„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Jumatate de luna, jumatate de inima

de

Drumuri inalte. Zboruri prelungi. O jumatate de luna pe cer. Descrescatoare. O jumatate de inima in piept. Sfartecata. 

Am ajuns in Israel,  unde stelele clipocesc cald, a primavara. (Dar mie mi-e inca dor de ninsoarea de noaptea trecuta, si vor mai trece anotimpuri peste gandul meu pana sa invat sa uit, la fel de repede cum stiu sa iert.)

O stewardesa frumoasa si blonda s-a oprit langa mine sa-mi vorbeasca, cu drag, despre cartile mele. Am ridicat privirea mirata, intrebandu-ma cum de m-a recunoscut sub gluga, sub genele nerimelate, sub cearcanele nesomnului adunat cu migala. „Esti atat de trista”, mi-a spus, iar eu am zambit, ca s-o contrazic. „Esti  trista  in  carti  si  pari  trista  si-acum”, mi-a soptit din nou, adunandu-ma intr-o privire. Apoi m-a invatat cum sa ma rog in Tara Sfanta:  „O singura rugaciune. O singura dorinta. Gandeste-te bine!”, mi-a spus. Si a plecat, ca un inger blond, spre coada avionului.

Nu pot sa adorm, desi sunt istovita de drumuri si ganduri. Jumatatea de luna imi bate drept in jumatatea mea insangerata de inima. Incerc sa-mi adun rugaciunile intr-una singura. Incerc sa-mi adun tristetile intr-o speranta unica. Incerc sa gasesc un singur cuvant despre tot ce-mi doresc. Si nu sunt in stare. Ce sa cer mai intai? Ce poti sa ceri mai intai?! Dragoste? Lumina? Credinta? Noroc? Bunatate? Speranta? Imi revine obsedant in minte numele lui, numele interzis. Si oftez, cu sufletul ingenuncheat. Ma apropii de vise si tac.  Plang pios. Alunec in somn cu credinta.

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Sa fie drumuri bune in Israel, drumuri care sa se astearna in randuri, randuri care sa se astearna in noi. Nu cred ca s-a inventat gluga care sa poata ascunde zeita de sufletele sensibile 🙂 Si daca ne-am pricepem sa ne inventam rugaciunea unica, rugaciunea vrajita, ascultata si implinita… Atunci s-ar rostogoli peste noi toata lumina si s-ar odihni un pic dorurile.

    amalia 15 februarie 2009 5:33 Răspunde
  • suntem cu tine alice…

    meninne 15 februarie 2009 5:59 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Poate ca pasind pe pamantul Sfint vei gasi si inspiratia pentru rugaciunea ta.Si speranta se va transforma cu siguranta in certitutdine si iubire si bucurie…
    Vreau sa ai inima deschisa sa poti primi ceea ce iti poate oferi acel tarim ….
    suntem cu tine!

    diana 15 februarie 2009 8:53 Răspunde
  • Gandeste-te bine Alice…
    O singura dorinta care sa le cuprinda pe toate. Eu as cere sanatate, e singura care conteaza, singura cu care poti sa le faci pe toate celelalte. Fara sanatate n-ai fi nimic, nimic, nimic!
    Iti doresc intelepciunea de-a alege cu inima.
    Te imbratisez, cu sfintenie, draga mea Alice.

    vio 15 februarie 2009 9:50 Răspunde
  • Buna dimineata va zic si eu.Am intrat in biserica zilele trecute si am tacut cu mintea, cu sufletul.N-am stiut nici eu ce sa cer, doar am ridicat ochii spre icoanele de sus cu un singur cuvant pe buze:Ajuta-ma!Si mi s-a raspuns tot cu tacere, cu privirile nemiscate ale lui Dumnezeu, care m-a ajutat mereu.
    Alice, te imbratisez cu prietenie si cu jumatatea mea stanga…
    Va imbratisez cu mult drag pe toti.

    rosanne 15 februarie 2009 10:02 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata…

    alice, vorbeam ieri cu fetele despre Tatal nostru… sa-i ceri atat: „faca-sa voia Ta”… dumnezeu stie ce ai tu nevoie mai bine decat tine. O sa vezi.
    Aduc palmele a ruga cu tot dragul pentru tine, alice… vezi… suntem cu tine! de aici, de acasa!

    buna dimineata rosanne si toate dragele mele.
    bem o cafea?
    draga mea, rosanne… eu iti spun ca atunci cand viata ma loveste, oamenii, durerea, ruga mea este Tatal nostru… si ma inalta si ma alina si ma ajuta. nu cer… n-am cerut niciodata nimic, nimanui… iar in fata Domnului sunt atat de mica!

    ganduri de bine si de dot pentru toate zeitele… cu dedicatie speciala pentru cele care, va stiti, imi sunteti deja la suflet…
    haideti la cafea!

    pisica 15 februarie 2009 10:13 Răspunde
  • dalila, ti-am citit mesajul… si-ti spun: daca e nevoie sa ma lupt cu tine, pentru tine, o voi face… pentru ca imi pasa.
    si e valabil pentru toate zeitele de-aici care mi-au atins inima (da, rosanne, si tu si cele care inca nu s-au trezit, dar le astept)

    pisica 15 februarie 2009 11:24 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu.
    Alice, draga mea, iti doresc sa iti gasesti linistea de care ai nevoie. Sa te intorci cu speranta si cu credinta in suflet. Iar atunci cand nu avem cum sa cuprindem intr-o singura dorint ceea ce vrem sa cerem, e de ajunsa sa cerem doar ajutor. Si Dumnezeu intotdeauna ne va intinde mana Lui. Trebuie doar sa credem. Sa crezi.
    Te strang la sufletul meu, Alice.

    Buna dimineata!

    alyce 15 februarie 2009 12:06 Răspunde
  • E atat de frumos aici! Aranjam carti pe rafturi in standul Romaniei, am venit pe jos, infruntand primavara, lumina si setea de dragoste inflorita, nebuna… Si mi s-a facut dor de iubirile mele adevarate si certe, de Nouria si de Ionut, care au fost cu mine la Frankfurt, de Simona mea, de voi, prietenii mei adevarati. Va imbratisez, va multumesc, va sarut.

    Alice Nastase 15 februarie 2009 12:11 Răspunde
  • Si eu te sarut Alice,si eu te imbratisez! Sa-ti fie ziua de azi linistita si implinita.Ma gandesc cu mult,mult drag la tine>Sper sa simti asta!

    Cora 15 februarie 2009 12:19 Răspunde
  • Te imbratisez, Alice! Sa-ti fie bine, sa-ti linistesti sufletul !

    Cristina Socaciu 15 februarie 2009 12:22 Răspunde
  • buna dimineata de aici de sub ninsoarea lui Alice!

    ieir n-am putut sta cu voi prea mult la cafea si ceai si ganduri si m-am simtit atat de vinovata de parca as lipsi de la intalnirea sufletelor dragi. revin, revin promit pisica, alyce, rosanne, corina, valin, cora, iana, bia, de a valma, dalila, ….Alice.

    si mie mi e dor de prieteni adevarati, Alice
    Si acolo in tara sfanta roagat te si pentru noi

    raluca 15 februarie 2009 12:24 Răspunde
  • Te imbratisez, Alice, fie ca primavara, lumina si dragostea inflorita sa te insoteasca de-a pururi! Ce n-as fi dat sa fiu cu tine, sa revad minunatiile acelor locuri sfinte! Imi doresc sa-ti gasesti linistea…Noi te asteptam, ca intotdeauna!

    Simona Radoi 15 februarie 2009 12:39 Răspunde
  • buna dimineata alice, buna dimineata lisa-alyce, buna dimineata raluca.
    si eu sunt prin casa, ca un titirez, dar revin… sunt cu voi toti.

    pisica 15 februarie 2009 12:39 Răspunde
  • Nu mai stiu unde am citit, dar cineva cu har si dar a spus „Doamne, da-mi Tu, ca poate eu nu stiu ce sa cer.” Mi se pare rugaciunea suprema, incredintarea definitiva in mainile Cuiva care stie ce e mai bine pentru noi toti si ne iubeste asa de mult, ca ne lasa sa gresim.
    Roaga-te sa-ti lumineze mintea si sufletul si vei sti.

    Livia 15 februarie 2009 12:40 Răspunde
  • Am zburat cu tine…. sunt cu tine…. in inima ta, si azi ne rugam impreuna pentru LINISTE , pentru linistea sufletului tau, care inseamna acceptare, iertare, inaltare,
    lumina ,dragoste = FERICIREA ta , Alice …
    Fie-ti drumurile cu rost, cu dragoste, cu liniste, cu inaltari……
    te asteptam acasa, noi toti cei ce te iubim….si suntem multi….

    monica 15 februarie 2009 12:57 Răspunde
  • multumesc Livia… eu am spus-o si iana a completat superb cu iarta-ma asa cum iert si eu!

    pisica 15 februarie 2009 12:57 Răspunde
  • Buna dimineata,vin si eu la cafea cu voi.
    Alice,ce mult ma bucur pt tine !!! Da,da,stiu si eu,cand am ajuns prima oara in Israel,cu ani multi in urma,cineva mi-a spus ca nu -mi pot pune decat o singura dorinta.
    Si tot drumul,ochii mei au ramas inchisi,cautand lumina adevarului unei singure intrebari:ce-mi doresc mai mult ??? Sanatate,bucurii,belsug,prieteni,iubiri,un loc sigur de munca(pe-atunci erau mai mari schimbari in sfera asta !),liniste ????Sa ma rog pt parintii mei si pt binele lor???Greu,greu,si,intr-adevar,te inteleg ,Alice.Nu ai cum sa ai o singura dorinta,una singura…..Daca acum cineva intreaba „care e singura ta dorinta ?” sigur spunem,fiecare dintre noi ce avem in aceasta clipa in suflet si minte.Dar peste o secunda ,ne mai amintim si asta,si ailalata,si….tot asa….toate,dorintele sunt de fapt importante….
    Si da,da,doamne ce m-am mai rugat „faca-se voia ta „….Pentru ca noi,ne putem dori orice in lumea asta,dar numai Dzeu,in marinimia lui ne analizeaza sufletul si ne implineste sau nu vrerea….
    Sa va spun care a fost totusi dorinta mea,in fata Mormantului Sfant ????
    Mi-am adunat sufletul in mainile impreunate in rugaciune,in lacrimile care fara sa le chem mi-au inundat fata si mintea si inima….Lacrimi de multumire,de liniste,de binecuvantare…lacrimi de pace,de impacare cu mine insami….
    Da,am spus atunci,pe Pamant Sfant ” Doamne,stii ca nu pot avea o singura dorinta.Nu pot,de aceea,in acest moment nu ti-o pot spune pe singura ,ci doar pe cea mai draga sufletului meu….Doamne,acolo unde o fi Cris cel drag,fa-l fericit ! Da-i dragostea pe care eu i-as fi putut-o da,da-i bucuria clipelor pe care impreuna le-am fi avut,da-i sanatate,da-i tot binele din lume….O,doamne,nu voi inceta sa-l iubesc pana la moarte,si dincolo de ea…..Si,doamne,daca nu-i este bine ,daca nu este fericit,adu-l doamne la mine si -i voi implini si -i voi intregi fericirea.”…….Apoi,bineinteles,m-am rugat si pentru toate celelalte pe care le purtam in suflet,in lacrimi,in rugaciunile mele:sanatate,speranta,binele celor apropiati sau nu.M-am rugat si pt dusmani,sa le fie si lor bine,sa nu mai aiba grija mea….
    Dar,da,ma intorc acum in timp,dupa ce am citit ce a scris Alice,si,intr-adevar ma minunez ,ca si eu am spus de fapt ,o singura dorinta….Implinita iata,dupa multi,multi ani….
    Alice,Totul este Sfant acolo…..Cere si pentru noi iertare…Iertare pt ganduri,pt vorbele pe care cu prea mare usurinta le spunem,iertare pt faptele pe care de multe ori le dorim bune,dar nu ne ies chiar asa ,pt pacatele stiute si nestiute,marturisite sau nu….Dumnezeu,in Marinimia Lui,ne va ierta,sunt sigura de asta…
    Eu,azi,ma rog mult pt tine,pt succesul expozitiei la care esti invitata,pt succesul tau,pe care-l meriti din plin.
    Eu,azi,ma rog,pt voi,toi prietenii mei de aici,pt Rosanne cea blanda,pt Cristina Socaciu cea cu prea mult suflet,pt Corina si minunea ei blonda,pt Nina si rugaciunile ei frumoase,pt Valin si minunea cuvintelor lui pe care fiecare dintre noi,femeile le vrem si le cersim si de la barbatii nostri,pt Costi,de care mi-e dor,pt Cora si linistea ei din care si noi putem invata.Pentru Alyce si prietenul ei aflat in suferinta,pt Catalina cea inteleapta….
    Ma rog pt Iana si tiza mea draga Ana,si restul ,mai noi pe aici,dar pe care le imbratisez cu mult drag si le doresc sa ramana aproape de noi,de Alice,de Tara asta Minunata.
    Ma rog pt Cris drag pe care-l iubesc,da,asa cum stiti si voi,pana la stele si dincolo de ele…
    Ma rog….

    anna 15 februarie 2009 13:01 Răspunde
  • buna dimineata..desi e tarziu…alice am visat jumatatea ta de luna, insangerata, nemiscata deasupra apelor.cautam si eu ca si tine raspunsuri, sau intrebari; nici nu mai stiu.m-am trezit din vis ca din moartea,cu sufletul atarnand greu de o geana…am sa pornesc cu pasi mici, sovaielnici spre biserica,caci imi incoltesc iar ganduri sterile ca buruinile intr-o gradina cu lacramioare.
    pisica mea draga sper sa nu mai fie nevoie de duc lupte sangeroase…sa vin sa bem ceai linistite si sa mancam prajiturile…

    alice cere sa-ti de-a Dumnezeu putere..si eu am sa cer iertare…( cat de dureros de trista te simt zeita,cat as vrea sa alung din ochii tai toti norii)

    dalila tua 15 februarie 2009 13:07 Răspunde
  • anna, plecaciunile mele… numai un suflet nobil, asa cum simt ca ai, putea sa ceara totul printr-o dorinta si nu pentru el ci pentru celalalt.
    caci asta inseamna iubirea de care ne-a spus Iisus… cand iubesti accepti si daruiesti, nu ceri.
    multumesc mult pentru ca ai impartasit asta cu noi.

    pisica 15 februarie 2009 13:10 Răspunde
  • Anna, iti multumesc a mia oara, pentru rugaciunile tale.
    Sunt cu voi azi. Sunt cu voi chiar daca ma zbat intre febra, multe pastile si cani fierbinti de ceai. Ma simt rau azi, dar imi e bine cu voi.
    Va imbratisez pe rand, pe toti.

    alyce 15 februarie 2009 13:14 Răspunde
  • buna dimineata, dalila.. uite, ceaiul e gata, sufletul cald se imparte felii… jumatatea mea de inima, cea coapta ieri cu ciocolata si ghimbir o impart si cu tine… felia cea mare sa-ti fie tie si reazem si sprijin si dor si putere.. si lui alice, bineinteles, mai ales, buna nostra gazda care uite, printre lacrimile ei ne lasa sa fim cu ea, prin ea… imperfecte si nebune… jumatate zeite…
    da, noi suntem numai jumatate zeite… ea este intregul.

    pisica 15 februarie 2009 13:14 Răspunde
  • lisa mea… sa te faci bine… din jumatatea mea de inima, ai si tu felia da, dar stii, nu-i asa?

    pisica 15 februarie 2009 13:15 Răspunde
  • Iti multumesc, pisicuta mea. Iti multumesc.

    alyce 15 februarie 2009 13:20 Răspunde
  • chiar nu ai de ce, Lisa… gandeste-te ca meritul iti apartine… ai spus si tu o vorba buna, ai facut si tu un gest mic pentru pisica… 🙂

    pisica 15 februarie 2009 13:29 Răspunde
  • anna, atat de frumos…

    Simona Radoi 15 februarie 2009 13:45 Răspunde
  • Multumesc, Anna… Ma rog si eu pentru noi toate, ma rog pentru sufletele noastre, pentru iubirile noastre, nu v-am uitat pe nici una in rugamintile mele…
    Si ma rog frumos pentru el, asa cum am facut-o de cand l-am intalnit, asa cum voi face mereu… si stiu ca si el se roaga pentru mine si simt asta…

    Cristina Socaciu 15 februarie 2009 14:01 Răspunde
  • Am incercat sa postez ceva inca de dimineata, dar nu sunt sigura daca ati putut citi rindurile mele, asa ca mai incerc o data.

    # Dea Valma Says: Your comment is awaiting moderation.
    February 15th, 2009 at 11:02 am

    Citeva rinduri special pentru Alice Nastase:

    Mi-am depus sufletul in palmele tale fierbinti
    Si tu m-ai inaltat catre cer, catre sfinti
    mai departe de nori, mai aproape de stele
    si m-ai depus pe planeta nebuna a dragostei mele:
    o jumatate de luna albastra.
    Inima mea a devenit jumatate din inima noastra…
    Intr-o zi am pornit in zbor catre soare
    Tot mai aproape de fierbintea-i chemare.
    Dogoarea lui mi-a ars aripile de dor
    Si preschimbata-am fost in simplu muritor.
    Si-am alunecat tacut printre stelele ce suspina
    Si-am cazut si mi-am frint jumatatea de inima.

    Si pentru voi toti, ecouri ale sufletului meu, citeva vorbe ce m-au bucurat mult:
    “Yesterday is history, tomorrow is a mistery, but today is a gift, that’s whay is called the present.” (e o replica dintr-un filma de desene animate – Kung fu Panda)

    Si unul dintre motivele pentru care eu iert multe suflarii masculine 🙂 Melodia sufletului meu, pe versuri de Adrian Paunescu, cintata de Nicu Alifantis:

    http://www.trilulilu.ro/Alycia/1fbf772c47cc89

    Dea Valma 15 februarie 2009 14:09 Răspunde
  • Am citit (pagina anterioara) ca va place Geo Bogza.Si mie…Intr-o emisiune TVR , realizata , pe atunci, de Florin Piersic, actrita Valeria Seciu a recitat o poezie de Geo Bogza,”Prunul”.Am cautat mult aceasta poezie,n-am gasit-o.Poate ma ajutati voi.Este superba.
    Sunt aici, va citesc si va trimit gandul meu bun….

    Costi 15 februarie 2009 14:38 Răspunde
  • „http://www.youtube.com/watch?v=rCMOAqs1nnI”

    Shakira – La despedida

    din Dragoste in vremea holerei…

    Cristina Socaciu 15 februarie 2009 14:50 Răspunde
  • dragele mele, bunele mele, zanele mele… nu v-am parasit, sunt prin vecini, la ionut, sa gatim si sa ascultam muzici vechi…
    voi pe unde sunteti?

    pisica 15 februarie 2009 15:42 Răspunde
  • Pranz linistit cu copiii la o gradina botanica mare, curata, neinverzita dar primitoare.Am intrat la un planetarium, ne-am asezat pe fotolii moi , cu capul pe spate, cu telefoanele inchise…Am calatorit virtual pe bolta cereasca, ne-am descoperit cu bucurie copilareasca constelatiile…’asta e a mea, eu sunt fecioara…”si asa mai departe.O voce calda ne povestea despre cele mai luminoase stele din fiecare colt de cer, despre prinderea lor in niste roiuri cu nume de cod M47, M48…In constelatia mea sunt cele mai multe roiuri de stele…Apoi ne-a demonstrat cum putem avea surprize cand ‘e vorba „de necunoscut.Cu ochiul liber vedeam o singura stea pe cer, punand un binoclu in fata ochilor observam cum ea era , de fapt, formata din doua bucati de stea care se atrag foarte tare, atat de tare incat par una.Cu telescopul fiecare dintre cele doua stele, se despartea in alte doua …La inceput am crezut ca-i una, stiinta ne-a demonstrat ca-s patru jumatati…
    Am invatat astazi ca fiecare om, ca si fiecare stea, poate fi ceea ce nu se vede, poate avea jumatati stangi si jumatati drepte, poate fi gasita la o distanta de mii de ani lumina…

    rosanne 15 februarie 2009 16:35 Răspunde
  • 🙂
    oare pot sa spun si eu, rosanne, ca fiecare zeita de-aici, din casa lui alice suntem de fapt jumatati legate de iubire, intelegere?
    ca daca ne privesti din afara suntem una, dar ne leaga nevazute fire si ne multiplicam?
    pot? imi dai voie?

    pisica 15 februarie 2009 16:42 Răspunde
  • Delirand in febra mea, am adormit. Si m-am trezit pe taramul viselor frumoase, a iubirilor de o vesnicie. De doua vesnici…Si pe cararile luminate de cel mai stralucitor soare, am gasit o sticlute. Si cum parca imi este destinat si permis sa gust din toate sticlutele povestilor, viselor, lumii, facandu-ma ba mare, ba mica, lacoma am dat-o pe gat. Dar de aceasta data transformarea nu se facuse la nivelul centimetrilor. Ma cuprinsese o stare de euforie, ca dupa o pastila de extasy. O stare ce ma conducea in cele mai frumoase povesti, in cele mai frumosae intamplari. Dintr-o data, totul devenise atat de simplu. De usor. Iar ce nu avea rezolvare nu conta. Si traind asa, rupta de realitate, ma gandeam sa imi abandonez definitiv trupul ce se afla sub stapanirea frisoanelor.

