Serbez azi iubirea mea împlinită. Aniversez azi, în zi cu fundiţe şi inimioare, o iubire simplă şi dezbrăcată de brizbizuri. Iubirea mea întâlnită târziu şi căutată devreme. Iubirea mea întreagă şi rotundă, iubirea mea speraţa şi visată mereu. Iubirea care mi-a adus copilul pe care nu îndrăzneam să-l mai aştept, liniştea pe care nu mai aveam curaj să o chem. În loc de felicitare a zilei de astăzi, aleg fotografia care mă înduioşează cumplit: o fetiţă de numai două zile şi un surâs tulburat, tulburător, de tătic bun şi atent, de iubit minunat şi frumos.
În loc de urare cu fast, va doresc să trăiţi, măcar pentru un anotimp, pentru un an, pentru un timp, o dragoste care să va umple inima atât de desăvârşit, încât să nu mai rămână loc între bătăile ei pentru nicio îndoială, pentru nicio trădare, pentru niciun neadevăr. O dragoste aşa cum mi-a fost dăruită mie.
La mulţi ani, dragii mei, prietenii mei! Şi la nesfârşită dragoste, dragoste, dragoste…
