi pare rau ca nu vin si celelalte fete, si baietii nostri. Dar mai e putin si ne vom intalni, cu prilej nobil si durabil.

      Alice Nastase 21 martie 2009 9:35 Răspunde
  • Faci să zâmbească atâtea suflete, cu cuvintele tale.
    Alice, ce minune că pot să-ţi vorbesc!

    atena 21 martie 2009 9:45 Răspunde
  • ÃŽÅ£i văd zâmbetul printre razele de soare ÅŸi îţi simt ochii prin căldura lui.
    îţi doresc o zi minunată!

    atena 21 martie 2009 9:47 Răspunde
  • Emotii,flori, ganduri alese, lacrimi de bucurie si implinire, iubire, prietenie…Ce zi minunata va fi la Brasov!

    Amore 21 martie 2009 9:57 Răspunde
  • Bucurie multa va doresc, la Brasov…si pretutindeni. Eu sunt deja in gind la urmatoarea intilnire, eveniment drag al inimii…O zi buna, insorita, cu zimbete la toata lumea…

    corina 21 martie 2009 10:07 Răspunde
  • am intrat numai sa va spun ca ma gandesc la voi.
    Alice… curand iti voi rosti numele cu glasul meu, nu doar in scris. asa cum ti-am spus ca nu cred ca se poate. si totusi inca nu cred. inca imi imaginez ca e numai un vis.
    ceasul imi arata doua ore si putin…
    curand voi fi cu simona ioana si alyce.
    apoi ne vom gasi cu cristina bizu.
    acum imbratisez zeitele dragi de aici: amore, atena, corina…
    ne regasim pe seara.

    pisica 21 martie 2009 11:50 Răspunde
  • Mi-e dor de voi, frumoasele mele prietene!!!

    atena 21 martie 2009 19:42 Răspunde
  • E liniste in casuta lui Alice! Buna-seara, zeitelor!

    Cristina Socaciu 21 martie 2009 19:50 Răspunde
  • Buna seara! Am incercat toata ziua sa va gasesc si de-abia acum am reusit sa accesez blogul. credeam ca ati scis, ca ati povestit…Va astept, dragelor, sa ne povestiti ceea ce ati trait astazi…
    Va imbratisez iar si iar, cu aceeasi bucurie si emotie!

    Amore 21 martie 2009 19:51 Răspunde
  • Buna seara si bine v-am gasit in caldura binefacatoare a acestui loc cu minuni.Va multumesc pentru urarile de drum bun .Mi-am purtat inca o data …coltii singuratatii infipti de-a binelea in pleoapele obosite.Am plecat capul pana la radacinile mele noduroase si -am invatat sa merg asa.Am reusit sa inghit in sec, sa inspir aer, rafala dupa rafala si sa merg contra vantului cu haina desfacuta si cu carti intelepte in geanta. Aveam cartea pe care am citit-o in tren si o carte pe care o luasem ca dar pentru cineva.Am ramas cu amandoua.Cate una pentru fiecare mana.Sa ma tin de ele cand nu gasesc stalpi sau macar crengute indoite …Mi-am stranutat dezamagirile in batista, cu mana la gura, cu rusine…Si-am pasit pe drumul insorit.Caci, lumina o aveam deasupra, venita dinspre Brasov. Lumina cu minuni functioneaza !!! Am primit daruri minunate, bratari…(Ioana, am primit bratari), un trifoi luminos ca martisor intarziat. Iar norocul a inceput sa ma bantuiasca frumos si magic.S-au intamplat pe drumul de intoarcere minuni cu trifoi intr-o singura zi…Am ajuns acasa la copiii mei incarcata de incredere, cu sufletul peticit cu daruri si cuvinte delicate.
    V-am citit bucuria pe care a-ti exprimat-o inaintea intalnirii.Pentru ca sunteti impreuna va imbratisez cu o singura miscare, cu un singur rand de brate, pe toate…
    Monica, sunt curioasa..cum ai simtit?Si eu, intr-un fel…
    Raluca, colega mea de zodie si de emotii scolaresti…
    Ema, esti in calendarul nostru.Te voi tine minte.
    Atena, felicitari pentru trairea unei povesti atat de speciale…ca si tine.
    Simone, sunt aici.Gandeste-te ca suntem aici.
    Noaptea trecuta am adormit de mana cu Alice si Cristina.
    Anna mi-a daruit minunatii.Iti multumesc din tot sufletul meu.
    Va imbratisez pe toti.

    rosanne 21 martie 2009 21:05 Răspunde
  • Pisica, tu sa-mi povestesti degraba…cum mi-ai promis.Te imbratisez.

    rosanne 21 martie 2009 21:07 Răspunde
  • Mai spune-ne Rosanne! Cum a fost întâlnirea?PovesteÅŸte!

    atena 21 martie 2009 21:07 Răspunde
  • Iartă-mă Rosanne! Trebuia să spun Pisica! Sunt aiurea! Sunt emoÅ£ionată! Vă iubesc, mult, mult…

    atena 21 martie 2009 21:09 Răspunde
  • Rosanne, poÅ£i vorbi câteva minute?

    atena 21 martie 2009 21:10 Răspunde
  • Atena, eu nu vin de la Brasov.Am fost plecata pe alte drumuri…Astept si eu cu tine de mana povestea Pisicii, da?

    rosanne 21 martie 2009 21:14 Răspunde
  • Azi am simtit ca duc o viata dubla, eram aici, cu puiul meu blond si totusi ma surprindeam colindind pe strazi si standuri de oras cu soare si o multime de ochi surizatori…Sper din suflet ca sunteti fericite, presimt poveste cu aura de inceput de era noua, frumoasa…
    Gind bun la cele ramase acasa, de anna mi.e si mie in mod special dor, si-o salut cu caldura…

    corina 21 martie 2009 22:17 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=RZmAFoRf4Mc

