fbpx
„Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc! – Magda Isanos“

Singuratate

de

Ma simt nedrept de singura de sarbatori. Nu ma regasesc in entuziasmul celor din jur, si nici fastul colorat nu-mi prea prieste. In timp ce altii isi limpezesc sufletul si intra, senini, in zilele sfinte, eu, care incerc tot anul sa ma rog sa fiu izbavita de pacate, ma impovarez cu vini amare si invidii. Pentru ca eu n-am pentru cine sa gatesc stufat, si nici cozonaci nu stiu sa fac, doar sa cumpar (dar sunt destui ani de cand nici macar nu mai am pentru cine sa cumpar). Barbatii, si cei ornamentali, si cei pentru care mi-am vandut sufletul, se retrag pe la casele, vietile, nevestele, iubitele sau soacrele lor, iar eu raman singura, istovita, sa-mi joc cat mai sprintar rolul de mama, tata si bunica pentru copiii mei.
De sarbatori inteleg mai bine ca oricand ca nu sunt in grija sau in raspunderea nimanui- ca doar eu am responsabilitati, univoce, si doar eu visez, nebuna, absurda, ridicola, o viata completa, intr-o lume in care cei ciudati si romantici ca mine sunt sortiti sa ramana singuri. Scriu scrisori, pe care nu le trimit nimanui. Visez iubiri nesfarsite, pe care nu le voi trai niciodata. Intind fete de masa pentru ospete la care nu vor veni nicicand cei pe care-i astept.
Si-atunci imi trec ziua, cum am facut mereu, invitand la masa, sau la mall, sau la film, o prietena la fel de singura ca mine, si ne prefacem ca asa vrem noi sa petrecem. Sun un prieten, si-l intreb daca nu cumva are alt prieten care m-ar putea iubi si pe mine, pentru toata viata. (N-are.)
Impachetez cadouri pentru puii mei. Ma imbat de metaforele inocente pe care le naste Victor si ma refugiez in lumea lui splendida, in care ananasul e somnoros, pisicile vorbesc si ne spun, mieunand, cat de mult ne iubesc, iar privelistile care ni se arata in vise sunt minunate. Si-apoi ingenunchez si multumesc pentru viata mea neimplinita, dar onesta, in care sunt credincioasa pana la sange himerelor mele adorate. Sunt recunoscatoare pentru tristetea mea frumoasa, poetica, din care se nasc cuvinte- pe care ceilalti le citesc doar in timpul lor liber… Pentru singuratatea mea nobila, in care am invatat sa nu plang, sa nu jelesc, sa nu cersesc. Si ma impac cu mine insami, a mia oara, si-mi iau avant, si zvacnesc iar spre fericirile pe care eu ma incapatanez nebuneste sa le cred, sa le cer, sa le sper.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • alice draga mea, stii bine cat te inteleg…traim aceeasi poveste cu doar putine cuvinte diferite pe ici pe colo. eu sunt cumva mai barbata decat tine (cred); chiar daca ma doare de inebunesc soarta mea o accept fara sa clipesc…si DA ii multumesc la bunul dumnezeu ca nu mi-a dat mai mult (de indurat). nici la biserica nu pot sa merg sa vad oameni doi cate doi asa cum cica ne-a randuit bunul d-zeu. chiar daca stiu ca la multi e rau, e jale…nu pot sa vad un cuplu fara sa inebunesc de durere ca eu sunt singura…si o sa fiu singura. eu nu ma mai vad langa nimeni…ma vad numai langa puii mei, doi ca si ai tai.
    sa ne bucuram alice (a mea in suferinta) de prietene, de prieteni, de puii nostri…stiu ca te doare, si pe mine ma doare la fel…dar eu tot cred ca noi doua (si altii oameni ca noi) avem mai mult decat alti isi pot inchipuii. sa ai un paste fericit intr-u domnul alice a mea, alege lumina in locul invidiei, si nu iti purta vina pentru viata pe care o traiesti…de as putea sa iti dau putin din puterea mea ti-as da…sa te doara cu un miligram mai putin. te imbratisez!

    meninne 18 aprilie 2009 16:58 Răspunde
  • Stimata Doamna Alice,

    Inainte sa va raspunda in cuvinte alese si mestesugite prietenele dvs minunate de aici, vin eu si va asigur ca Domnul nostru va stie tristetea, va pretuieste taria si iubirea pentru puii dvs unici, si va iubeste sufletul diafan si aproape strain de lumea asta prin daruirea de care sunteti capabila… Nimic nu poate umple golul, stiu, dar cu speranta si credinta asteptarea are si ea rolul ei in drumul pe care il urmam cu totii…. Pentru unii, rolul principal…

    Va doresc din toata inima pace, liniste si bucuria zambetelor fericite ale celor mici in fata darurilor pregatite de mamica lor frumoasa 🙂 …

    Nathalie 18 aprilie 2009 17:05 Răspunde
  • Alice, am plans pentru a mia oara, peste randurile tale, peste lacrimile tale, peste tristetea ta. De sarbatorile acestea sunt acasa, cu familia mea, dar la fel de singura, ca tine, in iubire. Fara voia mea, la bratul meu s-a asezat singuratatea, in palmele mele tin, de atata timp, lacrimile izvorate dintr-un dor nebun de iubire. Si privesc de atatea ori in jurul meu, si vad inimi intregi mergand de mana pe strada, si imi spun ca poate dragostea e facuta doar pentru cativa dintre noi, ca poate nu sunt eu cea care o merita. Iti imbratisez singuratatea, Alice, iti mangai tristetile, iti sarut lacrimile. Iti daruiesc sufletul meu, in speranta ca astfel, te vei simti mai putin singura.

    alyce 18 aprilie 2009 17:25 Răspunde
  • Adorata noastra Alice, atat de iubita, dar atat de trista…asa cum deja stiam ai scris cam ce simtim multe dintre noi, ai gasit exact cuvintele ce redau starile noastre. Si eu imi imbratisez doar „piticul”( se numeste Robert si are 12 anisori…) ce mi-e si jumatate si intreg, singurul care ma va iubi enorm indiferent ce-i va aduce viata in cale. Dar imi promit mereu, deja de prea multi ani incoace , ca sunt ultimele sarbatori in care sa ma simt neimplinita pe deplin. Si, uneori, de sarbatori, mi-as dori doar sa cad intr-un somn adanc si ele sa treaca, sa retraiesc din nou zile obisnuite, in care parca lumea nu-si striga atat de tare fericirea, acutizandu-mi mai tare sentimentul de singuratate.

    Si-mi doresc cu disperare, ca asa cum in fiecare zi imi spun „poate maine…”, sa nu-mi pierd speranta de a-mi promite, la fel de pacalitor si de fara sens, ca urmatorele sarbatori nu vor mai fi asa. De aceea iti doresc si tie, minunata noastra Alice, ca si tuturor…ca de aceste sarbatori sa avem si sa pastram cat mai mult speranta!

    Va imbratisez cu mare drag si va multumesc din inima ca existati! Sarbatori cu speranta!

    Roberrta 18 aprilie 2009 17:38 Răspunde
  • Scrisoarea ta intarzie, postasul nu imi bate la usa, poarta nu scartaie, ca atunci cand anunta sosirea cuiva. E deschisa insa, pentru tine. Nu trebuie sa bati, doar intra.

    Nu am gatit, nu fi suparat pe mine. Nu miros a vanilie sau a cozonaci, nici a fripturi, nici aroma de ierburi la cuptor nu port. Daca te apropii, vei simti iz de tristete. Da. Si zambet sters in coltul buzelor. Sunt ani de cand te astept, sa-mi imbratisezi sufletul. Te astept mai aprig de sarbatori, ma gandesc ca atunci, noua, oamenilor, ni se face mai mult dor decat de obicei…si sper mai mult decat ieri, mai mult decat maine ca ai sa vii. Nu m-am gatit nici pe mine desi e zi de sarbatoare. Nu mi-am pus hainele noi, nici podoabele care asteapta smerite, venirea ta. Ochii imi sunt simpli, ca de copil, fara impresii si asteptari de femeie. Obrazul mi-e gol, fara farduri. Iar buzele, buzele…nu vor decat sa iti zambeasca. Atat.

    Casa e cum o stii, cu muzica suava si flori in glastra. Muzica ascunde vocea ta, pe care mi se pare ca o aud, mai mereu, seara inainte de somn. Cartile sunt mai multe decat ai lasat. Ele ascund gandurile care fug insa mereu catre tine. Dar fii fara grija, caci daca apari, pun fata de masa cea noua si tacamurile cu sclipiri. Iar in farfurie vom taia cu gratie amintiri, din cele gustoase, picante. Iar la desert, vom dansa unul cu altul. Caci foamea mea nu e de bucate, ori de dulciuri, e foame de dragostea ta.

    Am sa te astept pana dupa slujba. Am sa te caut cu ajutorul simturilor, caci poate te-ai ratacit pe drum. Privirea imi va fi alerta, parfumul tau il stiu pe derost, deci nu ai cum sa treci pe langa mine si sa nu te recunosc. Fii fara grija, daca te ratacesti, am sa te gasesc eu. In marea de oameni, de langa biserica, de langa parc, am sa te caut. Si am sa te iau de mana usor, asa cum te-am invatat. Si tu ai sa-mi promiti cu ochii ca ramai.

    De nu vii, de nu te aflu pe acolo, pe aici, am sa ma rog pentru noi. Am sa ma rog Timpului sa ne lase ani, iar daca e mult doar luni. Nu vreau doar zile, vreau cel putin luni. Cateva luni de fericire. Soarelui am sa ma rog sa nu arda prea tare, ca sa nu te feresti din calea mea. Dar nici prea putin, ca sa nu fii prizonierul casei tale. Pe Luna am sa o rog sa oglindeasca pamantul, iar lumina ei sa ne fie calauza, in drumul nostru unul catre altul. Am sa ma rog familiei, prietenilor, cunostintelor, dusmanilor, sa iti aminteasca de noi, ca sa nu te pierzi iarasi. Am sa rostesc si o rugaciune Sufletului tau, sa nu ma uite.

    Si daca drumurile noastre nu sunt aceleasi, nici la asta sarbatoare, te astept la urmatoarea! Si de nu poti veni atunci, cauta-ma la mare. Sau la munte. Cauta-ma in librarii, sunt acolo, intre carti. Cauta-ma printre spectatori, la piese superbe de teatru. Cauta-ma pe alei pietruite, pe drumuri de verdeata, printre fantani si nu uita de orasele muzeu.
    Fii fara grija, ai sa ma recunosti. Caci sunt croita dupa dorintele tale!

    Sa aveti un Paste fericit!

    Alina A. 18 aprilie 2009 18:35 Răspunde
  • Alice,
    Un Om Mare (memoria-mi joaca feste,dar cineva ma va ajuta ! multumesc anticipat !),deci,un Om Mare spunea – Dragostea vine,numai pentru aceia ce stiu sa astepte ca si cum ar avea eternitatea in fata lor –
    Sigur va veni si la tine….
    Si usa ta se va deschide,si sufletul va fi linistit sa o primeasca….
    V-am trimis scrisoarea mea de dragoste……E doar pt El,Cris ,si ,sincer,a facut minuni,atunci cand i-am trimis-o ….Am uitat sa va spun un amanunt ! V-am scris odata ,ca atunci cand nu comunicam,eu ii trimit scrisori….Asa este….Dar scrisorile mele nu sunt electronice,sunt clasice,postale,scrise de mana mea conectata la sufletul vibrand de emotia clipei respective….Le pun in plic,timbrez,scriu adresa si….astept…..Pe acestea le citeste intotdeauna….pe cele din inbox,le ignora deobicei……
    De aceea,sincer,incercati si voi….Sigur il va surprinde placut un asemenea gest….
    Pe Cris il impresioneaza mereu….
    Sunt departe de voi,de aceea,cu umilinta imi cer iertare daca v-am suparat cu ceva vreodata !
    Va multumesc mult pentru prietenie,imbratisari,ceaiuri aromate si inimi cu mainile intinse catre mine !
    Va iubesc,
    Ma inclin,Nu va numesc,stiti voi ca nu as fi corecta si as uita pe cineva,pe nedrept !!!
    PASTE FERICIT !!!!

    anna 18 aprilie 2009 19:22 Răspunde
  • Alice, inger de floare, tristetea ta o simt, o traiesc, innebunesc. Am o mie de „de ce-uri” la care am cautat raspuns saptamana aceasta. Nu le-am aflat dar probabil ca amintirea trecutului, preocuparea viitorului nu ma lasa sa-mi traiesc prezentul linistita, senina.
    I-mi doresc din tot sufletul sa pregatesc, cu talent, cum stiu eu, bunatati pentru barbatul meu si copii mei, la casa mea.
    Ma bucur de bucuria copilului meu dar in suflet tristetea si-a facut domiciliul stabil.
    Multumesc zeitelor ca sunteti.
    Sa aveti un Paste frumos alaturi de cei iubiti.

    Cristina Bizu 18 aprilie 2009 19:30 Răspunde
  • Meninne, draga mea, curajoasa mea, eu stiu ca noi avem enorm fata de ceilalti, care traiesc dupa reguli rigide si mintite, care duc vieti in care neiubirea e liantul si sansa lor de supravietuire. Eu am incercat sa traiesc si asa, dar nu am putut. Nu exista o reteta, ne luptam fiecare pentru fericire cum putem. Eu am incercat toate formulele, si niciuna nu mi-a reusit. Si inca mai astept minunea, singura pe care o vreau: marea mea dragoste, a mea, intreaga, nemintita, neindoita, nemasluita.
    Nathalie- te cred, pentru ca vreau sa cred. Si iti multumesc, si te imbratisez.
    Alyce a mea, urarile tale imi tin de singuratate si de tristete, lacrimile tale imi tin de urat. Plangem amandoua, dar eu stiu si ca vom rade impreuna, candva, vom zambi si vom spune – sau vom scrie in carti! – povesti de dragoste implinita. Ale noastre.
    Roberrta, nu stiu cum imi vor fi sarbatorile viitoare, stiu cat de mult incerc sa fiu senina de sarbatorile de azi, si am clipe cand reusesc, altele cand mi se pare ca ma mint. Abia astept sa ma imbrac sa plec spre biserica, am sa ma rog si am sa-mi regasesc echilibrul. Am fost acum nici doua luni la mormantul sfant, am vazut cu sufletul meu locul in care se intampla miracolul. In care flacara izbucneste singura, si lumanarile din mainile celor vrednici se aprind si ele, singure.
    Cand am sa fiu vrednica sa fiu fericita, lumanarea dragostei mele se va aprinde fara sa-i cer, dintr-o data, si va arde pentru totdeauna. Pana atunci astept, iubesc disperat, nu-mi fac iluzii, ma multumesc cu ce am, cu putin sau chiar cu nimic, uneori.
    Alina A. – mainile tale au scris scrisoarea mea de dragoste. Cuvant cu cuvant. Ce minune ca ne-am intalnit, si ca suntem unii si aceiasi, la fel de frumosi si de singuri si de insetati de noroc…
    Va doresc tuturor Paste Fericit! Va multumesc ca ati venit si ca ne-am intalnit, va multumesc pentru ca ati ramas. Va sarut.

    Alice Nastase 18 aprilie 2009 19:48 Răspunde
  • Anna, sa-ti fie dragostea vesnica, sa fii fericita, sa ne dai putere si noua!
    Cristina Bizu, nimeni nu intelege florile asa ca tine. Regasesc in tine metafora fiului meu care vorbeste cu pisoii si cu gandaceii, tu vorbesti cu florile si preiei curatenia din sufletul lor. O sa fim fericite, sa vezi, prea au inflorit toate, prea e primavara inalta!
    Va sarut, cu dragoste, cu speranta.

    Alice Nastase 18 aprilie 2009 19:53 Răspunde
  • Alice, te tin strans de mana…si eu ma simt singura desi sunt inconjurata de prietenele mele…sufletul mi-e plin de dor…

    Cristina Socaciu 18 aprilie 2009 20:11 Răspunde
  • Sa ne lumineze Dumnezeu sufletele, Alice.

    Cristina Bizu 18 aprilie 2009 20:19 Răspunde
    • Cristina Socaciu, te tin de mana, si stiu ca tu simti, ca tu intelegi. Intind mainile spre voi, Cristinele dragi, Rosanne… Sa ne lumineze Dumnezeu asteptarile, sa aiba mila. Vreau sa vina invierea, mi-e dor de lumina, numar orele, minutele, stiu ca se va intampla o minune atunci cand se vor apinde lumanarile lumii, si nu pot sa imi domolesc inima.

