fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Lecția recunoștinței. Fără amânare, fă o programare!

de

Una dintre cele mai însemnate lecții ale unei vieți trăite în lumina frumuseții este lecția recunoștinței. Să nu iei nimic de-a gata, ca și cum ți s-ar cuveni. Ci să fii recunoscător pentru ceea ce ai, ca să te poți bucura de fiecare pas, de fiecare culoare, de fiecare detaliu care preschimbă de fapt, o existență într-un miracol.

Mă străduiesc să-mi amintesc zi de zi să mulțumesc nu doar pentru faptul că trăiesc, ci pentru tot ceea ce pot să fac cu atâta ușurință. Pentru că merg și pentru că văd. Pentru că râd și pentru că pot să sar. Pentru că mă joc cu copiii mei și pot alerga cu ei, în parc sau în grădină. Pentru că disting roșul de verde, parfumul de frezie de cel de trandafir, nota fa de fa diez și chiar, din ce în ce mai limpede, pe măsură ce trec anii, binele de rău.

Aș putea să cred că mi se cuvin, toate, dar am priceput că nu e chiar așa. Sunt și oameni care nu se pot bucura de atâtea culori, de atâtea parfumuri sau de pașii aparent atât de simpli ai plimbărilor noastre.

Mi-am amintit de asta, încă o dată, aflând de campania de conștientizare asupra bolilor reumatice, “Fără amânare! Fă o programare!”, adusă și în țara noastră de Liga Română contra Reumatismului și Societatea Română de Reumatologie, sub egida EULAR -The European League Against Rheumatism. Am dat peste însemnele ei într-un mall, în calea a mii și mii de oameni care trebuie să afle, așa cum am aflat și eu, că există 1, 7 miliarde de semeni de-ai noștri care suferă de afecțiuni reumatice, iar numărul celor atinși de boala cronică este în creștere continuă. Ei sunt cei pe care îi doare fiecare pas. Ei sunt cei pe care o strângere de mână îi face să pălească de durere. Ei sunt cei care nu mai pot alerga. Iar dacă prima tentație e să credem că este vorba despre oameni ajunși la vârsta senectuții, atunci ne înșelăm amarnic. Sunt pacienți copii, tineri, maturi…

Dintre cei 1, 7 miliarde, în România, peste 600.000 de persoane de toate vârstele (3% din populație!) suferă de boli reumatice de tip inflamator. Dintre ei, peste 2000 sunt copii, suferind de nemiloasa artrită juvenilă. Dincolo de cifrele oficiale, din cauza lipsei de informare, aceste afecțiuni rămân adesea nediagnosticate sau sunt depistate târziu, lucru care reduce calitatea vieții pacienților și le afectează grav abilitățile fizice.

De ce e important să aflăm toate acestea cât mai curând? Fiindcă, așa cum se întâmplă în fiecare boală, atunci când diagnosticul este pus timpuriu, cresc șansele de a ține boala sub control cu ajutorul tratamentului, de a evita durerile, de a diminua efectele negative ale afecțiunii.

De ce e neapărat să dăm ștafeta cunoașterii mai departe? Pentru că binele se multiplică în bine. Pentru că un consult făcut la timp poate scuti multă suferință. Pentru că nu ar trebui să luăm de la sine faptul că noi putem merge, putem sări, putem zâmbi, ci ar fi minunat să cultivăm în noi recunoștința pentru tot ceea ce avem și, atunci când se poate, să dăm și altora șansa recunoștinței, cu un simplu îndemn: Fără amânare! Fă o programare!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Confesiuni

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title