    …….Sunt balanta,nascuta pe 28 septembrie…..
    Ca orice balanta care se respecta,nu ma simt bine decat in echilibru….
    Da,cred in zodii,cred in destin,intr-un destin in care nimic,dar absolut nimic nu este intamplator,intr-un destin in care Dzeu,de sus,ne dirijeaza fiecare pas ,iar noi nu suntem decat papusi marionete legate de sfori invizibile de forta divina….
    Nu v-am mai scris,desi zilnic v-am purtat in gand si inima…..
    Am fost pe drumuri…..
    …..dar am si o perioada un pic mai grea,in care sunt,in dezechilibru….si nu mi-e deloc bine asa…..
    Dar Bunul Dumnezeu,in care cred cu toata fiinta mea,si care m-a ajutat mereu atunci cand mi-a fost tare greu,ma va ajuta,sunt sigura de asta.
    Cel mai greu imi este ca oameni special sufletului meu isi pot pierde increderea in mine datorita unei greseli absolut involuntare…..
    Stiti voi…..o simpla greseala,care are efect de domino ……odata pornita prima piesa,se rastoarna toate-toate…..
    Nu stiu daca greseala mea a fost mare sau mica…..nu stiu decat ca oamenii pe care eu i-am dezamagit din cauza asta ,imi sunt tare dragi,nu meritau asta din partea mea…..
    Da,stiu,stiu ca pot repara totul,ca am solutii,ca si increderea se recastiga,stiu ca „dracul nu e asa de negru”,dar ma simt in acest moment tare debusolata,tare dezamagita de mine,un fel de…..nu mie,nu mie mi se poate asa ceva,de ce,de ce tocmai eu,de ce tocmai acum,de ce,de ce,de ce…….
    Dar ,nimic fara Dumnezeu…..nimic fara stirea lui…..nici bucurii,nici necazuri,nici incercari…..
    Ma rog zi si noapte si simt,am simtit cum in povara mea,ca si in poezia atat de frumos postata aici cu ceva timp in urma,am simtit cum Dzeu m-a luat in brate,si ma duce el incet,incet spre rezolvare,spre usi ce se deschid,spre solutii salvatoare….
    Se spune ca in situatii critice cunosti adevaratii oameni,adevaratii prieteni….
    Doamne,cat adevar,abia acum am inteles cat de usor ti se poate intoarce spatele tocmai de catre oamenii pe care i-ai ajutat la greu,neconditionat…..
    ….Dar hai sa nu va intristez si pe voi…..o mare parte din vina o am si eu,si poate Dzeu tocmai asta a vrut sa inteleg,si m-a lasat sa gresesc…..trebuia cumva,sa deschid ochii mari,sa nu ajung in situatia asta….
    Nu,nu va pot spune despre ce este vorba,e o problema personala,rezolvabila,dar din care eu acum invat,invat,invat…..
    ……Ati vorbit aici despre multe lucruri…..
    Nici nu stiu cu ce sa incep…..
    …..de ce ma indragostesc ??? ce anume ma face sa tresar la omul iubit ????
    hm! daca as raspunde la aceasta intrebare cred ca nu as iubi indeajuns……
    Atunci cand reusesti sa raspunzi la intrebarea „de ce-l iubesc ?” ,e clar ca nu iubesti suficient…..
    De ce-l iubesc eu pe Cris ????
    Cris este rac,un rac sensibil si bun si sufletist….
    Nimeni nu poate stii de ce-l iubesc……….m-am indragostit de el cand eram un copil in ultimul an de liceu,el era deja student ….Ma pierdeam in ochii lui mari,in vorbele lui mestesugite,in capriciile lui pe care le consideram incantatoare,ma minunam cat de frumoase si puternice sunt mainile lui,ochii lui care doar pe mine ma vedeau,felul lui unic si minunat de a ma certa atunci cand greseam,atunci cand gafam,atunci cand nu eram atenta si nu ieseau lucrurile cum dorea el…..
    Ma pierd si acum in ochii lui mari,gasesc si acum vorbele lui ca fiind cele mai frumoase ,tonul lui,uneori cald si vesel,alteori grav si dur (si acum gresesc,si ma corecteaza,normal!)…….Il iubesc dintotdeauna,apartine sufletului meu,asa cum nu-si poate apartine lui insusi,il iubesc mai presus de vorbe,de gesturi,de prejudecati venite de oriunde…..
    Il iubesc cu bune si cu rele,cu calitati si defecte,nu incerc,nu am incercat de fapt niciodata sa-l schimb,nu am incercat niciodata sa-mi impun punctul de vedere,fac numai ce spune el,si bine spune,fac numai ce vrea el,si bine este,nu iau nicio hotarare fara sa-l consult,si bine fac,pentru ca nu am dat gres niciodata avand pavaza lui…..
    Nu ,nu am gresit atunci cand am povestit filmul „Amurg”,daca nu ati citit,gasiti mai in spate,la locul respectiv….
    Da,Cris drag este nepamanteanul meu iubit care incearca sa ma apere de o lume rea,ducandu-ma in lumea lui rece,dura,dar atat de sincera si totusi „fierbinte”….
    Sunt,si acum ,la anii maturitatii,indragostita iremediabil,precum fata din film de un barbat „zburator”,un vampir gata sa ma apere de rau,de rele,de oameni,gata sa se lupte cu lumea intreaga pentru mine,pentru adevarurile mele,pentru vorbele mele,pentru cauza mea…..
    Cum,cum asa putea sa nu-l iubesc ????
    O,doamne,el este prima mea iubire….el este ultima mea iubire….
    Si,doamne,cum as putea eu sa-i multumesc vreodata pentru tot ce face zi de zi pt mine….
    Pt gandul lui bun cu care ma insoteste mereu,pt vorbele lui frumoase,sau dure,sau calde sau pt cand si cum ma cearta si ma aduce rapid cu picioarele pe pamant,cu explicatii logice,cu argumente din care eu inteleg fara sa-mi spuna explicit cat de mult insemn eu pt el…..si tocmai pt ca-mi vrea binele ma cearta…..
    …..Da,da ,da,il iubesc,fara sa stiu de ce,sau tocmai pt toate astea si multe altele nespuse,nestiute ci doar simtite de sufletul meu….

    …..Da,cred in zodii,cred in steaua mea norocoasa care m-a dus prin lumea asta mare,care mi-a scos in cale oameni minunati care m-au iubit si care mi-au daruit stele si luna si soare si anotimpuri si timpuri si zile si nopti de-a dreptul fabuloase….Cum sa le pot eu multumi vreodata..?…Oare nu destinul,scris acolo in zodia mea mi-a daruit toate astea??
    Cred,cu toata fiinta mea ca da…..

    …..Fetele noi,scrieti minunat,va iubesc,va imbratisez,bine ati venit !
    Voi celelalte,va multumesc pt gandurile bune,va port cu mine in suflet ,in zile,in nopti,in drumuri,in rugaciuni….
    Alice,sigur ti-a fost minunat alaturi de fete dragi azi la Brasov….Oras frumos,fete frumoase,ce mai ,o intamplare demna de Tara Minunilor….
    Azi am imbratisat-o doar pe Rosanne,cu emotie,cu dor,cu drag,desi,spre rusinea mea nu am avut prea mult timp pt intalnirea noastra….Iarta-ma,draga mea Rosanne….
    V-am imbratisat impreuna si pe voi,cele de la intalnirea frumoasa de la Brasov,dar si pe celelalte de acasa,de aici,din minunata noastra tara…..
    ….Va trimit melodia din sufletul meu,melodia despre care tocmai ce v-am vorbit acum….
    Va iubesc,ma inclin,va scriu maine,promit ,versuri frumoase,citite,simtite,purtate in sufletele noastre,ale tuturor….
    Noapte buna,somn linistit ….

    anna 21 martie 2009 22:52 Răspunde
    • A trecut de miezul noptii, copiii dorm deja, iar eu am izbutit sa intru sa va spun cateva cuvinte. Cateva cuvinte grabite, dar pline de dragoste, de recunostinta. Pisica nu e pisicoasa deloc, e inteleapta si puternica, si plina de farmec. Pe Alyce o stiam deja cat de fragila e, si cat de sincera si dulce. Simona Ioana e exact asa cum mi-am imaginat-o, delicata, distinsa, ferma, desteapta. Cu Cristina Bizu ma stiu de mai de mult, de la primele pagini ale blogului, ea e tandra si romantica, ea e o visatoare autentica, invatata, insa, sa se poarte ca si cum n-ar fi, si de aici ii vin puterea si originalitatea. Si am vorbit despre voi, v-am barfit de bine, ne-am povestit una celeilalte ce stim despre cei care nu erau cu noi, cei ramasi pe blog, dar pe care i-am avut tot timpul in suflet. Am vorbit despre Rosanne si despre Anna, despre Valin si despre Costi, despre Amore si despre Meninne, despre Monica si despre Amalia, despre Raluca si despre Corina, despre Anna si despre Atena, si nu doar… Da, am vorbit despre voi, v-am purtat in gand si in cuvant. Iar noi ne-am intalnit printre carti si apoi Cristina ne-a invitat intr-un restaurant superb, in care am stat la o masa in forma de barca, si am mancat mancaruri de post – cu dezlegare la fructe de mare si la emotii… Victor a trecut de la una la alta in brate si ne-a pus pe toate sa-i citim dintr-o carte, iar la sfarsit ne-a premiat pe fiecare cu cate-un sarut.
      La Targul de carte m-am reintalnit si am vorbit chiar dupa Adrian Paunescu, fostul meu posibil viitor socru, dar, mai presus de asta, viitor, prezent si trecut poet al inimii mele – si am avut emotii, si am avut noroc, si am avut nostalgii. A fost o zi luminata si plina, a fost o zi demna de aducere aminte. Va sarut, noapte buna. Adorm de mana cu voi. Sa ne trezim maine senini. Si impreuna. Doamne, ajuta!

