La bine și la greu. La greu și la bine. Cui mulțumim mai întâi?

Am trăit până acum mai mult sub semnul binelui și tot ceea ce avea legătură cu vreun ipotetic pericol ni se părea ori foarte ușor de înfruntat, ori foarte îndepărtat.

Ne vom iubi la bine și la greu?

Sigur că da! La fel ca în filme: …for better, for worse, for richer, for poorer, in sickness and in health… Nu-i greu să rostești cu patos niște jurăminte, mai ales luat pe sus de solemnitatea vreunui moment cu voal alb, papion și ghirlande de flori pastelate.

Dar la ceas apăsat de autenticele încercări ale sorții, înțelegem și adevărata greutate a promisiunii. A celei făcute față de foarte-aproapele (prea-aproapele?) nostru rămas închis alături de noi între patru pereți. Dar mai ales a promisiunii care ne leagă, cumva, pe neașteptate, de cei dinafara casei. Cei rămași pe baricade pentru ca noi să ne putem retrage în siguranța propriilor cămine.

În zilele acestea de criză și de teamă, au rămas “pe front” oameni care nu ne promiseseră nouă nimic, dar care acum, la ceas de mare încercare, ne ajută cu o dăruire pe care uneori nici măcar nu o înțelegem cu adevărat. Nu doar medicii și cei din sistemul de sănătate, nu dor polițiștii de frontieră. Ci oamenii aceia de care depinde mai departe viața noastră. Oamenii care ne păreau, până acum, invizibili, cărora nu le rețineam niciodată nici chipul, nici numele.

Compania Farmec, pe care eu o urmăresc îndeaproape și-o prețuiesc cu iubire, și-a întors cu noblețe fața dinspre frumusețea exterioară pe care ne-o îngrijește de atâția ani cu eficiență, către aceea dinăuntrul nostru. Și a lansat o campanie de mulțumire către cei din linia întâi și către toți cei care fac fapte bune în perioada de acum. Către oamenii de la care învățăm lecțiile de frumusețe a căror însemnătate primează acum. Frumusețea de a fi om în fiecare zi.

Am primit cu bucurie, cu emoție, cu onoare, invitația de a face propriile nominalizări și o dau mai departe către toți cititorii mei. Cine sunt #oameniicufarmec cărora vreți și voi să le mulțumiți în zilele acestea? În fața cui ne plecăm, cu recunoștință, onorându-le curajul, hărnicia, bunătatea, demnitatea?

Eu le mulțumesc nu doar celor din sistemul medical, nu doar polițiștilor și jandarmilor, nu doar profesorilor și învățătorilor care s-au adaptat, din mers, la sistemul de predare online și care se ocupă, mai departe, cu dăruire, de educația copiilor noștri, cât mai ales oamenilor pe care eu recunosc cu rușine că nu i-am apreciat niciodată până acum, cu adevărat.

Vânzătorilor și lucrătorilor de la supermarketuri. Ei stau la casă, pentru ca noi să fim îndestulați acasă. Ei așază marfa pe raft, cu mâinile lor bune învelite în mănuși, ca noi să o ducem acasă cu bucurie și cu încredere.

Gunoierilor care vin în fiecare săptămână. Sunt niște băieți tineri, harnici, cu siguranță săraci și, din păcate, neșcolți, altfel n-ar fi ajuns să facă o meserie atât de grea, de prost plătită, de murdară. Le sunt recunoscătoare că vin și adună, fără să le fie scârbă, ceea ce noi am aruncat cu dezgust. Mâinile lor cu pielea brună curăță mizeria noastră și devin astfel la fel de sfinte ca ale vindecătorilor.

Le mulțumesc artiștilor care ne-au dăruit frumusețe din belșug, muzică pe gratis, bucurie pe îndelete. Soliștilor și instrumentiștilor care ne-au făcut daruri de armonie, celor care au dat drumul pe apele internetului înregistrărilor lor divine sau care au ieșit în balcoane și au cântat, făcându-ne să-i ascultăm cu ochii în lacrimi. Celor din opere și din teatre care au făcut în așa fel, încât spectacolele lor fără seamăn pe lume să ne țină nouă vibrația și optimismul la cote înalte. Am văzut, în perioada asta, atâtea minunății, încât și dacă aș fi fost bolnavă, m-aș fi vindecat ascultând împletiri de mari voci în armonii scrise de nepământenii care-au bântuit prin marea muzică a lumii.

Le mulțumesc curierilor care ne fac viața cu mult mai frumoasă decât ar fi fost fără ei. Celor care ne aduc cărți sau mâncare, celor care vin și iau de la noi coletele pe care le avem de trimis, celor care ne aduc florile comandate prin telefon. Sunt oameni minunați și buni, curajoși, care se poartă cu responsabilitate – respectând toate regulile de igienă și de izolare – și cu generozitate.

Celor care gătesc pentru persoanele aflate în izolare sau în carantină.

Celor care ne invită la meditații online ca să ne ajute să ne liniștim fricile.

Celor care își găsesc timp să întrebe: Ce mai faci? Ești bine?

Celor care își fac curaj să spună Iartă-mă…

E timpul să învățăm în mod autentic să ne iubim între noi. La bine, la greu, la greu, la bine… Pentru că suntem cu toții legați unii de alții într-un mod splendid și înspăimântător, deopotrivă. Nu mai putem nega asta și, de-acum înainte, nu o vom mai putea nega niciodată. Iar dacă știm de-acum că ne conectează fire nevăzute, că suntem diamante prinse în pânza de păianjen a întregii umanități, de noi depinde dacă alegem să trăim în separare, ca până acum, sau recunoscându-ne unii în alții frumusețea și respectându-ne cu toții curajul, măreția, farmecul din suflet.

#oamenifrumosi #farmecdinsuflet #oamenicufarmec