    Dar eu, cum sunt experta sa fiu somnambula, am fugit atat de repede din vis. Si m-am trezit in patul meu infierbantat de mercurul ce se agatase la 39 de grade. Am incercat sa inchid ochii, sa caut din nou drumul spre taramului viselor, dar uitasem sa arunc in urma mea pietricelele lui Hansel.

    alyce 15 februarie 2009 17:04 Răspunde
  • Asa este, Pisica, suntem jumatati de suflet mare, intreg, necuprins cu vederea…si asteptam ultima faza a lunii noastre, a celui de pe urma patrar.

    rosanne 15 februarie 2009 17:06 Răspunde
  • Wonderful tonight Eric Clapton

    It’s late in the evening; she’s wondering what clothes to wear.
    She puts on her make-up and brushes her long blonde hair.
    And then she asks me, „Do I look all right?”
    And I say, „Yes, you look wonderful tonight.”

    We go to a party and everyone turns to see
    This beautiful lady that’s walking around with me.
    And then she asks me, „Do you feel all right?”
    And I say, „Yes, I feel wonderful tonight.”

    I feel wonderful because I see
    The love light in your eyes.
    And the wonder of it all
    Is that you just don’t realize how much I love you.

    It’s time to go home now and I’ve got an aching head,
    So I give her the car keys and she helps me to bed.
    And then I tell her, as I turn out the light,
    I say, „My darling, you were wonderful tonight.
    Oh my darling, you were wonderful tonight.”

    melodia este postata la Ionut, cu care m-am bucatarit astazi… si este un dar pentru Lisa, rosanne, raluca, dalila si alice (ordinea este pur aleatorie)… sa dea Dumnezeu sa aveti parte de vorbele acestea mereu, de la cel meritat, bun si asteptat.

    pisica 15 februarie 2009 17:11 Răspunde
  • eu sunt departe, ratacesc iar in intuneric si incerc sa-mi alung gandurile, sa le golesc de sensuri…sa nu mai simt nimic. incerc sa ma amagesc ca e doar hipoglicemia care imi da tarcoale, ca de aia sunt trista…dar am asa senzatia ca tristetile mele au alte radacini.
    incep sa obosesc sa mai lupt, sa mai sper si mi-e atat de ciuda pe mine ca am devenit dependenta de dragostea asta,de barbatul asta. cum am putut? iubirile frumoase sunt doar in visele mele, aici pe pamant nu stiu eu sa le caut, nu stiu eu sa le pastrez…poate nu stiu eu sa iubesc…
    ma rog incet ca luna rosie din visa sa nu fie singura jumatate din inima mea…
    maine, peste o saptamana, peste un anotimp o sa fiu iar vesela,o sa sper iar, o sa-mi cante sufletul de bucurie printre florile de cires…
    ma ispiteste tot mai mult gandul resemnarii, sa faca viata ce vrea cu mine…

    dalila tua 15 februarie 2009 17:16 Răspunde
  • daca am uitat pe cineva, iertare… azi am dor de brate calde, de lapte si soapte… azi sunt mai mult pisica decat om… si-as vrea sa torc de drag.

    Lisa, iti aduc un ceai de descantat febra? O mana rece pe tample?

    pisica 15 februarie 2009 17:17 Răspunde
  • dalila… yes, you look wonderful… pe sufletul meu, acolo unde mi-ai intrat cu vorbe bune, cu tristeti, cu borges… cu tot ce esti tu.

    iubirile frumoase inseamna sa dai, sa te dai si atat. eu asa vad lucrurile de pe partea asta a mea de baricada, unde uneori… uneori… dar niciodata pe de-a-ntregul.
    si stiu, o sa fie si soare si bucurie… si oare nu spune borges sa te bucuri ca este?

    pisica 15 februarie 2009 17:21 Răspunde
  • „Toti stiu sa caute locul mirific sub cerul
    cu greieri auriferi.
    Vai tie, femeie, zice Metafora, ca pietre se
    inalta brusc, din memorie, si te ranesc,
    ca si cum ai fi sfarmat cantecele sub
    talpile tale.
    Nelinistea iti tremura in brate,gata mereu
    sa sacrifici nefericita fericire de a sti mai
    mult, de a vedea mai departe!
    Sa ai in auz rasuflarea de moarte a constelatiilor,
    gafaitul tragic si mistic al cerului
    si sa gandesti indurare, ca si cum ai raspunde
    tu insati
    de aceasta continua nastere,
    de aceasta continua moarte!
    Toti pot sa intrebuinteze frunzele trecatorului
    Timp, pline de freamatul, de roua stralucitoare.
    Tu, zice Metafora, femeie fiind,
    trebuie sa faci dintr-o frunza,
    oricat ti-ar fi de greu,
    o limba de privighetoare
    si sa-l povestesti pe Dumnezeu,
    pentru a fi crezuta ca desavarsesti.”
    (Victoria Ana Tausan, Zodie)

    rosanne 15 februarie 2009 17:29 Răspunde
  • Rosanne, ce frumos si ce adevarat, jumatati care se pot gasi la mii de ani lumina. Dupa care tanjim, in visul vostru de a deveni un intreg, a caror departare ne doare.

    Buna ziua dragele mele, beau o cafea alaturi de voi. Si e ciudat cum aici, citindu-va, imaginandu-va simt cum se umplu goluri dureroase din fiinta mea.

    Pisica, ne recomandai o carte, ceva cu Floare de zapada, te rog mult mai spune-mi o data numele corect, as vrea sa o caut.

    Alyce, te salut, ai grija de tine si nu iesi din casa, iti tinem noi de urat.

    Anna, ce frumos ai stiut sa te rogi… mi-ai dat o lectie, iti multumesc.

    Alice, sper ca minunea Tarii Sfinte sa iti aline suferintele, sa iti vindece ranile, sa iti dea increderea ca viata ta va deveni un intreg. Ma rog pentru tine de aici, pomeneste-ne te rog intr-o rugaciune acolo.

    Simona Ioana 15 februarie 2009 17:31 Răspunde
  • Am gasit poezia care aduna toate gandurile noastre, despre stele si cer, fericire si nefericire, femei si barbati deopotriva suntem…

    rosanne 15 februarie 2009 17:31 Răspunde
  • frumoasa poezie, rosanne… multumesc.
    Simonaioana.. cartea e asa: Floare de zapada si evantaiul secret de Lisa See aparuta in editura Rao…bun venit si bun gasit… si tie… stiu ca m-ai plimbat prin zapezi… te imbratisez si pentru asta.

    pisica 15 februarie 2009 17:40 Răspunde
  • draga mea pisica stiu ca dragostea nu cere nimic in schimb…ca iubesti si gata..si eu m-am impotrivit lunii intregi si iubesc un barbat despre care lume imi spune ca nu e pentru mine( de parca ar stii lumea cine e pentru mine?)..si sunt fericita ca inca pot sa iubesc, ca sufletul meu nu e de piatra si privirea mea mai vede soarele si florile si oamenii…
    dar atata plang in ultimul timp….atata caut si cautarile mele nu mai au final, nu mai gasesc raspunsuri, mi-e sufletul greu si nici lui Dumnezeu parca nu mai am curaj sa-i cer iertare, sa ma elibereze…

    dalila tua 15 februarie 2009 17:51 Răspunde
  • pai draga si buna mea dalila, daca el este, ii daruiesti iubirea ta, iarta-ma dar unde-i baiul?
    de ce sa fie sufletul tau greu? cum sa te ajut sa gasesti ceea ce cauti?
    iarta-ma, pun si eu intrebari, dar nu am dreptul… sincer, as vrea sa ajut tristetii tale sa se risipeasca… de-aia ma zbat.

    pisica 15 februarie 2009 17:54 Răspunde
    • Am muncit, cu folos, in standul Romaniei din targul de carte de la Ierusalim. Am asezat pe raft mai intai cartile altora, si apoi pe-ale mele, dar m-am mandrit ca stam si noi acolo, langa cei mari si bogati si iscusiti in ale businessului de carte. Eu nu am decat dragostea mea si cuvintele mele si ma mir mereu, fericita, cand izbutesc sa ma inalt mai presus de conventii, cand pot sa primesc recunoastere, chiar si fara sa am abilitati manageriale sau de public relations…
      Si dupa aceea mi s-a intamplat o minune. Domnul Tesu Solomovici, un scriitor de origine romana, s-a oferit sa vina cu noi in cetate, sa ne conduca acolo unde tanjeam sa ajung, dar nu visam sa-mi fie dat chiar azi, in zi sfanta de duminica.
      Am fost la Sfantul Mormant si am sarutat lespedea sacra. Am atins cu palma si cu sufletul zidul plangerii. Si m-am rugat. O singura rugaciune pentru mine, care sa cuprinda tot ce-mi doresc pentru mine si pentru copiii mei. Si stiu ca Dumnezeu va face cum va fi mai bine.
      Va gasesc aici, prietene ale mele, camarade voi intre voi, femei minunate, barbati neasemuiti. M-am rugat si pentru voi si ma voi mai ruga, dar am cerut deja in numele vostru liniste si dragoste si speranta.
      Ieri, inainte sa plec, am plans. Am tinut-o in brate pe Nana spunandu-i cat de dor imi e de ea si cat imi doresc sa anulez plecarea in Israel. Apoi, la birou, am imbratisat-o pe Nouria plangand si i-am spus ca nu mai vreau sa fac drumul asta, ca mi-am gasit intelesurile altundeva. Iar azi imi e cumplit de rusine si as vrea sa fiu iertata pentru ezitari. Fiindca am primit deja atat de multa lumina, atata fericire- si stiu ca acesta e doar inceputul! Trebuie sa ma dezvat sa cred ca stiu ce e bine pentru mine. Sa spun, cu credinta, Faca-se voia Ta, Doamne, du-ma unde vrei, caci acolo mi-e drumul, unde-mi poruncesti sa ajung. Si daca mi-e dat acest drum, inseamna ca a fost voia Ta, porunca Ta.

      Alice Nastase 15 februarie 2009 18:26 Răspunde
  • vine ,pleaca…asa-i munca lui ( il poarta pe drumuri) si-n clipele alea cand nu e langa mine ma napadesc toate gandurile negre…mi se face dor de el,la ochii lui, de zambetul lui, de mirosul pielii si de saturarile de dimineata….ma chinuie uneori gandul ca nu ma mai iubeste si gandul asta absurd imi fura toata energia, toata bucuria, toata viata…

    dalila tua 15 februarie 2009 18:19 Răspunde
  • as vrea sa invat sa iubesc si eu curat, fara indoieli , fara zbucium…as vrea sa invat mai intai sa ma iubesc pe mine….

    dalila tua 15 februarie 2009 18:30 Răspunde
  • Dalila tua, e greu sa faci fata unei iubiri ce te consuma, ce nu iti ofera liniste. Stiu cum e. E cumplit de greu. Dar nu poti rezista la nesfarsit. Te distruge. Am avut si eu candva o iubire asemanatoare cu a ta. Si in cele din urma am cedat. Nu am mai facut fata orelor de neliniste, petrecute departe de el. Eu ma rog sa iti gasesti linistea, si ca toate gandurile negre sa se spulbere. Iubestel cum stii tu, si bucura-te de iubirea lui, chiar daca clipele petrecute langa el sunt scurte. Nu te mai chinui, te rog.

    alyce 15 februarie 2009 18:35 Răspunde
  • Alice, cat ma bucura glasul tau, linistea care se simte!
    E bine, te asteptam cu drag si iti multumim de ruga ta.

    Dalila tua… oare nu chiar borges spunea ca atunci cand iubesti sa-l lasi pe celalalt sa plece, pentru ca daca te iubeste la randul lui, se va intoarce?
    Nu te mai chinui… sunt oameni pe care viata ii indeparteaza nemilos, greu, dur… si continua sa se iubeasca, sa gaseasca o cale de a fi aproape dincolo de distante.
    Eu am o vorba… ca nici timpul si nici distanta nu ma pot tine departe de oamenii sufletului meu… si chiar n-o fac.
    Si stiu, cine ma iubeste, ma iubeste oriunde este… chiar si daca nu ma suna cu saptamanile.

    pisica 15 februarie 2009 18:38 Răspunde
  • Alice, nu stii cat ma bucur ca esti bine. Ca esti linistita. Impacata.
    Si sunt sigura acesta e doar inceputul, asa cum ai spus si tu.
    Imi e dor de tine, Alice.

    alyce 15 februarie 2009 18:48 Răspunde
  • Alice, admir sinceritatea si transparenta cu care scrii despre tine. Azi n-am facut altceva decat sa-ti citesc post-urile si au fost o adevarata alinare pentru sufletul meu.
    Tristetea ta, intr-un mod unic, emana optimism si incredere si insufla puterea de a merge mai departe. De asemenea, e de admirat curajul de care dai dovada asumandu-ti tot ceea ce esti, spui, faci.
    Sper sa-ti fie bine, pe oriunde te-ar purta pasii.

    Bliss 15 februarie 2009 18:55 Răspunde
  • zanele mele as vrea sa gasesc si eu liniste si intelepciunea sa-mi umplu singura golul din suflet.
    e liber ca pasarile cerului…asa cum libera sunt si eu…si-l caut pe el, numai langa el imi gasesc linistea.dar vedeti voi ca am clipele astea de delir cand uit totul, cand nu mai stiu unde e inceputul si unde e sfarsitul..cand imi inventez intrebari si spaime care sa-mi bantuie noptile…oftez incet si ma rog in gand:Da-mi Doamne liniste!

    alyce tu cum te mai simti? tot asa multe grade in termometru?

    dalila tua 15 februarie 2009 18:56 Răspunde
  • Alice in momentele mele de disperare ma gandesc la tine….la frumusetea sufletului tau..la caldura zambetului tau.
    sa te intorci acasa senina!

    dalila tua 15 februarie 2009 19:00 Răspunde
  • Parca ceaiul de descantat febra, mana rece a pisicii, si gandurile voastre, m-au facut sa ma simt mai bine. Inca ma mai impart intre ceaiuri fierbinti si stari de cald-rece, dar imi e mai bine.

    alyce 15 februarie 2009 19:06 Răspunde
  • buna seara, Alice si dragii mei toti, am luat si eu picaturi din duminca voastra, din duminica sfinta a ta Alice…va sarut…multumesc anna pentru gindurile tale curate…

    corina 15 februarie 2009 19:23 Răspunde
  • Bun venit in Israel,doamna Alice !
    Bun venit in tara sfanta,ai venit cu inima deschisa dornica de contact si intelegere.
    Veti primi aici,la locurile sfinte licoarea care sa va alunge tristetea sau sa o faca imateriala…

    Intamplarea a facut ca pe portal,s-a vorbit de dv si de ce ati scris..
    Intamplare neasteptata si fericita care m-a condus aici la locul de unde va scriu,
    pentru a va ura sedere placuta,pioasa reculegere si un drum lin spre mai departe…

    Shalom !!

    barbu 15 februarie 2009 19:32 Răspunde
  • Buna seara, dragele mele,

    M-am intors si eu alaturi de voi dupa un we petrecut cu mama mea. Atunci cand simt ca nu mai am putere sa ma simt, sa mai sper, sa mai cred, merg la mama acasa, care intotdeauna stie sa ma linisteasca, sa ma aline, sa ma rasfete si sa-mi dea forta sa continui. Ce ma bucur sa va gasesc mai linistite si mai pline de speranta. Alice, ce bine ca ai ajuns pe acele taramuri. Vei veni cu ganduri pline de speranta, de liniste…si cu certitudinea ca totul e posibil, daca nu-ti pierzi credinta, sunt sigura. Sa te bucuri de timpul petrecut acolo. Vin si eu alaturi de voi in rugaciune si desi am atatea lucruri pe care as vrea sa I le cer, cred ca cel mai bine este sa-L lasam pe El sa ne dea ceea ce ne trebuie si ne face bine. Sunt sigura ca vom primi mai mult decat ne-am inchipuit. Si chiar daca, cateodata, ni se pare ca ne-a parasit, sa nu ne pierdem credinta, minunile se intampla cand te astepti mai putin.
    Si asa mi-am adus aminte de o poveste frumoasa, „Footprints in the sand”:

    One night I dreamed I was walking along the beach with the Lord. Many scenes from my life flashed across the sky.

    In each scene I noticed footprints in the sand. Sometimes there were two sets of footprints, other times there was one only.

    This bothered me because I noticed that during the low periods of my life, when I was suffering from anguish, sorrow or defeat, I could see only one set of footprints, so I said to the Lord,

    “You promised me Lord,
    that if I followed you, you would walk with me always. But I have noticed that during the most trying periods of my life there has only been one set of footprints in the sand. Why, when I needed you most, have you not been there for me?”

    The Lord replied, “The years when you have seen only one set of footprints, my child, is when I carried you.”

    Sa aveti o seara frumoasa. Va imbratisez cu drag.

    Felice 15 februarie 2009 19:46 Răspunde
  • Sunt cu gandul langa tine Alice,oriunde ai fi ,sunt cu gandul langa voi toti ! Noapte buna tuturor!

    Cora 15 februarie 2009 20:39 Răspunde
  • Da, Felice, cred ca este adevarat, ne poarta pe brate cand ne e rau, simtim doar briza marii pe obrazul sensibil fara sa ne arda si talpile pe nisipul greutatilor …

    rosanne 15 februarie 2009 20:45 Răspunde
  • Va citesc, cu ochi stralucind in lacrimi. Shalom, domnule Barbu, ce mandra sunt ca-mi urati bun venit in tara asta binecuvantata! Si povestea ta superba, Felice! Dumnezeu m-a purtat pe brate cand am simtit ca mor de durere si de singuratate. Si mi-a dat prietenia voastra, tabieturile noastre parfumate, ajutorul vostru nepretuit. Mi-e dor de voi si imi vine sa va multumesc in nestire.

    Alice Nastase 15 februarie 2009 21:25 Răspunde
  • Noi iti multumim , Alice ! Pentru ca ne-ai primit cu prietenie si caldura in casuta ta.

    Cristina Socaciu 15 februarie 2009 21:40 Răspunde
  • Eu, eu! Tie, Cristina, si Ralucai, care a facut enorm pentru mine, si Monicai mele iubite, si Rosannei care seamana cu mine, si Corinei, si Corei, si Annei, si lui Costi, si lui Valin, si lui Tudor cel pierdut si neuitat, si Larei, si Catalinei, si Dalilei, si lui alyce, si Muritorului ratacit si pisicii, si Simonei Radoi, si lui Amore, si lui Meninne, si lui Ovidiu, si Cristinei cu pian rosu… Nu va pot numi pe toti. Nu pot! Iertati-ma. Va port pe toti in sufletul meu pretutindeni. Ati facut enorm pentru mine.

    Alice Nastase 15 februarie 2009 22:48 Răspunde
  • Cristina Socaciu are dreptate. Noi iti multumim, Alice, pentru minunea care esti. Pentru ca existi.

    alyce 15 februarie 2009 22:48 Răspunde
  • Esti o minune cautand tara minunilor.

    alyce 15 februarie 2009 22:50 Răspunde
  • Dragele mele,
    din pacate n-am putut sta astazi prea mult cu voi la intalnirea sufletelor si citind acum postarile ma simt mica mica si neinsemnata pentru ca eu, recunosc cu umilinta nu am credinta voastra, nu am puterea voastra a crede. si atat de mult as vrea sa o am si sa zic „faca se voia ta” dar pur si simplu nu stiu….simt ca ma rog in van, simt ca ….

    Alice- iti multumesc si eu ca fetele pentru multumiri:) si te rog ca tu care ai aceasta putere si credinta sa o faci acolo in tara sfanta si in numele meu, sa te rogi si in numele meu, eu cea neputincioasa. si imi pare rau ca nu am putut face mai mult…mult mai mult

    raluca 15 februarie 2009 23:13 Răspunde
  • Multumim Alice! Sintem cu tine in umbra pasilor tai! Ne auzi rasuflarea? Macar tu sa fii fericita Alice! Iti doresc o noapte plina de vise curate si magice!