      Alice Nastase 22 martie 2009 0:38 Răspunde
  • am avut o zi linistita…si m-am gantit la voi cele care v-ati intalnit…si stiu ca parte din linistea mea am primit-o de la voi.
    sa aveti pace.

    meninne 22 martie 2009 1:22 Răspunde
  • Buna dimineta!
    Nu stiu cum as fi trecut peste toate cele cate mi s-au intimplat daca nu gaseam aici un loc plin de prieteni si de oameni f.frumosi.
    Traiesc o iubire imposibila dar care simt eu cum m-a facut mai buna mai sensibila .Voi purta acea iubire unica pana la moarte sau poate dincolo de ea …
    e trist sa-ti gasesti sufletul pereche prea tarziu…
    Dar gandurile mele il insotesc oriunde ar fi si ma rog pentru el.Nu adorm pana nu-i spun in gand noapte buna si atunci cand mi-e foarte foarte greu intru aici si citesc tot ce scrieti voi si in fiecare zi incerc sa aduc macar ceva frumos in viata mea sa ma bucur si sa alung tristeteacare poate m-ar inunda.
    Poate mai devreme as fi luptatcu inversunare ,dar acum e prea tarziu si m-am resemnat..
    Nici nu stiti cat m-a transformat iubirea asta tarzie si cata lumina mi-a adus desi e o iubire imposibila

    gdiana 22 martie 2009 7:25 Răspunde
  • Buna dimineata, va spun, din fata unei tastaturi atinse, pana acum, doar de mainile delicate ale Simonei Ioana. Se pare ca Alice a fost prima care a scris despre superba noastra intalnire. Despre pisica noastra vesela si povestitoare, despre Cristina Bizu cea atat de frumoasa si eleganta, despre delicata Simona Ioana, care imi este tare draga. Alice, e frumoasa, e minunata, ca intotdeauna. Inainte sa vin la Brasov, nu revenisem pe pamant dupa intalnirea cu ea de la Bucuresti. Pluteam. Plutesc si acum. Vreau sa va spun de Victor. Doamne, e atat de dragut! Si i-am citit din cartea lui cu masinute si i-am recitit si m-am jucat cu masinutele lui rosii -preferetele lui. E adorabil!
    Am sa va povestesc mai multe deseara, cand ajungem si noi acasa. Mi-e dor sa va scriu sa va destainui toate clipele superbe de aici, din Brasovul pisicii.

    Va imbratisez din fata unei cani de cafea dulce, dintr-un Brasov senin.
    Buna dimineata!

    alyce 22 martie 2009 7:27 Răspunde
  • Buna dimineata va spun tot din Brasov. Doar sunt impreuna cu Alyce.

    Ziua de ieri a fost speciala. O zi a primelor intalniri dar si a regasirii cu suflete dragi. Ziua in care am cunoscut-o pe Pisica. Simpatica. Vesela. Optimista si intuitiva. A fost o surpriza placuta si mi-a fost tare drag sa o strang in brate. A venit fara gheme, doar cu sufletul ei sincer si cu zambetul ei senin.
    Urmatoarea la rand a fost Cristina Bizu si baiatul ei Angelo. O credeam fragila, am gasit-o puternica, hotarata, determinata. O femeie care stie ce vrea de la lumea asta. Pentru ea si pentru baiatul ei. Frumoasa, deschisa si o gazda perfecta. Iti multumesc Cristina.

    Ei bine, apoi a venit marea intalnire cu Alice. Am privit-o de departe, nu-mi venea sa cred ca sunt acolo, ca e chiar ea, in carne si oase. Dragele mele, Alice e mult mai frumoasa in realitate decat in poze sau la televizor. O credeam inalta, e mignona si subtire, delicata ca o
    floare de primavara. Si e frumoasa, stiu ca ma repet dar trebuie sa va spun cat e de frumoasa! Am petrecut o dupa masa impreuna cu ea, cu copiii si cu colaboratorii ei. A fost un timp cald si tihnit, ca o regasire cu vechi si dragi prietene. Cu Victor care ni se cocota in brate si cu care ne-am jucat cu masinutele. Cu Ilona cea blonda, imbracata cu tricoul mamei, care ne povestea de pisica si de catelul lor. Si, mai presus de toate cu prezenta delicata si atat de minunata a lui Alice !

    Ma intrebam inainte de a pleca de acasa ce mi-a venit de bat atata drum… Acum stiu raspunsul. Pentru ca simteam ca avea sa fie o zi de suflet, o zi de intalniri frumoase. Am facut poze, vor ajunge si la voi, va promit !

    Brasovul e insorit, aud ciripituri, se simte primavara. Cristina si Pisica spun ca a adus-o Alice !

    Va imbratisez cu drag. O iau pe Alyce a mea si ne intoarcem catre casa. Mai bogate cu niste emotii. Mai bogate cu niste carti. Si mai ales mai bogate cu niste prietene.

    O duminica insorita si frumoasa !

    simona ioana 22 martie 2009 7:51 Răspunde
  • Buna dimineata dragele sufletului meu. Eu cea singuratica si trista pot spune ca dupa intalnirea de ieri am aproape de suflet mai multe prietene decat visam.
    Va multumesc Pisica cea tandra, Simona cea distinsa si fericita, Alyce, micuta noastra draguta.
    Alice a adus primavara si soarele in orasul nostru si bucurie imensa sufletului meu.
    Ma duc acum la biserica sa ma rog pentru voi, sa aveti drumurile linistite si sufletele luminate.
    Drum bun dragele mele.

    Cristina Bizu 22 martie 2009 8:17 Răspunde
  • Multumim pentru ganduri, multumim de povesti…Mi-a fost gandul plecat catre voi, si v-a gasit in orasul cu soare si cu primavara adusa de Alice, si v-am gasit printre carti si povesti, printre rasete de copii, si printre sarutarile dragului meu Victor, de care mi-e dor, mi-e dor…
    Astept cu emotie intalnirea din aprilie, unde sper sa fim cu totii, si ma gandesc cu drag la weekend-ul urmator, si la ziua de luni 30….
    Sa aveti drum bun la intoarcere, si soare, si primavara…
    La mine deja canta pasarelele intr-o simfonie stiuta numai de noi, iar Rucsandra mea ma strange in brate, intr-o imbratisare nesfarsita, si -mi spune ” mama pupi !!”…..
    ce zi frumoasa am, la fel v-o doresc si voua !!

    monica 22 martie 2009 8:19 Răspunde
  • Buna dimineata, zeite dragi!Mi-a fost tare dor de voi! imi imaginam ce va spuneti, cum va priviti, cata iubire aveti in priviri!
    Alice,esti o minune!Ti se spune asta zi de zi, dar mi-e greu sa nu repet la nesfarsit!Tu, cu harul tau, ne-ai slefuit sufletele, ne-ai imbogatit mai mult decat ar fi facut-o mii de carti… Sunt alta, am renuntat la carapacea emotionala care ma proteja de rele imaginare! Am invatat sa ma bucur de lucruri simple, asa cum l-am rugat o viata pe Dumnezeu sa ma faca sa simt!
    Pisica, astept cateva poze, dupa ce te mai linistesti, stiu ca inca plutesti…
    Va imbratisez cu drag, mai mult decat ieri,mai putin decat maine!