      Alice Nastase 18 aprilie 2009 20:46 Răspunde
  • Aseara am auzit in biserica spunandu-se intr-o predica “Noi suntem coasta”…usor de ranit, gata de sacrificat. Incredibil de dureroasa e carnea noastra cand tipa sufletul a singuratate, inlaturare, alungare. E atat de umana coasta atunci cand ea impresoara o inima moale.O inima moale , mereu pregatita de a fi smulsa printre zabrelele de os…
    Imi caut oriunde linistea, siguranta si ocrotirea. Ca pedeapsa primita la nastere, imbibata cu lacrimi pe care nu le mai pot plange, ca si cum cineva mi-a acoperit pleoapele cu bolovani pentru indiguire…cu vorbe pe care nu le mai pot rosti, ca si cum cineva mi le anesteziaza , testandu-mi la nesfarsit simturile.As vrea sa strig si sa soptesc, sa vorbesc si sa tac, sa raspund si sa intreb…intr-o ordine imprecisa, ezitanta, obositoare.Nu am putere de a schimba nimic, nici de a-mi trai pe furis viitorul.Imi netezesc coastele si intind mainile catre lumina,ca ochii sa o vada, mintea sa o stie iar sufletul sa o simta.Ca voi sa ramaneti langa mine.

    rosanne 18 aprilie 2009 20:47 Răspunde
  • Raluca, iti multumesc pentru cuvinte. Mi-e din ce in ce mai greu sa ma bucur ca Dzeu m-a creionat asa, tocmai pentru ca magia ochilor mei sperie iar exprimarea abrupta dar sincera ingrozeste. Traiesc din plin sentimentul Ninei Cassian “atat de grozava si adio”.
    Eu cred, asa cum am mai afirmat ca noi toti suntem frumosi in bunatatea si in seninatatea sufletului nostru.
    Va multumesc tuturor pentru mesaje, va tin de mana.

    rosanne 18 aprilie 2009 20:48 Răspunde
  • Alice, iti multumesc.

    rosanne 18 aprilie 2009 20:49 Răspunde
  • Iisus
    de Panait Cerna

    Ai fost un om ÅŸ-ai pătimit cu dânsul…
    Un Dumnezeu- cum te credeau părinţii-
    Pluteşte-n veci deasupra suferinţii :
    El nu ne poate intelege plansul.

    Pe Dumnezeu, de l-am vedea in cuie,
    Cu pieptul plin de lănci, cu chipul supt,
    Am spune că-i un joc, dar jerfa nu e :
    El din fiinta lui nimic n-a rupt.

    Dar tu ai sangerat pe negre căi,
    Supt umilinti ce nu le stie cerul ;
    Tu ai gemut, cand te pătrunse fierul,
    De-au tremurat si ucigasii tai.

    Si ochii tai cei blanzi se înnoptară,
    Si gura ta s-a-nvineţit de chin,
    Si duhul tau, ce nu putea să moară,
    A smuls din trup suspin după suspin…

    Un om, un om prin patimile sale !
    Si totusi cât de sus, lumina mea,
    Te-a înnalţat răbdarea sfânta-a ta !
    De mila ta, la glasul tau de jale,

    Să se deştepte morţi din mii de vremi
    Ş-adâncul lumii să se înfioare.
    Iar Tu – să ai privirea iertătoare,
    Un om să fii- ÅŸi tot să nu blestemi !…

    Cum au putut să stee laolaltă
    Atâta chin ş-atâta bunătate ?
    Se rătăceşte mintea şi nu poate
    Să te urmeze-n lumea ta înaltă…

    Al nostru eÅŸti : al celor slabi ÅŸi goi –
    Pământ ţi-e trupul şi-n pământ s-ascunde ,
    Dar umbra ta rămase printre noi
    Åži inima-mi te simte oriÅŸiunde :

    De sufletul ce-a întâlnit mizerii
    Şi cu obolul său le-a vindecat,
    Te-apropii lin, prin negura tăcerii,
    Şi strângi în taina mâna care-a dat ;

    Apostolului răslatit cu ură ,
    Tu-i spui :Mergi, nu esti singur în durere !
    Si gura ti-o-nfrăţeşti cu sfânta gură
    Ce-a semănat nădejdi şi mângâiere ;

    De cel ce geme , neputând să moară ,
    Apropii cupa liniÅŸtii de veci,
    Mereu sporeşte-a inimii comoară
    Åži drum de zâmbet laÅŸi pe unde treci…

    Al nostru eşti ! Ce ochi văzu vrodată
    Că te-ai suit la cer, purtat de nori ?
    Ce gând nebun svârli aceasta pată ,
    Pe cel mai mare dintre visători ?

    Putut-a oare sufletu-ţi să fugă
    La cei senini si fericiti din cer,
    Cand jos prin murmure de chin si rugă,
    Atatea braţe tremură si cer ?

    Nu, nu ! Ale Golgotei reci piroane
    Nu te-au lipit atât de strâns de lemn,
    Cât te-au legat de-acest pământ nedemn
    Nemărginirea rănilor umane.

    Atâta timp cât lutul n-o să crească
    Copiii asemeni chipului tău sfânt ;
    Atăta timp, cât liniştea cerească
    Nu se coboară-n inimi pe pământ ;

    Cât timp nu vezi aieve tot ce sameni
    Si ochii toti de plâns n-or fi deşerţi,
    Atât de mult Tu, cel născut din oameni,
    Va trebui să mângâi şi să ierţi ;

    Atât de mult vei auzi jelire
    Si rana ta va sângera mereu –
    Imblânzitor de oameni prin iubire,
    Tu ţi-ai ales destinul cel mai greu.

    …Dar, când vei smulge-ntreaga omenire
    Din somnul lung al greului răbdat,
    Când nu va fi nici chin, nici rătăcire,
    Atunce Tu zambi-vei împăcat ;

    Atunce numai îngerul hodinii
    Va coborî subt ochiu-ţi înţelept ;
    IÅ£i va culege de pe frunte spinii
    Şi-ţi va închide rănile din piept.

    Costi 18 aprilie 2009 20:49 Răspunde
  • ..mi-e sufletul schingiut de durere, si ma pregatesc sa merg la Biserica, in speranta ca Lumina de la lumanari imi va lumina calea, ori imi va arata ca pe acest drum istovtor, pe care mai mult cad si merg taras, exista o lumina la care vreau sa ajung,”lumina salvatoare”..

    ..va imbratisez cu putere..

    Sara 18 aprilie 2009 21:14 Răspunde
  • da alice, tu ca deobcei esti ecoul sufeltului meu…ma rog, tradus in cuvinte frumoase caci eu nu gandesc atat de frumos ci doar simt la fel…si eu am incercat sa traiesc in toate felurile (chiar daca a fost cu unul si acelasi om) si nu am reusit. si imi pretuiesc mai mult adevarul dureros decat minciuna de iubire pe care am trait-o in ultimii 7-8 ani (din 10). acum …in iubire, in durere nu sunt reguli nu sunt tipare…toti simtim altfel…chiar daca rezonam in la fel. cu durerea din singuratate e mai greu…dar trece si ea…toate trec…si o sa vin si „fatul frumos” care o sa ne vada asa cum suntem, oameni in primul rand, oameni imperfecti in al doilea rand…oameni care nu sunt facuti sa traiasca singuri in al treilea rand…asa ca rabdare alice, rabdare tuturor ce aveti dureri de singuratate…o sa vina vremea cand si asta o sa treaca. pana atunci sa fim buni, sa primim lumina in suflet si minte, sa ne bucuram de ce avem (pentru ca sunt multi care nu am nimic).

    meninne 18 aprilie 2009 21:22 Răspunde
  • vin sa va spun doar ca ma pregatesc sa plec la biserica.
    va iau cu mine, va promit ca voi ridica lumanarea cat de sus pot, ca sa o vedeti, oriunde veti fi. va imbratisez… Alice, eu nu stiu ce inseamna singuratatea de sarbatori, mie mi-s zilele acestea pline si luminate de ras, de familie, de oameni dragi.
    dar in noaptea aceasta, la biserica, voi mergem numai cu fratele meu. e o taina a noastra, un ritual, o datina, de a lua lumina si a merge intai la cei care nu mai sunt printre noi, dar ne vegheaza. abia apoi mergem cu lumina in case si in sarbatoare.
    Alice, meninne, cristina bizu, dragele mele… cum sa va ajut? cum sa va sterg tristetea si lacrima?
    sunt cu voi… sunt aici.

    pisica 18 aprilie 2009 21:47 Răspunde
  • Ieri, cand m-am intors de la un film la care am plans cu ochi rimelati si ma indreptam singura si infrigurata catre scara blocului, am simtit o adiere parfumata, un miros divin ce venea de undeva, de sus, strabatand magic intunericul. M-am oprit, mi-am indreptat privirea catre cer, dar nu l-am putut zari, caci imediat sub el si la cateva palme deasupra ochilor mei se arcuia, ca o bolta vie, o ramura incarcata de flori. Si, ca prin farmec, a inceput sa-mi ninga pe umeri si pe crestet cu petale mici, vesele, catifelate, si, deodata, nu m-am mai simtit atat de singura, caci primavara ma-mpodobise, ca pe-o mireasa, cu flori albe, de mar.
    Alice, am cules si pentru tine o floare sidefata, ti-o pastrez.
    Va doresc tuturor un Paste fericit, luminat de dragoste si de speranta.

    AlinaG 18 aprilie 2009 21:51 Răspunde
  • Iisus a avut o cruce de lemn si o inima de aur. azi sunt multi pe pamant ce poarta cruci de aur si au inimi de lemn. uneori, ma uit la mica mea cruciulita de aur ce o port la gat si ma intreb tremurand: “Doamne, inima mea cum este?”
    dar stiu, eu stiu ca tu Alice ai o inima de aur. pe care noi o vedem rosie, o vedem in cuvintele tale, in faptele tale… si asemeni tie zeitele ce te inconjoara aici.
    eu sunt numai o pisica neagra… si ma indrept spre Lumina cu ruga pentru voi, cu drag de voi, cu iubire…
    sa dea Domnul ca inimile voastre sa nu cunoasca niciodata crusta de lemn de care ne tot lovim in viata.

    pisica 18 aprilie 2009 21:55 Răspunde
  • Dragele mele, prietenele sufletului meu,
    Ne pregatim sa plecam la biserica, sa luam lumina, sa cantam in cor, cu emotie si bucurie „Hristos a inviat din morti,/Cu moartea pre moarte calcand/Si celor din morminte viata daruindu-le!”.
    Nu pot sa nu ma gandesc la voi, la sufletele voastre frumoase. De aceea, va urez din toata inima „Paste fericit!”, sa va binecuvanteze Dumnezeu, sa aveti un Pasti plin de lumina si pace in suflet!
    Va imbratisez cu toata dragostea!

    Amore 18 aprilie 2009 22:09 Răspunde
    • Hristos a inviat! M-am intors cu lumina in maini si in suflet. Va iau in visul meu indragostit, sa ne trezim impreuna zambind.

      Alice Nastase 18 aprilie 2009 23:24 Răspunde
  • Adevarat a inviat! Sa ne fie noaptea si sufletele linistite! Va imbratisez!

    Cristina Socaciu 18 aprilie 2009 23:31 Răspunde
  • Adevarat a inviat!
    Alice, imi esti asa de draga!Sa-ti dea Dumnezeu tot ce e mai bun si mai frumos pe lume!
    Aceleasi ganduri frumoase pentru voi toti!

    Amore 19 aprilie 2009 0:27 Răspunde
  • ..ADEVARAT A INVIAT!!..

    Sara 19 aprilie 2009 0:28 Răspunde
  • dragele mele,
    am revenit de la slujba de inviere. a fost atat de trista aceasta noapte. oameni stransi de prin toata partile, toti ortodocsi, cautandu-ne undeva, intr o tara rece si straina….cautand la nesfarsit ceva…dar ce? veniti din toate colturile europei, poate pentru slujbe poate manati de dragoste cum a fost cazul meu…dar tocmai in seara aceasta, mi-am dat seama cat e totul de strain…cat imi lipsesc (desi am momentele mele de ateism) sarbatorile de acasa, cu mirosurile familiare, cu ouale la miez de noapte, cu…aerul special in seara de pasti…si mi-e singurateatea din ce in ce mai mare, mi-s pasii din ce in ce mai abatuti, mi-e vocea din ce in ce mai tacuta, mi-s bucuriile din ce in ce mai rare.
    Alice, Rosanne mi-e teama si mie ca ma pierd din ce in ce mai mult, ca uit de mine cea de altadata, cea vesela, capabila sa se bucure ca un copil sa se inflacareze pentru un ideal,….mi e teama ca n-am sa mai pot si eu trai viitorul pe furis..
    Va tin in inima mea.

    raluca 19 aprilie 2009 1:08 Răspunde
  • Adevarat a inviat!
    M-am intors la voi, acum in ceas tarziu. Si in drumul meu spre biserica, am calcat, cu pasi taiati, pe strazile straniu desenate de umbra intunericului. Am cautat in aceasta noapte credinta care sa imi alunge ezitarile si indoielile. Si mi-am picurat in suflet ceara sperantei si a linistii, care s-a inchegat peste toate durerile mele, si s-a decojit asemenea unei scoarte vechi, lasandu-l aparent cicatrizat. Pentru o clipa. Si mi-am indreptat pasii spre voi, cu lumina aceste nopti, cu nadejdea de a o pastra vie peste zilele ce vor veni, peste nopti, peste anotimpuri. Adorm, soptindu-ti timid Alice, ca te iubesc…ca va iubesc pe toate, dragelor dragi-dragi!

    alyce 19 aprilie 2009 2:02 Răspunde
  • HRISTOS A INVIAT !

    Costi 19 aprilie 2009 3:28 Răspunde
    • Va spun Buna dimineata zambind, asa cum v-am promis. V-am simtit rugaciunile si m-am rugat si eu pentru voi. M-am auzit strigata si v-am strigat, la randu-mi. V-am simtit singuratatea sau lumina si mi-am promis, inca o data sa fiu fericita, sa va daruiesc fericire atat cat voi putea.
      Raluca, Rosanne, Cristina Bizu, Cristina Socaciu, Alyce, noi cele care nu mai putem sa ne traim viitorul pe furis- cum a spus Rosanne- hai sa ne rugam impreuna sa pogoare minunea si sa ni se limpezeasca vietile, a dragoste intreaga, implinita.
      Costi, ce frumoase sunt poeziile pe care le aduci, cata putere, cata credinta ne daruiesti! Iti multumesc.
      Sara, Amore, va imbratisez, cu recunostinta. Pisica noastra neagra, cu suflet alb, baiatul meu intelege glasul pisicilor si-mi traduce vorbele lor de dragoste. Sunt sigura ca si pe tine te-a inteles, inaintea mea. Alina G, tu esti mereu in inima mea.
      Adevarat a inviat Hristos! Va sarut, va iubesc.

      Alice Nastase 19 aprilie 2009 9:52 Răspunde
  • Va spun si eu Buna dimineata, cu zambetul tau in privire Alice. Alice, te-am luat azi-noapte cu mine in vis. Si te-am tinut strans de mana, si nu ti-am dat drumul, si m-am pomenit langa umarul tau, intr-un vis frumos, intr-un vis cu suflete pereche, cu iubire implinita, intreaga, pentru toata viata. Am visat asta. Si stiu ca e un semn. Si stiu ca visul se va implini. Sa vezi.
    Va imbratisez pe toti, dragilor!

    alyce 19 aprilie 2009 10:44 Răspunde
  • M-am regasit asa tare in starea ta . Desi sarbatorile ar trebui sa fie prilejul cu care ne intalnim cu cei dragi,momentul ala de liniste si de fericire atat cat cotele inimii pot duce…la mine e exact invers : ma simt asa goala,pustiita,fara vreun punct de plecare viabil,fara vreo sansa sa mai ma ridic si totusi mergem mai departe … Si umblu prin trecut cu mintea,si cobor scarile pana in pivnita vietii si de acolo imi iau doza de liniste..caci cu 13 trepte in urma am pierdut un copil din viata mea ( nu al meu ci al mamei) si imaginea sanatoasa a singurului om care m-a iubit si m-a inteles sincer ( bunicul meu care e imobilizat de mai bine de 11 ani)…de acolo treptele mele s-au subrezit,praful e mai aprig,paienjenii mai multi..iar viata mea n-a fost poate mereu plina de iubire,de liniste , de oameni care sa ma inteleaga…dar am citit zilele trecut o expresie foarte interesanta:destinul e scuza celor slabi si opera celor puternici…

    Sa ai un Paste Fericit Alice !
    Va imbratisez pe toti!
    Hristos a inviat!