    Cami 15 februarie 2009 23:15 Răspunde
  • si va rog fetelor sa va ganditi maine si la mine, sa va rugati cu toata credinta noastra ca de mine incep ceva foarte important pentru mine, un nou serviciu si trebuie sa reusesc. trebuie trebuie trebuie

    noapte buna dragele mele

    raluca 15 februarie 2009 23:15 Răspunde
  • Va astept la ceai, e unul bun si cald, la aburul caruia sa ne auzim gandurile sincere si sa ne simtim textura fina a mainilor intinse…Si vad deja urme de buze pe marginea cestii mele albe si toarte nenumarate de jur imprejurul ei,sorbituri mici si delicate, ca sufletele noastre toate….

    rosanne 15 februarie 2009 23:22 Răspunde
  • Alice, sunt la picioarele tale, de acolo, in genunchii inimii mele ma rog pentru tine si pentru mine, pentru prietenele si neprietenele mele, pentru trecut si viitor.De acolo, de jos imi iau puterea din grosimea principiilor tale de viata si-mi ridic umila privirea catre tine, cu lacrimi de fericire si de multumire ca te-am cunoscut.

    rosanne 15 februarie 2009 23:28 Răspunde
  • Rosanne vin la tine la ceai. Si vin si cu o melodie, draga mie. Laura Stoica-Da Doamne cantec

    alyce 15 februarie 2009 23:30 Răspunde
  • Bine v-am regasit zanele mele! Am lipsit o saptamana, dar v-am purtat cu mine mereu. Alice, a stiut Dumnezeu de ce ti-a purtat pasii catre Tara Sfanta! El stie ne cunoaste pe toti, el ne poarta pasii pe drumul nostru si ne vegheaza oriunde am fi. Sper sa-ti gasesti linistea, sa-ti pui ordine in ganduri, sa te incarci cu energia de care ai nevoie. Cred ca-ti imaginezi, ca nu e suflet in „Tara minunilor” care sa nu te insoteasca in calatoria ta, si care sa nu se bucure, pentru tine si cu tine, pentru fiecare pas pe care-l faci pe acolo.
    Va imbratisez pe toate. Noapte buna!

    Ema 15 februarie 2009 23:53 Răspunde
  • alyce, m-am gandit la tine cand am pasit pe langa Teatrul” Ion Dacian”..sau poate confund…

    rosanne 15 februarie 2009 23:56 Răspunde
  • Rosanne pot sa vin si eu la ceai cu voi?
    Raluca, bafta maine! O sa ma rog pentru tine.

    Ema 16 februarie 2009 0:01 Răspunde
  • Alice, sunt cu sufletul alaturi de tine. Iti multumesc, si eu, pentru tot. Dumnezeu sa fie cu tine !

    muritor 16 februarie 2009 0:01 Răspunde
  • Ema, acum iti scriam…cum ne purtam noi pasii si gandurile si cuvintele…Te imbratisez

    rosanne 16 februarie 2009 0:02 Răspunde
  • Rosanne, nu confunzi. Mirosul scenei, si tot ceea ce inseamna teatrul, e insasi viata mea. Nu sunt actrita, desi uneori am senzatia ca in alte vieti adoram lumina reflectoarelor. In viata asta insa,doar scriu despre spectacole, despre actori, despre tot ce inseamna teatru. Si imi place la nebunie, chiar daca sunt inca la inceput de drum.

    alyce 16 februarie 2009 0:09 Răspunde
  • Incantator, alyce…Si eu fac lucrurile cu pasiune.Alerg dupa ea si-o scot la lumina chiar si din lucrurile marunte…invat, traiesc, iubesc…

    rosanne 16 februarie 2009 0:17 Răspunde
  • Rosanne, am sorbit un strop din ceai si am fugit la somn. De maine incepe agitatia, jungla ma asteapta…dar seara vin si povestim.
    Saptamana usoara!

    Ema 16 februarie 2009 0:19 Răspunde
  • Noapte buna va soptesc si eu oameni intelepti cu sufletul deschis.Las carti, caiete, agende,lucrari neterminate,cesti insirate si ma cufund in campuri aurii, cu voi de mana.
    Gand bun si vise traite!

    rosanne 16 februarie 2009 0:36 Răspunde
    • Aduc eu alt cantec al Narcisei, ca sa spuna ea in locul meu Noapte buna, sa planga ea, sa visez eu…
      Spune-mi, dragul meu, spune-mi ca-s cea mai frumoasa din lume si ca nu m-ai uitat…
      Ai mintit, am mintit, am plecat, am venit, si cine, oare, a iubit mai mult nu vom sti niciodata… Poate tu, poate eu, ne intoarcem mereu la iubirea ce n-a fost vreodata…
      http://www.trilulilu.ro/flyinginthewind/1a9ea9790b3387

      Alice Nastase 16 februarie 2009 0:45 Răspunde
  • Multumesc dragelor.
    Multumesc Anna, la fel fac si eu.
    Numai bine.

    Valin 16 februarie 2009 0:39 Răspunde
  • Multumim Alice.
    Este voia Sa, sa fim alaturi de tine.
    O sa-ti fie bine.

    Valin 16 februarie 2009 0:46 Răspunde
  • Ai grija de tine, totusi odihneste te.
    Nu am stiut pina acum, ca in acest cintec atit de frumos, pe care nu l-am uitat, ca esti si tu.

    Valin 16 februarie 2009 1:04 Răspunde
  • Valin 16 februarie 2009 1:14 Răspunde
  • ploiesteanca mea draga,cred ca aceasta calatorie in tara sfanta ti-a fost predestinata! aveai nevoie de o schimbare si acest drum iti va da raspunsurile de care ai nevoie! ce bucurie ca insfanta zi de duminica sa atingi lespedea Sfantului Mormant! spune si tu ,ce liniste sufleteasca,ce pace interioara se pogoara in fiinta ta,in inima ta! stiu ca la zidul plangerii ai pus un biletel.fii convinsa ca rugile tale vor fii ascultate! esti un suflet ales,bun,curat. mai ai un singur lucru pe care trebuie sa-l faci:sa te botezi in apa Iordanului,sa te curati de tot ce crezi tu ca trebuie inlaturat si inlocuit cu dorintele tale cele mai intime,ce tin de sufletul si inima ta.sunt convinsa ca te vei intoarce impacata sufleteste,si vei inlatura tristetile,dorurile,inlocuindu-le cu certitudini! esti un om prea frumos,sensibil si bun,iar Dumnezeu te-a asteptat,te-a binecuvantat si-ti va darui ceea ce stie ca iti doresti.crede cu toata fiinta ta si rugile iti vor fi ascultate.te imbratisez!

    florentinamurgoci 16 februarie 2009 1:41 Răspunde
  • Noapte buna va spun si eu. Am sa pasesc usor, de mana cu voi, printre stele, printre nori, printre vise.
    Noapte buna, dragilor. Noapte buna, draga mea, Alice. Noapte buna.

    „Sunt asemenea nisipului clepsidrei, care poate fi timp numai in cadere.” -Ana Blandiana

    alyce 16 februarie 2009 2:18 Răspunde
  • „Si imi place la nebunie, chiar daca sunt inca la inceput de drum”

    alyce, daca iti place la nebunie, inseamna ca esti la inceput de drum bun. Poate si acesta e un raspuns de lumina la „faca-se voia ta”. Poate ca si acesta e un raspuns. Inainte de a ma ridica de pe perna pe care m-am gandit la voi ma intrebam cate dintre noi, cati dintre noi facem ceea ce ne place cu adevarat.

    amalia 16 februarie 2009 7:46 Răspunde
  • Alice, vocile voastre pe versurile lui Nichita sunt mult prea frumoase pentru a fi ascultate intr-o camera innoptata, la capatul pamantului. Am plans dar ma linistesc si merg la somn cu voi in suflet.

    amalia 16 februarie 2009 8:02 Răspunde
  • Alice, te ascult si tremur de emotie, de emotia vocii tale, de cuvintele pe care le simti, le traiesti…Sunt aici, mereu, langa tine.In dimineata asta n-am urari, n-am salutari, doar sunt aici si tac, beau cafeaua noastra si va tin strans cu mana mea stanga.

    rosanne 16 februarie 2009 8:05 Răspunde
  • buna dimineata dragele mele, la mine acum incepe noaptea…

    alice, am simtit ca o sa iti fie bine…iti e bine, doamne ajuta! asa sa va fie la toti. sa-i spui simonei tale ca imi e dor de ea.

    meninne 16 februarie 2009 8:24 Răspunde
  • Cata fericire mi-au adus vorbele si gandurile tale ,draga mea Alice! Si pacea si iertarea ta peste toate! Esti binecuvantata Alice cu adevarat! Asa cum meriti numai tu! Te iubesc iti spun din nou…dar tu stii deja asta!
    Buna dimineata dragii si dragele mele si voua! Raluca sunt alaturi de tine si mult,mult succes! Voua va trimit fire nevazute de suflet ,sa va invaluie pe toti si sa va pazeasca de tristete!Va imbratisez!

    Cora 16 februarie 2009 9:34 Răspunde
  • Buna dimineata dintr-o lume de gheata si lumina !

    Alice,
    Ma bucur nespus pentru tine. Ne transmiti credinta, liniste, incredere. Speranta ca va fi bine. Iti multumesc pentru Clar de inima – am cantat-o impreuna cu voi, mi-ai bucurat inceputul de saptamana.

    Raluca- mult succes in ceea ce incepi azi. Sa fie intr-un ceas bun.

    O zi frumoasa tuturor.

    Simona Ioana 16 februarie 2009 10:31 Răspunde
  • Buna dimineata, zeite puternice si frumoase!
    Alice, ce minune sa fii atat de aproape de Dumnezeu! Stiu ca Dumnezeu te va asculta si-ti va trimite daruri de pret pentru sufletul tau! Imi doresc si eu sa ajung acolo…
    Va imbratisez printre fulgii de nea care se astern jucausi pe inima mea…

    Amore 16 februarie 2009 11:27 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu dintr-o lume, in care cerul nu mai plange, norii nu isi mai cern ninsorile, ci doar soarele incearca sa incalzeasca o lume rece.
    Vin cu voi la cafea. Vin cu ceaiul daruit de pisica, cel de descantat febra.
    Buna dimineata.

    alyce 16 februarie 2009 11:37 Răspunde
    • Buna dimineata, dintr-o tara insorita si sfanta! E-atata primavara in jur, atata lumina, atata speranta! Iar voi ma coplesiti cu dragostea voastra, cu felul in care ma ocrotiti si ma rasfatati. As vrea sa simtiti dragostea mea intorcandu-se inmiit catre voi, as vrea sa va apar si sa va tin mereu langa inima mea. Am atata iubire de dat, ca-mi vine sa ies pe strada si sa strig ca tigancile care poarta ghiocei in cosuri: Dau ieftin bataile inimii mele, luati buchete din sufletul meu insorit, hai la dragoste de primavara!!!
      As vrea sa ajung si astazi la Sfantul mormant, ma gandesc sa merg inca o data, daca tot sunt aici. Si sa mai las un bilet intre pietrele zidului – cu aceeasi ruga, cu aceleasi ganduri. Oare o fi rau sa merg de mai multe ori? O fi bine? As vrea sa mai merg, sunt atat de aproape…
      Va sarut. Alyce, ce-ar fi sa-mi trimiti si mie o cronica, a unei piese care se joaca si in Bucuresti? Da, Amalia draga, conteaza enorm sa muncesti cu tot sufletul, sa fie profesia ta menirea ta… Dar uneori nu se poate, uneori idealurile noastre ne condamna la o conditie materiala umilitoare si atunci isi pierd din maretie… Si trebuie sa gasim solutii demne, ca sa avem si vieti decente, si sa nu ne indepartam de ceea ce ne e cel mai drag pe pamant. Raluca, sunt mandra de tine si sunt convinsa ca te vei descurca de minune! Tu esti puternica, desteapta, razbatatoare- si sensibila totodata, esti asa cum trebuie sa fie o femeie, o zeita. Iti tin pumnii si te veghez cu dragostea mea!
      Si va multumesc ca ati ascultat Clar de inima… Jumatatea mea de clar de inima si de luna.
      Va port in sufletul meu pe toti. Voi atinge zidul si cu mainile voastre.

      Alice Nastase 16 februarie 2009 12:11 Răspunde
  • Buna dimineata,buna ziua tuturor….
    Alice ….sunt profund tulburata….Am ascultat cantecul tau si-al surorii tale…..Si mi-am reamintit dupa ani multi ca o fata mi-l canta in camera de camin al studentiei mele….ani de-a randu l-am fredonat….Am crescut cu cenaclul Flacara….Am mers pe stadioane cu ei…Si ce mandra eram cand cineva din Ploiesti era acolo….Iar tu ca si mine esti ploiesteanca….In mintea mea va asociam cu 2 surori pe care le stiam din liceu….pe nume Oana si Alice…Au trecut anii si ti-am descoperit articolele,cartile,trairile…Viata m-a purtat la margine de mare….si de aici te simt,te sprijin,te citesc…Sa-ti gasesti linistea Alice..Esti deosebita si pentru oameni ca tine Dumnezeu rezerva ceva special…Sa ai incredere in asta!!!

    Oana 16 februarie 2009 12:03 Răspunde
  • ” …… acum raman aceste trei, CREDINTA-NADEJDEA si DRAGOSTEA, dar dintre toate, cea mai importanta este DRAGOSTEA” (1corinteni cap 13)”

    Eu nu sunt bisericoasa, in sesnsul ca nu merg prea des la biserica, insa de ani buni mi-am construit o „biserica” in suflet, „biserica sufletului meu” si merg acolo , nu stiu cat de rar, sau cat de des , merg ori de cate ori simt ca trebuie sa fac asta…insa in toate momentele mele de grele incercari, de caderi , mi-am gasit acea „frecventa” revelatoare..am simtit ascultare, si iertare ,si putere, si motivatie sa merg mai departe….
    Am cerut uneori nemeritat – dovezi, ca ma asculta si le-am primit, am cerut imperativ raspuns, si l-am primit neintarziat …… insasi intalnirea cu tine alice, a venit intr-un moment de mari incercari…si in timp ce pana mai ” ieri” ne intrebam fiecare in parte, si amandoua deopotriva – rostul „intesectarilor” noastre , iata ca deunazi am gasim si raspunsul….
    Raspunsul este intotdeauna mai presus de logica noastra mai stramba sau mai dreapta….
    Dumnezeu le randuie pe toate alice , asadar iti spun numai atat :
    ” Sa ai credinta in Dumnezeu, si sa ai credinta in TINE !”
    Ai luminat atatea suflete, ai descatusat atatea inimi, ai daruit neconditionat atata iubire, ai nascut doi prunci minunati – toate astea nu vor ramane nerasplatite….
    Dumnezeu stie ce face, nu te indoi de asta….crede !!! asteapta !!!!spera !!!!

    sa mi (ni) te intorci cu bine, cu liniste, cu fericire, cu pace in suflet…

    monica 16 februarie 2009 13:32 Răspunde
  • Multumesc, Alice, de primavara si de speranta redesteptata din rindurile tale…Sa-ti fie rugile ascultate, indeplinite si drumurile binecuvintate cu dragoste.

    corina 16 februarie 2009 13:35 Răspunde
  • Am sa iti trimit, Alice, o cronica de teatru. Zilele astea. Am sa ma uit sa vad ce se joaca atat in Cluj, cat si in Bucuresti.
    Raluca, sunt alaturi de tine. Sunt sigura ca te vei descurca.
    Va imbratisez, pe toate…pe toti.

    alyce 16 februarie 2009 15:02 Răspunde
  • Buna sa va fie ziua si saptamana, dragele mele.

    Va imbratisez cu drag pe toate si va sarut pe fuga, ca asa mi-s zilele lucratoare, grabite si nebune. Iertare… cu gandul sunt la voi, dar tac impus de conexiunile la net… 🙁
    Si ma gandeam… oare Tara Minunilor a lui Alice avea pisica? Glumesc desigur, eu sunt doar o palida copie… un biet pisoi… dar vreau sa va aduc astazi zambete.
    Zambete speciale pentru tine Alice si pentru toate zanele. (cele foarte dragi si foarte aproape se stiu deja, nu-i asa?)

    Ne-om regasi cand merge si la mine netul???

    pisica 16 februarie 2009 16:03 Răspunde
  • Buna seara.

    Pisica, iti multumesc ca mi-ai reamintit numele cartii, o voi cauta zilele astea. Iti propusesem mai devreme o plimbare prin zapada care scartiie, cu catelul meu dar… a picat net-ul si la mine.

    Dalila Tua, daca exista dragoste, intelegere si incredere o relatie poate rezista si la distanta. O traiesc eu, cu toate ingredientele aferente: dor, tristeti, singuratati in ceas de seara. Dar e si partea buna: asteptarea revederii, bucuria regasirii. Am trait ani la rand singura, avand un barbat alaturi. Acum sunt singura fara sa fiu singura. Si mi-e mult mai bine asa.

    Alyce, sper ca esti mai bine. Mi-ar place sa ne intalnim cand ajung in Cluj.

    Alice, draga mea
    in palmele mele, lipite de ale tale, am simtit zidul si am simtit cum linistea ta se revarsa si catre mine.
    Sa te intorci cu bine.

    Simona Ioana 16 februarie 2009 18:56 Răspunde
  • Va salut si eu in prag de seara.Imi umplu inima cu gandurile voastre calde.Ma simt tare bine cu voi.Azi mi-a fost inlauntrul plin de iubire..nu stiu cum …de iubire mare, de iubire iubita…
    Alice, te imbratisez cu sufletul meu .
    Pe voi toti, cu mare prietenie si multumire.

    rosanne 16 februarie 2009 19:18 Răspunde
  • zanele mele abia asteptam sa ajung acasa sa va citesc, sa vad cum a fost ziua voastra, sa va simt. astazi am fost si eu in mijlocul zapezilor ( m-am gandit ca daca nu vine muntele la mohamed…se duce mohamed la munte 😀 )…a nins atat de frumos si parca fulgii aceia mari de zapada au adus putina liniste peste sufletul meu.
    multumesc pentru incurajari, multumesc ca-mi sunteti alaturi si nu ma lasati singura!
    raluca nu-i asa ca a fost bine astazi pentru tine?
    pisicuto eu cred ca te-ai jucat cu firele de la internet…si de aia nu mai merge acum!

    alice, indraznesc sa-ti cer ceva: acolo in tara sfanta spune zeita o rugaciune si pentru bunica mea…sa-i de-a Dumnezeu sanatate si curaj…te rog cu umilinta!

    dalila tua 16 februarie 2009 20:51 Răspunde
  • Buna seara Alice, buna seara voua tuturor

    nu am mai scris de ceva vreme… nu am mai avut timp, sunt ocupata, este greu aici in tara asta.. tot incerc sa fac ceva si sa ma pun pe picioare…insa am intrat mereu, citesc mereu…dar nu am putut sa mai visez langa voi pentru ca uneori viata te obliga sa fii mult mai cu picioarele pe pamant, sa gandesti practic si sa faci ceva materialiceste. Sunt datoare fata de copilul meu, am adus-o dupa cum stiti aici cu mine in tara asta si nu pot doar sa visez fara sa i ofer necesarul.

    Dar eu vreau sa fiu aici, sa va citesc, sa scriu, sa ma bucur cu voi, sa ma bucur de voi…
    Oamenii din jurul meu nu sunt ca mine, nu sunt ca voi, iar cand eu vorbesc despre lucruri sensibile sau despre ce cred eu ca este important in viata, se uita ciudat la mine, imi spun ca nu ma maturizez odata. Ca nu sunt si eu la casa mea, cu rate, cu datorii, ca eu continui sa fiu indragostita si sa ma port ca atare.

    Eu vreau insa doar sanatate, vreau sa mai fac un copil cu iubitul meu drag (Iana stie, caci il cheama ca pe sotul ei 🙂 )chiar daca o sa fie foarte greu, vreau sa ma bucur de tot ce ofera viata in liniste. Vreau ca fetita mea sa aiba liniste si sa fie sanatoasa.
    Nu vreau sa traiesc dupa tipare, vreau sa fiu libera…

    Va salut dragele mele
    Te imbratisez Alice si multa dragoste si liniste iti doresc.
    Sa te intorci cu bine.

    irina 16 februarie 2009 20:53 Răspunde
  • Buna seara! Vreau sa vin la ceai cu voi, vreau sa ne fie bine…
    Alice, sa ai grija de tine, sa-ti fie bine acolo unde esti, iti multumesc pt. toate gandurile tale indreptate spre noi, esti un suflet ales si ma incapatanez sa cred, ca sufletele alese trebuie ocrotite de El. Te tin strans de mana!
    Rossane, te imbratisez, esti in gandul meu…
    Va citesc cu drag pe toti, raman uimita de bunatatea voastra… Alice a adunat oameni minunati in jurul ei!

    Sa ramanem asa mereu!