    Amore 22 martie 2009 8:38 Răspunde
  • Alice,
    Nazim Hikmet are o poezie deosebita care se cheama Uriasul cu ochi albastri…
    A fost odata ca niciodata
    Un urias cu ochi albastri
    Indragostit de o femeie maruntica,
    Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
    Cu o gradina sub fereastra
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
    Dar uriasul, cu mainile lui de urias
    Menite sa inalte un intreg oras
    Nu putea construi visul femeii
    Adica, o casuta foarte mica
    Cu o gradina sub fereastra
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumimna
    Iar intr-o zi cand soarele-a apus
    Ea ochilor albastri le-a spus
    „Ramaneti cu bine!”
    Caci a venit unul cu avere si stare
    Si a dus-o pe femeia maruntica
    La visul ei, adica
    La o casuta foarte mica,
    Cu o gradina sub fereastra
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
    De atunci uriasul e singur pe lume
    Singur de tot
    Dar si-a dat seama
    Ca dragostea lui de urias
    Menita sa inalte un intreg oras,
    Nu ar fi putut incapea
    Intr-o casuta foarte mica
    Cu o gradina sub fereastra,
    Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina

    Deci a fost odata ca niciodata
    Un urias cu ochi albastri
    Indragostit de o femeie maruntica,
    Femeia….visa.

    Ti-o daruiesc spre lecturare. Ea face referire la oamenii care iubesc prea mult si la cei care nu pot sa perceapa iubirea lor.:)

    un gand bun!

    mihaella2 22 martie 2009 8:58 Răspunde
  • Draga Gdiana, in primul rand, bine ai venit! Poate ti-ai dat seama, printr-o intamplare minunata, toti cei de aici avem crampeie de povesti comune… Poate si noi am trait sau am fost pe-aproape de iubiri imposibile.Daca sunt insotite de ratiune si puritate, aceste iubiri sunt un imens dar, te fac mai bun, mai generos, asa cum simti si tu ca ti se intampla. Totul este sa iti pastrezi luciditatea, sa stii de la inceput ceea ce poti primi, fara a visa la himere. Iar cand sentimentul este reciproc, firele tainice pot dainui o viata, timid si pur…Asa cred.
    E soare, e frumos, incepe primavara cu adevarat… O sa plecam putin, sa ne bucuram de frumusetea acestei duminici tihnite.Voi fi cu gandul la voi…

    Amore 22 martie 2009 10:30 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata
    orasul meu e tot un ras si-un zvon de primavara de ieri, de cand Alice si simonaioana si mica lisa au venit sa ma colinde, sa ma deznoade de ghemele mele.
    e soare. e soare si in inima mea.
    am petrecut ceasuri de taina si de tihna intr-o barca frumoasa daruita de cristina bizu (iti multumesc draga mea si promit deja drumuri spre tine, de ieri nu mai esti singuratica) cu Victor si Ilona, cu Alice, cu simonaioana, cealalta fata a sufletului meu, cu lisa emotionata inca si tacuta.
    am petrecut cu Alice mai bine de cinci ore.
    i-am povestit lui Alice despre meninne, despre valin, despre cum am ghicit-o pe simonaioana nascuta in aceeasi zi cu mine, despre numele meu de pisica si pisica mea de acasa.
    am primit daruri frumoase, imbratisari, ganduri, emotii.
    va voi trimite pozele voua si lui Alice care ne-a promis ca le va posta pe blog.mai spre seara, dupa ce le descarc.
    intoarcerea mea acasa a fost parca trista. strazile mi se pareau golite, luminile stinghere si in suflet mai purtam inima rosie a lui Alice.
    acasa ma astepta un alt victor, nepotelul si finutul meu, de-o seama cu Victor al lui Alice. am tesut gheme de joc si de ras cu el si nu am putut sa vin spre voi.
    acum plec la treburi lumesti. de mana cu sotul meu, minunatul meu danuc, ce ma astepta aseara cuminte. cu care am primit la poze si am depanat ghemele minunii de ieri.
    Alice iti multumesc din tot sufletul ca esti, ca imi esti.
    Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te lumineze pe tine, pe puii tai frumosi, pe toti oameni dragi tie.
    acum stiu ca am venit in calea ta, in calea dreapta exact atunci cand trebuia si asa cum ai spus la finalul orelor noastre (neptretuit de multe, neasteptat de frumoase, aproape nepermis de descris in taina si firescul lor) ne vom regasi pentru ca suntem asemenea, vibram de-acelasi dor de a fi noi insine, buni, generosi, umani…

    tin pumnii simoneiioana si lisei aflate acum pe drum.
    voi reveni cu descrierile lor, cu alte franturi de povesti spre seara.
    acum in inima mea este numai iubire… o iubire de primavara.
    si o impart cu voi.

    pisica 22 martie 2009 10:38 Răspunde
  • Ati descris asa frumos aceasta intimplare, traita deopotriva emotionant, firesc, toti am simtit ca a fost o zi speciala, de echinoctiu al sufletului- va multumesc…Duminica placuta si superba la toti!

    corina 22 martie 2009 11:19 Răspunde
  • As vrea sa stiti cata bucurie am in mine citind despre voi, despre cum ati fost impreuna, incercand sa va imaginez pe fiecare in parte. Cat as fi vrut sa fiu acolo! Cata iubire si frumusete trebuie sa fi fost cu voi! Va multumesc ca impartasiti cu noi, cele de acasa, poavestea voastra de la Brasov! Va vreau pe toate, aici, la Timisoara. Cred ca v-ar place. Eu am avut niste ultime zile triste, pline de indoieli si neintelesuri, dar mi-am gasit lumina citindu-va pe voi. Imi trimiteti si mie poze?
    simoneangel31@yahoo.com

    simone 22 martie 2009 12:54 Răspunde
  • Ma bucur pentru fiecare in parte, pentru minunea ce s-a intamplat ieri, a fost o zi speciala, si, desi departe de voi, am simtit si eu…
    Va imbratisez cu drag! Duminica linistita cu toate cele bune!