    Ioana

    Ioana 19 aprilie 2009 12:57 Răspunde
  • Hristos a inviat! Adevarat a inviat!
    Va aduc in dar dor si iubire… si va chem la masa mea, la ospatul de suflet…
    sunt cu voi, chiar daca tac, sunt pasi tacuti si moi ce ma aduc mereu spre voi…
    m-am rugat si eu in Noapte pentru noi toti, am ridicat Lumina spre Cer si v-am regasit in inima mea.
    Sarbatori Luminate, sarbatori binecuvantate!

    pisica 19 aprilie 2009 12:57 Răspunde
  • Hristos a inviat! Paste fericit tuturor! Lumina sfanta a Invierii sa va aduca pace si bucurie!
    Pentru tine, Alice draga, de la o visatoare singura catre o alta visatoare singura… http://www.youtube.com/watch?v=dBHhSVJ_S6A

    Bianca 19 aprilie 2009 14:05 Răspunde
  • Hristos a inviat!
    Si eu vin acum, dupa sfanta slujba, si ma bucur alaturi de voi, cei dragi sufletului meu.
    Parintele spunea astazi la slujba ca trebuie sa ne bucuram alaturi de familie, sa o cinstim si sa traim in credinta stramosilor nostrii.
    Eu am mama, tata, sora, un copil si trebuie sa fiu fericita alaturi de ei, familia mea.
    De ce sa caut alta fericire?
    Si va am pe voi, apropiatele inimii mele, si multumesc Domnului sa sunteti aici!

    Cristina Bizu 19 aprilie 2009 14:06 Răspunde
  • Adevarat a inviat, dragelor!

    Iata-ma si pe mine la masa mare intinsa de voi. Va multumesc tuturor de randuri, de ganduri, de ruga voastra cuminte, de lumina ridicata spre cer sa ne lumineze calea si drumurile printre dureri, nadejdi, sperante si deziluzii. Dupa pranzul traditional alaturi de familia mea mica, tot ce mai doresc este sa va imbratisez pe voi, chiar si asa pe randuri, necunoscutele din mintea si inima mea…

    Reverente in fata voastra…

    Roberrta 19 aprilie 2009 15:46 Răspunde
  • Adevarat a Inviat!

    va imbratisez.

    meninne 19 aprilie 2009 16:40 Răspunde
  • Intamplator…locuiesc langa cea mai mare biblioteca din oras si …langa Sf.Catedrala. Pe niciuna insa nu le vizitez foarte mult, din cauza lipsei de timp (in mod oficial) si a motivatiei(neoficial). Am plecat vineri seara la slujba Prohodului, slujba care mi se pare incarcata de semnificatii si ale carei ritualuri imi permit exteriorizarea starilor mele convulsive.Ultima oara cand intrasem acolo, intr-o zi oarecare , sa ma rog, sa-mi gasesc linistea, am iesit repede, fara a-mi satisface pofta de sacralitate, deoarece tocmai se aspira!!!Acum, ascultam cu atentie slujba si cantarile, incercand din rasputeri sa-mi pazesc degetele asezate pe podea la citirea Evangheliei.Da, sa mi le pazesc de duritatea unui baston, necesar unei batranici care atunci isi cauta drumul spre iesire. Am respirat adanc, mi-am retras mainile, am inchis ochii. Auzeam totusi rasetele unor fetite care alergau in jurul parintilor , prezenti la ..inmormantarea Domnului.Era aproape miezul noptii!!
    Ieri, mi-am strans in maini candela si am plecat spre aceeasi catedrala, linistita la gandul ca se va desfasura in spatiu deschis. Stateam cuminte chiar in fata altarului improvizat de pe platoul bisericii, cand, langa mine, cu jumatate de ora inaintea Invierii , un barbat de peste 40 de ani isi aprinde o tigara!!! Intorc capul in directia opusa , inchid iar ochii, narile, porii, gandurile de indignare si scarba.
    Intepenesc… revad imagini cu alb si gri, aud metalul rece, simt maini, lacrimi, ploaie, inceput de martie…Ridic fitilul in ceas de Inviere, tremurand, vorbind cu vocea talharului de pe cruce…”Doamne, sa nu ma uiti cand vei fi Imparatia Ta!”
    Hristos a inviat!

    rosanne 19 aprilie 2009 20:24 Răspunde
  • Am incercat sa leg cateva cuvinte, sa va spun ratacesc prin noapte, dar am putut. Nu am glas, am doar melodia asta, care parca a fost scrisa, pentru aceasta noapte, in care vorbele mi-au amortit, in care amintirile m-au napadit, in care iubirea mi-e straina.
    Cristina Bizu, m-am gandit la tine azi. La dorurile tale. As vrea sa cred ca nu mai esti trista. Te imbratisez tare tare!

    “http://www.youtube.com/watch?v=f8RbUCJ3tdI”

    alyce 19 aprilie 2009 21:01 Răspunde
  • ADEVARAT A INVIAT !

    Valin 19 aprilie 2009 21:22 Răspunde
  • Hristos a înviat!
    Mi-a fost tare dor de căsuţa Alicei şi de zâmbetul ei, inconfundabil şi de sufletul ei cald şi rpimitor.
    Am alergat spre voi, dragele mele suflete prietene…
    După atâtea zile de depărtare, azi am, în sfârÅŸit posibilitatea să vă citesc, să fiu vă fiu aproape de gânduri…
    Vă doresc un Paşte fericit, alături de toţi cei dragi vouă.
    Rămâneţi pentru mine cel mai special moment.
    Vă îmbrăţişez şi vă doresc noapte bună.

    Vă rog mult – poate cineva să-mi dea adresa de mail a lui Alice?! MulÅ£umesc!

    atena 19 aprilie 2009 21:36 Răspunde
  • HRISTOS A-NVIAT! Paste fericit, din inima, va doresc! Cu aceeasi iubire, ca intotdeauna! Va imbratisez!

    Simona Radoi 19 aprilie 2009 21:43 Răspunde
  • Buna dimineata. Hristos a inviat!
    Atena, adresa este : alice@revistatango.ro
    Va imbratisez mereu.

    rosanne 20 aprilie 2009 10:02 Răspunde
  • Hristos a inviat! Va doresc tuturor fericire,pace in suflet alaturi de fiintele dragi!
    Alice,ploiesteanca mea draga,m-ai lasat fara cuvinte! Am plans citindu-ti randurile si crede-ma ca te-am inteles ca o mama.Si fiica mea e singura,a venit acasa sa petreaca Pastele cu noi,dar i-am simtit tristetea din suflet! M-am rugat pt voi,si pt toate sufletele dragi care iti scriu si sper din inima ca dragostea adevarata v-a poposi si la usa voastra.Este singurul lucru pe care o mama nu vi-l poate da,dar ce e al vostru e pe drum,s-o fi impiedicat si s-a ranit.Mai aveti putina rabdare ca va veni!

    florentinamurgoci 20 aprilie 2009 12:37 Răspunde
  • Hristos a inviat va spun si eu cu glas tremurand de emotie!
    m-am intors de pe drumurile ce m-au dus la casa mamei; mi-am luat tristetile si nelinistile si le-am impachetat frumos in gentuta mea colorata…am vrut sa le topesc in tacerea muntilor,sa le dizolv in apa rece de izvor…dar pana acolo tristetile mele au ajuns la ochii mamei si mi-a fost atat de rusine de mine ca nu am putut sa-mi ascund lacrimile si cearcanele…
    i-am vazut pe toti ai mei, i-am imbratisat si i-am pupat si m-am bucurat ca traiesc, ca sunt langa mine, ca-mi zambesc…
    acum mi-e liniste in suflet, rugaciunile imi dau aceasta liniste…mi-e rusine de necredinta mea din anii trecuti, din lunile si zile trecute…
    uneori mi-e teama ca daca nu am sa va scriu o sa ma uitati…tac, stiu ca tac…imi caut si eu raspunsuri cum pot…dar sa stiti ca sunt aici si va citesc si ma dor lacrimile voastre si dorurile si durerile voastre…
    ierte ca scriu atat de dezordonat, sunt obosita…

    dalila tua 20 aprilie 2009 16:46 Răspunde
  • Hristos a inviat!
    M-am reintors si eu langa voi si de-abia astept sa citesc in liniste tot ce ati scris (doar am scanat dintr-o privire). Am fost langa ai mei, mai trista ca niciodata, incercand sa-mi stapanesc lacrimile si tristile si macar pentru 2 zile sa par linistita si increzatoare in viitor. Acum, in singuratatea camerei mele, nu ma mai prefac, efortul a fost prea mare.
    Multumesc dragele mele ca v-ati rugat si pentru mine si multumesc ca sunteti aici totdeauna.
    Va imbratisez cu drag.

    Felice 20 aprilie 2009 17:31 Răspunde
  • va imbratisez si eu… din Saptamana Luminata, cand Fiul se pregateste sa se ridice de-a dreapta Tatalui. si va aduc lumina din sufletul meu, gandul bun si imbratisari de drag si de dor.
    dalila tua cum as putea sa te uit? m-ar durea tacerea ta, as incerca sa o respect, pentru ca nu imi permit sa impun nimanui dorintele mele, dar uitare???
    va aduc de la simonaioana urarile ei de sarbatoare cu lumina. nu am vorbit cu ea si mi-e dor, mi-e dor de ea, dar i-am promis ca din frumusetea sufletului ei cald o sa va alin si o sa va alint la ceas de sarbatoare. sa fiu mesagerul ei. si ma rog, acolo unde este sa fie luminata de dorul meu, de gandul nostru bun.
    rosanne, buna mea, draga mea, prin ceea ce ai scris ai redat si motivele pentru care eu ma rog in lumea mea, ma intalnesc cu divinitatea in coltul meu. pentru slujba de inviere merg si eu intr-un loc aglomerat, unde slujba dureaza putin, se aude prost… dar stiu ca in noaptea aceasta TREBUIE sa fiu acolo, trebuie sa iau Lumina si sa o duc celor care au luat ghemul de om si l-au ridicat in viata: bunicii mei, radacinile sufletului meu. si pentru ei, ma prefac ca nu aud ce-i in jur… si de fapt aud numai Lumina ridicandu-se la Cer. si am langa umarul meu oameni dragi mie… si va multumesc, tuturor celor care au ridicat lumanarea spre cer, va multumesc celor care au fost langa umarul meu.

    pisica 20 aprilie 2009 20:33 Răspunde
  • Hristos a inviat!
    V-am purtat in suflet zilele acestea, iar acum ma intorc langa voi, langa singurele fiinte care puteti sa-mi intelegeti sufletul, asa cum e.
    La mine totul a fost asa cum m-am obisnuit deja, de atatia ani… nu se poate sa fie mai mult de trei zile de fericire, nu exista liniste pentru sufletul meu framantat, nu exista sa nu fiu ranita, sa nu sufar, sa nu imi creasca iar indoiala in suflet. Si singuratatea mea o simt cel mai mult cand sunt in mijlocul familiei, cu omul care imi e alaturi, dar a carui privire e mereu departe, pe cai pe care eu nu pot patrunde… Cand sunt cu mama, cu fratele meu si familia lui, si cu iubitul meu care, cum v-am mai spus, nu stie inca daca ma iubeste, daca vrea sa-si petreaca restul vietii cu mine.. Dupa sapte ani…
    Dar dincolo de asta, am avut in suflet bucuria Invierii lui Hristos, mi-am luminat sufletul in noaptea sfanta, am lacrimat de bucurie ca sunt vie, sanatoasa si inconjurate de prieteni putini, dar adevarati. Si i-am multumit lui Dumnezeu pentru toate astea, singuratatea sufletului meu poate se va vindeca si ea vreodata…
    Bine v-am regasit, suflete dragi!

    simone 20 aprilie 2009 20:45 Răspunde
  • Floarea dintr-o singură sămânţă

    Îmi împlinisem termeul de odihnă, de purificare şi aşteptam nerăbdătoare să părăsesc borcănelul transparent în care fusesem păstrată, cu grijă, de stăpâna mea. Mă voi întoarce la fereastra camerei ei, premenită cu perdele curate.
    S-a întâmplat, pur şi simplu! Într-un ghiveci nou, acoperită de pământ bun, de dragostea şi căldura mâinilor ei, într-o dimineaţă însorită de primăvară, să-mi încep metamorfoza altei etape. De-acum, ştiu, ne vom întâlni în fiecare dimineaţă, când, nu va pleca fără să-mi zâmbească. Primeam, necondiţionat, toate elementele necesare vieţii: soare, căldură, aer, apă şi dragostea ei.
    Ocupam un loc important la fereastra cu perdele dantelate.
    Mi-am aruncat haina scorojită a vremii de aşteptare şi, într-o simbioză perfectă cu prezentul, mi-am început încolţirea, căutarea luminii. Aveam nevoie de rădăcini puternice, pentru a mă înălţa dreaptă. Mlădiţele mele firave vor fi într-o zi suficient de puternice, pentru a-mi purta floarea.
    În ziua în care am întâlnit soarele, am întâlnit şi ochii, aproape înlăcrimaţi de bucurie, ai stăpânii mele. Eram înconjurată de celelalte ghivece, păstrătoare de violete diafane şi pufoase, de muşcate vechi şi darnice, de begonii colorate, de trandafiri voluptoşi; dar, am să vă spun un secret: eram prima căutare a ochilor ei, dimineţa.
    Se crease deja, un fel de prietenie sau acceptare, între mine şi celelalte ocupante ale pervazului cafeniu.
    Odată cu prima frunză am primit sărutul ei. Îmi vorbea, în fiecare zi. Îmi spunea uneori că de la mine învaţă să accepte şi să învingă, să renască dimineaţa, să-şi întunece nopţii gândurile pentru a primi, curată, lumina dimineţii.
    Odată cu celelalte frunze devenisem confidente, apropiate şi atât de asemănătoare. Îmi spoream seva, ajutată doar de dragostea ei.
    Din ziua în care, printre multele frunze verzi ale maturităţii mele, şi-a făcut apariţia, timid şi acoperit de lacrimi, unicul meu bobocel, am devenit nedespărţite. Mă lăsam acoperită de privirile curioase ale prietenelor ei, sfătuită de celelalte purtătoare de flori, din stânga şi dreapta pervazului cafeniu şi chiar curtată de un trandafir japonez, căutător al luminii, din spatele perdelelor, din colţul camerei ei. Aveam, însă, nobila misiune de a nu-mi murdări floarea cu extazul şi nebunia unor întâmplătoare atingeri.
    În duminica desăvârşirii mele, deschisă spre plus infinit, într-un roşu aprins, i-am dăruit stăpânei mele, floarea mea, un semn al dragostei şi recunoştinţei mele. Am plâns amândouă, ascunse sub zâmbete.
    Am mai zăbovit, înflorită şi tânără, mai multe zile la ferestrea camerei ei. Apoi, acceptându-mi, dintr-o obişnuinţă nativă, existenţa, am început să cobor spre etajele inferioare ale vieţii mele vremelnice. Mă încurajau, cu nesfârşitele poveşti, celelalte şi apropiatele flori. Ghiveciul, nou, al fiecărui an, devenise deja prea mare pentru mine, în pierdere zi de zi, a câte unei petale. Dar, misiunea mea nu se va sfârşi aici! Şi darul meu, roşu aprins, se va transforma în miracolul continuităţii mele.
    Şi când va fi să-mi pierd toate petalele şi când tulpina mea firavă, va tremura sub vibraţia toamnei, va urma acceptarea sfârşitului pentru dăruirea eternului.
    Voi mai rămâne doar o sămânţă maronie, păstrată pentru odihnă şi purificare, în borcănelul transparent. Voi păstra cu mine atingerea mâinilor ei, dragostea ochilor ei şi dorinţa nesfârşită a următoarei revederi.

    Pentru minunea de a vă fi fost alături în ziua sfântă a Floriilor.
    Pentru că nu am avut suficient curaj de a vă spune tot ce-mi doream, pentru că meritaÅ£i, din plin, braÅ£e nesfârÅŸite de flori…
    Pentru că, din borcănelul meu transparent, mă voi gândi în fiecare zi la tine, nobilă şi deplină doamnă – Alice Năstase.

    atena 20 aprilie 2009 21:12 Răspunde
  • Voi macar aveti 1 sau 2 copii ceea ce inseamna ca a fost acolo o relatie de cativa ani buni si aia. Dar eu ce sa mai zic cand nu am avut nicio relatie de lunga durata pana acum? Daca as fi avut si eu o relatie macar de 1 an, m-as fi hranit din ea pentru toata viata. Dar ce as mai putea sa sper? Las toate armele jos ca alta solutie nu am. Sunt sleita de putere si nu mai astept nimic…

    Diana 20 aprilie 2009 21:58 Răspunde
  • Hristos a inviat! Familia, v-am purtat in ganduri si-n rugaciuni. M-am bucurat cand preotul a strigat Hristos a inviat! si oamenii au raspuns intr-un glas Adevarat a inviat! Dincolo de bucuria Invierii, sufletul meu e singur, tristetea se citeste in priviri…parca in familia asta, a noastra suntem toti facuti dintr-un aluat! Cu fiecare an ce trece ma simt mai fara rost, fara scapare. Toata viata, mi-a fost frica de singuratate. Si stiti cum se spune…de ce ti-e frica, nu scapi…si daca o fi asa, ce rost mai am pe lume???
    Felice, sunt singura in camera mea, singura in noapte si…sper, pentru tine, pentru Alice, pentru Cristina Bizu, pentru Alyce, pentru Dalila, pentru Atena, pentru Rosanne, pentru toate zanele si…pentru mine, ca intr-o buna zi o sa invatam sa coacem cozonaci pentru cei asteptati.
    Tuturor, celor carora nu v-am scris numele, va garantez ca-mi sunteti in suflet si ca va port cu mine. Ralu, Corina, va trimit ganduri vopsite rosu si cu parfum de cozonac.
    Va imbratisez cu putere, va doresc sa pastrati lumina Invierii cat mai mult in sufletele voastre si va multumesc pentru ca existati!