    Cristina Socaciu 16 februarie 2009 21:14 Răspunde
  • Alice, minune! Muntele Carmel, Gradinile Bahai. Speranta o gasesti acolo.

    Cristina Bizu 16 februarie 2009 21:25 Răspunde
  • Va spun si eu buna seara, dintr-un oras rece. Dintr-un oras al cerului instelat. Noapte asta pare atat de tacuta, de linistita. Ascult in surdina o muzica necunoscuta, si incerc sa imi fac ordine in ganduri, in viata. Inca mai sunt cuprinsa de efectele mercurului, cocotat cat mai sus, in termometrul meu, dar imi e mai bine.

    Simona Ioana, si mie mi-ar placea sa ne intalnim. Da numai de stire cand ajungi prin Cluj.

    Va imbratisez pe toti, din fata unei cani de ceai cu aroma de vanilie si scortisoara.
    Alice, te strang la sufletul meu, si sa te intorci cu bine.

    alyce 16 februarie 2009 21:26 Răspunde
  • Buna seara, buna seara, buna seara…

    cum spui tu dalila se pare ca am incurcat firele de net cu hgemele si m-am jucat de m-au lasat pe-afara.
    si sufletul meu striga: VREAU LA VOI, vreau la voi!!!
    Vreau sa fiu pisica ce sade in pom si va atata drumul… de parca eu il stiu?!
    Va pup… Lisa, Lisuca am inhatat si eu o cana de ceai…

    Doamne ce bine e la tine, Alice!
    Ce bine e cu voi!!!

    pisica 16 februarie 2009 22:19 Răspunde
  • Am abandonat pentru moment ceaiul cu somn linistit , inlocuindu-l cu pahare de suc negru cu lamaie si cesti cu cafea puternica…caci tare mult e de invatat.Dar, imi place, sunt nerabdatoare sa aflu, sa descopar…
    Cristina S, B deasemenea, sunteti de mana mea prinse…
    Simona Ioana, ce adevara spui…si , Doamne, cate relatii de genul asta exista!N-am crezut…
    Asa traiesc si eu cu doruri, franturi de trecut si prezent sporadic, viitor anulat din nastere…insa, e traire in maxima forma, e asa cum sunt eu, amestec, culoare, potrivire…
    Raluca, sa ai parte de norocul ala al omului potrivit la locul potrivit!
    Irina, cred ca poti lupta si visa in acelasi timp.Iti doresc sa reusesti asa cum si eu incerc din rasputeri.Ganduri de bine de la mine!
    Dalila Tua, sora mea in jocul „de-a v-ati ascunselea”…nu te las singura!
    Pisica, alyce, anna, corina, monica mea zodiacala, amore, oana,dragele mele toate dragi, va imbratisez tare, tare!
    Alice, primeste-ma intr-un colt din rugaciunea ta.Dumnezeu va tresari la auzul cuvintelor tale, pentru ca sunt sfinte…

    rosanne 16 februarie 2009 22:20 Răspunde
  • Rosanne… si eu te imbratisez…
    de-ati stii fetelor ce m-am chinuit sa intru!
    🙂

    pisica 16 februarie 2009 22:21 Răspunde
  • Rosanne.. te strang in brate ca prietena…Iubire iubita….ce bine suna..Cred ca inteleg ce vrei sa spui…

    oana 16 februarie 2009 22:30 Răspunde
  • Gata, v-am citit.
    Simona Ioana, cum sa nu-ti spun? Ba chiar mai repet si altora daca au dor de-o carte buna. Marturisesc ca eu citesc mult, imi place si incerc sa-mi fac timp. Cat pot.
    Problema este ca primeaza si printre carti comercialul, asa ca incerc sa recomand si sa accept recomandari de la oameni pasionati, ca si mine….

    Ma bucur mult dalila ca ai vorbe linistite azi, parca simt un zambet mic?
    Irina, ma bucur sa te cunosc.
    Rosanne… oare mai avem nevoie de cuvinte? Imbratisarea mea se intoarce spre tine.
    Alyce-Lisuca cum e raceala? Mai punem o labuta la tampla?
    La Brasov e si mai frig! 🙂 Daca nu ma crezi intreab-o pe Cristina Bizu, pe care o pup si o cert ca mi-a lipsit.
    Raluca, Raluca… zi-ne!
    Cristina Socaciu… bunatatea lumii sta in noi… si oricat de d,iferite am fi, orice povesti avem sau ani sau asteptati sau feluri de-a iubi, suntem asemenea daca ne e dor peste zi de celelalte… si daca Alice ne spune ca suntem zeite, eu spun, cu umilinta ca suntem numai jumatate, ea e cea care ne intregeste…
    O imbratisare si lui Dea Valma… unde esti?
    Si… de fapt tuturor… mie imi placeti toate.

    pisica 16 februarie 2009 22:47 Răspunde
  • Inchei si de data asta ziua cu voi, sperind, dorindu-va de bine, mingiind rinduri scrise si trimise cu priteneasca caldura si spre mine…rosanne, multumesc, spor la invatat, e frumos si de bun augur cind oamenii sunt deschisi cu placere la nou…observ ca suntem toate la fel in multe puncte, sensibile, poate un pic fragile…puterea noastra sta cred eu exact in privirea calda cu care ne insotim visele cele mai frumoase, chiar daca ele nu sunt tot timpul posibile…desi eu ar trebui sa fiu multumita, si sunt, va dau eu vesti mai spre primavara… cind sper sa gasesc unele raspunsuri la vise dragi, la intrebari de rosturi…
    Noapte buna si luminata de vise, draga Alice, presimt ca vei veni un pic alta de acolo…va salut cu drag pe toate, blinda sa fie noaptea cu noi cu toti!

    corina 16 februarie 2009 22:53 Răspunde
  • corina, fie ca vestile tale sa fie asemeni ghioceilor cand ies din zapad”: ca un hohot de ras, pocnind in lumina.
    noapte buna sa ai!

    pisica 16 februarie 2009 23:07 Răspunde
  • SimonaIoana incerc si sper sa gasesc un dar pentru sufletul tau frumos… Scorpions_ Here in my meart… o stii?
    Caut… caut… prin ghemele mele

    pisica 16 februarie 2009 23:09 Răspunde
  • Buna seara.
    Sunt cu voi, stau cumintica in coltul meu, va citesc, va recitesc, ma caut in cuvintele voastre, ma regasesc de cele mai multe ori in ele. Imi pun intrebari, gasesc raspunsuri, sunt uimita ca nu le-am gasit mai devreme, dar cum sa le fi gasi, daca nu mi-am descusut sufetul? Cu voi fac terapie. Imi spun tristetile, de cele mai multe ori in gand, si ma trezesc cu cate un raspuns pentru care cu luni in urma as fi dat un an din viata. Imi sunteti de ajutor. Sa inteleg ce am gresit, unde am gresit. Chiar daca nu se mai schimba nimic, macar stiu ce am de facut de acum inainte. Si va multumesc pentru asta.
    Raluca, cum a fost? Rosanne, spor la invatat! Alice, te imbratisez. Si voua tuturor va doresc somn linistit.

    sad lisa

    http://www.youtube.com/watch?v=69RXBQe5RYg

    Ema 16 februarie 2009 23:16 Răspunde
  • Buna seara va spun si eu, dragele mele,

    Am ajuns mai tarziu, am fost sa vad Straini in noapte cu Florin Piersic si Emilia Popescu. O piese superba si atat de plina de realitate. V-o recomand calduros. Alyce, intrebai ce se mai joaca prin Bucuresti. Cred ca ti-ar placea sa scrii cronica piesei.
    Alice, mergi de cate ori simti. Si incarca-te cu credinta, speranta si adu-ne si noua un pic.
    Eu am atata nevoie caci ma straduiesc de o luna si ceva sa finalizez un proiect si raspunsul pozitiv intarzie sa apara…
    Sa aveti o noapte linistita si frumoasa si ziua de maine sa ne aduca mai mult decat ne-am dorit.
    Va imbratisez, dragele mele. Sa va fie bine.

    Felice 16 februarie 2009 23:40 Răspunde
  • Noapte a inlocuit iar ziua, si dupa ore lungi de somn, dupa o zi aparente linistita, iar sunt pusa in fata unei nopti albe. Incerc sa urmez sfatul unei prietene, care mi-a urat o noapte suportabila. Si, sincera, nu as vedea care ar fi problema acestor nopti cu care sunt atat de familiarizata, dar starea mea de delir cauzata de atatea pastile, ma face sa ma gandesc cu groaza la orele de nesomn petrecute printre randuri. La finalizarea, intarziata, a proiectelor.

    Pisica, multumesc pentru labuta ta.
    Am si eu o melodie pentru voi- Patricia Kass-Mon mec a moi

    alyce 16 februarie 2009 23:42 Răspunde
  • Bun gasit dragilor
    Raluca, mi-a luat-o Rosanne inainte si ti-a spus cum doream si eu, asa ca nu-mi ramine decit sa-ti spun Bafta (desi le-ai rugat numai pe fete, (glumesc)).
    Rosanne sunt tulburat de cum scrii, multumesc.
    Alyce, cum mai este prietenul tau ?
    Iar ai vorbit profund Monica, asa vorbesti.

    Valin 16 februarie 2009 23:45 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=ON0qKJVlLZM

    Simona Ioana… asta este… si e pentru voi toti!

    pisica 16 februarie 2009 23:46 Răspunde
  • Felice, chiar acum vorbeam cu o prietena despre aceasta piesa. Ce coincidenta frumoasa. Sincera regret enorm ca nu am apucat sa o vad, fiind plecat din Cluj, cand s-a jucat aici. Am citit doar ceva cronici, si sunt convinsa ca merita vazuta. Astept sa se iveasca o alta ocazie. Am vazut in schimb, acum catva ani, o alta piesa de-a lui Piersic, „Logodnicele atreizeaza la Paris”, si mi-a placut la nebunie.

    alyce 16 februarie 2009 23:49 Răspunde
  • “Pier stele neatinse
    Noi stele se vor naste
    Am cunoscut durerea
    Nu am ce mai cunoaste.”(Grigore Vieru )

    Costi 16 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • Multumesc Rosanne pentru incurajari, multumesc Pisicuto pentru salutul tau.

    o noapte linistita tuturor

    irina 16 februarie 2009 23:53 Răspunde
  • Pisico, iti multumesc !
    Sunt uimita, nu o stiam… credeam ca stiu toate piesele lor. M-ai taiat rasuflarea cu cantecul asta.

    Sometimes there’s a time you must say goodbye
    Though it hurts you must learn to try
    I know I’ve got to let you go
    But I know anywhere you go
    You’ll never be far
    ‘Coz like the light of a bright star
    You’ll keep shining in my life
    You’re gonna be right

    Here in my heart
    That’s where you’ll be
    You’ll be with me
    Here in my heart
    No distance can keep us apart
    Long as you’re here in my heart

    Won’t be any tears falling from these eyes
    ‘Coz when love’s true love never dies
    It stays alive forever
    Time can’t take away what we have
    I will remember our time together
    You might think our time is through
    But I’ll still have you

    Here in my heart
    That’s where you’ll be
    You’ll be with me
    Here in my heart
    No distance can keep us apart
    Long as you’re here in my heart

    I know you’ll be back again
    But until then
    My love is waiting

    Here in my heart
    That’s where you’ll be
    You’ll be with me
    Here in my heart
    No distance can keep us apart
    Long as you’re here in my heart

    http://www.youtube.com/watch?v=Ex5OP-bvpP8

    Simona Ioana 16 februarie 2009 23:54 Răspunde
  • costi… doar o vorba… inca mai caut Prunul, prin carti, ca banuiesc pe net l-ai cautat deja chiar tu.
    ceva, un alt punct de reper nu ai? primul vers?!
    eu caut „un fluture in lesa de aur” a lui Mircea Albulescu, am ratat-o la editare si… inteleg setea.

    pisica 16 februarie 2009 23:55 Răspunde
  • Lisa… nu-mi place noaptea ta alba.

    pisica 16 februarie 2009 23:56 Răspunde
  • Valin, multumesc de intrebare. Prietenul meu se simte mai bine acum, chiar daca, poate, refacerea lui nu va fi completa. Cel putin stiu ca e langa mine, iar eu, mereu, langa el. Au fost niste zile ingrozitoare, dar se pare ca au trecut cu bine. Va multumesc ca ati fost alaturi de mine.

    alyce 16 februarie 2009 23:57 Răspunde
  • Pisica, nici mie nu-mi place, dar nu ma intreaba nimeni, ce si cum. Unele lucruri nu suporta amanare, iar in situati din astea, nu prea ai ce face. Rezisti.

    alyce 17 februarie 2009 0:00 Răspunde
  • Uitasem sa imbratisez si „dragii dragi”..dar ei mi-au amintit intr-un mod atat de frumos…
    Valin, ma bucur ca transmit ceva, nu doar cuvinte goale, ci prietenie (chiar sincera)pentru toti cu care ma intalnesc aici.Esti unul dintre ei.
    Costi, ti-am cautat si eu „Prunul”, sa stii…Si pentru mine caut, in disperarea mea de a gasi totusi florile copacilor si apoi fructele lor…Ma mutumesc acum cu samburi scuipati printre dinti.
    Va imbratisez…(cat imi permiti, Valin…)

    rosanne 17 februarie 2009 0:05 Răspunde
  • mai suntem, Lisa… mai suntem… nu promit o noapte alba ca imi picura a vise pe gene, dar un gand bun.
    Febra ce-ti mai zicce?

    Rosanne, daca gasesti Prunul mai repede ca mine, fie-ti mila… posteaza-l repede… si eu l-as vrea.

    pisica 17 februarie 2009 0:13 Răspunde
  • dragele mele,

    va multumesc de toate mesajele si gandurile voastre, v-am purtat in gand si…..a fost bine! dar sunt foarte foarte obosita, de aceea ma duc sa dorm, sa ma odihnesc.

    multumesc pentru tooot si aveti grija de voi, pe maine!

    raluca 17 februarie 2009 0:13 Răspunde
  • „……………………………….
    Copac pribeag uitat in campie
    Cu fruct amar si cu frunzis
    Tepos si aspru-n indarjire vie.

    Tinjesc ca pasarea ciripitoare
    Sa se opreasca-n drum,
    Sa cante-n mine si sa zboare
    Prin umbra mea de fum.”
    (T.Arghezi, Psalm)

    rosanne 17 februarie 2009 0:20 Răspunde
  • pa, pa… raluca… asteptam mai multe… cand vei fi odihnita. 🙂

    pisica 17 februarie 2009 0:21 Răspunde
  • Sunt foarte onorat.

    Valin 17 februarie 2009 0:27 Răspunde
  • Si cum e la „tirg” ?
    Am lasat alaturi, pe masa linga geam fructe , ceai si doua rinduri de pachetele pt miine.
    Cu bine.

    Valin 17 februarie 2009 1:01 Răspunde
  • somn lin alice.
    uite tu ce ne faci cu tangoul tau, cu blogul tau…unesti sufelte bantuite, suflete nesatule, suflete amortite, sufelte de pisici, sufelte de oameni buni. iti multumim alice! fii buna cu tine!

    meninne 17 februarie 2009 2:32 Răspunde
  • Bun adimineata va spun din gheme moi, din aburi de cafea…
    Sa va fie ziua ca sufletele…

    Alice, pe unde ne porti, iti multumim de ruga ta.

    pisica 17 februarie 2009 8:03 Răspunde
    • Dragii mei, iubitii mei! Ma trezesc si fug la cafea- am primit pentru dimineata asta o invitatie intr-o excursie la Marea Moarta de la scriitorul Petru Cimpoesu si sotia lui- si nici prin gand nu mi-a trecut s-o refuz! Am vazut Marea Moarta acum zece ani, cand am mai fost aici, si mi s-a parut uimitoare, mandra, nemiscata, mareata… Marea Moarta nu are valuri, e nesfarsita si calma, probabil ca asa e moartea insasi.
      Imi sunt dragi drumurile prin Tara Sfanta, si imi sunt dragi oamenii alaturi de care voi merge.
      Am fost si ieri in cetatea veche si am stat cu fruntea pe lespedea sfantului mormant si m-am rugat, pentru dragostea pe care o cautam, pentru linistea noastra si a copiilor nostri, pentru mama prietenului meu, pentru bunica Dalilei, pentru toti cei dragi. Si voi mai merge de cate ori voi putea, sper ca si astazi, in mod sigur si maine.
      Si m-am desfatat cu atmosfera de bazar, am mancat nafe- o minunatie de prajitura facuta din branza de capra si taitei inmuiati in miere si fistic.
      Va port in suflet si in rugaciunile mele, asa cum si voi ma purtati cu voi si-mi dati curaj si putere si rost. Si simt ca s-a intamplat deja o minune, fiindca am inima usoara, cineva mi-a luat greutatile de pe ea, vad lumea cu ochi care si-au regasit speranta si, daca nu mi-ar fi teama sa folosesc cuvantul… as spune ca am momente de fericire aici. As vrea sa va sarut numele, ca sa stiti cat de dragi imi sunteti.
      Buna dimineata, dragii mei dragi! Cum a spus Valin, din voia Sa suntem azi impreuna, aici, cautandu-ne gandurile, mangaindu-ne sufletele, impartasindu-ne tristetile, iubirile, nemaiubirile unul celuilalt.

      Alice Nastase 17 februarie 2009 8:40 Răspunde
  • Te imbratisez Alice! Buna dimineata! Ma bucur din tot sufletul pentru tot ce traiesti si simti acolo ,atat de aproape de Dumnezeu! Te rog insa si eu ceva…roaga-te pentru Iana ,draga noastra Iana !

    Cora 17 februarie 2009 9:31 Răspunde
  • Eu ÅŸtiu, din propria poveste, că Å¢ara Sfântă are forÅ£a de a ne lumina existenÅ£a, de a ne da iar sens acÅ£iunilor noastre. Mi s-a părut paradoxal cum Marea Moarta m-a readus la viaţă. Dragă Alice, înÅ£eleg că ai simÅ£it deja ÅŸi îţi doresc să ai parte în continuare de efectele tămăduitoare, pentru trup ÅŸi suflet.
    Dragi zeiţe, cu mirosul cafelei vă chem, ca în reclama cunoscută:)) şi vă îmbrăţişez pe rând, pe toate.

    Bia 17 februarie 2009 9:59 Răspunde
    • Da, Cora, ma rog si pentru Iana, si pentru noi toate, promit! Fug catre Marea Moarta care sa-mi dea viata pe care mi-o doresc, cum spune Bia. Ma intorc dupa amiaza la targ, iar maine de la ora 15 voi avea si eu o prezentare la standul nostru… Apoi joi dimineata voi fi din nou in Bucuresti. Astazi si maine am sa adun lumina si putere si dragoste, sa ma intorc cu valizele pline de noroc. Va sarut, sa aveti o zi buna, vesela, senina!

      Alice Nastase 17 februarie 2009 10:04 Răspunde
  • Bun gasit printre stropi fierbinti de cafea…ca a Biei.
    Alice, eu simteam deja puterea si dragostea…de doua zile incoace si nu stiam de unde…asa deodata…E sfanta, miraculoasa, e prin tine de la Dumnezeu.
    Va trimit un zambet larg de dimineata!
    Multumesc pentru ca sunteti…

    rosanne 17 februarie 2009 10:25 Răspunde
  • Buna dimineata. Ma rasfat cu cafeaua de dimineata, o beau impreuna cu voi, in timp ce va citesc. Ma bucur sa vad ca v-ati inseninat, incepe sa rasara speranta in sufletele noastre.
    Va imbratisez din ninsoare. Sa aveti o zi senina.

    Simona Ioana 17 februarie 2009 10:40 Răspunde
  • buna si foarte alba e dimineata si la mine, dragii mei… si peste toate marea lui Alice, speranta din rindurile ei…Va doresc o zi incarcata de frumos si bine, oriunde am fi…

    corina 17 februarie 2009 10:55 Răspunde
  • Astazi am avut o dimineata luminata …mi-am gasit in agenda imbox-ului meu un mesaj deosebit, insotit de o coloana sonora memorabila…
    impart cu voi un fragment din ceea ce mi-a luminat astazi ziua si sufletul:

    „Inteligenta fara dragoste, te face pervers
    Dreptatea fara dragoste , te face implacabil
    Diplomatia fara dragoste ,te face ipocrit
    Succeseul fara dragoste, te face arogant
    Bogatia fara dragoste, te face avar
    Supunerea fara dragoste, te face servil
    Saracia fara dragoste, te face orgolios
    Frumusetea fara dragoste, te face ridicol
    Autoritatea fara dragoste, te face tiran
    Munca fara dragoste, te face sclav
    Rugaciunea fara dragoste, te face introvertit
    Credinta fara dragoste, te face fanatic
    Pedeapsa fara dragoste, se transforma in tortura
    VIATA FARA DRAGOSTE NU AREA SENS ”
    ………………………………………………………………………………………………………………
    „Eu nu tin sa-mi marturisesc pacatele, ci sa nu-l savarsesc pe cel mai grav dintre ele
    Acela de a nu mai dori nimic ”

    Orice alt comentariu ar fi de prisos…

    multumesc celor doua drage din viata mea, mihaela si carmen care mi-au luminat ziua
    si voua tuturor celor ce m-ati facut partasa a trairilor voastre

    monica 17 februarie 2009 11:21 Răspunde
  • O zi frumoasa, dragilor, senina, calma, linistita.Stiu atat de bine ce traieste Alice si ma bucur pentru sufletul sau nestemat.Acolo, in cetate,simti o pace profunda ce te cuprinde si-ti invaluie simturile si pretutindeni domneste impacarea.Si-apoi lumea pestrita, bazarul,privelistea te fac sa te crezi intro lume antica,de demult si de nicaieri, e ceva unic si irepetabil.
    Soarele de astazi sa va incalzeasca inima!Va imbratisez!
    Alice,te asteptam aceeasi, si totusi alta!