    Cristina Socaciu 22 martie 2009 13:12 Răspunde
  • Bun gasit. Incerc sa fiu surazatoare datorita soarelui de afara. In suras se subliniaza si tristetea si veselia. Cred ca surasul contine si rasul si plansul. Am citit de curand ca suferinta este de fapt o stare de normalitate. Ca, dintr-o stare devastatoare de nevroza poti obtine , in cel mai fericit caz, o stare normala de nevroza. Iar terapia mea si a voastra consta in scris. In scrisul din mers, pe genunchi, calatorind,”ca o prelungire a ochiului sau a privirii”. Abandonez ideea ca imi va fi vreodata altfel, incerc doar s-o duc pe picioare, sa invat sa traiesc cu un diagnostic stabilit, crestat in sufletul meu pe veci. De ce ma mai mir?De ce vreau sa inteleg? De ce sa schimb ceva? Imi cunosc atat de bine starile de deceptie incat mi-ar fi aproape imposibil sa ma obisnuiesc cu extrema cealalalta, m-ar orbi, m-ar usca. Nu ma plang, nu ma compatimesc, imi repet ca un refren usor de memorat: Asa trebuie sa se intample! Acum! Mie! De fapt, incepe sa devina o deceptie cat se poate de lucida, plina de rationamente, ceea ce „normalul” nu contine deloc. Sanatatea mentala tine de transa, asa gandea si Liiceanu, subliniind ca esti sanatos atata timp cat te afli in mijlocul „dansului „, cel care are curajul de a se desprinde din hora, este considerat drept „nebun”. Poate de aceea ne si miram de asemanarea noastra afectiva, din cauza anormalitatii cauzate de acelasi ADN , aceeasi zodie, acelasi suras…
    „Vrei sa-ti para lucrurile adevarate? Priveste-le de aproape. Vrei sa-ti para frumoase? Priveste-le de departe…”(proverb)

    rosanne 22 martie 2009 13:33 Răspunde
  • rosanne, gand la gand cu tine, suflet pe suflet…

    simone 22 martie 2009 13:38 Răspunde
  • Ieri,pe la ora 15,30,am simtit o emotie puternica in stomac! Era ceva placut,emotionant,ca niste fluturi ,ce-mi transmiteau o stare de bine,de frumos! Mi-am dat seama ca starea asta imi fusese transmisa de voi,dragele noastre zeite,care va aflati la Brasov,alaturi de Alice,puii ei dragi si colaboratorii ei fara de care n-ar putea sa infaptuiasca lucruri atat de frumoase! Va multumesc ca ati fost cu gandul la noi,v-am simtit,ne-ati transmis toata dragostea voastra! Va iubesc si de abia astept sa va vad in poze,sa va descopar pe fiecare in parte,si sa va transmit la randul meu bucuria pe care mi-ati daruit-o,bunatatea voastra,fericirea voastra!

    florentinamurgoci 22 martie 2009 14:13 Răspunde
  • va salut dintre febre si toropeli. valin sa ma ierti ca nu am avut grija, se pare, de mine.
    dar nici nu puteam pentru ca ieri trebuia sa fiu acolo, langa Alice sa o aud vorbindu-mi despre tine si despre toti cu sufletul ei frumos, cu inima rosie….
    pentru cele care au dorit poze va spun ca vi le-am trimis, asa cum am promis. Alice spunea aseara ca va posta cateva aici, in casuta ei devenita si a noastra.
    simonaioana le stept pe ale tale si lisa, la fel.
    sper ca ati ajuns cu bine acasa.
    acum ma duc sa imi fac ghimbir cu miere, leacuri babesti care sa ma puna pana maine pe picioare.
    rosanne…Alice e asemeni tie, ca painea.

    pisica 22 martie 2009 16:00 Răspunde
  • Eu sunt ca ea..la picioarele ei mereu.

    rosanne 22 martie 2009 16:10 Răspunde
  • Ne-am intors acasa. Pisicutzo, mii de multumiri pentru fotografii; mi-a fost asa de drag sa va vad, nu doar sa va imaginez..Sunteti frumoase si delicate, dar atat de puternice!

    Amore 22 martie 2009 16:33 Răspunde
  • amore, o sa incerc mai tarziu sa iti descriu pe fiecare… asa cum le-am vazut, atins, imbratisat eu….
    rosanne… alaturi de tine stau si eu.

    pisica 22 martie 2009 16:37 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=JPp2DYS0au8
    E vocea care-mi canta in duminici linistite si apasatoare…

    rosanne 22 martie 2009 16:41 Răspunde
  • Draga Pisica, sa te faci bine.Va imbratisez pe toti.

    rosanne 22 martie 2009 16:54 Răspunde
  • Pisica draga, iti multumesc pentru poze, sunteti frumoase ca sufletul vostru, cum se putea altfel? Va imbratisez cald.
    Alice, ai atata lumina in ochi…

    simone 22 martie 2009 16:56 Răspunde
  • draga cami- ti-am scris si eu un email, la mine nu au sosit pozele, dar am rabdare si te rog frumos sa-mi trimiti si mie fragmente de minuni…
    va salut pe toti dintr-o duminica linistita, va port prin zi cu drag si pe aici…intre timp mi-am pregatit. deocamdata doar in gind,rochita cea noua (si larga), sacoul indigo si alte haine de sarbatoare pentru cindva foarte curind, cind spune Alice…

    corina 22 martie 2009 16:56 Răspunde
  • Alaturi de voi stau si eu la picioarele ei mereu.Pisicuta draga,multa sanatate,ai grija de tine.Si trimite-mi si mie cand poti,poze…Va imbratisez…

    Ina B 22 martie 2009 17:03 Răspunde
  • corina nu stiu de ce nu ai primit pozele, doar pe adresa buna le trimisesem (exact cea de pe care mi-ai scris) dar le-am retrimis acum.
    multumesc de gandurile bune si de urarile de sanatate, dar cred ca merit mai degraba o bataie buna ca nu am grija de mine. altfel nu-mi explic de ce ma tot intoarce nebunia asta de febra si tuse si vertijuri. mi-am facut ghimbir cu miere o portie zdravana si am dat deja pe cat cateva lingurite… se rasfata gatul meu. 🙂
    ina, draga mea, draga mea… mi-ai lipsit. iti trimit poze si tie, cum sa nu…
    astept sa ajunga si simonaioana acasa sa mi le trimita pe cele facute de ea, astept sa mi le trimita si lisa…
    si am tot gandesc sa vi le descriu pe cele mai frumoase zeite care au fost prezente la targul de carte din brasov.

    pisica 22 martie 2009 17:13 Răspunde
  • fotografiile m-au gasit si pe mine, multumesc frumos la cea mai buna pisica de pe pamint…

    corina 22 martie 2009 17:23 Răspunde
  • corina, draga mea , eu iti multumesc de fotografia ta cu puiul tau frumos… si de mesaj. eu trimisesem pozele, dar cine stie, s-au ratacit pe drum de vant sau invidia cuiva le-a rapit din ghemele internetului? zic si eu, nu stiu… dar ma bucur ca le-ai primit in cele din urma.

    pisica 22 martie 2009 17:26 Răspunde
  • sunteti nu numai frumoase, sunteti adevarate, femei cu ochi blinzi si tandri de copii, straluceste bunatatea si sensibilitatea pe fetele voastre…fotografiile voastre sunt astazi intilnirea mea cu voi, e drept de gradul 3, dar urmeaza sigur si stringerea de mina atit de promisa…

    corina 22 martie 2009 17:32 Răspunde
  • Buna ziua! Am sosit acum din drumurile mele, va sarut cu dor, ma bucur enorm ca ati fost impreuna,fete dragi ! Vreau poze, miau!, pisica , te rog, vreau sa va vad, sa fiu cu voi, sa simt licarul de fericire de a fi impreuna!
    Si Corina, da, vreau si eu poze cu piciul tau…astept nerabdatoare, merg sa despachetez cate ceva, astept, sunt aici, poze….

    Simona Radoi 22 martie 2009 18:13 Răspunde
  • si adresa, evident, uitasem-simonar2@yahoo.com

    Simona Radoi 22 martie 2009 18:14 Răspunde
  • fara uitasem!

    Simona Radoi 22 martie 2009 18:15 Răspunde
  • ce figura esti, simona radoi! iti stiam adresa din lista lui anemari, trebuia numai sa spui.
    iti trimit, sigur ca da… cum as putea sa spun nu?

    pisica 22 martie 2009 18:22 Răspunde
  • dragele mele si eu vreu poze cu voi!!!! neaparat, pe adresa ralucabeleu@yahoo.de.
    va rog mult mult mult

    Ralu

    raluca 22 martie 2009 18:53 Răspunde
  • Sunteti atat de minunate! Multumesc, Pisica, esti tare draguta!