    Ema 20 aprilie 2009 22:10 Răspunde
  • Draga mea Ema, iti multumesc de gand bun, de ouale vopsite rosu si de parfum imbietor de cozonac. Iti multumesc in acelasi timp si de emotia lui „adevarat c-a inviat”- pe mine tot timpul m-a cutremurat acest „adevarat c a inviat” spus de mii de voci.

    Simone, imi pare nespus de rau – imi imaginez prin ce treci. Ar fi minunat sa ne vedem in Timisoara la sf lui mai nu? Hai sa incercam si sa fixam pe privat detaliile!
    Draga Diana nu stiu ce sa ti spun…o iau pe calea glumei si ti spun doar- poate ar trebui sa te consideri happy ca nu ai dat de aceste amari probleme ale sufletului: stiu fac haz de necaz, e noapte e tarziu. Dar altceva nu stiu ce as raspune. Nu sunt o optimista din firea mea deci nu pot zice „sigur vei gasi pe cineva”. Dar iti doresc din tot sufletul.
    Noapte buna dragele mele, plec cu voi in gand si cu cozonacul daruit de Ema (desi nu e bine sa mananc noaptea:)
    Va iubesc muuuuuullllt

    raluca 21 aprilie 2009 0:00 Răspunde
  • E tarziu in noapte, iar eu, ca de fiecare data, culeg vise pe care le asez, mai apoi, in pagini dreptunghiulare si albe. Si sunt atat de obisnuita cu singuratatea noptii, incat am invatat sa ii ascult linistea, sa ii inteleg soaptele, sa ii vorbesc limba. Si desfigurata de atata tristete si ametita de dorul nebun care ma sileste sa caut iubirea aceea intreaga, beau in fiecare seara dintr-un pocal mare de vise neatinse si ma las purtata pe aripile intunericului, in cele mai frumoase si mai minunate si mai nepermise povesti de dragoste. Si uneori mi se intampla sa alunec din ele, si sa ma izbesc de stancile ascutite ale realitatii. Si in acele nopti, intunericul plange cu mine toata durerea mea. Si stropi grei de ploaie lovesc trotuarele, si lacrimi rotunde imi nasc dintre gene, ciobindu-se in cadenta lor de nimicul din jurul meu. Si impart fiecare noapte cu toate nefericirile mele, si adorm mereu cu speranta ca zambetele de maine imi vor fi aduse si mie, imi vor fi trimise cumva, nu stiu cum, dar ca vor ajunge la mine.
    Alice, dragelor, va soptesc ca va iau cu mine in vis.

    alyce 21 aprilie 2009 0:52 Răspunde
  • Buna dimineata .Sunt la a doua cafea , lucrez intens…noaptea tarziu si dimineata devreme, am o inspectie saptamana asta si aici chiar nu pot lua decat 10…Nu il mai am pe Cris si nici pe Ela sa ma salveze.Asa ca…va citesc cu drag, va imbratisez, va stiu aproape.
    Mi-e dor de voi.

    rosanne 21 aprilie 2009 7:44 Răspunde
  • Hristos a inviat!
    Nu stiu ce as mai putea scrie… Tot ce am simtit eu in zilele acestea ati exprimat voi atat de frumos… Am incercat si eu sa imi ascund tristetile in spatele unor zambete, ca sa nu intinez bucuria pe care aceste zile au adus-o copiilor si parintilor mei. Nu stiu, insa, daca am reusit sa pacalesc pe cineva… M-am izolat de lume pentru cateva zile, am vrut sa fiu singura doar cu familia mea si cu gandurile mele, dar nu stiti ce greu mi-a fost fara voi… Sunt fericita sa va reintalnesc.
    Diana, ai dreptate, unele dintre noi suntem binecuvantate cu copii, ei fiind principala motivatie pentru a merge mai departe.
    Rosanne, iti tin pumnii, iar daca pot sa te ajut cu ceva… cu placere 🙂
    Cu drag,

    ela 21 aprilie 2009 9:00 Răspunde
  • Va regasesc azi din spatele unor ochi innegurati de plans, dupa in noapte in care am crezut si poate, pentru o clipa, chiar mi-am dorit, sa cada cerul peste mine, sa nu mai simt, sa nu mai doara. Sa pastrez clipa din bratele lui, ultima clipa impreuna. Va regasesc dupa o noapte amara, lunga, ingrozitor de tacuta si de neagra…
    Vreau sa va stiu pe voi macar pline de lumina, de caldura, de speranta. Doar din asta cred ca pot sa imi mai trag un strop de energie.. si sa continui, cumva…
    Va imbratisez, timid si cam fara putere azi. Dar sunt aici.

    simone 21 aprilie 2009 14:20 Răspunde
  • Raluca, am ratacit adresa de mail, nu o mai gasesc.. Ti-o trimit pe a mea, sa stabilim ceva pentru sfarsitul lui mai.
    simoneangel31@yahoo.com

    simone 21 aprilie 2009 14:43 Răspunde
  • Adevarat a inviat ! Dragi zeiÅ£e Tango si eu v-am purtat în gândurile si rugaciunile mele ,am mers de-am luat lumina sfânta de la Patriarhie , sa ne lumineze sufletul !Doresc sa Va trimit si voua din aceasta lumina raze de speranta pentru o viata implinita . ( Ema nu esti singura , esti mereu in gindurile , inima mea ).
    Sunt bucuroasa ca exita acest blog si v-am cunoscut , sunteti atat de tinere si frumoase si sigur fiind Anul Marilor Iubiri va veni linga voi si EL .
    Pisica noastra draga, cum sunt o plingacioasa nu am putut decit sa pling . N-am citit niciunde ceva mai frumos „Iisus a avut o cruce de lemn si o inima de aur. azi sunt multi pe pamant ce poarta cruci de aur si au inimi de lemn. uneori, ma uit la mica mea cruciulita de aur ce o port la gat si ma intreb tremurand: “Doamne, inima mea cum este?”
    dar stiu, eu stiu ca tu Alice ai o inima de aur. pe care noi o vedem rosie, o vedem in cuvintele tale, in faptele tale… si asemeni tie zeitele ce te inconjoara aici ”
    Va port in inima mea , sper sa fie mai vie , mai rosie ,mai plina de iubire in fiecare zi ,Va imbtatisez zeiţe dragi , Gabriela

    Ella 21 aprilie 2009 14:45 Răspunde
  • simone te tin de mana si incerc sa-ti sterg lacrimile…din pacate asa cum imi spunea si alice durerea ti-o porti singura, eu nu pot decat sa-mi imaginez zbuciumul tau ( si stiu ca nu ti-e usor)…am sa-ti spun doar ce mi-a spus si anna si alte suflete dragi: roaga-te, dumnezeu o sa-ti arate calea!
    nu pot decat sa-ti dau un umar pe care sa plangi, cateva vorbe sa-ti tina de singuratate….daca pot mai mult spune-mi ce sa fac sa-ti alung tristetile!

    dalila tua 21 aprilie 2009 14:51 Răspunde
  • dalila, draga mea… umarul si vorbele tale fac mai mult acum decat orice altceva… si da, stiu ca Dumnezeu o sa-mi arate, cumva, calea…

    simone 21 aprilie 2009 15:00 Răspunde
  • Mi-am zis intotdeauna ca nu am nevoie de nimic in viata asta, decat de iubire. Si fac santuri adanci cu penita in foi palide, asezandu-mi timida toata dragostea mea, ce traieste peste anotimpuri, peste veacuri, peste vreme. Si iubesc oamenii, cu o iubire ce nu incape in toata fiinta mea, si impart in fiecare clipa zambete de “te iubescuri” si lacrimi de dor. Si ma strecor printre orele noroioase ale timpului, printre dragoste contrafacuta pe care o socotesc in mintea mea a fi atat de adevarata. Si ma mint in fiecare secunda, ca toti oamenii sunt buni, ca rautatea din sufletul lor nu exista. Dar de fiecare data sfarsesc prin a aduna dezamagiri, prin a primi lovituri ce imi sageata inima. Dar va am pe voi, pe tine Alice, pe voi dragilor, mereu aproape, inchisi in inima mea pentru totdeauna. Si daca s-ar intampla, intr-un moment, sa va pierd, as simti cum se prabuseste o lume in jurul meu. Singura lume in care mi-e bine.

    Rosanne, iti tin pumnii sa fie bine.
    Simone iti sunt alaturi. Iti inteleg tristetile si lacrimile. Te imbratisez tare, sa iti tina imbratisarea mea de durere.
    Dalila, Pisica, Cristina Bizu, Simona Ioana, Anna, Ema, Raluca, pe voi va imbratisez special si mi-e mereu dor de voi.

    Alice, ingerul meu frumos, te strang la sufletul meu, in fiecare clipa!

    alyce 21 aprilie 2009 15:54 Răspunde
  • De numeroase ori am simtit ca Alice ne-a dat tot ce avea. Omul acesta chiar ne-a oferit totul, fara a cere. Piinea, vinul si dragostea sa, ni le-a dat sa ne fie mai simplu, mai usor si mai cald in suflete. Ne-a trecut multora amarul cu darurile sale. Acest om poate aduce fara teama caldura sufletului sau in locuri reci, in suflete ranite, caci poate tamadui, are puterea de a indrepta raul, de a stinge dureri si lacrimi. Precum vedeti poate schimba destine, asezindu-le linga sufletul sau, linga cuvintele sale, le innobileaza astfel. Stim ca o parte din caldura si lumina acestei lumi, vine si din sufletul tau Alice. Suflet care ne daruieste din aceasta inima deschisa lumii si noua, o dragoste curata, o viata. Desi legata fragil de aceasta lume, dragostea e acum mai intarita cu aceasta dovada scrisa ca exista, ca e in noi si pentru noi, in fapte si vorbe, in oameni dragi. Iubire exista, o puteti tine astfel intre palme, dar cu grija, caci este si sufletul lui Alice.

    Valin 21 aprilie 2009 16:06 Răspunde
  • Sunteti minunate… citindu-va, am realizat ca nu-s singura… cu toate ca peretii casei se pravalesc asupra-mi cand vin de la munca.
    Va urez lumina-n casa incepand cu aceasta primavara, prea a fost intuneric in inimile noastre, ale tuturora…

    Raluca P. 21 aprilie 2009 17:47 Răspunde
  • alyce : ai mare dreptate – aici e o lume aparte dar pe care nu cred ca o va sparge cineva,aici nu cred ca ne poate cineva sfasia credintele,iubirile,dorurile

    va imbratisez,

    Ioana

    Ioana 21 aprilie 2009 17:52 Răspunde
  • Asa sa fie Ioana, asa sa fie dragelor…
    Va imbratisez, cu drag!

    atena 21 aprilie 2009 18:17 Răspunde
  • alice poate daca nu ai fi fost tu eu nu as fi avut curaj sa-mi purific dragostea si sufletul…m-as fi amagit, as fi ramas suspendata undeva intre neadevar si „aproape adevar” fara sa am curaj sa ridic ochii spre soare,fara sa am curaj sa lupt, sa iubesc pana la capat…
    credeam ca randurile tale sunt randuri de poveste, dar apoi am aflat ca sunt randuri din sufletul tau, din sangele tau…iti multumesc alice ( in gand a nu stiu cata oara) ca existi!

    dalila tua 21 aprilie 2009 18:29 Răspunde
  • Dragele mele, nu sunt de acord cu voi, desi, la randu-mi sunt singura de o viata (am avut parte doar de un mariaj de un an care m-a lecuit de toate), nu am copii si-mi plange sufletul ca nu am putut dovedi nicicum ce mama extraordinara as fi putut sa fiu….Dar, in timp ce visam ,viata a trecut pe langa mine, dragele mele si trebuie sa intelegem (eu fac eforturi in acest sens) ca fericirea NOASTRA nu trebuie sa depinda de ALTII, suntem constructorii , (sau, cel putin, ar trebui sa fim) propriei noastre fericiri.In timp ce visam si plasmuiam povesti de dragoste, prietenele si cunostintele mele se maritau si faceau copii….iar acum de abia daca schimba doua-trei cuvinte cu sotii lor…nu, nu ma consolez in felul acesta, mi-as fi dorit o viata de familie, recunosc, cu toate bucuriile si neajunsurile lor…mi-as fi dorit sa fac stufat sotului meu sau cand vine de la munca sa-i miroase a pasca si cozonaci facuti de mana mea, dar daca nu a fost sa fie de ce sa ne plangem de mila, fetelor?Am gatit pentru mama si fratele meu, am „ciupit” un pic din friptura de miel si i-am dat si motanului, am conceput si trimis mesaje cu drag rudelor, prietenilor si colegilor de serviciu, m-am trantit pe canapea si m-am uitat la TV, am dat o fuga la tara si am mirosit narcise si lalele si am intins masa afara , am ras si am povestit cu mama si surorile mele. Viata e a atat de frumoasa, dragele mele si atat de scurta…iar noi, femeile singure, avem macar privilegiu de a visa si spera…Cineva spunea ceva de genul (nu pun ghlimele ca nu e chiar citatul cu pricina) ca , daca am vrea sa fim fericiti ar fi simplu, dar intotdeauna vrem sa fim mai fericiti decat ceilalti pentru ca avem convingerea ca toti ceilalti sint mai fericiti decat noi…”Fericirea e o decizie”, spunea Descartes si cat e de adevarat….Hai sa nu ne mai simtim umilite in singuratatea noastra, chiar daca uneori, tarziu, in noapte, ne punem intrebari fara raspunsuri. Inchei, parafrazandu-l pe Paunescu, care are o poezie superba „felinarul” (cred): de ce sa visam privind felinarul din fereastra si nu privind luna?

    Ramona ONOFREI 21 aprilie 2009 19:02 Răspunde
  • e adevarat… alice este si imboldul meu de a intelege, de a ierta, de a putea merge mei departe… si tot alice, cu voi impreuna, este mangaierea mea atunci cand nu mai vad drumul in lumina… poate ca daca nu ai fi fost tu, alice, nu as avea nici acum curajul sa pasesc (ce-i drept foarte sovaielnic) pe calea iubirii, care sper din tot sufletul meu sa fie calea fericirii…

    simone 21 aprilie 2009 19:04 Răspunde
  • Va imbratisez cu cel mai mai mare drag. Si cel mai mare dor de peste zi.Mie chiar mi-e dor de Simona Ioana, ce-i cu ea? Mi-e dor de Corina…stiu ca se plimba prin Tunisia.Mi-e dor si de Anna, chiar daca vorbim la telefon, mi-e dor de Ela cu cafeaua, de Ella cu narcisele, de Ema cu zambetul de familie, de Cristina pe care o tin de mana mereu, de Dalila si de Sara cu care vorbesc de pe available, de Pisica cu poezia romantica , de Raluca cea ambitioasa,de simone, de alyce careia ii multumesc pentru gand, de Costi, Valin…sigur am uitat pe cate cineva, nici n-am avut intentia sa incep o insiruire, dar asa mi-au scris tastele „fermecate”, fara voia mea, credeti-ma…a, da, Cristina Bizu, Simona Radoi, of…
    Si eu, care imi inchipuiam ca stiu orice cuvant si orice virgula, raman impietrita cand vreau sa-mi exprim dragostea si admiratia pentru Alice.Desi am facut-o de atatea ori, cu si fara public, mi se pare ca pierd sensul tuturor comparatiilor si-a tuturor metaforelor, gandindu-ma la ea..sunt doar impietrita in cuvinte si cu inima pocnind, zambind pentru ea.
    Va imbratisez mereu, cu cel mai mare drag.

    rosanne 21 aprilie 2009 19:40 Răspunde
  • V-am descoperit de curind si sint tare fericita ca in sfirsit pot citi o revista care sa ma faca sa ma simt bine si sa ma ocroteasca de trivialitatea care domneste peste tot in Romania. Imi place mult revista Dvs. desi am o singura plingere de facut si anume ca Andreea Marin in opinia mea nu prea are ce cauta in revista pentru ca nu are nimic profund si adevarat de spus…dar repet este numai opinia mea.
    Imi place sa citesc ce scrieti pe blog si cred ca am devenit dependenta. Dar este o dulce dependenta pe care mi-o asum si care ma face fericita.
    Am citit ultima Dvs. scirsoare si sincer sentimentele mele au fost amestecate. Am incercat sa inteleg si sa patrund cuvintele Dvs. M-am intrebat cum o femeie adevarata, desteapta si capabila de atita dragoste si iertare isi are barbatul iubit acasa la sotie, soacra, iubita.. Am iubit si eu barbati insurati si m-am ales de fiecare data cu un gust amar. Mai amar decit pelinul cind ma gindeam la familia lui si apoi la mine care sufeream ca un ciine pentru o cauza pierduta din start. Si intr-o zi am luat decizia ca nu voi mai avea niciodata o relatie cu un om insurat. M-am tinut de cuvint si dupa alte relatii esuate cu barbati liberi mi-am gasit jumatatea cu care sint casatorita de 9 ani. Miine vom avea aniversarea! Am facut si eu sarbatori singura si am urlat de durere si de singuratate. Insa, pina la urma am invatat ca trebuie sa ma iubesc si pe mine, ca trebuie sa imi daruiesc si mie dragostea pe care o daruiam unor indivizi nevrednici de ea. Eu va urez sa va iubiti si pe Dvs. profund si delicat, sa va iertati micile rataciri si sa fiti fericita.