    Simona Radoi 17 februarie 2009 11:24 Răspunde
  • Ma bucur nespus ca existati cu durerile si cu bucuriile voastre.Prefer sa beau cafeaua mea amara cu vorbele voastre dulci si sa sufar alaturi de voi mangaiata de cuvintele pline de adevar ale Alicei.Va pup pe toti.

    clodyne 17 februarie 2009 12:06 Răspunde
  • Alice, poate si rugaciunile tale ne fac sa ne fie mai bine, sa fim mai senine! Iti multumesc iar si iar pentru grija si atentia ta, atat de pretioase!
    Anna, spuneai ceva de o intalnire??:)
    Va doresc multa lumina si pace in suflete!Si bucuria iubirii!

    Amore 17 februarie 2009 12:12 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu, suflete dragi.
    Alice, ia-ma cu tine la Marea Moarta, te rog. Lasa-ma sa o vad prin ochii tai. Intotdeauna mi-am dorit sa ajung la Marea Moarta, dar nu am avut, inca, ocazia. M-ai luat cu tine, da?

    Te imbratisez, Alice. Va imbratisez pe toti, si va dores o zi plina de iubire.

    alyce 17 februarie 2009 13:00 Răspunde
  • Buna tuturor

    o zi frumoasa si senina va doresc.

    irina 17 februarie 2009 13:46 Răspunde
  • Dragele mele,

    sunt de aici de la noul me post (de veghe) si savarsesc un mic pacat citindu-va. (nu va faceti probleme e ok, nu spune nimeni nimic:) – cei de aici si eu ne cunoastem de mai demult- ca sa zic asa nu sunt noua, ci am mai lucrat pe alte proiecte cu ei).

    nu stiu sunt muta de mirare si cu un zambet ascuns pe buze-ceva din linistea ce reise din randurile lui Alice mi s-a transmis si mie si parca si eu mi-am asezat capul pret de un minut pe zidurile sacre, si parca noi (nu-i asa?) suntem patruse de acest momet de fericire, cum zicea Alice!

    e interesant ec fac acum – PR pentru o scoala de limbi dar vazandu-i pe toti ce invata aici si citindu-va pe voi, felul in care m-ati incurajat si in care m-ati tinut pumnii chiar daca nu ma stiti in „real life”, citind-o pe alice mi s-a facut asa un dor sa revin la prima pea profesie – cea de profesoara! mi-e atat de dor de clasele pline cu copii, de momentele de pauza in care stateai pierduta in gaduri undeva in cancelarie, de momentele in care radeai cu elevii, in care discutai cu ei, schimbai idei, i vedeai cum cresc, cum se inalta, cum spera!

    Si da dragele mele, mi-ati dat forta, Alice mi-ai dat de undeva, dupa agonia noastra din saptamanile trecute mi-ai dat o forta care va sparge toate crizele economice si personale, care va trebui sa-mi tina de cald si de bine in momentele in care voi incepe sa-mi fac aici, pe langa slujba recunoastrea ca profa de sociologie! Pentru ca mi-e asa de dor! de tot, de mine cum eram in acea perioada!

    Va iubesc mult mult pe mai tarziu acum trebuie sa revin in lumea serviciului.

    raluca 17 februarie 2009 18:34 Răspunde
  • Raluca
    ai dreptate. Linistea lui Alice ni s-a transmis si noua. E incredibil ce legaturi s-au creat, cum ne preluam tristetile si bucuriile. Iti tin pumii in continuare pentru acest inceput. De job si de speranta.

    Anna
    am o intrebare pentru tine: cum merge dieta? Ai ajuns la saptamana cu orezul?

    Va imbratisez cu drag.

    Simona Ioana 17 februarie 2009 18:44 Răspunde
  • e dupa amiaza si abia am venit acasa.
    va citesc… da, Alice.. e dintr-o data liniste si cald ca si cum tu, de-acolo de departe cu ruga ta, cu harul tau bun ne-ai adus ape line…

    Dumnezeu sa va ocroteasca pe toti!
    Va imbratisez cu drag.

    pisica 17 februarie 2009 18:49 Răspunde
  • buna seara zanele mele…iertati-ma ca am disparut aseara fara sa va spun noapte buna…dar am adormit linistita in bratele iubitului meu…aproape uitasem cum e sa visezi frumos noapte si sa te trezesti dimineata cu zambetul pe buze. sunt linistita ca un fluturas intr-o zi de primavara….dar stiu ca nu o sa dureze mult ( ca iar am sa raman singura pentru inca o saptamana…si iar am sa plang de dor si de tristete…parca toate tristetile lumii se aduna in mine si plang iubiri netraite).

    alice iti multumesc pentru sufletul tau bun si curat, pentru rugaciunea ta…!

    dalila tua 17 februarie 2009 19:35 Răspunde
  • alice azi dimineata am avut o revelatie….mi-a dat seama cat sunt de norocoasa zeita ca pot vorbi cu tine, ca ochii tai citesc randurile mele ratacite si sufletul tau bun imi da speranta.
    mi-au dat lacrimile de emotie…si-mi repetam in nestire „vorbesc cu alice…vorbesc cu alice”….

    dalila tua 17 februarie 2009 19:37 Răspunde
  • Imbratisari de seara, dragii mei dragi…
    Raluca, stiu ce spui…mi-am urmat visul din copilarie, am continuat jocul de pe scara blocului cu caiete liniate, rubrici numerotate si papusi ascultatoare…N-am abandonat visul , l-am hranit cu profesori model, cu teorii psihopedagogice adaptate la sufletul meu…Sunt miezul si invelisul a ceea ce mi-am dorit sa fiu.Oricat de trista si de obosita as fi, acolo, printre ei, sunt EU.Oricat de galagiosi si de obraznici sunt, am blandetea si tactul ca protectie, am mirosul inconfundabil al hartiei tiparite cu care ii „hipnotizez”, am povestile nemuritoare ale altora pe care le asez sub perna personalitatii lor, cu care sa creasca si sa se insoteasca mereu….M-au asteptat intr-o dimineata in banci, cu „Iarba verde de acasa”, am intrat , m-am asezat, am ascultat cu ei,am tacut….am vorbit apoi despre suflet, viata, parinti plecati departe, doruri si copilarie grea…

    rosanne 17 februarie 2009 19:50 Răspunde
  • Va scriu dintr-o cafenea frumoasa de langa Jaffa Gate, ne-am intors de la Marea Moarta si eu am fost din nou, singura, in cetate si am sarutat zidul, si am plans pe lespedea sfanta! Cum sa multumesc pentru ziua asta? Ati fost cu mine pretutindeni, am vazut marea cu ochii vostri si am lipit mainile voastre de zid, odata cu palmele mele. Va spun adevarul, sunt langa cetatea cea sfanta si spun adevarul adevarat. Am multe sa va povestesc, imi sunteti alter egouri regasite. Imi sunteti eu, intr-o mie de feluri ale mele. Si imi tineti de risipire si de uitare.
    Aici canta Julio Iglesias, e atat de frumos, totul! Abrazame, y no me digas nada, solo abrazame… Imi vine sa plang de frumusete si de dor senin.

    Alice Nastase 17 februarie 2009 20:07 Răspunde
  • Alice, ce vibratie….Se simte…

    rosanne 17 februarie 2009 20:14 Răspunde
  • Alice, iti multumesc ca mai lasat sa vad marea prin ochii tai. Iti multumesc pentru toata bunatatea ta. Iti multumesc.

    alyce 17 februarie 2009 20:23 Răspunde
  • buna seara va spun din nou…
    cu zambete calde cu doruri de povesti… astept ceaiul si gandurile voastre frumoase.

    pisica 17 februarie 2009 20:37 Răspunde
  • de mult nu a mai fost asa, fiecare vine cu cite un zimbet, Alice cu aroma de speranta adevarata, citeva din noi chiar cu cite o urma de sarut de la iubit, Raluca imi transmite si mie incurajari profesionale…e minunat, ma bucur si ma felicit ca am ramas aici cu voi, oricum nu mai pot parasi locul asta (si nici nu am vrut vreodata), iar steaua frumoasa a lui Alice ma va insoti de acum la drumul meu, pe linga ea si ale voastre, fete dragi si domni de suflet si confesiune…
    buna seara, lumea mea, vin la ceai repede, cine pune o muzica buna…?

    corina 17 februarie 2009 20:47 Răspunde
  • ai dreptate corina….toata lumea a venit cu un zambet si cu o floare in par!

    dalila tua 17 februarie 2009 20:51 Răspunde
  • Buna seara fete dragi. Vin si eu la ceai cu voi. Vin si cu o melodie Helloween-A tale that wasn’t right. E asa mai rock, dar e draguta 🙂

    alyce 17 februarie 2009 20:54 Răspunde
  • alyce, mi-ai adus aminte de o piesa foarte faian, nu va uitati la titlu…http://www.youtube.com/watch?v=77ey1aWDnyY

    corina 17 februarie 2009 21:01 Răspunde
  • aduc si eu muzica… v-a placut scoprions de aseara? sa incercam ceva in acelasi registru?
    ce ziceti de Dore Straits Romeo and Juliet?
    cine face ceaiul?
    prajitura cu ciocolata si ghimbir si cu nuci taiate mare, cum m-a invatat Valin, se abureste… o taiem imediat, intindeti numai bratele pentru o felie… e pentru fiecare!
    Lisuca, raceala ta? prietenul tau? noaptea ta alba?
    Dalila ai gasit cartea roz a prieteniei dintre femei? Dar tu, SimonaIoana?
    rosanne… ce frumos ca ti-ai urmat visul!
    raluca, cum e munca?
    corina, simonaradoi, clodyne, monica, bia, cora, irina, amore… toate toate, sper sa nu va fi uitat pe vreuna… labute moi la tampla si un tors lin… de la pisica…

    pisica 17 februarie 2009 21:06 Răspunde
  • sooooooo… sa ma ierte Mark Knopfler… e Dire Staits!

    pisica 17 februarie 2009 21:07 Răspunde
  • Corina
    vin si eu alaturi de voi. Cu ceai si inimioare de turta dulce. Va caut imbratisarea, in seara asta ca in toate celelalte.

    Simona Ioana 17 februarie 2009 21:08 Răspunde
  • Corina piesa ta imi aminteste de o perioada linistita a vietii mele. E foarte draguta.
    Cat despre Dore Straits Romeo and Juliet, o ador. Pisica, noaptea alba a trecut cu bine, raceala abia ca se mai simte, iar prietenul e bine, in masura posibilului.

    alyce 17 februarie 2009 21:09 Răspunde
  • Pisica,Rosanne, va multumesc mult pentru ajutor.Nu-mi amintesc prea multe ,dar mi-a placut foarte mult.Sper sa-l gasim…

    Costi 17 februarie 2009 21:15 Răspunde
  • Buna seara.
    Multumesc Alice pentru flash-urile din memorie ce-mi amintesc de anii mei din Israel.
    Pisica, draga mea, am fost aici cu voi.

    Cristina Bizu 17 februarie 2009 21:26 Răspunde
  • bun gasitul draga mea Cristina Bizu… mi-ai lipsit.
    Uite ce bine si cald ne-a adus Alice! E atata zvon de lumina in spusele ei!

    Costi, cu mare, mare drag. Stiu cum este sa cauti, sa cauti… si sa nu gasesti.
    Numai sa dea roade munca noastra.

    Lisa uite si muzica… pentru noi toti!

    http://www.220.ro/IJwChRivlE/Dire-Straits-Romeo-And-Juliet-Live.html

    pisica 17 februarie 2009 21:30 Răspunde
  • v-am postat romeo si julieta varianta dire straits, dar se incarca greu…
    cristina bizu, costi… acolo e raspunsul pentru voi!

    eu am ramas de duminica la Wonderful tonight…. 🙂

    pisica 17 februarie 2009 21:52 Răspunde
  • Vin si eu cu doua propuneri:
    Peter Cetera si Crystal Bernard – Forever tonight

    http://www.youtube.com/watch?v=dTv7XV8D3As

    Simona Ioana 17 februarie 2009 22:11 Răspunde
  • A doua : Don Henley (solistul de la Eagles ) The hearth of the matter – ascultati si ce spune la inceput

    http://www.youtube.com/watch?v=FLgUuHl2xJo

    Simona Ioana 17 februarie 2009 22:13 Răspunde
  • buna seara dragi prietene si prieteni

    ma alatur voua cu ceaiul cald, muzica de suflet si strangeri de mana.

    Alice este minunat modul in care povestesti ce simti acolo. Mereu reusesti sa ma faci sa ma simt ca atunci cand eram mica.va sarut si va imbratisez

    irina 17 februarie 2009 22:14 Răspunde
  • bun venit irina!

    pisica 17 februarie 2009 22:34 Răspunde
  • Pisica
    imi place foarte mult Dire Straits. Si Romeo & Juliet, si Telegraph Road, si Walk of life. Cartea incerc sa o caut maine- azi n-a incaput. Te tin la curent.

    Simona Ioana 17 februarie 2009 22:34 Răspunde
  • Buna seara dragele mele,
    Aduc niste cozonac facut de matusa mea? Am si ceai… Sunt aici cu voi. Si cu gandul la tine Alice. Roaga-te pentru sufletele ratacite, obosite. Roaga-te sa vina primavara in noi, la noi. Roaga-te cum stii tu mai bine…
    Va imbratisez.

    Ema 17 februarie 2009 22:46 Răspunde
  • Costi, sunt sigura ca e superba , mai ales ca vocea doamnei Valeria Seciu canta versurile poeziilor…Mai cautam.
    Va imbratisez cald pe toti.

    rosanne 17 februarie 2009 22:54 Răspunde
  • Simonaioana e o carte roz… si abia astept sa-mi spui despre ea, cum a fost, cum ti-a placut.
    Despre Dire Straits… as putea sa-ti spun pana dimineata de ce ei… pentru ca… si pentru ca… e o muzica pe care o ascult intodeauna singura.
    Why worry, Brothers in arms, Far away… nu stiu ce anume din toate albumele lor nu imi place.

    Rosanne oare nu gasim recitarea d-nei Seciu undeva, filmata? Ma inreb.

    Ema, bun venit si bun cozonacul.

    pisica 17 februarie 2009 23:12 Răspunde
  • Printre atata muzica, va recit si eu o poezie.

    Fara tine mi-e frig
    N-am inteles niciodata
    Cum simte aerul
    Ca ai plecat.
    Universul se strange
    Ca o minge plesnita
    Si-si lasa pe mine zdrentele reci.

    Cainele negru
    Cu burta intinsa duios pe zapada
    Se scoala si se indeparteaza
    Privindu-ma in ochi,
    Refuzand sa-si spuna numele.
    Incepe sa fulguie.
    Ma ustura pielea
    Pe locul de unde te-ai rupt.
    Si mi-e frig,
    Cand simt cum cade moale,
    Odata cu zapada,
    Aceasta rugaciune catre nimeni. -Ana blandiana

    alyce 17 februarie 2009 23:25 Răspunde
  • Alice, imi transmiti starea ta, simt… Iti multumesc !
    Dragi fete, va imbratisez de noapte buna si ma rog pentru vise traite – asa cum frumos ne spune Rossane…

    Cristina Socaciu 17 februarie 2009 23:40 Răspunde
  • Pisico, e superba melodia celor de la Scorpions , mi-a mers direct la suflet… Multumesc!

    Cristina Socaciu 17 februarie 2009 23:49 Răspunde
  • Ma bucur ca ti-a placut Cristina Socaciu… mie mi-e tare draga.
    Dar eu sunt prinsa in muzica unor ani trecuti… si raman acolo.
    Lisa… frumoasa recitarea!

    Noapte buna tuturor!
    Sa ne gandim cu emotie ca mai este numai o zi si ni se intoarce zeita acasa.
    Va pup.

    pisica 17 februarie 2009 23:56 Răspunde
  • Noapte buna, pisica. Noapte buna, dragilor. Va doresc o noapte senina, si plina de vise frumoase. Va iau cu mine in vis.

    Noapte buna si tie, Alice. Dincolo de cuvintele tale, vad acum un chip senin si o sclipire aparte in ochii tai. Nu cred ca ma insel. Chiar se simte.

    Noapte buna!
    „Atunci cand stelele se sting in negura ecoului, cenusa lor nutreste o noua viata”.

    alyce 18 februarie 2009 0:12 Răspunde
  • Noapte buna tuturor. Va strang la suflet.

    Simona Ioana 18 februarie 2009 0:17 Răspunde
  • scrii cu talent..

    spania 18 februarie 2009 3:00 Răspunde
  • offfff eu am lipsit de la petrecerea din seara asta…ma bucur ca v-ati simtit bine cu totii, ma bucur sa iti simt linistea din inima, alice. asa te vreau…asta am vrut de cand am inceput sa te citesc pe blog (de la inceput…da, mi-a luat ceva pana am zis si eu un cuvant…eram si eu prea indurerata ca sa pot articula ceva…dar voi mi-ati umplut inima, si durerea a inceput sa fie din ce in ce mai mica…pana aproape ca nu o mai simt). va multumesc.

    meninne 18 februarie 2009 3:13 Răspunde
  • Buna dimineata in zori , cu cafea placuta, cu muzica voastra de aseara…desi nu ma pot indeparta de brate nevazute pe care le simt in jurul sufletului meu si care nu spun nimic….abrazame…
    Simona Ioana, frumoase cuvinte …si crud de adevarate…cateodata povestim in 4 minute ce-am trait intr-o jumatate de viata…secunde apasatoare de asteptare, ore intregi de noduri in gat, rasarit cu pumnii stransi si apus privit in gol pe fereastra…
    Va trimit un pic de nostalgie amestecata cu iubire magnetica…Iubirea nu poate fi decat frumoasa…
    Va imbratisez sa fie bine azi!

    rosanne 18 februarie 2009 8:33 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor. Beau cafeaua impreuna cu voi.

    Am avut un vis ciudat azi noapte: aveam doua fetite gemene dar eram foarte surprinsa de asta, parca nu crescusera in mine ci ma trezisem cu ele asa, dintr-o data si nu stiam ce sa fac, ma gandeam sa le dau pentru adoptie, ma gandeam cat imi vor complica viata. Pe de alta parte incepusem sa le ingrijesc, ma gandeam la nume. Ce inseamna asta?

    Rosanne ma bucur ca ti-a placut, te imbratisez si eu de bine.

    Alice iti tin pumnii pentru lansarea de azi ! Si te asteptam cu drag acasa.

    O zi senina tuturor.

    Simona Ioana 18 februarie 2009 8:57 Răspunde
  • Alice, te asteptam cu drag, iti admiram fiecare zambet si fiecare cuvant! Esti atat de „a noastra” si atat de senina! Fie ca aceasta stare de bine sa te insoteasca mereu, fie ca rugaciunile tale fierbinti sa se implineasca cat mai curand!
    O zi frumoasa pentru toate zeitele de aici, pentru Valin, Costi si ceilalti…zei!

    Amore 18 februarie 2009 9:02 Răspunde
  • Buna,buna dimineata cu veselie ,speranta si bucurie! Mai,mai,mai ati cam alungat tristetea de pe aici si asta ma bucura cel mai tare!
    Mult succes Alice!
    Sa avem cu totii o zi minunata asa cum meritam ! Va sarut!

    Cora 18 februarie 2009 9:53 Răspunde
  • Da,Cora! Se simte atata bucurie…

    Amore 18 februarie 2009 9:57 Răspunde
  • Bnuna dimineata, Alice, Simona Ioana, Cora, Amore, Rosanne…Vin si eu la cafea.
    Alice, sunt cu tine. Mult succes.