    Simona Radoi 22 martie 2009 18:59 Răspunde
  • cine imi trimite si mie pozele? va rog mult mult:)

    raluca 22 martie 2009 19:14 Răspunde
  • draga raluca, eu ti-am trimis fotografiile- bucura-te si tu de ele, te imbratisez

    corina 22 martie 2009 19:20 Răspunde
  • corina, mii de multumiri, snteti niste superbe, dragute si zambarete va imbratisez.
    Ralu

    raluca 22 martie 2009 19:35 Răspunde
  • Buna seara de la mine de-acasa !

    Ma uit la poze si nu-mi vine sa cred. A fost tare frumos la Brasov. Totul a fost la superlativ. Incepand cu vremea, continuind cu fetele si culminand cu Alice. Care, asa cum se vede din poze, avea doua inimi. Una, faimoasa, cea rosie si inca una. Ca sa aiba unde sa depoziteze toata dragostea pe care a primit-o de la noi. Si de la voi, prin intermediul nostru.

    Va imbratisez cu drag. Rosanne, pe mana stanga aveam ceasul iar pe dreapta te-am simtit pe tine. Ca o bratara, ca o imbratisare delicata. Corina, Raluca, Mennine, Simona Radoi, Cristina, Dalila, Ema, Anna, Amore, Valin, Costi … toti cei pe care nu v-am numit- iertare ! – deci toti ati fost cu noi. In gandurile noastre. In sufletele noastre.

    Vad ca pozele noastre au circulat in toate directiile. Poate unele le va pune Alice pe blog. Eu le astept pe cele facute de Alyce, de Pisica si de Cristina.
    Sunt obosita dar fericita.
    Noapte frumoasa, vise senine.

    simona ioana 22 martie 2009 20:34 Răspunde
  • E ÅŸi mai bine acum!
    Vă ştiu chipul, vă simt şi mai aproape.
    Am primit pozele.
    Mulţumesc!
    Rămân în continuare aproape, aproape de voi, cu gândul lavoi.
    Vă doresc o săptămână frumoasă.

    atena 22 martie 2009 20:45 Răspunde
  • Gata, am reusit sa fac vraiste peste tot: pungi, hartii.pantofi, reviste, ciocolata, ciorapi, jeans,sosete, farduri,bomboane , in mijloc eu, cu laptopul in brate, ma uit la fotografii si mi-e drag de voi toate! Si dor!

    Simona Radoi 22 martie 2009 20:46 Răspunde
  • Va imbratisez mereu.Eu sunt la ceai.Ascult muzica si imi inghit nodurile.Simona Ioana, iti voi darui o bratara a prieteniei cand ne vom vedea.Pentru fiecare am in gand ceva ce v-as putea darui…Pe fiecare va simt intr-un fel anume. Pe Alice stelara o simt cu bataia inimii mele.Dintr-o alta viata.Pe voi toti va imbratisez si va multumesc…

    rosanne 22 martie 2009 20:59 Răspunde
  • Pisica,multumesc din suflet.Sunteti niste frumoase…,adevarate zeite.
    Corina,cand ai timp,te rog,trimite-mi si mie o poza cu micul velvetian.Va pup si va dorec noapte buna.

    Ina B 22 martie 2009 21:59 Răspunde
  • Am ajuns acasa la mine, acasa la voi, acasa la noi.
    La Brasov a fost divin. M-am intalnit cu pisica cea povestitoare. Si uneori ma intreb daca nu este, cu adevarat, pisica din poveste, din “Alice in tara minunilor”. Sfaturile si vorbele ei intelepte ma duc uneori cu gandul la aceasta intrebare. Si pe Cristina Bizu am cunoscut-o, cum v-am spus si azi dimineata. Si e frumoasa si are un baiat la fel de frumos, care ii seamana.
    Si am avut din nou emotii. Se pare ca le port cu mine peste tot. Si am tacut si am soptit si am zambit si mi-a stat sufletul in loc. Dar am avut-o cu mine pe draga mea Simona Ioana, pe care o iubesc intr-un mod cu totul si cu totul special. Si care pe tot drumul Cluj- Brasov si inapoi, mi-a inundat sufletul cu povestile ei frumoase si muzica ei superba. Si l-am avut cu noi si pe Marcel, care cateodata e incapatanat. Dar e dragut si povestitor si e GPS-ul Simonei. Mi-e drag ca am fost cu Simona Ioana atata timp. Mi-e drag ca ne-am intalnit la Brasov cu Alice, cu Pisica, cu Cristina. Si v-am purtat in sufletul nostru si pe buzele noastre, pe voi toti dragi.
    Intalnirea cu Alice a fost minunata, ca de fiecare data. Uneori o simpla intalnire te marcheaza pe toata viata. Si pe celelalte vieti. O simpla atingere iti face sufletul sa stea in loc. Un cuvant primit iti face inima sa bata cu putere, asurzindu-ti auzul. Si in ochii mei inca se mai ascunde chipul frumos a lui Alice. Si in sufletul meu mai pastrez magia clipelor. Si in mintea mea se contureaza adesea zambetul ei fermecator, tristetea surprinsa, uneori, in ochii ei, aripile ei de inger, tot. Alice nu poate fi cuprinsa in cuvinte. Sau poate ca nu stiu ei sa le impletesc, pe masura frumusetii ei. E o zeita a pamantului! Nu puteti intelege cu adevarat, decat atunci cand o veti intalni. Cei care o cunosc, stiu despre ce vorbesc. Restul e tacere. O tacere frumoasa, emotionanta. O tacere pictata in lacrimi de iubire si dor.

    Va imbratisez pe toti de Noapte buna. Sunt obosita si am invatat de la Simona Ioana ca ar trebui sa adorm mai devreme.
    Noapte buna!

    alyce 22 martie 2009 22:04 Răspunde
  • Noapte buna, dragele mele si va multumesc pentru povesti si poze!

    simone 22 martie 2009 22:08 Răspunde
  • Fetelor, ganditi-va cum ar fi sa ne vedem TOATE ,cu Alice si Simona Catrina! :”cat de true!”-asa exclama fiul meu atunci cand se extaziaza! Asa spun si eu! Si-apoi, n-ar fi?!

    Simona Radoi 22 martie 2009 22:30 Răspunde
  • Buna seara dragele mele!
    V-am citit, am plans… Atena (si de tristete si de fericire), sa-ti fie minunea de 17 ani sanatoasa! Am vazut fotografii de la Brasov (le-a trimis Pisica draga, cine altcineva :)! ), am impresia ca va cunosc de cand lumea! Astept urmatoarea intalnire, pe care sub nici o forma nu vreau sa o ratez. Alice, esti minunata. Stiam asta, zanele de la intalnire au confirmat-o. Faptul ca au fost Ilona si Victor acolo, a facut intalnirea si mai plina de farmec. Sunt adorabili copii tai, Victor are 100% privirea ta patrunzatoare. Ilona e diafana. Pisica, Cristina Bizu, Simona Ioana si Alyce sunt atat de frumoase, reale, normale!
    Anna lui Cris, te imbratisez!
    Corina, Raluca, Rosanne, Valin (am citit despre ce ai vorbit cu Pisica, despre proiectul vostru… va sustin, si vreau sa ma implic alaturi de voi!), Costi, Amalia, Simone, Florentina Murgoci, Cristina Socaciu (multa sanatate mamei tale), Amore…pe toate si pe voi doi, va imbratisez, va port in gand, va tin de mana!
    Somn usor! Saptamana minunata da voresc!