    Oana 21 aprilie 2009 19:58 Răspunde
  • Eu vă caut de tristete, de iubire pierduta, de amestec de nemaiaduceri aminte a clipelor cand rădeam ÅŸi adormeam împlinită, de deznădejde, de nepricepere a intâmplărilor… Vă caut, vă găsesc mai puternice, mai aproape, mai clare ÅŸi darnice. AÅŸ vrea câteodată să vă întreb, să vă cer sfatul… să mă vindec sau să mă pierd…, dar n-am curaj, aÅŸa că vă citesc, vă învăţ, mă completez ÅŸi mâine o iau de la capăt.
    Iertati-mă, sunt tare tristă!
    Cum să vă conving de marea dorinţă-mi de a fi mereu aproape de voi?!
    Să aveţi o noapte frumoasă!

    atena 21 aprilie 2009 20:03 Răspunde
  • Seara buna, suflete dragi,

    Va citesc si ma bucur atata de tare ca v-am cunoscut in aceasta lume lipsita de valori si de repere. Am avut o zi atat de trista azi. Am primit vesti proaste, mi s-au inchis drumuri, mi s-au naruit sperante si nu stiu ce ar trebui sa mai fac sa se lege lucrurile si in viata mea. Si daca n-ati fi aici, m-as simti atat de singura. Nu vreau sa va intristez, asa ca ma retrag, in liniste, dar va port in suflet si in gand.

    Felice 21 aprilie 2009 20:04 Răspunde
  • Felice, sunt aproape de tine!

    atena 21 aprilie 2009 20:08 Răspunde
  • Si eu sunt langa voi.

    rosanne 21 aprilie 2009 20:10 Răspunde
  • Rosanne, Anna, Corina, Ella, ÅŸi toate celelalte, îmi pare tare rău că nu am avut curajul să vin la voi, să vă întind mâna ÅŸi vă spun, zâmbind din tot sufletul – eu sunt!
    Îmi sunteţi tare, tare dragi!

    atena 21 aprilie 2009 20:13 Răspunde
  • Rosanne si mie mi-e dor de Simona Ioana. E plecata departe. Isi poarta visele si iubirea sub soarele mediteranean. Dar se va intoarce peste o saptamana. Si abia astept sa ma intalnesc cu ea, sa imi aduca zambetul ei delicat, imbratisarea ei.
    Felice iti sunt mereu aproape, cu toata dragostea mea si speranta ca va fi bine.
    Valin, cat de frumos si adevarat ai scris despre Alice. Pentru mine Alice este un inger, frumos si bun si real. O viata intreaga nu mi-ar fi de ajuns sa ii multumesc pentru ceea ce este, pentru ceea ce s-a schimbat in viata mea de cand am intalnit-o, pentru sufletul ei frumos, pentru toata iubirea care o ofera nemarginit, pentru tot. Si e usor sa zic ca o iubesc pe Alice, ca o admir, ca mi-e atat de draga. Dar sincer o iubesc, cu cea mai pura dragoste pe care o pot oferi.

    alyce 21 aprilie 2009 20:38 Răspunde
  • Felice, nu esti singura!…

    simone 21 aprilie 2009 20:38 Răspunde
  • Atena,

    Multumesc ca te gandesti la mine, desi nici pe tine nu te ocrotesc tristetile. Din pacate, nu stiu cum sa te alint si nu mai stiu ce sa-mi spun nici mie. Am obosit. Pot sa-ti spun doar ca maine e o alta zi. Am revazut filmul in week-end si mi s-a parut la fel de superb, chiar daca l-am vazut de zeci de ori.

    Felice 21 aprilie 2009 20:42 Răspunde
  • Buna seara , Alice, buna seara tuturor. Alice, azi am primit in dar gindurile tale. Iti multumesc, mi-au dat lacrimile, cuvintele sunt mici… Voi citi cartea, o consider cadoul meu de paste.Eu iti multumesc pentru ginduri, eu iti sunt recunoscatoare pentru cuvintele tale.
    Iti doresc tot binele din lume si fericirea , pe care cu siguranta o meritti, si va veni, nu am nici o indoiala.

    nina dumitru 21 aprilie 2009 20:43 Răspunde
  • buna seara va spun si eu… cu zambet si dor.
    rosanne si mie mi-e dor peste zi si peste gand si peste toate… dar va duc cu mine.
    ella iti multumesc. am citit undeva parabola cu lemnul si aurul si restul a fost o bucatica de suflet… pentru voi.
    valin… multumesc mult de eric clapton (abia ce-am venit acasa si imi doream sa-l aud, de unde stiai tu?)
    si va strig soptit, va strig cu dor… simonaioana, lisa mic, cristina bizu, rosanne, dalila simone, ema, valin, costi, atena, anna, oana, roberrta, felice, ela, simonaradoi, corina, raluca….
    Alice pe tine te imbratisez. cu inima mea alba. cu dor.

    pisica 21 aprilie 2009 20:48 Răspunde
  • Felice si eu am revazut filmul. Se pare ca ne-am uitat impreuna la el. E unul dintre filmele pe care le ador, iar cartea mi se pare cea mai minunata carte pe care am citit-o. Si tot zilele acestea am avut o discutie cu un prieten, care imi spunea ca filmul si cartea sunt o prostie. Si l-am considerat absolut bolnav, absolut lipsit de gandire. Si nu am inteles cum un om, pe care il credeam destept, poate scoate asemenea prosti pe gura. Felice, da, maine e o alta zi! Si ai sa vezi, ca va fi bine!

    alyce 21 aprilie 2009 20:51 Răspunde
  • atena, felice, simone, tristele mele, dragele mele… candva, intr-o alta zi i-am spus lui dalila, asa cum i-am spus si lui lisa mic, asa cum simt si spun mereu: nu suntem aici numai cu zambet si numai cu bine, suntem aici pentru ca ne pasa… asa ca vin sa iau din povara de lacrimi a voastra, vin sa va ascult tacerea, soapta, necuvantul, tristetea, durerea… sa va fie mai usor.
    gheme si o labuta calda de la mine?

    pisica 21 aprilie 2009 21:19 Răspunde
  • off, pisica buna, cat as vrea sa ma joc cu un ghem de-al tau si sa treaca durerea… sau s-o uit.. dar e ca si cum se desprinde o jumatate de mine si pleca, iar eu o las sa plece si nu pot sa impiedic asta. Si ma uit cum se duce si zambesc, si spun ca mi-e bine, si ca nu doare, doar ca sa-i fac lui plecarea mai usoara, sa nu sufere si el… Sunt de fapt un rau de lacrimi, mi-e inima stransa si dureroasa, dar doar voua pot sa va spun asta.

    simone 21 aprilie 2009 21:26 Răspunde
  • dragele mele…dragele sufletului meu
    scrieti atat de frumos, scrieti atat de sincer…sunteti familia mea cand vin acasa, sunteti cuvintele de incurajare cand sunt batuta de vant. sunteti momentele mele de bucurie…
    alyce draga mea, te simt atat de profunda si atat de feminina…
    rosanne- graduri? iti tin pumnii si sigur ca nu exista pentru niste zeite:) alta note decat10!.
    dragele noastre noi…ce bine ca v-ati alaturat noua!
    Oana…la multi ani si multe aniversari fericite. da…e greu cu barbatii insurati dar cred ca nu prea putem sa i punem hotar inimii…
    Raluca P draga mea cu acelasi prenume:) normal ca nu etsi singura. suntem aici cu tine, noi toate/toti impreuna.
    Ramona Onofrei – cate dreptate trebuie sa-zi dau! Esti atat de puternica, imi esti atat de aproape prin cuvintele tale. Am invatat si eu ca deis casatorita, cu o relatie care (inca mai) merge bine:)) sunt tot singura. Am venit aici, intr-o tara straina si nimeni nu s-a interesat pt mine, nu m-a ajutat. Suntem noi dar suntem singuri. Si cat imi lipsesc si mie discutiile cu fetele mele din familie, o sear cu prieteni si veselie, cat e uneori de pustiu in doi!
    Atena, ce s-a intamplat?
    Simone…te imbratisez in gand, de ce esti trista?? (iti scriu pe privat, multumesc de email).

    raluca 21 aprilie 2009 21:30 Răspunde
  • simone, de ce nu-i spui totul, striga i ce crezi, ce vrei, nu i fa viata mai usoara ca sa-ti fie tie mai greu!

    raluca 21 aprilie 2009 21:31 Răspunde
  • ..Buna seara suflete frumoase..!!..Inca nu-mi vine sa cred cata bunatate exista aici, cata prietenie, cate caldura in vorbe, cata putere in incurajari..Eu chiar am pierdut multe, va citesc si imi dau seama ca raman uluita de ce vad, pentru ca eu nu am fost nicicand invata cu atata iubire..Iar aici ma pot bucura, cat vreau, cum vreau..de toate cuvintele (pe care le stiam dar nu le-am citit vreodata,altundeva)..
    ..Si mie mi-e dor de tine Rosanne (si te caut pe avaible)…mereu, mereu..doar, doar sa-mi mai luminezi ziua citindu-te…invatand de la tine..Asa cum invat de la Alice..

    Sara 21 aprilie 2009 21:39 Răspunde
  • Cami, multam de gheme si de grija. Incerc sa zambesc si sa ma adun pentru maine, dar e din ce in ce mai greu. Alyce, gandurile tale bune ma alina si ma fac sa ma simt vinovata ca iti intristez tineretile si serile si stiu ca nici tie nu ti-e usor. Si vreau sa te cred ca maine o sa fie bine.

    Felice 21 aprilie 2009 21:40 Răspunde
  • simone iti trimit un ghem de speranta, de putere… sa-i spui lui totul si apoi si noua… dar lui, mai ales lui. stiu o pisica neagra ce a spus candva: te iubesc atat de mult, incat trebuie sa te las sa pleci, sau trebuie sa plec eu… si sa stii ca iubirea nici n-a murit si pisica nici n-a mai ramas…

    pisica 21 aprilie 2009 21:41 Răspunde
  • draga pisica mea, cami mea iubita, tu macar ai avut curajul sa spui…dupa cum stiti, dupa cum ati citit poate in povestea mea…eu n am avut atunci, demult sa spun totul tare. si poate…poate asta ar fi schimbat lucrurile…

    raluca 21 aprilie 2009 21:48 Răspunde
  • simone, ti am scris pe privat

    raluca 21 aprilie 2009 21:49 Răspunde
  • Ioana, am fost azi la tine pe blog, intorcandu-ti vizita…dar nu pot sa las comentarii-poate imi explici cum e, sunt eu cam nepriceputa ma gandesc…

    raluca 21 aprilie 2009 21:53 Răspunde
  • da, da…dalila stie ce inseamna mangaierile voastre, vorbele voastre de alint si gandurile voastre bune…sunteti oaza mea de liniste,locul unde vin sa-mi refac puterile, sa-mi strig tristetile si bucuriile…

    dalila tua 21 aprilie 2009 21:55 Răspunde
  • raluca nu s-a schimbat nimic. pe mine m-am schimbat. atat. am muscat din mine insami ca din marul interzis si am mers mai departe. tarziu, dupa ce anii au facut din mine o femeie, nu mai frumoasa, dar mai coapta, gestul meu de a da libertatea din iubire, nebunia mea de atunci a fost inteleasa. si fetita lui poarta numele meu.
    dar nimic nu mai poate fi ca atunci. e… prea tarziu.
    si raman amintiri de mar….

    pisica 21 aprilie 2009 21:56 Răspunde
  • dalila mi-a fost cumplit de dor de tine

    pisica 21 aprilie 2009 21:56 Răspunde
  • Felice draga mea, nu te simti vinovata pentru ceva ce am deja. Serile mele sunt de multa vreme triste si tacute. In seara asta te tin de mana, si sper alaturi de tine, ca maine va fi mai bine.
    Ralu draga, cat de mult imi lipsesti peste zi. Si mereu astept seara sa te intalnesc.
    Pisica iubita, iti fur si eu un ghem de speranta. Nu te superi, da?

    Alice, frumoasa mea, esti bine?

    alyce 21 aprilie 2009 21:57 Răspunde
  • lisa mic… tu ai intotdeauna gheme speciale de la mine, de speranta, de bine, de drag, de dor, de draga ce imi esti. si stii.
    ma dor tristetile tale dar nu spun nimic, ca o superstitie ca poate, nerostite, se vor duce.

    pisica 21 aprilie 2009 21:59 Răspunde
  • am si eu o inima mica…si jumatate din inima mea este fericita, acolo va tin pe toate, departe de lacrimi si griji, departe de nori…cealalta jumatate de inima invata sa fie fericita; nu e usor caci necredinta mea e mare…dar nu e nici imposibil!

    dalila tua 21 aprilie 2009 21:59 Răspunde
  • @raluca:daca ai cont pe google(Si banuiesc ca da fiidca blogul tau cred ca i pe blogspot) trebuie doar sa fii logata/autentificata…desi uneori mai sunt probleme la mn pe blog cu lasatul comentariilor.

    Ioana 21 aprilie 2009 22:02 Răspunde
  • Vad ca familia noastra capata noi membrii. Ramona Onofrei, Oana, fiti binevenite! Cu cat creste numarul nostru, cu atat devenim mai puternice.
    Felice, esti in sufletul meu, te imbratisez, te sustin, si daca ai nevoie de energie pozitiva, spune-mi unde sa ti-o livrez si cata (livrez doar la kilogram!)! Inca ceva, daca un drum ti s-a inchis, inseamna ca ducea spre o fundatura si ingerul tau pazitor s-a gandit din timp, si nu te-a lasat sa obosesti pe drumul spre nicaieri. Trebuie sa fie asa! Trebuie sa aiba cineva un plan bun, pentru tine!
    Atena, o imbratisare si pentru tine! Si sa-ti spun ceva, cred ca nu trebuie sa convingi pe nimeni de nimic. Pentru ca noi, ca o familie ce suntem, ne purtam gandurile una alteia, pe strazi pline de oameni/ sau pustii, pe drumuri de tara/ pe bulevard. Imi pare rau ca nu te-am strans in brate, la intalnirea noastra! Cand ma gandesc la tine, nu stiu de ce, te vad langa Monica Radulescu. Te confund?
    Simone, un gand bun si pentru tine, o imbratisare, un zambet…am si ciocolata!!
    Apropo de ciocolata, am primit de la Corina, la intalnirea de la Bucuresti, o ciocolata. Azi toata ziua m-am uitat la ea si mi-am zis, ca o sa o mananc doar la o ocazie speciala si doar impartita cu oameni speciali. Mi-ar face mare placere sa o „sacrific” la urmatoarea intalnire cu zane!
    Alice, multumesc si pentru ziua de azi!
    Va imbratisez cu drag, cu dor …cu tot sufletul.