    Sa avem o zi buna, senina si plina de iubire! Va sarut pe toti!

    alyce 18 februarie 2009 10:08 Răspunde
    • Mi-e drag sa ma trezesc si sa va salut, mi-e drag sa deschid usa fiecare zile nemaitacand, mi-e drag si mi-e bine cu voi.
      E ultima mea zi petrecuta aici, la noapte ma intorc acasa, dar e zi sfanta, zi de post, si am sa ma rog din nou… Si astazi la ora 15 avem si lansarea- prezentarea Ninei Cassian, sunt onorata de toate intamplarile din ultimul timp. Mi-e bine sa ma rog, iar dragostea mea, asa chinuita, inventata, absurda, fara tinta, imi poarta noroc. Am incredere, simt lumina intreaga coborand peste mine. Doamne, ajuta!

      Alice Nastase 18 februarie 2009 10:14 Răspunde
  • Doamne ajuta, Alice! Iti sta atat de bine cand zambesti…Ai harul de a ne darui si noua din bucuria ta! Sarut-o si din partea noastra pe Doamna Nina Cassian!

    Amore 18 februarie 2009 10:21 Răspunde
  • Buna dimineata, sa avem o zi buna, plina de izbanzi

    Simona Radoi 18 februarie 2009 11:08 Răspunde
  • Buna dimineata, cu soare si lumina multa! M-am trezit bucuroasa, cu miros de mure coapte in nari…in prag de iarna…Alice descrie un contur de zi speciala, ii urez si eu mult succes si noroc, va salut pe toti, sa va bucure ziua numai cu partea ei cea mai insorita!
    Simona-Ioana, nu ma pricep decit un pic la vise, dar se poate sa primesti doua teme de viata identice, asa pare…sa speram ca le vei putea avea de grija pina la urma…eu cred ca voi, ca si Alice, sunteti un soi de femei foarte puternice, va simt asa, chiar daca uneori sensibilitatea ne fringe la toti cind si cind vocea noatra cea tare…Dar azi e numai zimbet, optimism, va string la piept cu drag!

    corina 18 februarie 2009 11:10 Răspunde
  • Buna dimineata,

    Zi cu speranta sa avem! Mult succes, Alice si sa intorci acasa sa ne impartasesti clipele frumoase pe care le-ai petrecut acolo.

    Felice 18 februarie 2009 11:17 Răspunde
  • Buna dimineata dragelor si dragilor

    va sarut si va doresc o zi excelenta.

    irina 18 februarie 2009 12:00 Răspunde
  • Buna,

    Va urmaresc de mult timp, dar acum prima data cand scriu.
    PISICA, as dori tare mult sa citesc intreaga ta poveste……
    O zi usoara si frumoasa sa aveti!

    Cora 18 februarie 2009 12:49 Răspunde
  • alice,
    o sa ne simti aproape astazi la ora 15 la lansare, vom fi acolo langa inima ta rosie, din lemn de balsa si langa sufletul tau.

    te asteptam acasa si noi, si puii tai, si cateii – abonati deja la bancheta masinii tale…

    monica 18 februarie 2009 13:25 Răspunde
  • Alice,stiu ca termenul limita a fost 4 februarie…dar eu nu am o povestioara,ci o mica carte …As vrea s-o citesti….mi-ar fi suficient…O adresa de mail nu am gasit unde sa o trimit…
    Cu drag,Raluca H.

    Raluca H 18 februarie 2009 15:38 Răspunde
  • esti super tare Alice……m-am schimbat datorita cartilor tale!si mai nou m-am indragostit de ….un evreu!love you

    tigru 18 februarie 2009 16:09 Răspunde
  • Rosanne, poezia respectiva nu era recitata de Valeria Seciu, ci de Rodica Mandache.Am cautat foarte mult, n-am gasit…Cred ca doar dansa poate stii…

    Costi 18 februarie 2009 18:30 Răspunde
  • Buna seara tuturor.

    Pisico, am cumparat cartea. Privesc ochii migdalati de peste evantai si presimt ca imi va placea. Doar mi-ai recomandat-o tu !

    Corina, sa vedem ce va urma legat de visul meu. Mi-au revenit azi in minte crampeie, imi amintesc uimirea cand vedeam cele doua fetite, erau ale mele dar nu reuseam sa pricep cum, de unde… Multumesc pentru interpretare.

    Alice, te asteptam sa ne povestesti, sa ne spui. Vreau sa simt zidul cu mainile tale, sa vad Marea Moarta cu ochii tau, sa simt emotia de da Sfantul Mormant cu sufletul tau…

    Va imbratisez cu drag si va spun, de pe acum, noapte buna. Nu de alta dar sa intru pe blog a fost o adevarata performanta.

    Simona Ioana 18 februarie 2009 22:50 Răspunde
  • Seara senina va spun si eu, la fel ca tine simona, am intrat greu azi la voi…Mi-e dor de povestile voastre de peste zi, de aromele ceaiurilor lui rosanne, de mina lui Alice si sarutul colectiv pe crestet de noapte buna si vise placute…Sper ca sunteti la fel de voioase ca de curind, va doresc noapte frumoasa si drum bun inapoi Alice…

    corina 18 februarie 2009 23:10 Răspunde
  • doamne ce mult mi-a luat sa intru pe blog!
    am intrat in disperare!

    despre ce carte e vorba simona ioana si pisica?

    raluca 18 februarie 2009 23:13 Răspunde
  • Noapte buna, zeitelor ! Va tin strans de mana si ma rog impreuna cu voi!

    Cristina Socaciu 18 februarie 2009 23:15 Răspunde
  • noapte buna dragele mele,
    pe curand

    raluca 18 februarie 2009 23:52 Răspunde
  • Am incheiat ziua frumos,va doresc o noapte linistita, zbor lin Alice, te asteptam …

    Simona Radoi 19 februarie 2009 0:19 Răspunde
  • buna seara si somn usor… nu stiu cine mai este… eu abia acum am reusit sa intru!

    raluca, e vorba despre cartea Lisei See „Floare de zapada si evantaiul secret” o carte despre prietenia a doua femei… si astazi, in Carrefour am vazut-o si m-am gandit la tine |SimonaIoana.
    Si stii ce-i amuzant, prietena care mi-a daruit-o era acolo, ne-am intalnit… isi cauta cartea aceasta pentru ea…

    Costi, ne induci in eroare intentionat? Ce-am mai butonat aseara pe Valeria Seciu!!!
    Din pacate, in cartile de poezii n-am gasit, dar nici n-am cautat prin toate.

    Ganduri bune pentru voi toate si pentru Alice… sa vii cu bine acasa.

    pisica 19 februarie 2009 0:24 Răspunde
  • Dragii mei, scumpii mei! Ma pregatesc de zbor, in timp ce voi visati frumos, sper. Am inima usoara cum nu am mai avut-o de mult, am gandul impacat si inalt. Va sarut, vin acasa.

    Alice Nastase 19 februarie 2009 1:41 Răspunde
  • Alice, te astept cu nerabdare de copil rasfatat, mi-e dor de tine, Alice, mi-e dor de intelepciunea ta, mi-e dor de mainile tale peste care picura sfintenie, mi-e dor…Te astept cu bratele si inima deschise, te astept …Eu sunt aici.Si oriunde vei vrea tu.Te imbratisez cu prietenie.
    Va imbratisez pe toti .

    rosanne 19 februarie 2009 8:21 Răspunde
  • Buna dimineata, dragii mei. Aseara v-am spus noapte buna, doar in gand, caci drumurile m-au purtat departe, in locuri pline de zapada si vise implinite.

    Alice, te astept cu drag, asa linistita si impacata, cum te simt acuma. Te port in sufletul meu in fiecare zi. Bun venit, acasa!

    alyce 19 februarie 2009 8:36 Răspunde
  • Bine ai venit acasa, de pe pamant sfant pe pamant romanesc, draga noastra Alice. Binecuvanteaza-ne cu tot ce-ai simtit!

    vioricadobre 19 februarie 2009 8:59 Răspunde
  • Ninge iar…
    Cu bucurie si speranta!
    Alice, draga noastra, vorbim incetisor, sa nu-ti tulburam visele… Bine-ai revenit acasa, ne-a fost dor….desi erai departe, erai atat de aproape…
    Astept cu nerabdare ziua de 25, mi-a lipsit revista!
    Va imbratisez, iar si iar, cu aceeasi afectiune!Sa aveti o zi minunata!

    Amore 19 februarie 2009 9:24 Răspunde
  • buna dimineata buna dimineata, va spun inainte de a pleca in drumurile mele de zi.
    multumesc pisica, am sa ma uit aici sa gasesc si eu cartea.

    alice, sper ca ai ajuns cu bine acasa.
    o zi buna zeite:) pe mai tarziu

    raluca 19 februarie 2009 10:57 Răspunde
  • Alergam, păşind două câte două, treptele care mă duceau spre atelier. ÃŽn mai puÅ£in de două minute avea să înceapă prima oră de studiu, din primul meu an de studentă la Arte Plastice. Un soare tomnatic pătrundea prin ferestrele masive, scăldând în lumină pereÅ£ii albi ai sălii. Mi-am căutat în grabă un loc, un loc care avea să rămână al meu. Din colÅ£ul acela aveam o viziune perfectă ÅŸi lumină bună.
    Aşa a început! Şi a continuat cu vocea caldă a profesorului de istoria artei.
    Despre toate astea îmi amintesc acum, pierdută printre culorile pânzei mele.
    De două ori pe săptămână aveam atelier. Partea a doua a cursului reprezenta imaginea noastră în tempera, ulei sau cărbune, cunoştinţele însuşite, traduse în creaţie. De cele mai multe ori ni se alăturau studenţi din alţi ani sau chiar alte specialităţi, aceştia din urmă făcând-o, pur şi simplu, pentru definirea unei aptitudini. Figuri enigmatice, cuminţi sau rebeli, ne contopeam ilustrele produceri ale înţelesurilor abstracte, căutând forme sau imagini care să ne exprime.
    Era luni. Mă trezisem încărcată de tonuri de albastru pe care de-abia aşteptam să le aştern pe şevalet. Mi-am luat notiţe, cuminte, ascultând interesată prezentarea profesorului, din prima parte a cursului. După o pauză, trecând de la analiza comparativă a diferitelor materiale sau tehnici, am continuat, răspunzând provocării profesorului de a schiţa portretul unui coleg. Nu am ales, m-am oprit întâmplător. De ce m-am oprit la băiatul cu cămaşa galbenă!? Pentru că ridicându-mi privirea, i-am simţit ochii înainte de ai vedea.
    Acceptându-i jocul, am rămas nemiÅŸcată câteva secunde, i-am căutat linia feÅ£ei ÅŸi iar ne-am privit tăcuÅ£i într-un schimb de căutări. Apoi ne-am zâmbit ÅŸi am luat-o de la capăt, descoperindu-ne printre detalii, ascunzându-ne ochii între lumini ÅŸi umbre, purtându-ne ca-ntr-un dans, vrăjiÅ£i de muzica în alb ÅŸi negru, pe care doar noi o auzeam… El mă alesese, iar eu îl descopeream printre trăsăturile perfecte, bărbătesc de frumoase.
    Trecuseră câteva săptămâni şi tot mai speram să-l revăd, deşi aflasem că nu-mi era coleg şi nu îl cunoştea nimeni, în afară de doamna Irina, asistenta profesorului meu. Şi nici aceasta nu ştia prea multe, decât că este fiul unui bun prieten de-al profesorului, pasionat de pictură. Îmi doream atât de mult să-l revăd.
    Dar într-o zi, în acelaşi loc, l-am regăsit, aproape fără să cred că este adevărat. I-am zâmbit ca unui bun prieten, dăruindu-i bucuria revederii. Îl priveam, fascinată de ochii lui. Încercam să descifrez un limbaj pe care mai mult îl simţeam decât să-l aud. În ziua aceea am plecat împreună. Ne pierdeam paşii într-o tăcere nejustificată, unul lângă celălalt, printr-o lume indiferentă. Eu încercam să-i vorbesc, el mă privea şi-atât. Ne-am oprit într-un parc. Ne-am aşezat pe o bancă. Încă nu înţelegeam, dar mă lăsam purtată de valul întâmplării fără să regret nimic. Zile şi nopţi în şir visasem la asta. Mă îndrăgostisem de băiatul cu cămaşa galbenă şi ochi frumoşi. Îi refăcusem portretul, întoarsă acasă, şi îl păstram alături de celelalte întâmplări ale pânzelor mele. Vântul toamnei îmi şuiera pe la urechi miros de frunze uscate. Îl priveam şi aşteptam un singur cuvânt de la el.
    Ce-a fost mai departe? Îmi alunec pensula printre albastrul pânzei, iar şi iar, scriindu-mi povestea.
    Băiatul de care mă îndrăgostisem era surdo-mut. Auzul, în schimb, nu îi era foarte afectat, aşa că, ajutat de un aparat performant, trimis de părinţii lui din Canada, putea auzi.
    Şi pierduţi de lume, într-o mansardă renovată, ale cărei ferestre rotunde ne răsărea în fiecare dimineaţă soarele, ne-am trăit întâmplarea.
    Nu există cuvinte care să egaleze dragostea lui! Bărbatul care de-abia mă auzea, care nu putea rosti nici un cuvânt, mi-a dăruit atâta fericire cât nu poate exista în toate cuvintele de dragoste la un loc. Aşa cum ne bucură ploaia sau soarele, aşa cum ne şopteşte inima sau cum ne doare sufletul, aşa cum ne atinge iarba sau ne încarcă lumina, aşa nu-l voi uita eu pe băiatul cu cămaşa galbenă alături de care am fost o femeie iubită. Ştiam că într-o zi va pleca. Părinţii lui îl aşteptau în Canada.
    Zâmbesc şi mă pierd, şi mă regăsesc iar în albastrul pânzei mele. De câte ori pictez mă gândesc la el. Şi caut în tăcerea culorilor. Le desluşesc cuvintele, le înţeleg miracolul şi sunt sigură că într-o zi îl voi reîntâlni.

    Mă deschid în albastru
    Şi mă unesc cu cerul
    Sufletului tău
    Şi mă încălzesc
    La soarele ochilor tăi
    Şi mă ascund apoi
    La umbra buzelor tale

    Mă închid în amurg
    Ca să primesc noaptea
    Peste care îmi plec ochii
    Adormiţi ai stelelor
    Si aştept răsăritul
    Promisiunea întoarcerii
    Şi iar mă deschid în albastru

    Dacă aş vrea să mulţumesc, dacă aş vrea să conving de recunăştinţă, dacă aş vrea să caut cele mai alese cuvinte, mi-ar fi întotdeauna teamă că ele sunt prea puţin din ceea ce ai merita, Alice.
    Mă bucur alături de tine şi de ceilalti.
    Vă doresc o zi minunată!

    atena 19 februarie 2009 10:59 Răspunde
  • atena, iti multumesc de povestea ta citita la un ceai inainte de a pleca spre serviciu. astazi port si eu zambetul tau pierdut si regasit in albastrul panzei tale

    raluca 19 februarie 2009 11:04 Răspunde
  • Atena, ce poveste frumoasa si tulburatoare…
    Ce iubire minunata…

    Amore 19 februarie 2009 12:03 Răspunde
  • Buna dragii mei! Va citeam si am vazut ca a mai aparut inca o Cora.O salut si ii doresc bun venit,insa indraznesc si o rugaminte…aceea de a mai adauga ceva nick-name-lui ei ,o cifra sau ceva pentru a ne putea identifica fara probleme.Ii multumesc anticipat pentru intelegere tizei mele nou venite!
    Alice,draga mea bine ai venit ACASA langa cei dragi tie ,langa noi! Abia astept sa ne povestesti,sa ne spui cum a fost! Te sarut!
    Voua tuturor va doresc o zi superba plina de bucurie si lumina!
    P.S. Mi-a mai aparut un articol in ultimul numar din Dilema Veche si ma bucur langa voi toti!

    Cora 19 februarie 2009 12:19 Răspunde
  • Ce poveste frumoasa Atena!superb…

    Cora 19 februarie 2009 12:24 Răspunde
  • O poveste incredibil de frumoasa, aproape ireala, pictata in tonuri de albastru…Iti doresc, din inima, Atena, revederea…
    Haideti sa ne incalzim cu un cappuccino, sa o lasam pe Alice sa doarma, sa ne bucuram de inima usoara si gandul impacat.Va strang in brate, de-abia astept…

    Simona Radoi 19 februarie 2009 12:34 Răspunde
  • Buna ziua !

    Alice, bine ai revenit ! E uimitor cata pace ai reusit sa ne transmiti din Tara Sfanta, cata seninatate. Iti multumesc ca ne-ai pomenit in rugaciunile tale, eu am simtit asta.

    Pisica, am inceput aseara cartea. Sunt cutremurata de obiceiul acela al legarii picioarelor, ce mutilare, si pentru ce??? Ca sa iti gasesti un sot mai instarit? De dimineata ma tot gandesc la asta, imi privesc picioarele si incerc sa mi le imaginez de dimensiunile alea, contorsionate in felul acela… brrrrrrrr, ma ia cu friguri.

    O zi insorita tuturor.

    Simona Ioana 19 februarie 2009 12:43 Răspunde
  • Ce frumos si-a asteptat ea barbatul aseara in „Dr. Jivago”….asta-seara la 21.15 pe TVR 1 va mai rula o parte din ecarnizarea acestui superb roman…

    Ovidiu 19 februarie 2009 13:08 Răspunde
    • Buna dimineata, la ceas de amiaza! Am ajuns dimineata, am dormit lin si impacat si m-am trezit in ninsoare… Ninge instelat si bland, ninge sa acopere pacatele si tristetile. Va iubesc. Abia astept sa va povestesc tot!
      Ovidiu drag, si eu iubesc Doctor Jivago, imi amintesc mereu de scena in care el vine in biblioteca in care lucra Lara si ii spune ca nu se vor mai intalni niciodata – sotia lui era insarcinata din nou… Si o intreaba: Ma crezi? Iar ea, amutita, cu ochii in lacrimi clatina capul a negare, si vezi toata dragostea si toata disperarea si toata speranta in ochii ei plini de soare. Doamne, ce ciudate sunt drumurile iubirii, ce greu de urmat.
      Va sarut pe toti, de acasa, vin cu pace in suflet la noi, aprind lumanari si ma rog sa ramana lumina in toate intalnirile, in toate intamplarile noastre.

      Alice Nastase 19 februarie 2009 14:18 Răspunde
  • ……………………………………………
    Cat de frumos si apasator poti sa scrii,ma cutremur toata…Rasfoiesc ”gandurile” tale aproape zilnic…Si ma intreb de unde atata putere si, in egala masura, atata iubire?Cat de infrigurata si in acelasi timp fericita poti sa fii pentru ca ai trait toate aceste clipe minunate .E inaltator sa ai ocazia sa traiesti aceste clipe,sa poti sa exprimi in cuvinte ce inseamna sa traiesti si sa fii fericit.Abia astept sa te intorci cu noi povestiri ,cuprinse parca, din vise!…

    Aissa 19 februarie 2009 14:37 Răspunde
  • Bine ai venit acasa, Alice! Abia astept sa povestesti tot, tot. Sa fie la ceas de seara draga mea, sa ajung si eu acasa si sa stau linistita in fata calculatorului. Atena, frumoasa poveste. Fericita trebuie sa fii, pentru ca ai trait-o!
    Va imbratisez pe toate.

    Ema 19 februarie 2009 14:51 Răspunde
  • Bine ai revenit stimata d-na Alice

    Asteptam sa ne impartasiti cum numai dvs. reusiti experienta calatoriei si a trairilor din tara sfinta si indepartata ; abia astept sa apara numar urmator de revista……in rest am doar o intrebare : OARE SUNT INTR-ADEVAR ciudate si greu de urmat DRUMURILE IUBIRII???
    Sau doar noi le facem sa fie asa de greu de urcat????

    Multam” fain pentru tot, si tuturor celor care ne dau sperante (Superba povestea Atenei!!!………………………………….. paranteza ramane deschisa , oare se vor termina vreodata de spus toate povestile Oamenilor????????????????????

    irina 19 februarie 2009 15:12 Răspunde
  • Alice, bine ai revenit ! Te-am insotit cu sufletul meu in calatoria ta…
    Atena – poveste de iubire adevarata… ce frumos…

    Va imbratisez cu drag!

