A venit și… aproape a trecut Sfântul Valentin. Unii am luat sărbătoarea în serios, alții am ignorat-o cu grație, dar, cumva, cu toții am traversat-o purtând în suflet chipul cuiva drag, gândul la o iubire prezentă, trecută sau viitoare.
Îmi răsfoiesc amintirile și încerc să culeg dintre gânduri cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le-am primit de-a lungul vieții. Și descopăr cuvinte tandre, vorbe de drag care m-au făcut să simt fericirea.
„Între mare și cer ești doar tu”, mi-a spus un bărbat pentru care n-am fost, totuși, niciodată de ajuns.
„Între ape, numai tu erai pământ”, mi-a scris cândva, parafrazându-l pe Nichita, un om pentru care pământul nu era, de fapt, singurul liman.
„Ce frumoasă ești tu, cu rochiile tale”, mi-a spus fiul meu, pe când avea doar patru ani.
„Unde sunt eu, ești și tu”, mi-a spus soțul meu, pe când nu era, totuși, decât cu gândul la mine, și sufeream văzând separat frumusețile lumii.
De ce facem declarații răvășitoare atunci când iubirile noastre sunt chinuite și par oropsite de soartă? De ce, totuși, cele mai frumoase cuvinte le așezăm în slujba amorurilor înjumătățite? Iar după ce ne așezăm fericiți în relațiile noastre, cuvintele de iubire… unde se duc, când se duc?!…
Nu, nu pot să cred că cele mai frumoase iubiri rămân cele care nu s-au împlinit niciodată. Nu pot și nu vreau să cred. Și, totuși…
„Fara tine sunt un om mort!”
Cred ca nu e declaratie de dragoste- sau e?
Da’ bine nu-i…
Sigur ca este, ce altceva sa fie?! De dragoste disperata!
Cred ca am primit declarații de dragoste. .multe, puține. .. dar
după o vreme am simțit ca doresc ca locul lor sa fie înlocuit de gesturi mici,de florile mele preferate,de priviri,de aprecieri,de intelegere,de mândria de a fi alături de mine. Da,vorbele dulci ne plac,însă faptele sunt mai importante..sa ne înțelegem din priviri ,sa gândim la fel ,sa zâmbim ,sa pot sa mi așez capul pe umărul său e ceea ce mi doresc. .Și uite au trecut peste 40 de ani…A!era sa uit ..ce poate fi mai minunat decât sa savurez în fiecare dimineață cafeluta în doi..În liniște și amintiri.
Adriana, intr-adevar, vine o vreme cand pretuim mai mult gesturile, chiar daca sunt insotite de taceri. O cafea, chiar si fara cuvinte, bauta cu cineva, poate fi cel mai frumos gest de iubire!
„Esti cea mai frumoasa speranta a vietii mele”…
Te imbratisez, draga Alice!
MonicaV, mi-e atat de dor de tine!!! Te port in inima mea pentru totdeauna!
Mi- e dor sa citesc revista ,,Tango” ,articolele ei frumoase, hrana pentru suflet! Regret ca la Blaj nu o pot gasi la chioscul presei.