    Ema 22 martie 2009 22:31 Răspunde
  • Anunt important pentru tara: PISICA NOASTRA DRAGA NU POATE ACCESA BLOGUL, IN SEARA ASTA! CITEZ „SE INVARTE PE LA USA, DAR NU-I DESCHIDE NIMENI IN SEARA ASTA!”
    informatia a venit „pe surse” via e-mail 🙂
    Va imbratisez, inca o data!

    Ema 22 martie 2009 22:37 Răspunde
  • dupa lupte seculare de descalcit gheme pe net si interdictii de acces am reusit si eu sa ajung la voi.
    ca sa va spun numai ceea ce fotografiile nu pot sa spuna. ceea ce ochi de pisica au vazut si sufletul meu mic a simtit, din ziua magica a echinoxiului sufletelor.
    e vreme de soapta, e vreme de taina… e vreme de rostit zeite si le vom lua pe rand, cu drag… pentru ca mie toate imi sunt dragi.
    simonaioana:
    … este prima dintre zeitele pe care le-am intalnit.si este cu adevarat jumatatea mea, partea cea buna. ea este luminoasa si calda. vorbeste putin despre sine, cu delicatete si emotie, dar se lumineaza cand il rosteste pe fiul sau. are o discretie eleganta si stiu, am simtit fiecare din cicatricele unei vieti care desi nu a fost usoara a impins-o mereu spre inainte, spre mai sus, spre omul deosebit si bun care este.
    alyce:
    … careia eu ii spun lisa, este un pui de caprioara. fragila si subtire ca un lujer de floare, tacuta ca un ghiocel in zapada, o recunosti dupa sunetul bratarilor ei, clinchet delicat ca sufletul ei. totul la ea este emotie si bucurie, zambet si visare. si am admirat la ea indeosebi dragostea netarmuita pe care o poarta lui Alice, zana noastra. este o dragoste aproape palpabila.
    cristina bizu:
    …cand ma gandesc la ea imi vine in minte albastru… albastru ca cerul senin din sufletul ei cald, albastru ca masinuta ei frumoasa, cea mai frumoasa din lume, albastru ca voronetul sufletului ei- fiul ei angelo, pentru care stiu ca ar muta muntii de la brasov la bucuresti, daca ar trebui. si vorbeste atat de frumos despre voi, cei pe care deja ii cunoaste. si este pentru mine cea mai buna mama din orasul meu.
    Alice:
    … dar ce as putea sa mai spun eu despre nepamanteana noastra? despre dragostea ei de oameni. despre munca ei titanica si aducatoare de frumos. despre lumina ce o poarta mereu prin viata. despre dragostea ei de mana si cuvintele de drag pe care le rosteste mereu pruncilor ei.in discursul ei despre tango si implinirile editurii sale, vreau sa va spun ca Alice a vorbit cu emotie si drag despre noi, despre lumea din casa-blogul ei, multumindu-ne repetat si numindu-ne prietenii ei. iar eu vin acum si spun zeita nostra ca sunt mica, printre cei mici, dar mana mea iti este intinsa neconditionat si irevocabil, atata vreme cat in calea ta este nevoie de o pisica.
    ilona;
    … este copia de printesa a mamei sale. blonda si eleganta, fragila si frumoasa, ea ne-a incantat cu povestile despre bunici si pisici si catei. despre lumea lor de copii frumos isi binecuvantati.
    victor:
    a fost indubitabil barbatul calatoriei noastre. el cu vocea sa peltica, cu ochii stralucitori si zambet sagalnic, ne-a invatat sa iubim masinutele, sa rostim fiecare povestea din cartea lui si sa primim cu drag sarut de recompensa.

    a trecut deja o zi… amintirile se cern, se tes… incepem dorul de o noua intalnire.
    la care sa fim mai multi, mai toti, mai aproape.

    pisica 22 martie 2009 23:28 Răspunde
  • Complet, frumos…Pisica! Noapte buna!

    Ema 22 martie 2009 23:36 Răspunde
  • noapte buna ema… se pare ca am intrat pe usa din dos, cand iarasi doarme toata lumea…

    pisica 22 martie 2009 23:48 Răspunde
  • corina, pisica, va rog frumos, va rog mult, imi trimiteti si mie cateva poze?? Adresa mea este amalianita@yahoo.com

    La sfarsitul acesta de saptamana am calatorit prin nesfarsiri de Michigan, cu ochii peste campiile care urmau altor campii, si cu gandul la Brasov, unde zeitele urmau altor zeite. Daca ati sti cat m-am gandit la voi. Daca ati sti in ce situatie incurcata sunt eu acum, cum vreau sa vin acasa la voi si cum ma tem ca nu voi mai putea pleca de acolo si nu stiu daca acesta e chiar un semn ca nu mai trebuie sa plec, ca plecarea si-a indeplinit deja rostul si ca rostul este revenirea. Ma framant.

    Ce frumos ati povestit despre intalnire, ce frumos, ce frumos.

    amalia 23 martie 2009 4:44 Răspunde
  • Corina, colega mea de viata dubla, te salut si ma gandesc la tine si la Raluca si la voi toate si uneori ma intreb cum ar fi fost viata daca pe vremea studentiei mele ar fi existat ceva ca Tango-ul, cum ar fost fost atunci? As mai fi ingenunchiat printre hartoape de rosturi false sau as fi putut sa ma intalnesc mai usor cu mine insumi? V-as fi iubit mai din vreme, mai din fragezimea destinului. Dar daca nu erati nici acum, daca nu erati? Nu, la asta nu ma pot gandi, nu mai cer nimic, totul e bine asa cum e, totul e bine.

    amalia 23 martie 2009 4:52 Răspunde
  • Buna dimineata Alice, buna dimineata dragele mele. Azi merg mai devreme la culcare si pasesc foarte incet, foarte cu grija, caci voi mai aveti o ora sau doua de somn binecuvantat.

    amalia 23 martie 2009 4:54 Răspunde
  • Buna dimineatza!! Nici eu nu am reusit deloc sa intru pe blog aseara; eram suparata, va stiam in casuta, vorbind si povestind, iar eu nu aveam acces la acea minunata intalnire de suflet… Nu-i asa ca povestea noastra seamana cu o poveste de iubire? Este mereu dorinta aceea de a fi impreuna, de a sti cat mai mult ce face, cum simte, daca ii e bine… Daca mi-ar povesti cineva, as fi sceptica. Cum poti fi atat de atasat de atat de multe persoane, fara sa le fi privit macar o data in ochi, fara sa le cunosti glasul? Este o forma de iubire… iubire pura, pe care nu multi au privilegiul de a o trai! va multumesc pentru tot!Sa aveti o saptamana asa cum v-o doriti! Cu soare, iubire,tandrete!