    Ema 21 aprilie 2009 22:04 Răspunde
  • pisica mea draga si mie mi-e dor de tine, de toate…dar parca nu mai am putere sa mai scriu pe blog ( poate din egoism….)…spaima asta asa de mare ce-am trait-o in ultimele zile se dizolva incet, foarte incet…dar raman alba, ma simt golita de orice inteles, de orice simtire…mi-e frica sa-mi intorc ochii spre mine.
    si inca mai astept…nu caut sa mai gasesc raspunsuri la intrebari, oricum nu am sa le ghicesc…
    dar sunt aici in fiecare seara si va citesc si va am in gand si mi-e greu sa va vad triste…si mi-e bine cand povestiti de binele vostru de acasa, de bucuriile voastre…

    dalila tua 21 aprilie 2009 22:06 Răspunde
  • draga mea cami-pisica – regretele lor, amintirile noastre sunt tot timpul prea trazii, nu? cred ca tocmai aceasta revenire a lui dupa atata amar de timp, aceasta joaca de ceva timp- toate acestea m-au dat peste cap… aceasta nehotarare…si ciudatul fapt ca nu vrea sa ne vedem sa lamurim poate pentru totdeauna…toate ma dau peste cap…

    raluca 21 aprilie 2009 22:08 Răspunde
  • ema tu scrii atat de frumos despre noi toate:)

    raluca 21 aprilie 2009 22:09 Răspunde
  • as vrea sa fiu aer ,sa simt materia cum se rasfrange prin mine,sa aud vantul si ploaia…sa fiu clona perfecta a tuturor pustiurilor,a tuturor iubirilor,sa fiu fabrica din care ies lacrimile ambalate sub forma de zambete ,sa fiu o bucatica de vata de zahar pe care un copil o mananca incet si molcom,sa fiu zmeul care a zburat prea tare si s a eliberat.Mi ar placea sa fiu melodia pe care o fata tanara o canta la pian ,as fi vrut sa fiu culoarea pe care un pictor o pune pe un tablou de iarna.Mi as dori sa fiu un exemplu de nebunie,sa fiu o uzina de vise devenite realitate ,sa ma transform intr o bomboana umpluta cu sirop de visine.As vrea sa nu mai fiu o victima,sa nu ma mai convertesc la suferinta,mi ar placea sa mi decline fericirea pe obraji,sa mi alerge zambete pe buze…sa mi rasune o melodie veche pe culoarele existentei.Mi se face dor de glasul murelor ,in plin august,de glasul globuletelor in plin decembrie..de neaua rece care mi desfigura neputina,de gramezile de portocale pe care iarna mi le dadea cadou…as vrea sa mi alerge siraguri de ploaie pe fata….intr un alt décor,departe de tot ce sunt azi….as vrea sa mor undeva langa un geam…eu si cu mine,…privind stelele care lovesc pamantul cu zapada!Si as mai vrea sa mi se usuce lacrimile pe fard ..dar sa fie lacrimi de fericire.Cand un vis se desprinde din siragul de perle al inimii mele simt cum un cutit imi taie glasul,cum neputinta de a merge mai departe imi suiera prin minte..simt un lacat ce se sparge si ma invata sa renunt la tot ce sunt…cineva m a ucis pentru a ma opri din existenta mi lenesa…azi altcineva m a renascut pentru a mi da sansa de a merge mai departe.Legaturi bolnavicioase ca revin din afundul trecutului meu imi spun ca nu valorez nimic,imi spun ca sunt un mic deseu..ce ar fi daca nu as exista daca as fi doar o pura imaginatie?ce ar fi daca noi am fi doar niste caramizi peste care ninge vopsea?

    iar aici ma regasesc , cu voi toate, am senzatia ca pot fi tot amalgamul asta de vise…fara sa mai ninga…

    o seara frumoasa

    Ioana 21 aprilie 2009 22:15 Răspunde
  • Poate ca am ramas doar un copil rasfatat, care sufera cand pierde ceva ce e al lui, care nu vrea sa imparta ce e al lui cu nimeni altcineva.. Cred ca da, sunt ca un copil rasfatat care plange cand caile i se inchid, cand vorbe grele ii ating sufletul, care nu vrea sa vada un alt drum si se incapataneaza sa mearga tot pe cel stiut si iubit.. Aseara mi-a spus ca sunt o rasfatata, ca nu-mi pasa decat de durerea mea. Poate ca are dreptate, desi am decis sa-l las sa plece, din iubire, dorind sa gaseasca el drumul si nu sa i-l arat eu. Pastrez in mine insa inocenta inimii de copil, sinceritatea imbratisarilor si a vorbelor, iubirea nepatata si dusa pana in cel mai adanc coltisor al fiintei mele si nu-mi pare rau nici o secunda ca-l iubesc asa. Cred ca are dreptate, sunt doar un copil.

    simone 21 aprilie 2009 22:16 Răspunde
  • hei… bun venit ema… ce mi-ai mai lipsit suflete! dar si eu v-am cam tacut, asa ca nu comentez, n-am voie.

    raluca asa este, astfel de lucruri te dezechilibreaza. uneori eu ma intorc inapoi cu gandul voit, ca si cum mi-ar fi teama ca o sa uit (ceea ce nu-i adevarat) dar sunt lucruri, sunt momente ce nu pot fi explicate. daca poti, incearca sa te desprinzi… e usor de scris si greu de facut. e ca si cum ai rupe coaja fragila de pe o rana ce stii ca va sangera iar…

    dalila inteleg si respect tacerea ta si a tuturor. eu stiu ca te voi gasi acolo, ca tu ma vei gasi mereu… si sunt aici.

    pisica 21 aprilie 2009 22:17 Răspunde
  • Draga Ioana, sa nu vorbesti asa de tine. nu-ti permit!:) (dar asa intr-un mod duios, nu categoric) esti aici cu noi si suntem aici cu tine. da?

    raluca 21 aprilie 2009 22:19 Răspunde
  • Ema, draga mea, ce buna esti cu mine si cum vii tu la ceas de seara cu zambete la kilogram si sperante si ciocolata…Asa mi-am zis si eu ca atunci cand ti se inchide o usa, ar trebui sa se deschida o alta, dar poate ca nu functioneaza mereu. Mai bat si maine la porti inchise cu speranta ca de data asta se vor deschide, daca nu larg, macar suficient cat sa ma pot strecura inauntru.
    Alyce, tare mi-as dori sa ti se lumineze noptile, sa fii linistita, iubita, fericita…nu numai in vise. Te tin si eu de mana sa asteptam cu speranta ivirea zorilor. Pe voi toate. Si va multumesc ca-mi sunteti. Noapte frumoasa sa aveti.

    Felice 21 aprilie 2009 22:20 Răspunde
  • Pisica, bine v-am regasit! Vin dupa o repriza de plans. Marley&me…am plans, mi-am revenit…va citesc, va recitesc…imi vine sa va invit pe toate la mine, sa facem petrecere in pijama si sa ne bucuram ca suntem!

    Ema 21 aprilie 2009 22:30 Răspunde
  • ema…daaaaaaa! e o idee excelenta!!! eu as veni negresit. daca tot nu am putut nicicum sa vin al intalnirea de lansare a cartii…acum trebuie a vin negresit!

    raluca 21 aprilie 2009 22:32 Răspunde
  • @ raluca:okay,okay:))) sa traiti am inteles

    Ioana 21 aprilie 2009 22:33 Răspunde
  • va iau cu mine in vis…noapte buna zane dragi!
    noapte buna pisica mea, alyce, rosanne, simone, raluca,cristina bizu….

    dalila tua 21 aprilie 2009 22:33 Răspunde
  • Noapte buna,zeitelor !
    M-am intors pe meleaguri dorite,dar,pt scurt timp !
    Rosanne,cred ca ti-l trimit pe Cris cu ceva glume sau povestioare,poate renunti la a doua cafea !(vezi ce grija am eu de inimioara ta – doua cafele fac tare rau,crede-ma !)….Mai bine striga dupa ajutor ….si colegii tai de banca,vor sari…..nu-i asa Ela ? Nu-i asa Cris?
    Succes,ai grija de tine,va iesi bine cu inspectia,stai linistita,tu esti o fata frumoasa si desteapta….(frumoasa si fascinanta Ro…..sanne !)…..
    Alyce,fur in fiecare zi din gandurile tale,ma minunez cata profunzime ai tu ! Dar tare mult asa vrea sa fii fericita,sa fii iubita,sa nu mai stii ce-i singuratatea ! Atunci am afla si noi cu ce cuvinte frumoase ne vei delecta….si optimiste !
    Camelia -pisica…….cate gheme ai tu….multumim pt toate….
    Raluca,Felice,Ema,Ella,Sara,Simone,va pup,va imbratisez cu mare drag….
    Dalila,draga mea Ileana Cosanzeana,cu plete blonde si chip de inger,stai linistita….Fat Frumos va veni la tine acolo sus in turn,sa te salveze de dor si singuratate …..
    Nina mi-era dor de tine,asa cum mi-e dor de Iana,de Cora,de Anca G,….
    Va salut si pe voi si va am alaturi …..
    Valin,Costi,nu prea v-am mai vazut,ce mai faceti ???
    Tuturor,multa multa iubire !!!
    Si tie Alice,Alice a mea,arunc catre tine un mare bulgare de iubire ! Stii tu,cum faceam bulgarii aceia mari de zapada,pentru oamenii de zapada ??? Iti amintesti ?
    Faceam unul mic,pe care il rulam prin zapada afanata,iar el,lacom,lua cu el tot ce-i trecea prin fata….Asa si cu bulgarele meu de iubire….eu il trimit catre tine,iar el,va aduna pe drum toata iubirea,in asa fel incat sa ajunga la tine mare,rotund,frumos,alb…..bulgare de iubire…..pentru tine…..
    Va imbratisez cu mult dor.
    Revin maine,cu o poveste frumoasa si rugaciuni noi,adunate de pe drumuri cu folos….
    Rosanne,cum ramane ??? Strigam mobilizarea ???
    Felice,Atena,sunteti atat de calde,va rog,nu mai fiti triste !
    Va sunt alaturi,va intind mainile ….

    anna 21 aprilie 2009 22:34 Răspunde
  • pai…cand vii in tara, o iei pe simone si veniti!de la timisoara la pitesti…o aruncatura de bat!

    Ema 21 aprilie 2009 22:34 Răspunde
  • Felice,cu ce te pot ajuta ???
    La ce porti vrei sa bat pt tine?
    O fac cu drag !
    Haideti sa batem cu totii la portile ce trebuie sa se deschida pt Felice ! Si sigur se vor deschide !

    anna 21 aprilie 2009 22:36 Răspunde
  • ema, ar fi minunat! da da da

    raluca 21 aprilie 2009 22:37 Răspunde
  • Bat si eu, Felice! Sa-mi spui unde?! Vin cu Anna draga, de mana!

    Ema 21 aprilie 2009 22:38 Răspunde
  • Ralu, lasam lista deschisa!Cine pofteste, cine doreste…pijama sa aiba, restul vine de la sine!

    Ema 21 aprilie 2009 22:39 Răspunde
  • Ema sa stii ca vin, cu Raluca cu tot! Mi-am promis sa nu mai ratez nici o intalnire, cu niciuna din voi, oriunde ati fi!
    Anna, raluca, pisica, dalila, rosanne, ioana, alyce, alice, dragele mele bune, va imbratisez pe toate si va trimit tot ce e mai bun in mine!

    simone 21 aprilie 2009 22:43 Răspunde
  • Simone, va astept cu drag!

    Ema 21 aprilie 2009 22:46 Răspunde
  • ema iau si eu o pijama… de pisica. desi cred ca mie nu mi-ar trebui!
    si vin impreuna cu anna sa batem la porti pentru felice.

    pisica 21 aprilie 2009 22:47 Răspunde
  • Ema, sunt deja in pijama, ma pregatesc de petrecere. Trece-ma si pe mine pe lista.
    Anna, bine ai revenit. Am recitit povestile tale frumoase si rugaciunile pe care le-am invatat de la tine in tot acest timp. M-au ajutat mult in aceasta perioada si poate o sa-mi vina si mie randul.

    Felice 21 aprilie 2009 22:51 Răspunde
  • Simone,ai scris mai sus,atat de frumos !!!
    asa simt si gandesc si eu !
    Iubirea trebuie sa fie libera,spre a-si gasi, singura, drumul ! Superb !

    anna 21 aprilie 2009 22:56 Răspunde
  • si eu sunt in pijamaua mea alba…ma pregatesc de somn, va iau cu mine n gand.
    anna trebuie sa ti multumesc pentru ceva…citindu-ti rugaciunile minunate incep sa invat sa cred…
    Ema lasam lista si data deschisa, Felice bat incet in gand la porti care sa ti se deschida, Alyce te sarut in noaptea profunda, Cami iti multumesc de gand si da stiu- e greu de tot uneori vreau sa uit dar uneori m-as simti mai trista fara acele amintiri…, Rosanne- trecem de orice inspectie, Ioana asa te vreau, si pentru celelalte toate toate…noapte buna

    raluca 21 aprilie 2009 22:58 Răspunde
  • Mor de drag, cand vad cum ne punem in miscare! Pisica, Felice…va astept!!! Mai cumpar si vreo doua pijamale, sa fie acolo…lista si data raman deschise!
    Merg la somn, cu ganduri vesele, de petrecere! Va imbratisez. Va urez sa aveti somn linistit si vise frumoase.
    Pe maine!

    Ema 21 aprilie 2009 23:05 Răspunde
  • Am primit astazi o floare, de la o prietena draga. Si am ajuns acasa si am pus-o in cea mai frumoasa vaza pe care o am si acum in noapte m-am intors la ea. Si am gasit-o plecata. Si nu am inteles de ce e trista, e plansa, e moarta. Dar atunci cand m-am uitat in intunericul vazei, nu am vazut decat un adanc uscat, secat. Si asa cum floarea mea are nevoie de apa pentru a fi vie, la fel am si eu nevoie de iubire. Si m-am gandit atunci, ca ma voi ofili si eu din atata singuratate, ca am sa mor inainte de a cunoaste iubirea aceea intreaga, care parca e inchis in karma mea, sa o caut, sa o gasesc, sa o traiesc.

    Felice adorm de mana cu tine, Ralu draga, te sarut de noapte buna, Cami iti fur un zambet si il asez cuminte sub perna mea, pentru a-l avea atunci can ma voi trezi, Anna rostesc cu glas tare rugaciunile tale, Dalila, tu parte din sufletul meu, te iau cu mine in vis, ca in fiecare seara, Ema te imbratisez si imi fac deja ganduri sa imi aleg si eu pijamaua, Simone copil rasfatat –cum ti-ai spus tu- plang cu tine pierderea jucariei, caci mi-e atat de cunoscuta durerea asta, inocenta si naivitatea cu care privesc lumea. Alice, scumpa mea, adorm imbratisandu-te cu sufletul.

    Noapte buna!

    alyce 21 aprilie 2009 23:58 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Alice….
    Atena, stateai langa mine, nu?
    Da, Raluca, o prajitura la salariu…ca atat conteaza…
    Anna, multumesc, acolo sunt fara colegi de banca, din pacate…din fericire, ma descurc mult mai bine decat in „palate „.Stiu ca iese bine, mie imi trebuie Foarte bine, asa pentru inima mea de doua cafele…
    Sara, te imbratisez, si eu invat de la voi toti…
    Dalila, Felice, Cristina, Simone, ne tinem de mana.
    Va imbratisez pe toti, mi-e atat de greu sa nu uit pe cineva…
    O zi frumoasa s-aveti!

    rosanne 22 aprilie 2009 6:17 Răspunde
  • Va imbratisez dintr-o dimineata trista…
    Va multumesc pentru caldura sufletului…

    atena 22 aprilie 2009 8:26 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata

    raluca 22 aprilie 2009 8:50 Răspunde
  • Buna dimineata!!!

    Ema 22 aprilie 2009 10:26 Răspunde
  • Buna dragele mele , ‘ familia ” . Saptamana Luminata si am mult de lucru acasa si la servici , am reusit sa va citesc in pauza ,am intrat sa va inbratisez pe toate . Felice n-am inteles despre ce film vorbeai … am pierdut o postare ..?Rosanne esti mai vesala sau e numai dorinta mea de-a te vedea zimbind ? Atena povestesti atit de frumos sper sa ne mai intilnim (eu n-am avut curaj sa scriu poate si pentru ca povestea mea este prea banala …)
    Alyce ai reusit sa vezi „Straini in noapte ?”, cind citim cronica ?Ema , te astept …

    Ella 22 aprilie 2009 13:26 Răspunde
  • Draga Alice, ma vei ierta poate daca eu nu sunt de aceeasi parere cu tine si asta pentru ca si eu am fost ferm convinsa ca si tine ca nu voi gasi pe nimeni care sa ma iubeasaca asa cum sunt si sa ma vada asa cum nici eu nu ma stiam ca sunt. Vitrinele impodobite cu diafane rochii de mireasa imi inlacrimau sufletul si sarbatorile imi dadeau un sfasietor dor de impartasire a preaplinului meu interior! Asa treceau zilele si anii si cand nu mai speram minunea s-a implinit si doar staruinta lui a facut sa cred ca nu e doar o amagire a destinului. Cred ca nu e departe ziua cand ne vei impartasi si tu implinirea dragostei pe care o vei trai si poate care e chiar acum pe langa tine dar tu ai ochii inca vrajiti de himere mincinoase!

    Blanca237 22 aprilie 2009 14:34 Răspunde
  • …Am primit o intrebare azi care m-a urmarit peste tot…..

    V-as pune-o si voua fieacaruia in parte..Pentru ca fiecare dintre voi aveti un stil unic de a aseza cuvintele scrise din clapele tastaurii..
    ..Multumesc Anna de imbratisari, le-am primit cu sufletul..
    ..Si eu te imbratisez Rosanne..