    Cristina Socaciu 19 februarie 2009 16:50 Răspunde
  • Costi, cred ca nu e ceea ce cautai, dar am citit si mi-a placut esenta….lucrurilor:

    ” Stiu undeva niste pruni care, toamna de toamna, reusesc sa ma emotioneze si sa-mi dea de gandit. Ceea ce se petrece cu ei, ce va fi insemnand oare? Pe acel petec de pamant se gasesc cateva randuri de vie, ciresi, visini, caisi, cativa meri si un nuc impunator care domina intreaga livada.
    Dintre toti, prunii par a fi cei mai modesti.Ei nu au niciun atribut care, din prima clipa, sa farmece sau sa incante.Primavara, nu mugurii lor plesnesc, ca niste samburi cosmici, si nu florile lor transforma lumea intr-o simfonie alba. Lor, nimeni nu le-a cantat vreodata mireasma. Sub soarele soarelui, in lumina lunii, nu ei umplu lumea de vraja.
    Dar, pe de la mijlocul verii, se intampla cu ei ceva care ma umple de o adanca tulburare. Fara sa devina spectaculosi, sporandu-si parca umilinta, pornesc pe drumul unei fecunditati primejdioase.Degeaba stapanul livezii incearca sa-i protejeze fata de ei insisi, proptindu-le crengile cu tot felul de prajini.Prinse in harul unei fatale bunevestiri, ele se apleaca tot mai mult spre pamant, amenintand sa se rupa, iar in cele din urma, se rup.
    Unii dupa altii, ciresii, caisii, visinii si nucul si-au dat partea lor de rod, fara nicio suferinta. Doar prunii isi platesc darnicia cu sacrificiul propriei fiinte.
    Stau in fata raului pe care singuri si l-au facut-ranile lor par mari ochi de cerb plini de lacrimi- si nu stiu unde as putea vedea aici intelepciunea naturii, dar in adancul fiintei ma bucur ca si in alte regnuri pot fi nebuni, sfinti si martiri.
    Septembrie vine in lumea pomilor, ca o tulburatoare pilda a daruirii de sine.Luati, mancati, acesta este trupul meu…
    Daca n-ar fi existat maslinul, gradina Ghetsimani ar fi fost poate o livada de pruni.”

    rosanne 19 februarie 2009 17:33 Răspunde
  • Alice, un cadou de bun venit de la mine 🙂 Ce splendoare, nu? Las varianta cu interpreti romani pt alta data… originalul te tintuieste cu atata frumusete…
    http://www.youtube.com/watch?v=5HsCyRns4f4&feature=PlayList&p=3967061E0B634BE0&index=14&playnext=2&playnext_from=PL

    AlinaG 19 februarie 2009 17:41 Răspunde
  • Rosanne, nu incetezi sa ma coplesesti, stiu ca am gresit un pic, citind mesajul catre Costi, va rog sa ma iertati, dar am gasit atita frumusete ca nu am putut sa nu ma impartasesc cu ea.
    Gindurile tuturor sadesc in mine si va veni timpul cindva sa rasara, din suflet multumesc pentru aceasta onoare de a invata si de a simti, de la voi.

    Valin 19 februarie 2009 17:58 Răspunde
  • Rosanne, acesta este textul…ITI MULTUMESC MULT DE TOT !M-ai facut fericit…Iti doresc numai bine…

    costi 19 februarie 2009 18:03 Răspunde
  • Eu va multumesc pentru dovada vie ca mai exista oameni atenti la cuvinte , ca mai au timp sa citeasca si pentru informatie senzitiva si nu doar cognitiva…Ca puterea cuvintelor inseamna mai mult decat forta si culoarea lucrurilor …M-am simtit atat de bine dimineata, singura, intr-o sala de lectura a unei biblioteci judetene in care nu mai intrasem de vreo cativa ani…Va datorez.Si va imbratisez cu aburul cald al sufletului meu.

    rosanne 19 februarie 2009 19:02 Răspunde
  • Buna sa va fie seara tuturor!Alice,bine ai revenit!Te citesc demult si te idolatrizez,te rog,sa ma primesti si pe mine in „casa cu inimi mari si oameni frumosi”.Va citesc de o bucata buna de timp,doar ca nu am avut curaj,timp,conexiuni sa intru mai demult…Despre mine nu stiu ce sa va spun,stiu doar in ce cred,cred in prieteni(fie ei si nevazuti),in povesti impartasite,in vindecarea adusa de lacrimi,in legaturile formate din incredere si adevar…Cred in puterea mainii ce o strange pe alta si in miracolul zambetelor.Cred si va rog sa ma primiti printre voi…

    pisi ro 19 februarie 2009 19:21 Răspunde
  • Alice,ti-am trimis un mail, sub forma unei explicatii…

    pisi ro 19 februarie 2009 19:55 Răspunde
  • ÃŽÅ£i strâng uneori paÅŸii-n priviri
    Şi râsul în joc de petale,
    Îţi dărui zâmbind şi-ţi fur amintiri
    Ascunse în şoapte domoale.

    Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz,
    Sunt râs şi durere şi vise,
    Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz
    Åži-s tristă ca genele-nchise!…

    Sunt basmul frumos dorit de-un copil,
    Sărutul furat la-ntâmplare,
    Sunt versul stângaci din nopţi de april,
    Sunt prima ÅŸi ultima floare…

    Sunt mâinile tale duioase şi moi,
    Sunt şoapta ce n-o poţi rosti,
    Sunt visul purtat în gând de-amândoi,
    Sunt miezul de noapte ÅŸi zorii de zi!

    George Åžovu – Scrisoare

    Cristina Socaciu 19 februarie 2009 20:40 Răspunde
  • Buna seara va spune pisica… imbratisari tuturor, Alice bun venit acasa.
    SimonaIoana, astept cu emotie … astept…
    Rosanne… multumesc pentru prunul lui Costi… un ceai de guturai ai pentru pisica?
    Aena… cata culoare e in sufletul tau!

    Imbratisari, ganduri bune,… dor… va astept.

    pisica 19 februarie 2009 20:44 Răspunde
  • What???… se pare ca avem un pui de pisica printre noi?
    Well, well, well… wellcome pisi ro… 🙂

    pisica 19 februarie 2009 21:23 Răspunde
  • Indragostita
    de Paul Eluard

    Ea sta-n picioare pe pleoapele mele
    Si pletele-i in paru-mi se revarsa
    Ea are forma mainilor mele,
    Culoarea ochilor mei,
    Si-n umbra mea se pierde
    Ca piatra in cer.

    Ea pururi sta cu ochii treji
    Si nu-mi da pace sa mai dorm,
    Visele ei in plina zi
    Evapora sorii,
    Ma fac sa rad, sa plang si sa rad
    Sa spun atatea cand n-am nimic de spus.

    pisica 19 februarie 2009 21:48 Răspunde
  • Rosanne,

    cand vreau sa ma linistesc, sa-mi revin ma duc in biblioteca. Ma regasesc acolo printre miile de cuvinte linistite cuprinse in volume, sunt eu din nou.

    raluca 19 februarie 2009 21:54 Răspunde
  • Da, Raluca…acolo se inchid telefoanele mobile, se vorbeste in soapta, in stanga se vad crengile copacilor de la fereastra fara draperii.Acolo e biserica mea.Acolo sunt eu, ca si tine.Acolo e lumea mea.Afara sunt tot eu.Numai lumea se schimba…Eu nu reusesc niciodata sa adopt pozitii strategice, principii nesanatoase care, insa, aduc mult mai multe beneficii.Nici macar nu incerc.Stiu, de la bun inceput ca sunt sortita nereusitei.Si-atunci ies asa din biblioteca mea sfanta, fara fular, fara nasturi incheiati, fara par impletit…Doar cu telefonul deschis…

    rosanne 19 februarie 2009 22:07 Răspunde
  • ce frumoase poezii Cristina Socaciu si pisica!
    in germania aici a inceput Carnavalul- care se sarbatoreste mai ales in Zona asta Köln, Düsseldorf. Pentru unul „din afara” e foarte ciudat – oameni care in timpul anului sunt cu mutre lungi deodata devin foarte veseli si „petrecareti” – ca apasati pe buton iar dupa aces week end redevin aceeiasi. Venind de la lucru am vazut cu tristete atatea „pisici” si „tigrii” si „vrajitoare” – fete tinere mergand pe patru carari. trebuie sa ai grija mare cum conduci sa nu se intample ceva pentru ca nu mai tin cont daca stau in mijlocul strazii!

    Scuze ca v-am smuls din atnmosfera minunata de poezie cu relatari din viata de zi cu zi, doream sa impartasesc cu voi aceasta experienta.

    Va imbratisez cu drag si cu poezie si biblioteci linistite in suflet.

    raluca 19 februarie 2009 22:10 Răspunde
  • da rosanne, maine ma duc la biblioteca – am sa te iau si pe tine cu mine in gand:)
    asa e si eu ies (si cate dintre noi, sunt sigura) cu fularul si nasturii inchisi dar cu telefonul deschis purtand in mine cuvintele frumos asternute.

    raluca 19 februarie 2009 22:12 Răspunde
  • Rosanne, nu l-ai facut fericit doar pe Costi! Mai e un suflet coplesit, undeva…aiurea…prin tara. Multumesc.

    Ema 19 februarie 2009 22:14 Răspunde
  • Dragii mei prieteni, vă doresc o noapte frumoasă ÅŸi liniÅŸtită. AÅŸtept cu nerăbdare cuvintele lui Alice! Åži mai caut ÅŸi cuvintele voastre! Bine te-ai întors draga noastră gazdă, care ne primeÅŸti de fiecare dată ÅŸi ne aÅŸtepÅ£i de oriunde. Haide, povesteÅŸte-ne despre sfintele tărâmuri, despre lumina locului de unde te-ei întors la noi. Sunt bucuroasă să vă pot citi din nou.
    Sunt cu tine în bibliotecă, Raluca! Şi printre prunii grei ai lui Rosanne!
    Åži aÅŸtept, aÅŸtept cuvintele… cuvintele… nesfârÅŸitele…
    Să aveţi o noapte frumoasă!

    atena 19 februarie 2009 22:18 Răspunde
  • Te imbratisez, Raluca.Eu as vrea sa pot fi altfel.Nu e bine ca mine.Nu e bine deloc.
    Ema, cred in puterea de a impartasi cu ceilalti frumuseti de cuvinte, imbratisari calde si chiar ceaiuri aromate…Din colt in colt , de-a lungul si de-a latul, de la piciorul ierbii pana in inima metropolelor….Salutari de bine, Amalia!

    rosanne 19 februarie 2009 22:30 Răspunde
  • dragele mele… se pare ca ati venit la ceaiul de noapte al rosannei… draga mea, m-ai atins cu vorbele tale… ce frumos le spui.
    ma bucur Raluca pentru ce ne-ai spus despre carnaval. despre poezia mea:la mine veti gasi mereu o poezie noua, veche… pe care s-o impart cu voi, cu drag, iar suprarealistii francezi in mod deosebit imi sunt pe suflet, ca si muzica veche pe care v-am mai trimis-o.
    E felul meu de a umple tacerile care ma reprezinta. Un alt fel de a vorbi despre mine.

    ma bucur de fiecare dar pe care pot sa vi-l fac asa cum ma bucur de fiecare dar de la voi.
    sa aveti o noapte plina de vise calde si odihna.

    pisica 19 februarie 2009 22:31 Răspunde
  • Buna seara, oameni alesi, Alice, dragii mei…Si aici a inceput carnavalul, de atitia ani ma tot straduiesc sa merg si eu, dar nu am ajuns…Cred ca nu mi-am gasit inca ,,costumul,, potrivit. Desi, daca ma gindesc bine,acum ca v-am citit si pe voi, parca m-as imbraca in copac cu flori- i-as soca cred, pe ei…Cel mai bine as intra insa in costumul unui catel, unui airdairterrier, caci asa mi-e si prietenia si mi-s din cind in cind, ochii…
    va salut, va string miinile…

    corina 19 februarie 2009 22:32 Răspunde
  • rosanne… e bine sa traiesti si sa fii tu insati… eu te apreciez asa cum esti. nu altfel. m-ai impresionat si apropiat de tine prin cea care esti tu, nu altfel…
    te imbratisez cu labute moi si mici!

    pisica 19 februarie 2009 22:32 Răspunde
  • Pisica, pentru tine un Eluard si mie drag…

    „Eu ma indrept spre viata, am chipul unui om
    Spre a dovedi ca lumea-i dupa al meu chip facuta

    Si nu sunt singur
    Mii de chipuri de-ale mele sporesc lumina mea
    Mii de priviri asemeni fac deopotriva trupul
    Campia stanca pasarea copilul
    Cu noi se-amesteca
    Si rade aurul in hohote scapat de-abisele valtorii
    Se dezgolesc focul si apa pentru un singur anotimp
    Si nu mai e nicio eclipsa pe fruntea universului.” (Paul Eluard, Fara varsta)

    E si de carnaval , e si de legaturi nedescifrabile intre sufletele noastre toate…

    rosanne 19 februarie 2009 22:48 Răspunde
  • indescifrabile, scz…

    rosanne 19 februarie 2009 22:50 Răspunde
  • so, vezi rosanne de ce imi placi tu mie!!!!
    ca mai vad din mine in tine… pui frumos… 🙂

    Dumnezeu sa binecuvanteze sufletul tau!

    pisica 19 februarie 2009 23:09 Răspunde
  • si inainte de noapte buna gandurile si rugile speciale:

    ma rog tie zeita Alice, sa ai suflet linistit, lumina in palme si miere pe zambet.
    ma rog voua zeite luminoase sa aveti drum drept si lumina, inima buna si impliniri.
    ma rog voua zeicu nume de pamanteni (Costi si Valin) sa va fie iubitele iubite si vietile implinite.

    ganduri speciale pentru absentele nostre: lisa-alyce, dalila, cristina bizu, iertati-ma ca nu va numesc chiar pe toate… dar e vorba de toate cele care taceti.
    http://video.google.com/videosearch?q=scorpions+always+somewhere&www_google_domain=www.google.com&hl=ro&emb=0&aq=0&oq=scorpions+a#

    pisica 19 februarie 2009 23:21 Răspunde
  • subscriu, pisica…ma vad uneori in voi ca in oglinzi limpezi si frumoase…rosanne, fragmentul cu prunii e din gabriela melinescu?

    corina 19 februarie 2009 23:21 Răspunde
  • da, corina, de-aceea ne tot cautam si revenim in tara lui Alice…

    pisica 19 februarie 2009 23:22 Răspunde
  • Azi, neavand timp sa imi citesc horoscopul, am intalnit in drumul meu un baiat, care se pare ca si-a gresit –sau nu- cariera de actor. Probabil ca trebuia sa se faca astrolog, caci era convins ca se pricepe atat de bine in domeniul asta.

    Ratacind astazi prin salile-studiou violate de replicile actorilor, in graba mea de a ajunge la una din piesele jucate de anul I, un baiat mi-a taiat calea, intrebandu-ma timid “V-am speriat?” . “De ce?”, am raspuns eu, ca si cum as fi vrut sa zic “Ar trebui?”. Dar el holbandu-se la mine cu ochelarii borcanati, dincolo de care nu puteam sa citesc nimic in privirea lui, pe un ton jos mi-a replicat : “O sa aveti ghinion!”. Uimita, dar de loc curioasa, doar asa pentru a face conversatie politicoasa, l-am intrebat “De ce zici asta?”. “Pentru ca m-ati intalnit pe mine. Iar eu sunt un om ghinionist”, s-a repezit baiatul sa imi raspunda. Ne intelegand prea bine ce are ghinionul lui cu existenta mea, m-am avantat sa cobor, grabita, scarile. “O sa cadeti!”, a strigat borcanatul in urma mea. “Dar nu pe scari. O sa cadeti jos!”, continua el sa imi urle. Si oprindu-ma pentru o clipa, m-am intrebat in gand, daca nu cumva este spiritul tatalui lui Hamlet, care nu imi cerea sa razbun moartea lui, ci imi aducea la cunostinta ca viata se va razbuna azi pe mine. Dar incercand sa ma linistesc, mi-am replicat concludent, ca este doar un student ce isi repeta in fata mea examenul la vreo materie restanta. Si continuand sa alerg grabita pe scarile lucioase, sunetul grav al vocii lui ma urmarea strigandu-mi repetitiv, obsesiv: “Va veti aminti de mine, atunci!…va veti aminti de mine…va veti aminti de mine” Si trantind usa in fata cuvintelor lui de prezicator, am incercat sa imi vad de drum. Dar eu cum sunt o fire superstitioasa, nu am putut uita vorbele lui care sunau atat de convingator. Si in toate drumurile mele de azi, am pasit ingrozita, vazand in toate privirile lumii care se agatau de mine, aceleasi cuvinte ca ale baiatului, “Veti avea ghinion azi, veti cadea!”.

    Dar, spre uimirea lui si a mea, nu am cazut nici de pe trotuarele inalte ale orasului, nici la ultimile examene la care asteptam curioasa notele, nici din taxiurile platite cu ultimii mei bani, nici de pe scaunele prafoase ale studiourilor vechi din teatru, unde rusinos, adormisem, in incercarea mea de a urmari un monolog lipsit de coerenta.

    Si acum, dupa aceasta zi, plina de ghinion, cum mi-o interpretase marele ochelarist astrolog, ma aflu in camera mea, asteptand totusi sa cad undeva. Dar nu pot sa gandesc unde. Poate doar la vecinul de la parter, si asta numai in cazul in care lipsa peretilor de rezistenta, pe care acesta i-a daramat pentru a-si etala o bucatarie mare si luminoasa, isi vor face simtita neprezenta.

    Buna seara, dragii mei. Alice, bine ai venit acasa!!!

    alyce 19 februarie 2009 23:24 Răspunde
  • lisa-lisuca… am eu o vorba cu caderea… bunica mea zicea ca atunci cand cazi pe loc drept te mariti… mie mi s-a intamplat (superstitii amuzante) si n-as fi retinut asta daca la trei zile dupa evenimentul cu vanataia nu as fi fost ceruta in casatorie…

    pisica 19 februarie 2009 23:33 Răspunde
  • cora… ma uimesti, abia acum am citit incrucisat si repezit ce-ai scris(iertare, iertare, iertare), ca vrei povestea mea… povestea mea este in fiecare comment.. si se ascunde in toate…

    sunt cea care leaga tacerile pe suflet si imperecheaza cuvinte in versuri strambe, sunt cel de pe urma copil al zapezilor… sunt o mana intinsa, o lacrima gata sa cada, un suflet… un om.

    pisica 19 februarie 2009 23:39 Răspunde
  • Buna seara dragii mei.

    E o mare bucurie sa vin seara langa voi. Intotdeauna e rost de rasfat: uneori un ceai, uneori o tarta, intotdeauna ganduri frumoase, intotdeauna o poezie deosebita si un cantec minunat.

    Pisica, Cristina, Rosanne va multumesc pentru poezii si pentru pruni (absolut superb- Costi iti multumesc si tie ).

    Alyce- nu vei cadea, te-am luat de mana, gata, daca nu s-a intamplat pana acum inseamna ca baiatul cu ochelari n-a nimerit-o !

    Bine ai revenit Alice, draga noastra, zeita noastra.

    Beau un ceai impreuna cu voi.

    Simona Ioana 19 februarie 2009 23:40 Răspunde
  • Nu stiam de superstitaia asta, pisica draga. Spre surprinderea mea nu am cazut azi, nici pe loc drept, nici de pe vreun loc, …probabil ca nu am gasit inca omul potrivit, nu?

    alyce 19 februarie 2009 23:41 Răspunde
  • eu cand am cazut il stiam de vreo trei saptamani (adica stiam cuma arata si cum il cheama ca ce Dumnezeu poti sa stii mai mult)… si au trecut de-atunci de la cazatura cu pricina vreo 18 ani… 🙂

    pisica 19 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • E adevarat treaba cu cazatura…Am patit-o si eu in anul in care m-am maritat!!!:)
    Exista o problema….anul acesta am alunecat…din picioare chiar in primul minut al lui 2009>>>>

    oana 19 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • seara buna SimonaIopana… ce face Floare de Crin? Dar Floare de Zapada?

    pisica 19 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • vezi mai tu pisi ca scriem amandoua deodata!?

    oana 19 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • la asta ma gandeam si eu oana acum… ca am o vanataie cat o zi de post la un picior de la o cazatura recenta!!!! ha, ha, ha…

    pisica 19 februarie 2009 23:51 Răspunde
  • Iubitelor, dragilor, mi-am propus sa va povestesc in tihna dupa ce imi adorm pruncii, fiindca am povesti nobile, si cateva poze, dar… Pe monitor mi-a aparut scris cu tupeu si cu dreptate ca nu mi-am platit factura upc… Va scriu de pe telefon ca vin la ceai cu voi si aman istorisirile prelungi pentru vinerea sfanta. Am citit in avion un interviu cu Ileana Vulpescu – m-a tulburat. Voiam sa vorbim despre cuvintele sale. Spunea acolo ca in scris si in dragoste nu se poate face nimic fara sinceritate absoluta. Ca daca nu pui tot sufletul – asumandu-ti si riscul de a fi calcat in picioare- nu ai nicio sansa sa fii cu adevarat iubit, de omul tau sau de cititori. Va sarut, de noapte buna, de dor, de bucuria regasirii.

