Sunt fericită întotdeauna pentru primele întâlniri care îmi mai sunt date. E o formă de tinerețe pe care mi-o păstrez astfel, dar și o sursă inepuizabilă de bucurie. Caut noul în muzică și-n inimă, în muzee, în cărți, în străzi, în oameni și-n destin. Umblu ca beată după spectacole pe care nu le-am văzut niciodată, după opere pe care le văd prima oară puse în scenă, deși până atunci doar le-am visat. Aștept frisonant filme și cărți care n-au fost scrise încă și, câteodată, întâlniri de dragoste cu oameni care încă nu s-au reîntrupat.
Și chiar dacă poate părea ciudat, cred că acum, la cincizeci și hăt de ani, mi s-a întâmplat să aud pentru prima dată în imnul național nu doar primele strofe, care se cântă mereu și pe care le știm cu toții pe dinafară, ci și ultima strofă a poemului lui Andrei Mureșanu, strofa a unsprezecea, care nu se cântă prea des:
“Preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!”
Iar asta s-a întâmplat la recepția oferită de Ambasada României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pe data de 16 decembrie 2025. O recepție în onoarea Zilei Naționale, dar și a președintelui aflat într-o scurtă vizită în Regatul Unit.
Și am trăit atunci încă o premieră, pentru mine mai emoționantă decât toate la un loc: am auzit-o cântată, în prezența ES Doamna Ambasadoare Laura Popescu și a Președintelui României, domnul Nicușor Dan, de glasul splendid al fiicei mele, Ilona Sofia Nastase.
Vreau să las aici fragmentul acesta de mândrie și întregul acesta de lumină. Să nu se piardă, să nu se risipească. Sunt tânără, cât încă mai am atâtea lucruri de trăit și de simțit pentru întâia oară.
Tag-uri:
Ambasadă · Ilona Sofia Năstase · imn · întâia oară · Nicușor Dan · premiere · recepție · tinereteCategorii:
Confesiuni