    Sara 22 aprilie 2009 17:43 Răspunde
  • ..nu inteleg de ce nu imi arata intrebarea, probabil din cauza semnelor in care era pusa??..
    ..Scrii ce simti? Sau simti ce scrii??..

    Sara 22 aprilie 2009 17:45 Răspunde
  • Pe aripile vantului, Ella draga. L-am vazut impreuna cu Alyce. 🙂

    Felice 22 aprilie 2009 17:46 Răspunde
  • va imbratisez si eu de dupa amiaza.
    rosanne m-am gandit la tine astazi.
    de fapt mi-am purtat gandul catre voi toate. si iata cum:
    incep ziua deschizand fereastra cu un zambet si cu un gand pentru atena, apoi spun rugile de la anna si ii multumesc, apoi va iau pe rand, pe fiecare si spun: la ora aceasta Alice il imbraca pe victor care doarme, astazi rosanne are inspectie, ema e cu zambetele ei, lisa mic mai are putin si pleaca, simonaioana mai are putine zile si se intoarce din vacanta, tot in vacanta e si corina, raluca ma gandesc si la tine, dalila e cuminte, apoi vin la rand carmen sofianu despre care simt taceri, cristina socaciu, tot in vacanta, roberrta nu mai stiu nimic e tine, costi cand o sa apara ne aduce ceva tulburator, in felul lui, felice si simone, tristele mele, le trimit un zambet, tot un zambet si pentru monica, gheme de dor pentru voi toate, zambet negru de pisica neagra pentru valin…
    cam asa incep dimineata.
    iar acum, de dupa amiaza…

    Ci de un om
    Åži mi-ajunge
    Mie căruia dragostea nu i-a ajuns niciodată

    O! dacă aş avea o sută de oameni
    O! dacă aş avea o mie de oameni
    şi încă nu mi-ar ajunge
    Cât mi-i de sete…
    Cât mi-i de dragoste…

    Ion Caraion- N-am nevoie de o suta de oameni

    pisica 22 aprilie 2009 17:53 Răspunde
  • Va salut si eu, Zeitelor, dupa ce un virus urat mi-a furat vorbele si m-a tinut departe de voi, deconectata tehnic, doar tehnic, fiindca gandul mi-e liber si se indreapta ades si spre voi, „necunoscutele” mele dragi. Dar ca sa stiu de voi trebuie sa va citesc, asa ca fug acum si dau timpul inapoi ca sa va pot simti trairile si sa va pot citi scrierile…

    Va imbratisez tare tare…

    Roberrta 22 aprilie 2009 17:55 Răspunde
  • ella si tu esti in gandul meu cu sufletul tau frumos si toti cei nenumiti, am spaima sa nu va uit in rostire, chiar si cei care tac de mult, de prea mult, chiar si cei care numai citesc…

    sara intrebarea este despre scris?
    iti raspunde o pisica innecata in lirism: scriu ceea ce simt si simt ceea ce sunt. ma scriu pe mine, repetabil, mereu.

    pisica 22 aprilie 2009 17:57 Răspunde
  • Bine v-am regasit, suflete frumoase! Cu o vaga urma de zambet pe buze, azi, pentru ca nu am mai plans, doar m-am gandit, doar am retrait, doar am simtit..
    Va imbratisez, cu drag!

    simone 22 aprilie 2009 18:09 Răspunde
  • Dragele mele, vă spun ÅŸi eu un – bun găsit!
    Pisica… ÅŸi eu sunt, zâmbind, în fereastra dimineÅ£ii!
    Anna, m-au bucurat cuvintele tale!
    Felice, am şters lacrimile după obrajii mei şi ai tăi!. Bine?
    Rosanne, eşti minunată ca zâmbetul tău!
    Ella, eÅŸti clară ca lumina binefăcătoare care ne aduce viaÅ£a…
    Raluca, Ema sunteţi aici, lângă mine! Pe toate vă port, cu drag, în sufletul meu!

    Şi eu am un răspuns pentru Sara: soarele există şi în zilele înnorate, sfârşitul se naşte odată cu fiecare început, răul nu ar fi existat fără bine, urâtul fără frumos s.a.m.d., atunci nu poţi scrie dacă nu ai simţit şi nici simţi dacă nu ai încercat, măcar odată, să scrii. Fie, doar pentru tine!

    Vă sărut, din colÅ£ul ferestrei mele, mângâiată de soarele la apus ÅŸi un pic mai optimistă…

    atena 22 aprilie 2009 18:29 Răspunde
  • Cred că am exagerat, un pic!
    Nu. Mă gândeam, aşa, în general, la câtă legătură există între a simţi şi a scrie.
    Categoric, există oameni care simt, dar nu au scris, poate niciodată!
    Dar, cred despre cei care scriu, că nu se poate să nu fi simÅ£it…!

    Complicat! Nu?

    atena 22 aprilie 2009 18:43 Răspunde
  • Va imbratisez pe fuga, maine am inspectia, e deja a treia noapte aproape nedormita…sa treaca si asta cu bine ca sa mai scriu cate ceva..ca deja primesc „reprosuri” pentru nescris creativ. Promit sa ma revansez (glumesc, ca tot a observat Ella ca sunt mai vesela)
    pentru ca-mi face si mie bine sa va scriu, acum simt ca explodez ca o sampanie agitata.
    Va imbratisez si ma prind de mainile voastre.Toate, toate…

    rosanne 22 aprilie 2009 18:47 Răspunde
  • buna dragelor,
    cerul e asa calm si rosu in bucuresti,asa cum era odat in copilarie…lasa asa niste urme adanci , atatea amintiri trecute…

    seara frumoasa tuturor!

    Ioana 22 aprilie 2009 18:48 Răspunde
  • …da Atena..e o intrebare atat de simplista la prima vedere..insa atat de complicata, sau poate ca eu o complic, vrand sa-i inteleg dedesupturile..Te citeam acum si ma gandeam cum simtim noi toate (toti) fiecare cuvant a lui Alice…sau cum reusiti voi suflete alese sa scrieti cum simtim noi care va citim..
    …multumesc „pisica inecata in lirism” pentru raspuns…incerc sa ma elucidez si eu..

    Sara 22 aprilie 2009 18:57 Răspunde
  • …Ai incredere Rosanne, Dumnezeu te va ferii de neplaceri…Imi lipsesc scrierile tale..nu e un repros..e o strigare cu dor…

    Sara 22 aprilie 2009 19:03 Răspunde
  • O, Doamne! Ce cuvinte frumoase, Sara!
    Eu aş spune, însă, că cel care scrie, care se străduieşte să transmintă starea, mesajul, simţul, nu ar fi complet, nu ar fi nimic, fără cel care îl citeşte şi, mai ales, îl înţelege.
    Poate că tocmai asta ne-a unit!

    atena 22 aprilie 2009 19:08 Răspunde
  • Da,da,Rosanne,mi-e dor de dantelele tale minunate….
    ….Nu-mi vine sa cred….am ajuns acasa mai devreme ca deobicei si ma invart pe aici fara sa-mi gasesc locul….M-am obisnuit asa de mult cu programul incarcat incat nu mai gasesc rost timpului liber ! Cumplit !
    Ioana te salut cu drag,si mie mi s-a parut acest soare cam rosu azi,asa este….
    Sara draga mea,eu spun ce simt si fac ce simt….Cris are o alta vorba….fac ce spun si spun ce fac….
    Eu nu scriu daca nu simt si basta….nu pot sa scriu decat ce simt,daca simt,cand simt….
    Atena,imi place mult cum scrii,dar esti atat de modesta ! Scrii super !
    Simone,gata cu plansul ! E luna florilor,luna parcurilor inflorite,a soarelui mult asteptat ! Fiti vesele,fericite,numai asa va va gasi dragostea ! Credeti voi ca dragostea ajunge usor la fete triste ???? Nuuuuuu….Ia fiti si voi mai optimiste,mai vesele, sa vedeti cum se schimba totul ! Pe bune !!!!
    Pisica- camelie,printre ghemele tale nu gasim si unele colorate si vesele ??? hai ,te rog,ajuta-ma tu ! pt fetele triste !
    Roberta sanatate din plin ! ceaiuri de liniste si dragoste – specialitatea Rosannei dragi mie….(Rosanne,te bat daca bei mai mult de o cafea pe zi ! )…..
    Ela,invata,invata,invata …..cred ca mergi la cafea numai cu Cris….Rosanne trebuie mobilizata ! Macar pt o cafea cu Cris si povestile lui …..
    Ella – Gabriela,urmatoarea cafea o vom bea impreuna,ce zici ???? Stiu un loc frumos,intr-un parc …..super !!!
    Dalila – Cosanzeana mea,te astept cu drag,astept vesti !
    Carmen Sofianu,mi-e tare dor de tine….
    Simona Ioana,la fel,Simona Radoi ce mai faci,ce mai spui ?Stii ca te iubesc,ca mi-e dor !
    Corina draga mea,tunisienii cum sunt ? hai ,ca daca nu ne-ai convins cu elvetieni de ciocolata,poate ceva tunisieni…….
    Cristina Socaciu,m-am bucurat sa te stiu plecata in vacanta,in locuri minunate care limpezesc inimile,sterg lacrimile si aerisesc sufletele…..Cum esti ????
    Felice,numele tau e fericire,gata cu tristetea,ok?
    Ema,blanda si draga Ema,poate mergi si tu cu mine si cu Ella la cafea in parc inflorit !
    Raluca,mai povesteste-ne de pe meleagurile locuite si devenite acum casa ta….
    Amalia,m-am obisnuit cu interventiile tale,mi-e tare dor de ele,de tine…..
    Cristina Bizu,cum stai cu dragostea??? Tu,o printesa atat de frumoasa……sigur un print te iubeste sau te va iubi !
    Alyce,caprioara noastra ,mi-s dragi vorbele tale profunde si sensibile de OM Mare !!!
    AlinaG,ce mai faci tu,si de tine mi-e dor !
    Anca G,tu? pe unde-ti mai porti frumoasele taioare,frumoasele sarafane ?
    Dragelor,dragilor,va iubesc si va admir pe toti,pe toti,pe toti…..
    Alice,Stapana Tarii Minunilor,dragoste,dragoste,dragoste ! E tot ce-ti doresc !
    Si sigur o vei afla,o vei avea,definitiv si irevocabil !
    Pentru ca o meriti !
    Rosanne,tie,in special tie,maine,rugaciunile noastre !!!! Mult succes !!!!
    Am fost la Manastirea Caldarusani,la 35 km de Bucuresti…..Este acolo un preot,cu mare har,parintele Laurentiu ….il cauta lume din toata tara pentru rugaciunile pe care le face si pentru care Dzeu il asculta,il ajuta,il indruma pt noi,pacatosii ! Se spune ca Dzeu ne ajuta prin oameni ! Cand puteti,mergeti acolo ! veti invata sa va rugati intai pentru ceilalti,apoi pt voi ! veti invata sa va rugati pentru dusmanii stiuti si nestiuti si intoarcerea lor cu ganduri bune …..ACOLO SE TRAIESC MINUNI,IN FIECARE Z I !!!!
    Nu glumesc deloc ! Acolo ii vad in permanenta pe cativa oameni de televiziune,de succes,si care nu intreprind nimic important fara binecuvantarea parintelui !!! Credinta ne uneste,ne ajuta,ne face puternici !!! Si la fel si dragostea !!!
    Stiti voi cum se termina Epistola Intaia catre Corinteni a Sf Apostol Pavel :
    …….nadejdea,credinta si dragostea ! iar dintre acestea trei,cea mai de pret,e Dragostea !!!

    anna 22 aprilie 2009 19:30 Răspunde
  • scuze,mananc litere,folosesc prea multe i -uri,,,,,,,scuze,,,,graba,deh,strica treaba !!!!

    anna 22 aprilie 2009 19:32 Răspunde
  • atena ai mare dreptate. nicolae iorga spunea ca (iertare, nu-mi amintesc exact citatul) scriem pentru ca astfel sa nu ia vantul florile gandului. dar eu cred ca scriem mai ales pentru ca astfel ne recunoastem. unii pe celialti, noi pe noi insine.

    pisica 22 aprilie 2009 19:34 Răspunde
  • anna pentru tine fac ORICE… arunc cu gheme in fete pana zambesc, le cand meiunat de serenada, dansez in doua labute…
    pentru ca am de la tine un dar care imi linisteste sufletul. stiam ca nadejdea, credinta si dragostea sunt aliatii nostri, dar in credinta mea eu te am pe tine de partea mea. si, fara sa te cunosc, fara sa-ti stiu decat mesajele superbe si darurile tale, mi-ai daruit lumina.

    pisica 22 aprilie 2009 19:39 Răspunde
  • Ma inclin,umila,in fata ta,Camelia mea draga….
    Multumesc de cuvinte frumoase….nu le merit….asa cum am spus……simt ce spun,spun ce simt,la fel si scriu…..numai ce simt….Fara talentul fetelor de aici….

    anna 22 aprilie 2009 19:43 Răspunde
  • Anna, mulÅ£umesc pentru cuvintele tale.
    Spune-mi, te rog, cum se poate ajunge de la Târgovişte la Manastirea Căldarusani?
    Mulţumesc!

    atena 22 aprilie 2009 19:44 Răspunde
  • Da, Atena, am sters lacrimile azi si incerc sa-mi aduc aminte sa zambesc. N-am mai facut-o de la intalnirea cu voi. Si nici mie nu-mi place de mine asa trista si amarata, eu nu sunt asa de obicei, Anna draga, dar acum nu mai reusesc sa fiu eu insami. Dar o sa ma straduiesc sa invat din nou si sper sa-mi mai amintesc cum se face.
    Rosanne, knock them down! Bafta multa maine! Sa vii cu un 10!
    Sara, eu scriu ceea ce simt, cred, visez, sper. Si o fac fara ocolisuri si fara sa ascund nimic pentru ca aici am gasit mereu vorbe de alint, sfaturi si mangaieri. Pot sa fiu eu fara sa-mi fie teama ca voi fi ranita sau se va face haz ca inca mai cred in lucruri simple precum iubirea, prietenia, increderea.Tare bine e!
    Ema, cu ce ne delectam azi? Au mai ramas din zambetele de aseara?

    Felice 22 aprilie 2009 19:49 Răspunde
  • Ella, am vazut Straini in noapte, dar nu era minunatul spectacol, in regia lui Radu Beligan , ci o scena tacuta si muta, in care doar glasul amintirilor vorbea, si pe care am trait-o acum cateva zile, cand m-am intalnit, intamplator, cu omul pe care l-am iubi, candva, mai presus de intelesuri. Si ne-am privit in ochi, si nici macar nu am avut puterea de a ne salutam. Si am ramas, asa, ca doua statui palide si prafuite de vreme, sub privirile celorlalti trecatori, pret de cateva secunde. Si mi s-au derulat in mine toate momentele care ne gaseau impreuna, si am simtit cum mii de fluturi imi readuc iubire ce i-am purtat-o candva, dar mi-am continuat drumul fara a-i spune nimic. Si am regasit in ochii lui acea stralucire albasra, asemenea florii de nu-ma-uita, cu care ma privea in noptile noastre parfumate.Si mi-a fost greu, si mi-a fost teama. Eram, amandoi, atat de fulgerati de amintiri, dar cumplit de straini in noapte.

    Sara, dragute intrebari. Eu nu as putea scrie fara a simti ceea ce scriu. Si da, scriu ce simt, si simt ce scriu, si tocmai de aceea imi recitesc atat de rar, sau poate niciodata, randurile. De teama, ca vazand cata tristete e uneori in ele, de cele mai multe ori, sa nu mai vreau sa scriu nimic. Pe mine scrisul ma elibereaza. E singurul meu refugiu, singura cale de a ma salva, atunci cand simt ca nu mai exista nimic dupa lacrimile mele. Desi, mi se intampla uneori, ca durerea pe care o simt, sa imi ingroape cuvinetele, sa nu mai vor sa mi se arate, sa nu mai pot scrie nimic. Sa tac.

    Atena, m-am gandit mult la tine azi, si, as fi vrut sa iti spun ca iti trimit dimineata mea senina, sa iti tina de tristeti. Ma bucur ca te-am gasit azi mai optimista.
    Rosanne, daca ai nevoie de cineva care sa iti faca cafea, sa iti tina de oboseala, sunt aici. Iti tin pumnii, va fi bine!
    Pisica mea neagra si iubita, inca, saptamana asta mai lenevesc. Mai imi dorm si eu diminetiile. Sunt in vacanta. Dar de luni incep iar cu alergatul, cu invatatul, cu teatrul. Si pana in toamna nu voi mai avea vacanta, decat prin vara, cateva saptamani. Stii tu, sesiune, licenta, examen pentru master. Multe, multe. Dar nu ma plang, caci imi place ceea ce fac. Te imbratisez tare tare.
    Anna, mi-s dragi randurile tale. Si iti dau dreptate in ceea ce ai spus ca “Dumnezeu ne ajuta prin oameni”. Stiu asta. Am simtit asta. Si, da, “ cea mai de pret este dragostea”. Dragostea ar putea schimba lumea.

