Cine n-are Iepurași să-și cumpere. Sau să-și inventeze

În familia mea, în copilărie, nu exista sărbătoarea iepurașului de Paște. De fapt, fiind o familie care combina lipsa de venituri cu lipsa de tradiții, lucrurile stăteau destul de puțin festiv, în general. Dar eu am învățat să-mi poleiesc singură sărbătorile cu daruri din imaginație și să răspund mincinos cu zâmbetul pe buze atunci când învățătoarea ne întreba în clasă ce ne-a adus Moș Gerilă sau cu ce ne-am înnoit de Paște.

Minciunile de atunci trebuie să fi fost exercițiile cele mai bune ale ficțiunilor mele. Când mi le amintesc, ca să mă iert mai ușor, îmi spun că, uite-așa, ascunzându-mi tristețile, am ajuns scriitoare. Și apoi, vindecându-le, m-am făcut o mamă atentă, cât pot eu de empatică și de iubitoare. Și mă mai fac și de-acum înainte, fiindcă e loc de creștere în bunătate și înțelegere, ohooo, e loc mult, pentru fiecare dintre noi.

De aceea, nu las sărbătorile să treacă fără cadouri, chiar și când am un buget limitat. Iar anul acesta, din (ne)fericire, n-a fost cazul – căci am intrat în categoria dramatică și imposibil de înțeles cu adevărat din exterior, a familiilor care trăiesc în două țări, a nevestelor cu soți care lucrează în străinătate ca să aibă salariul de 2000 de lire făcând aceeași muncă pe care o făceau aici pentru 2000 de lei, a celor care își externalizează serviciile în timp ce-și smulg inima din piept de iubire întinsă peste granițe. Dar aceasta este o altă discuție pe care n-o deschid aici, căci e nepotrivită cu lumina sărbătorii.

Deci, ce ne-a adus Iepurașul de Paște? Nu pot să înșir aici tot ce am primit – bunătăți și delicatesuri, ciocolată și cafea bună, zorzoane cu sclipici și haine noi pentru vara care tocmai a venit în termometre. Și ne-a adus, evident, iepurașii lui Kieran Larwood din cărțile cu personaje iepuri, de care noi suntem atât de îndrăgostiți, încât nu mai putem trăi fără ele și le citim și răscitim, și-n română, și-n engleză, până s-o îndura autorul să mai publice și alte volume din Saga Celor Cinci Tărâmuri. Paz, Podkin și Pook sunt un fel de Ilona, Victor și Iza, și tare m-am bucurat când am găsit la un magazin bun cei mai pufoși iepurași din lume, potriviți să fie ținuți în brațe când copiii dorm sau așezați lângă jucăriile cele mai iubite, de care fetele și băiatul meu nu se despart, încă.

Și n-am rămas nici eu pe dinafară! Mie mi-a adus și-o altă carte a lui Kieran, The Peculiars, fiindcă vreau să citesc tot ce prind din ce a scris autorul cel talentat. Și un program excepțional de masaj facial, pe care să învăț să-l fac singură ca să-mi mențin conturul și tonicitatea feței – dar despre asta vă voi povesti într-o altă postare viitoare – alături de cremele excepționale din gama antirid Gerovital H3 Hyaluron C, pe care le folosesc cu bucurie, cu încredere, cu plăcerea de a-mi dărui câțiva ani în plus de frumusețe și de tinerețe. Crema antirid de zi și, desigur cea de noapte, tubul cu aplicator pentru crema contur de ochi și de buze și neprețuitele fiole cu acid hialuronic și vitamina C.

Cremele Gerovital de la Farmec sunt cremele pe care le-am testat într-o doară, în urmă cu câțiva ani, din dorința de a mă aduna nostalgic sub alegerile mamei sau ale bunicii, și am descoperit produse moderne, excepționale, create în laboratoare științifice de mare performanță, care înglobează cercetări vaste, făcute cu expertiză internațională. Ca pentru chipul meu pe care se aștern semnele fără cuvinte ale râsului și-ale plânsului, ale emoțiilor din rugăciuni spuse în mai multe limbi ale pământului, căruia îi mulțumesc că ne poartă mai departe prin univers, către ziua și viața de mâine, către noi cei din ce în ce mai luminoși, către bucurie, către poezie.

Vă spun „Hristos a înviat!”, cu credința că El învie în fiecare zi în care și noi facem o faptă bună sau înălțăm un gând de iubire, fiindcă darurile bogate sunt pentru sărbători, iar sufletele bogate pentru fiecare zi.