    Amore 23 martie 2009 7:47 Răspunde
  • Buna dimineata.Amalia, tie somn usor si linistit.Tin pumnii stransi ca ne vom vedea intr-o zi.. toate , asa cum spune Simona Radoi.Toti, si mai bine.Multumesc pentru povestirea cu cel mai iubit personaj, Alice, eroina vietii noastre…Astept cu inima mica sa se intample lansarea, sa va vad, sa ne citim in priviri Rilke, Stanescu, Blandiana…
    Tuturor, zi frumoasa si cu mult soare.Va imbratisez mereu.

    rosanne 23 martie 2009 7:51 Răspunde
    • Va spun buna dimineata, cu ochi mistuiti de nesomn… Inca mai avem cateva pagini de trimis la tipar, apoi viata reintra in normal, pentru cateva zile. Ma copleseste iubirea voastra, cu adevarat. Iar frumusetea de aici ma tulbura precum frumusetea marilor intalniri de dragoste. M-a durut povestea uriasului cu ochi albastri si, in afara dorului de voi, pe care l-am inteles, pe care l-am asezat in contururi, in nume, in suflete, in identitati, mi-e dor fara tinta, difuz si greu de indurat. Amalia, mie mi-e, paradoxal, dor si de orasul in care esti tu, de malul lacului Michigan pe care m-am sarutat si-am oprit viata in loc, de barbatul pe care l-am iubit acolo si care ma cheama si acum cu glas a carui ispita n-o mai pot indura. Probabil ca e prea primavara, prea tumult…
      Rosanne, Amore, imi beau cafeaua cu voi. Fug inapoi printre printuri, iar mai spre dupa amiaza promit sa postez poze cu noi.

      Alice Nastase 23 martie 2009 8:29 Răspunde
  • Aice, azi nu-ti mai spun cat esti de minunata si cat de importanta esti tu pentru mine!
    Astept cu nerabdare si alte poze, desi am trait crampeie din poveste, datorita Pisicutei noastre dulci si dragi! Sanatate multa iti doresc,Pisicutza frumoasa!

    Amore 23 martie 2009 8:40 Răspunde
  • Buna dimineata, suflete dragi,

    Internetul meu s-a incapatanat sa nu functioneze in week-end, asa ca recuperez acum si ma bucur tare sa citesc despre intalnirea de la Brasov.
    Cami, te rog si la mine cateva poze, te rog. Mi-e drag si dor sa va cunosc. Adresa mea este: fmacaneata@yahoo.it
    Ne revedem pe seara.
    Zi buna si o saptamana frumoasa si plina de soare. Cristina, pentru tine o portie dubla.
    Va imbratisez.

    Felice 23 martie 2009 10:42 Răspunde
  • Greu am ajuns si eu azi la voi, dar e bine ca am reusit…Amalia, somn linistit, cu vise si arome de acasa, de curind…Zi buna si luminoasa la toti, eu imi beau inca matinala cafea, sperind sa ne fie saptamina mai usoara, mai plina de bucurii si zimbete.Ina B, nu stiu care iti este adresa de email, ca ti-as trimite cu drag, zi-mi-o te rog.

    corina 23 martie 2009 11:13 Răspunde
  • Ce daca vine primavara
    Atata iarna e în noi
    Ca martie se poate duce
    Cu toti cocorii înapoi
    In noi e loc numai de iarna
    Vom îngheta sub ultim ger
    Orbecaind pe copci de gheata
    Ca un stingher spre alt stingher.

    Si vin din patriile calde
    Cocorii toamnei ce trecu
    Si cuiburi si-au facut la stresini
    Si langa mine nu esti tu

    Schimbari mai grave decat moartea
    Au fost si sunt si vor mai fi
    La mine-n suflet este vifor
    Si vin nebuni sa faca schi.

    Si ninge pana la prasele
    Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
    Un dans de oameni de zapada
    Ce îmbratisarea n-o mai pot

    La noi e iarna pe vecie
    Doi fosti nefericiti amanti
    Ia-ti înflorirea, primavara
    Si toti cocorii emigranti.

    Primavara, care-ai fost
    Nu veni, n-ai nici un rost
    Poti sa pleci suntem reci
    Iarna ni-i pe vecï.

    Antiprimavara – Tudor Gheorghe

    Marturisesc, mi-am cumparat de la chiosc cd-ul cu Tudor Gheorghe impreuna cu un ziar. Si am ochii in lacrimi, pentru ca melodiile astea imi aduc aminte de copilarie, de tata…care-mi canta Marie, Marie..ia sa-mi spui tu mie… Ce mai inceput de saptamana, plin de emotii…Va imbratisez, cu drag.

    Ema 23 martie 2009 13:50 Răspunde
  • Mi-e dor de voi si de povestile voastre. Mi-e teama ca pe seara iar se va incapatana internetul si la mine si nu voi putea fi alaturi de voi…
    va imbratisez!

    Amore 23 martie 2009 17:00 Răspunde
  • va spun buna ziua aproape seara… amalia, te rog sa-mi spui daca ti-a trimis cineva pozele.
    felice, aceeasi intrebare si pentru tine.
    daca nu, vi le trimit eu, cu drag.
    dupa cum v-am obisnuit deja, eu nu apar decat dupa amiaza, seara… in timpul zilei si de la birou nu am nici timpul necesar si nici sulfetul.
    sunt aici, impart zambete si miere cu ghimbir pentru suflete… si dor de voi.

    pisica 23 martie 2009 18:13 Răspunde
  • si amalia… si te tine am vorbit sambata… 🙂

    pisica 23 martie 2009 18:29 Răspunde
  • i-am trimis eu fotografiile voastre amaliei, draga pisicutza- esti mai bine? eu am timp peste zi, cind doarme copilul mai ales, sunt mai mult pe-acasa, si aici, asteptindu-va cu ochi pe ferestra, sa veniti, bucuroase….

    corina 23 martie 2009 18:47 Răspunde
  • ok, corina, multumesc mult ca ai transmis pozele mai departe. (inei i le-am trimis eu de ieri)

    pisica e cat se poate de bine. adica spre mai bine, nu stiu unde si cand o fi binele final 9sa scap de raceala asta care de la 1 martie ma tot bantuie) dar ma pun eu pe picioare…
    si sunt… cea mai fericita pisica din lume. pentru ca am acum si poze cu cele pe care desi nu le-am intalnit sambata le intalnesc aici, mereu… pe seara.

    si va strig de dor si de drag pe toate si va astept la seara povestilor: corina, care esti deja aici, ema, amalia, rosanne, dalila, alyce, simonaioana,meninne, diana, gdiana, stefana, raluca, simonaradoi, carmen sofianu, cristina bizu, oana, anna lui cris, cristina socaciu, atena, felice, amore, costi, valin… si pe toate cele pe care eu inca nu va cunosc.

    pisica 23 martie 2009 18:59 Răspunde
  • valin, esti bine, prietene? astept un semn sa iti trimit poze, dar stii tu cum e cu discretia de pisici… 🙂

    pisica 23 martie 2009 19:00 Răspunde
  • Buna seara, fete dragi,

    Cami, am primit pozele de la Cristina Socaciu si i le-am dat si Annei lui Cris.
    Si m-am bucurat tare sa va vad, chiar daca, deocamdata doar in poze. Si v-am vazut frumoase si luminoase si cu suflete curate. Imi pare tare rau ca nu am ajuns de data asta, dar sper sa ne vedem in curand.
    Seara frumoasa. Raman aici cu voi.

    Felice 23 martie 2009 19:43 Răspunde
  • Postez la patru zile de la ultimul mesaj. Asta pentru ca am tot citit si recitit … Ma regasesc in franturi din vietile voastre. Sunt trista alaturi de voi si tot alaturi de voi nu incetez sa sper intr-o iubire care sa ma implineasca.
    Alice, avem multe in comun, mi-a confirmat-o, daca mai era necesar, si Noi suntem zeite. Si mai sunt un rac sensibil cu doi ingeri care imi lumineaza viata.
    Bine v-am gasit si de aceasta data.

    ela 27 martie 2009 11:02 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Alice Nastase Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title