    Alice Nastase 19 februarie 2009 23:53 Răspunde
  • da, oana… ca doar eu fac si desfac ghemele si firele de net… si la tine si la mine!
    si tu imi dai … somnoroase pasarele!

    pisica 19 februarie 2009 23:55 Răspunde
  • Pisica iti doresc multi ani fericiti alaturi de el. Iar tie Oana, nu stiu daca exista vreo superstitie cu alunecatul, dar iti doresc sa nu existe.
    Simona Ioana, ma ti de mana. Asta inseamna ca nu mai are cum sa se intample nimic grav. Si oricum nu stiu prea bine la ce se referea borcanatul cand mi-a zis „veti cadea jos!”

    alyce 19 februarie 2009 23:55 Răspunde
  • Da Alice… cand spui Ileana Vulpescu spui suflet, adevar (generatia mea s-a rupt pe Arta Conversatiei, ce amintiri)….. si stim ca sufletul tau e aici, cu noi, mereu…

    pisica 19 februarie 2009 23:56 Răspunde
  • lisuca… si eu port ochelari… nu fi rea… se voia omul privit din al unghi… ca de unde te uitai la el nu dadea bine si nefiindu-ti superior in nici un fel, alta varianta nu avea…

    pisica 19 februarie 2009 23:57 Răspunde
  • Imi impun sa nu cred in superstitii…Va fi cu siguranta un an bun…pentru ca bun a a fost in cel in care m-am maritat alyce…Sunt inca…
    Dar nu vi s-a intamplat sa va agatati vreodata de o superstitie?

    oana 20 februarie 2009 0:03 Răspunde
  • Pisica scumpa, nu am nimic cu oamenii care poarta ochelari, si imi cer scuze daca au sunat prost cuvintele mele. Doar ca asta mi-a ramas in minte cand imi amintesc chipul lui. Niste ochelari mari si foarte grosi. Te imbratisez, pisicuta.

    alyce 20 februarie 2009 0:04 Răspunde
  • La ce ghetus a fost azi ma mir si eu ca nu am „cazut jos”. Pisico, ar trebui sa ne dai lectii despre cum sa nu cadem (decat daca avem oarece interese). Iar cum eu nu am interese de felul acesta maine plec cu cizme fara toc. Sa fiu sigura macar pe un lucru, ca nu ma aleg cu vanatai.

    Simona Ioana 20 februarie 2009 0:04 Răspunde
  • Apropos de superstitii, Pisica noastra, tu ce culoare ai? Esti cumva neagra?!

    Simona Ioana 20 februarie 2009 0:08 Răspunde
  • pai tocmai ti-ai dat singura sfatul, simonaioana… eu nu port iarna cizme cu toc… ca-s ametita (asa zice lumea) si nu vreau sa stau in concediu medical cand am mult de lucru la birou. 🙂
    lisa, n-a sunat chiar prost… mi-l imaginam si ma distram copios… exact asa mi-l si imaginam, cum spui.

    oana, ba da… e in firea omului sa se agate uneori de superstitii… eu mi-am amitit-o pe-asta ca are miez si am constatat ca multe mirese aveau genunchii invinetiti… (vorba vine, o patisera si ele pe loc drept in anul acela)

    pisica 20 februarie 2009 0:10 Răspunde
  • cam neagra… dar nu negresa, simonaioana! 🙂

    pisica 20 februarie 2009 0:11 Răspunde
  • Am si uitat cum se zambeste,
    De ger, mi-s buzele de iasca .
    Murit-a inca o nadejde,
    Un cantec nou o sa se nasca.
    Un cantec care, fara voie,
    Imi va porni spre judecata …
    Iubirea, insa, n-are voie,
    Cand stie a canta, sa taca.

    Anna Ahmatova – Am si uitat cum se zambeste…

    alyce 20 februarie 2009 0:37 Răspunde
  • Noapte buna, Alice. Noapte buna, dragele mele.
    Va iau cu mine in vise.

    Noapte buna!

    alyce 20 februarie 2009 1:05 Răspunde
  • Si gandul meu a calatorit din Israel spre Bucuresti. Si dorul meu mare…

    amalia 20 februarie 2009 1:18 Răspunde
  • Draga Atena, draga albastro, am fost cu tine in sala de curs, ai povestit in asa fel incat te-am vazut. Iti scriu de pe continentul care ti-a furat camasa galbena, de pe continentul care ti-a luat iubirea tacuta si totala de la mansarda, de pe continentul care a furat gramezi de iubiri…

    Si m-ai facut sa-mi fie dor de profesori cu vocea calda, de profesori pe care nu i-am cunoscut…

    amalia 20 februarie 2009 1:23 Răspunde
  • Mi-e frig si mi-e dor de voi. Ma gandeam sa plecam impreuna cu un autocar in Israel, sa ne rugam toate, toti si sa ne fie ascultate rugile. Sa dantuim pe Hava Naguila, intr-o seara, si sa ne rupem condurii ca fetele imparatului, apoi sa ne intoarcem catre fericirile noastre de-acum scrise in destin. Mi-e dor de voi, si drag, si lumina de dimineata. Pentru copiii mei somnorosi si pentru voi, prietenii mei de nadejde, sarut dimineata asta infrigurata, poate o imblanzesc.

    Alice Nastase 20 februarie 2009 7:47 Răspunde
  • Draga Alice, dragele mele, va urmaresc cum va treziti, cum va pregatiti de zi. Eu mi-am pus pijamaua si ma pregatesc de noapte. Ma intorc maine sa fiu aici cu voi. Va doresc o zi tandra si curata si vesela.

    amalia 20 februarie 2009 7:52 Răspunde
  • Buna dimineata, zane umane:)!
    Numar zilele pana apare revista, de parca ma asteapta o intalnire cu un Zburator venit de departe…
    Alice, draga noastra, ce bine ar fi sa vedem si noi poze cu tine din Israel! A propos de autocar, cred ca ar trebui cateva trenuri ca sa ii iei cu tine pe toti cei care te iubesc!
    Vine weekendul; un motiv in plus de bucurie! Sa aveti o zi frumoasa!

    Amore 20 februarie 2009 8:54 Răspunde
  • Bun venit Alice! Asteptam povestile tale pline de har.

    Cristina Bizu 20 februarie 2009 9:10 Răspunde
  • Bun gasit dragilor.
    E Vineri si cum spun eu ” incepe week end-ul pe tot globul „.
    Am inceput intens si grabit ziua, va multumesc tuturor de ginduri si de binete.

    Valin 20 februarie 2009 9:12 Răspunde
  • Am trecut, din întâmplare, pe lângă uÅŸa rămasă întredeschisă. Ploua ÅŸi frigul îmi alungase plăcerea de a hoinări pe străzi lăturalnice ÅŸi necunoscute. M-am apropiat de uşă. Se auzeau voci ÅŸi râsete, blânde ÅŸi calde ÅŸi îmbietoare. Nimeni nu m-a observat când m-am strecurat în încăperea inundată de lumină ÅŸi de căldura sufletelor lor. Apoi, cu blândeÅ£e, m-au privit ÅŸi m-au invitat la o cană de ceai. M-au acceptat necondiÅ£ionat în grupul lor de fete frumoase ÅŸi demult prietene. Nu m-au întrebat nimic, m-au lăsat liberă să le înÅ£eleg rostul, bucuria ÅŸi suferinÅ£ele. Fiecare avea povestea ei! Åži-o purta pe cuvinte alese, strălucitoare, asemeni rochiilor de bal. Altele erau triste, dar ÅŸi tristeÅ£ea te poate elibera. A venit rândul meu. Le aÅŸteptam privirile ÅŸi tăcerea ascultării. Evident, exista ÅŸi povestea mea! Dar eu aveam să le spun altceva! Nu, cele spuse nu erau poveÅŸtile mele. Dar erau parte din mine, aduse din locuri trecute de piciorul meu, născute din sufletul chinuit al neputinÅ£ei ÅŸi din imaginaÅ£ia bogată a lumii văzute de mine. M-au ascultat! Acum, nici nu mai ÅŸtiu dacă mi-au făcut bine sau rău, dacă ridicându-mă ÅŸi plecând mai departe, mi se va părea drumul mai drept sau mai uÅŸor. ÃŽntre timp îmi băusem ceaiul, se făcuse târziu, se oprise ploaia. Le-am mulÅ£umit, m-am ridicat ÅŸi am ieÅŸit, lăsând uÅŸa întredeschisă, aÅŸa cum o găsisem. Mă gândeam că dacă mă vor striga, îmi va fi mai uÅŸor să le aud. Oricum, un drum făcut nu va fi niciodată un drum uitat! Mă voi gândi la asta mereu, dimineaÅ£a la un ceai.
    Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez.

    atena 20 februarie 2009 9:17 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor! Asa e Valin incepe week-end-ul intregii lumi! Sa dea Dumnezeu sa fie unul plin de lumina si dragoste! va sarut pe toate si toti!
    Alice pentru tine o extra imbratisare plina de dor!

    Cora 20 februarie 2009 9:27 Răspunde
  • Atena,odata ce intri in casuta asta e greu,greu sa mai uiti! Pentru ca ceea ce avem impreuna aici e minunat.Uite ,eu te strig si te chem sa ramai cu noi ,fiindca sigur locul tau e aici! Te imbratisez!

    Cora 20 februarie 2009 9:30 Răspunde
    • Si eu te strig, Atena. Am citit povestea ta si am plans, am furat povestea ta pentru cartea noastra si iarasi am plans, fara amaraciune in lacrimi. Si m-a emotionat povestea prunilor si eu, cea abia intoarsa din gradina Ghetsimani, plina de mila si de lumina, mi-am amintit cat de tare dor singuratatea si ciudatenia.
      Buna dimineata de dinaintea week-endului lumii, spun buna dimineata celor iubiti si pierduti in alte continente, in alte lumi, in alte tari- in care ninge sau poate unde ninsoarea a stat… La mine ninge, si va mai ninge mult, mult, inainte sa uit, inainte sa pot sa uit, inainte sa vreau sa uit. Si barbatul meu ratacit nu ma aude pentru ca nu mai vrea sa ma auda, si nu-mi vorbeste pentru ca nu mai vrea sa-mi vorbeasca. Vezi, Atena, as fi vrut sa stiu ca nu ma poate auzi, si am sperat ca atunci cand ochii lui ma vor atinge ma va iubi din nou. Dar n-a fost asa.
      Sunt un prun pribeag, dar imi voi smulge radacinile si voi pasi catre voi, ca sa facem aici o livada de pruni.
      Si va promit ca astazi va voi scrie povesti din Tara Sfanta. Buna dimineata, Cora, Cristina, Valin, Atena, Amore, Pisica, Rosanne, Raluca, Monica, Corina, Costi, Oana, Simona Ioana, Lisa… Va spun buna dimineata tuturor, chiar daca nu va rostesc numele. Si Amaliei ii spun noapte buna.

      Alice Nastase 20 februarie 2009 10:08 Răspunde
  • Draga Alice, sunt ca de fiecare data cind iti jelesti iubirea negasita, si eu atinsa…Ieri a venit un prieten la noi, a vazut din intimplare pagina cu blogul tau deschisa si a admirat poza ta spunind ,,iata o femeie frumoasa,,…

    corina 20 februarie 2009 10:46 Răspunde
  • Corina, nu doar prietenul despre care scrii a simtit ca e o femeie frumoasa.

    Valin 20 februarie 2009 10:49 Răspunde
  • ”Te rog sa ai cata rabdare poti pentru a-ti impaca inima si incearca sa privesti dilemele ca pe niste camere zavorate, ca pe niste carti scrise intro limba necunoscuta.
    Nu cauta raspunsurile ce nu ti-au fost revelate, caci n-ai putea trai in spiritul lor. Iar idea este sa traiesti totul. Acum traieste-ti intrebarile. Si poate, intro zi, candva, fara chiar a baga de seama, vei trai Marele Raspuns.”

    Rainer Maria Rilke

    Simona Radoi 20 februarie 2009 10:53 Răspunde
  • Buna dimineata,tuturor!Te sarut,Alice,de multumesc,de dor,de bine ai venit.Multumesc,Pisica,sunt un pui, cu o poveste izbitor de asemanatoare cu a ta…Ne place aceeasi muzica,primim si citim se pare aceleasi carti,ne regasim in arta conversatiei…

    pisi ro 20 februarie 2009 11:53 Răspunde
  • Ziua buna dragii mei. Am scris initial dragele mele dar am corectat, in cinstea dragului nostru Valin, care e mereu alaturi de noi.

    Alice bine ai revenit. Eu indraznesc sa te rog sa ramai senina, asa cum te-am simtit cat ai fost in Tara Sfanta.

    Pisico, nu-mi vine sa mai las cartea din mana! M-a prins cu totul.

    Va imbratisez.

    Simona Ioana 20 februarie 2009 12:38 Răspunde
  • Aburul ceaiului fierbinte umezise fereastra prin care ochii mei încă îl căutau. Cu obrajii aproape lipiÅ£i de sticlă încă mai aÅŸteptam să îl văd, intrând pe portiÅ£a mică. ÃŽncepuse să ningă cu fulgi mari peste toată liniÅŸtea dimineÅ£ii încremenite, peste copacii despuiaÅ£i ÅŸi peste pământul îngheÅ£at. Mă pierdusem prin ochii mei, prin curtea mică, prin pustiul străzii. Mă auzeam copilul cu nasul înroÅŸit, trăgând săniuÅ£a prin vârtejul iernii, strigată de glasul neuitat al bunicii mele. ÃŽn această căsuţă îmi petrecusem copilăria minunată. De aici mai departe urmase viaÅ£a mea, pe drumurile dintre două gări. Aici veneam de fiecare dată pentru a-mi liniÅŸtii gândurile ÅŸi sufletul.
    Zăpada îşi aşternuse de-acum covor alb peste pământ.
    L-am întâlnit în a doua zi după ce semnase un contract de colaborare cu firma unde lucram. L-am întâlnit simplu, la cafeaua de dimineaţă. Nu ştiam nimic despre el, dar aveam să aflu. Nu l-am întrebat nimic, niciodată. L-am ascultat şi l-am privit. I-am surprins uneori tristeţea, alteori bucuria. Şi ne-am continuat existenţa în cotidianul firesc, întâlnindu-ne în fiecare dimineaţă.
    Întotdeauna am crezut în destin şi m-am lăsat purtată de întâmplări. De fiecare dată gândurile mele rătăcitoare se întorceau pline de dorinţe şi nu odată sleite de puterea de a accepta sau de a înţelege. Dar mergeam mai departe, purtându-mă femeie, fără să regret nimic.
    L-am primit în viaţa mea pentru că-l aşteptam. L-am dorit întotdeauna, dar nu mi-am imaginat cât de greu poate fi să împarţi bărbatul iubit cu o altă femeie. Câtă durere zăvorâtă într-o inimă pierdută printre dorinţe fierbinţi, la marginile patului răvăşit de dragoste. L-am ascultat, povestindu-se. I-am dăruit ascultarea mea înecată de plânsul de bucurie. A fost o singură noapte bărbatul altei femei. O femeie rece, neiubitoare, dar mama copiilor lui.
    A fost o rătăcire printre poveştile copilăriei mele, în căsuţa bunicii.
    Zăpada se aşternuse alb peste pământ şi peste amintirile mele.
    Am aruncat lemne în foc, am umplut cana de ceai şi mi-am dus mai departe dorul, amintirile, odihna unui sfârşit de săptămână. Undeva, într-un loc necunoscut, acolo unde a plecat împreună cu familia lui, poate ninge, poate ninge cu flori de primăvară sau cu fulgi mari de zăpadă.
    …………………………………………..
    Nu ştiu exact ce se întâmplă, dar mă las, pur şi simplu, purtată de această întâmplare ca de un carusel al copilăriei mele îndepărtate. E ca şi cum aş căuta fără încetare prin cufere învechite de ani, rochii de sărbătoare şi de bucurie. E acea bucurie pe care o ai când aştepţi prieteni buni! E acel sentiment de putinţă şi de răzbatere prin timpurile cotidiene. E felul meu de a-mi dezlănţui credinţa în adevărul acestor întâmplări minunate. Şi uite cum vă povestesc, vrute şi nevrute, întâmplate sau dorite. Nu mă pot despărţi de voi şi orice aş începe mă întrerupe gândul de a mă întoarce aici. Mă chinui cu chestionare pentru şcoala de şoferi, mă bucur de două zile libere, îmi aştept copilul de la şcoală şi vreau să cred că sunt un om normal, că nu mi-am pierdut minţile. Asta e! Din multele mele scrisuri vă trimit flori şi gânduri bune, emoţii şi mulţumiri. Trebuie să fiţi minunaţi! Şi poate că într-o zi, prin puterea destinului, ne vom întâlni. Până atunci, nu pot decât să vă trimit frânturi din poveştile mele, care să vă aducă zâmbet. Vă mulţumesc pentru că existaţi şi mă primiţi de fiecare dată.
    P.S. cred că am devenit dependentă….

    atena 20 februarie 2009 12:55 Răspunde
  • Atena, toti am devenit dependenti aici. Am ceva pentru voi. Ascultati, va rog!

    http://www.youtube.com/watch?v=smxtuTy6BEw&feature=related

    Ema 20 februarie 2009 13:09 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu, la aceasta ora tarzie.
    Alice, simt din nou in cuvintele tale tristete. Ce s-a intamplat cu Alice cea senina, pe care am intalnit-o zilele trecute?
    Atena, e frumos ce ai scris. Mii-ai trezit amintiri de mult uitate.

    Va doresc o zi frumoasa, printre fulgi de zapada. Si la mine ninge, marunt.

    alyce 20 februarie 2009 13:19 Răspunde
  • Buna sa va fie ziua…Atena,ce frumos scrii,sa ne mai trimiti franturi din povestile tale,te rog.Si tu, Corina mea frumoasa,te salut si subscriu,la tot ce spui.Am gasit interviul Ilenei Vulpescu,nu in intregime,deci,va trimit o bucatica doar din el:”Ce este iubirea?Nu stiu.Eu cred in mila pe care o poti simti pt celalalt.Mila inteleasa ca empatie,ca putinta de a te pune in locul celuilalt,ca putinta de a-l intelege,ca putinta de a-l ierta.Mila inseamna apropiere,nu inseamna degradarea celuilalt sau dispret fata de celalalt.Mila presupune imaginatia de a te transpune in viata altuia.Oamenii au inventat multe cuvinte care nu au acoperire,care plesnesc,pe la toate incheieturile,ca o haina care este prea stramta.Singura stare care se potriveste perfect definitiei din dictionar este durerea.”

    Ina B 20 februarie 2009 14:21 Răspunde
  • buna, draga ina b., ne intilnim aici, ne rasfiram si ne adunam iar ca niste fragmente din sfere intregi odata…eu asta simt cind va citesc gindurile…tinjind mai ales sa regasesc puritatea de la inceput (dar observ cu incintare ca voi, citeva, v-ati pastrat-o), pe care am pierdut-o, spun cu obida, traind resturi de povesti si de timp ramase de la altii, din viata mea reala.. desi de o vreme voi sunteti viata mea personala, mai reala ca asta nu stiu daca incape in tiparele posibile. voi si copilul meu, care a spus de curind si m-a cutremurat- cind l-am intrebat daca ma iubeste tare- da, a zis, dar nu prea tare ca face ,,au,,….

    corina 20 februarie 2009 15:20 Răspunde
  • Un tango, pentru Tango, cu dragoste.
    Va doresc un weekend frumos si linistit, la toata lumea! E un loc minunat aici!

    http://www.youtube.com/watch?v=a61cN_JXZsU

    Daria 20 februarie 2009 15:22 Răspunde
  • Cata dreptate a avut copilul tau, Corina. Cu durere in suflet spun ca iubirea face de atatea ori „au”.

    Eu am spus “au” de prea multe ori. Si ca si cum nu m-ar fi durut insuportabil de tare, constienta sau inconstient fiind, am continuat sa ma arunc in bratele iubirilor nevrednice. Si m-am amagit de fiecare data ca el este omul meu, ca iubirea lui va fi pentru totdeauna. Dar mereu am ramas cu inima schingiuita de plecarea fiecaruia dintre ei, fara a avea dreptul la vreun cuvant, la vreo explicatie. Dar eu, cum parca pasesc pe cararile iubirii cu ochii larg inchisi, cad mereu in cele mai adanci gropi. Si astept plangand, ghemuita de durere si dor, o mana intinsa care sa ma salveze, sa ma reinvie. Dar in pustietatea noptii raman singura, si mi-e frig, si mi-e teama. Si zac tacuta, plansa, in ghearele intunericului, fara a mai avea puterea sa ma ridic. Si ma mint mereu, ca totul nu este decat un cosmar al noptii. Dar el continua sa existe si peste zi, si peste urmatoarea noapte, si pese urmatoarele anotimpuri…

    alyce 20 februarie 2009 18:08 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title