    Alice scumpa, esti bine? Te imbratisez, cu toata dragostea mea!

    alyce 22 aprilie 2009 19:49 Răspunde
  • anna si eu am scris si scriu mereu exact ce simt.
    nu trebuie sa te inclini in fata mea. tu esti un OM care aduce binele, care face bine…
    se simte din tot ce spui, din tot ce simti, generozitatea, caldura, bunatatea.
    cea care se inclina in fata sufletului tau eu trebuie sa fiu.

    pisica 22 aprilie 2009 19:55 Răspunde
  • ZâmbeÅŸte, Felice!
    Şi dacă zâmbetul tău vine dinnăutrul tău, e şi mai bine!
    Râzi, râzi cu gura până la urechi!
    CiteÅŸte ceva frumos!

    Dăruieşte-ţi toate acestea!

    atena 22 aprilie 2009 19:55 Răspunde
  • MulÅ£umesc, Alyce!

    atena 22 aprilie 2009 19:57 Răspunde
  • Anna, te rog, ajută-mă să ajung la acea manastire. Dă-mi câteva repere. MulÅ£umesc!

    atena 22 aprilie 2009 19:58 Răspunde
  • Hristos a inviat! Speram sa va gasesc mai luminoase, mai increzatoare, mai fericite.
    Am lipsit mult dintre voi, dar am fost aici. Lasam sa se adune zilele si va citeam, fara sa am putereasi curajul sa va scriu, sa va cer sfatul. Si mie rusine si-mi pare rau, intr-un fel.
    Eu sunt copilul puternic caruia ii e frica sa fie om mare. Mi-e frica de responsabilitati, de realitati, de lipsa oamenilor. Am dezvoltat dependente psihologice si emotionale. Si am vazut cum lumea se rupe de mine, iar eu trebuie sa invat sa cresc singura. Timpul in care am lipsit am crescut.
    Alice, dragelor, l-am cunoscut pe el. Nu, nu a fost vorba de EL, acela nu a aparut inca. A fost un el pe care il ridicam si care ma ridica, pe care il visam si care ma visa, pe care il vroiam si care nu stia daca ma vroia. Si a plecat. Brusc, dureros, s-a intors la ea. Si nu mi-a mai bantuit telefonul, noptile, dialogurile, cum o facuse atata timp.
    Nimeni nu mi-a spus exact cat de greu e sa ramai doar tu. Atat de greu incat ma gandeam sa imi abandonez planurile de viitor si sa fac facultatea in alt oras, doar ca sa nu-l mai stiu aproape. Mi-a venit mintea la cap, m-am ridicat si-am plecat. Spre alte vise, spre alte nopti nedormite, spre alti oameni, spre alt abandon.
    Sunt fericita pentru ca am fost egoista si-am reusit singura, asa cum ati reusit voi de-a lungul propriilor voastre batalii (Cause I am a Superwoman…Yes I am! Yes we are! ). Si-as mai vrea sa invat de la voi cum sa ma iubesc, cum sa-mi mai doresc, cum sa nu-mi fie de ajuns propria persoana.
    De o saptamana sunt tintuita la pat de o pneumonie, cadou de despartire la plecareea din Bucuresti. Caci am fost in Bucuresti, in fuga, in cautarea rochiei de vis. N-am gasit-o, asa cum n-am gasit nici curajul sa va propun o intalnire cu cafea si soare in priviri (zilele mele petrecute acolo au fost destul de mohorate). Poate data viitoare… M-as bucura.
    Va imbratisez…

    eu anca 22 aprilie 2009 20:00 Răspunde
  • Eu anca, nu exista retete minune si cel mai important lucru este ca ai gasit puterea sa mergi mai departe. Si e o mare victorie cu care sa te mandresti, mai ales ca nu e usor deloc. O sa vina si un el care sa te iubeasca si sa ramana pentru totdeauna. Data viitoare, nu mai ezita cand ajungi in Bucuresti. Iesim la o cafea cu siguranta.

    Felice 22 aprilie 2009 20:24 Răspunde
  • Anna, sarut miinile, la Caldarusani, Parintele Laurentiu tine slujbe la care oamenii chiar pling, totul e asa de intens si puternic.
    Numai bine.

    Valin 22 aprilie 2009 20:27 Răspunde
  • Atena, o sa ma uit la un film care mi-a fost recomandat: the curious case of benjamin button, desi nu sunt fan brad pitt. Si maine, merg sa vad 7 pounds, la recomandarea dragei noastre Simona.
    Alyce, ti-am mai spus, dar mie mi-a placut foarte tare Straini in noapte si tare mi-ar placea sa citesc si cronica ta. Mi-as dori sa o revad cand se intoarce in Bucuresti.
    Nu stiu cat de des ajungi la Bucuresti, dar cand vii iti recomand 2 piese speciale la teatrul Odeon, foarte dragi sufletului meu: Un tango mas si Block Bach.

    Felice 22 aprilie 2009 20:28 Răspunde
  • eu anca, bun revenit. desi nu-mi place sa vad lacrima.
    anna, ema, dragele mele, trebuie sa facem ceva sa aducem un zambet, un zambet mare, imens, incandescent, sa le luminam fetele frumoase ale fetelor noastre.
    si ma gandesc la soso… unde e?

    pisica 22 aprilie 2009 20:28 Răspunde
  • Bine v-am gasit! N-am zambete, n-am nici lacrimi. Am doar o decizie. Am decis sa las balta subiectul iubire. Nu pot sa va spun daca e decizie pe termen lung sau doar una luata intr-o seara racoroasa de primavara. Am avut ceva drumuri de facut si pasii m-au purtat pe strazi inflorite. Liliac si magnolii peste tot, oameni multi pe strada si eu…cu gandurile mele : „ce frumoasa e primavara, cat de frumoasa trebuie sa fie „in doi” „. Dintr-o data s-a auzit ecoul gandurilor strigand cat il tineau puterile : „bla, bla, bla…de ce te chinui singura!!??…cat timp mai esti dispusa sa pierzi in zadar? si de unde ideea asta stupida, ca iubirea poate sa faca magnolia mai frumoasa, cand ea…magnolia e deja desavarsita?” Am purtat dialogul asta pe drumul meu, dus-intors si am ramas la decizia anuntata. Nu mai vorbesc despre iubire, nu mai caut…nu ma mai chinui. O declar nula (sincer…nula a fost o viata intreaga) si…daca cumva exista…sa-i fie de bine! Cine are ani de pierdut…n-are decat. Eu am pierdut prea multi, degeaba.
    De maine incerc sa-mi caut alt scop. Alta tinta, alta directie.
    Va imbratisez. Va zambesc.

    ps. sara, scriu ce simt (aberatii ori ba, asta simt azi)

    Ema 22 aprilie 2009 20:38 Răspunde
  • Atena…..
    nu stiu de la Targoviste…..Stiu ca este in Com Moara Vlasiei…..Eu plec din Bucuresti,ies pe la Stefanesti,Dascalu,apoi,la Dascalu fac stanga, spre Moara Vlasiei……si mai intreb unde ma incurc…..uneori sunt o aiurita….desi am fost de zeci de ori….
    Manastirea Caldarusani…..cauti o harta….nu stiu…..sau Moara Vlasiei….preot Laurentiu…..o sa-ti dai seama dupa ciorchinele de oameni ce-i sunt in jur,ce-l cauta,ce-l intreaba…..
    Eu am avut o revelatie legata de acest loc magic….Auzisem de acest preot,de slujbele lui….imi doream sa ajung,dar nu reuseam….si tot asa,amanari…..
    Pana intr-o zi in care pur si simplu m-am trezit in curtea manastirii….
    Dar,….uitasem numele preotului….Intru in biserica,era vineri,slujba de maslu,4 preoti in jurul mesei…..lume multa in biserica….eu,incercand sa-mi amintesc numele preotului….
    Ca prin minune,parintele Laurentiu intoarce capul,fix spre mine si-mi spune …Tu pe mine ma cauti….Cam de mult timp trebuia sa ajungi …..Nu-i asa ? Sunt parintele Laurentiu….
    Toata lumea a ramas socata,iar eu am ramas muta,muta de uimire….
    Si de atunci ,merg mereu cand pot,cand am un pic de timp….Zilele astea am fost cu o draga prietena…nu stiam daca este preotul in manastire…sunt multi preoti acolo…..si totusi,la intrare,am avut surpriza sa ne intampine…..si am vb,si am vb,si nu ne-am dat seama ce tarziu s-a facut……dar e minunat,cata liniste,cata pace,cat suflet am capatat in orele acelea….si cata energie pozitiva…..Mergeti,mergeti,o sa va convingeti singuri !!!

    anna 22 aprilie 2009 20:43 Răspunde
  • ma intorc in fiecare zi la voi cu aceeasi bucurie, cu aceeasi neliniste…flamanda de intamplarile voastre, de zambetele voastre, de sufletele voastre.
    alyce draga mea draga nu ai sa mori singura, sufletul meu…al nostru e langa tine mereu…nu e acelasi lucru, stiu ( alice zicea ca tortul nu tine de sete si nici apa de foame)…dar dragostea atrage dragoste..anna are dreptate…imi aduc aminte de zilele cand l-am cunoscut pe iubitul meu…rideam intr-una; citisem eu undeva ca e bine sa razi pentru ca nu se stie cine sa indragosteste de zambatul tau…si asa a fost…s-a indragostit de zambetul meu, de pofta mea de viata….pe parcurs am uitat sa mai rad cu aceeasi pofta, serviciul asta mi-a furat atata energie ( si doar eu l-am ales)…( tare inteleapta ma mai cred eu la ora asta).
    mi-e dor de voi, macar ca nu v-am vazut decat in poze…mi-e dor de voi…

    dalila tua 22 aprilie 2009 20:47 Răspunde
  • MulÅ£umesc!
    Îmi doresc să ajung, poate asta mă va ajuta şi mai mult.
    Mulţumesc!
    O să-ţi spun!

    atena 22 aprilie 2009 20:48 Răspunde
  • felice eu am vazut ambele filme…si la 7 pounds am plans. e atata dragoste in filmul ala….

    dalila tua 22 aprilie 2009 20:51 Răspunde
  • Felice draga, cu toata rusinea marturisesc ca nu am vazut Straini in noapte. S-a jucat la Cluj saptamana trecuta, dar eu eram plecata deja din oras, si nu am putut sub nicio forma ramane pentru a o vedea. Ma chinui de vreme lunga sa ajung la spectacolul acesta, dar nu reusesc niciodata. Poate ca nu ma straduiesc destul. Nu stiu. Cat despre piesele de teatru care se joaca in Bucuresti, vreu sa iti zic ca am vazut cateva afise, multe, cu spectacole minunate, pe care mi-as dori atat de mult sa le vad. Chiar ii spuneam si unei prietene, ca daca as fi din Bucuresti, nu m-ar m-ai vedea lumea la fata, caci m-as inchide in teatru. Dar din toamna ma mut la Bucuresti si „inima-mi plapita de amoare”, cand ma gandesc ca voi putea vedea spectacolele voastre minunate. Mergem impreuna, da? Si promit ca daca ajung, in cele din urma, la Straini in noapte, tu si Ella, veti fi primele la care le voi da sa citeasca cronica mea.

    alyce 22 aprilie 2009 20:51 Răspunde
  • ema sunt cu tine si cu decizia ta inteleapta.
    am mai spus o data, lui lisa mic, iubirea nu trebuie cautata, ea vina, pur si simplu. nu cand vrei tu ci cand vrea ea. si magnolia si primavara si viata si oamenii si binele si rasul, toate vin si toate sunt frumoase prin ele insele.
    si stiu… stiu ema ca iubirea cand o sa vina o sa te gaseasca.
    si o sa ma bucur pentru tine, cu tine, din cauza ta.

    pisica 22 aprilie 2009 20:51 Răspunde
  • Ema,blanda Ema,ai luat o decizie inteleapta ! Dragostea te va gasi ea pe tine !
    Si va fi bine ! Fii vesela,optimista,si vei vedea,vei vedea !
    SOSO,unde esti ??? Chiar ne lipsesti !
    Valin,nu-i asa ca am dreptate ????
    Da,acolo se intampla minuni…..Si nu numai acolo….mai stiu,mai stiu,va ma spun eu….Vinerea viitoare,cu ajutorul lui Dzeu,ma voi imbogati din cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc,la Manastirea Techirghiol….Se spune despre dansul ca ar fi un Sfant in viata ! Doamne ce predici ! Doamne ce cuvinte ! Si are o varsta inaintata ! Si un chip de copil !
    ….Mergeam cu drag la Recea,la Tg Mures,la parintele Ioan….o ,doamne,cat am invatat eu de la Domnia Sa !…. Dar Dzeu l-a chemat in Imparatia Lui,sa-i fie mai aproape !

    anna 22 aprilie 2009 20:53 Răspunde
  • anna am fost si eu acolo la Techirghiol..la parintele…si i-am spus de spaima mea ( nu am avut nici curaj, nici nu am stiut ce sa-i cer…dar sigur parintele a inteles)…de acolo a inceput sufletul meu sa se linisteasca, cand m-a luat parintele de mana…mirosea a flori in jurul lui,a puritate…

    dalila tua 22 aprilie 2009 20:57 Răspunde
  • Mergem, Alyce, cu mare drag. Daca ar fi dupa mine, as merge in fiecare week-end si ma bucur sa vad ca e atat de greu sa gasesti bilete si atat de multi oameni dornici sa mearga si la teatru. Cafeneaua, de exemplu se joaca de 12 ani cu casa inchisa, ba chiar se sta si in picioare. Si ultima oara cand am vazut-o, a 4-a oara, nu eram singura care venise de atatea ori. Si merg si cu tine a 5-a oara. 🙂
    Dalila, o sa merg cu o prietena, asa ca sunt safe, are cine sa-mi stearga lacrimile. Abia astept sa vad filmul, am auzit numai lucruri frumoase despre el.
    Atena, eu mai merg la Ghighiu, tot pe drumul de la Bucuresti spre Ploiesti. E tare frumos, mai ales in timpul verii cand e plin de flori. Si e atata liniste, parca esti intr-o alta lume, desi e doar la 60 de km de Bucuresti.

    Felice 22 aprilie 2009 21:09 Răspunde
  • Buna seara,

    Vin si eu tarziu de tot, dupa o pauza lunga, in care am dat examene, in care am bolit…dupa care m-am ridicat frumos…stiind ca ma astepta M. Si acum intr-o pauza, dintre foi si cursuri, dintre teme si termene limita am intrat sa va citesc, sa va scriu.

    Alice, atat de minunat ai scris despre singuratatea de care sunt indragostita, de ma intreb daca nu cumva, candva mi-ai umblat prin suflet, printre ganduri….

    http://www.trilulilu.ro/marcelbanu/8b5f23ac5023a5 si va las si o melodie sa va insoteasca in seara aceasta de primavara nehotarata…

    Dalila, nu am uitat! Te caut negresit cand ajung in Iasi!

    Anna cata bucurie, cata dorinta de viata si optimism aduci!

    Anais 22 aprilie 2009 21:11 Răspunde
  • Emma draga si eu am renuntat la cautare. Mi-am zis ca iubirea nu-i de mine. Cel putin pentru moment. Dar, daca va fi sa vina intr-o buna zi, ii voi deschide larg usa si o voi invita inauntru, dar cu conditia sa nu mai plece.
    Uite o melodie care mie imi place foarte tare:
    „http://www.youtube.com/watch?v=ZX3ohY-e8wE”

    Felice 22 aprilie 2009 21:14 Răspunde
  • Dalila mea draga, iubire pe care o regasesc in aceasta lume a lui Alice, imi da speranta sa cred ca totusi mai sunt suflete frumoase pe planeta asta. Si cum mi-a spus pisica noastra neagra, nu mai caut iubirea, dar visez in continuare la ea, vorbesc desprea ea, scriu despre ea. Scriu pentru ca invocand-o, ma gandesc ca mi se va arata in cele din urma.

    Ema draga, tu care ne spui cu zambetul pe buze, ca daca cumva iubirea exista „sa-i fie de bine”, m-ai facut si pe mine sa zambesc. Iti scriu, ca daca cumva dau in vreun fel peste ea, am sa ti-o trimit si tie.

    alyce 22 aprilie 2009 21:17 Răspunde
  • Zeite dragi, am revenit atat cat sa va doresc o noapte frumoasa. Si sa va impartasesc niste randuri, o poezie, gasita intamplator in computerul meu, salvata ca prin minune de ravagiile nemilosului virus.

    Roberrta 22 aprilie 2009 21:21 Răspunde
  • Spre rusinea mea nu are titlu, nici autor…sau nu le stiu eu. E foarte veche…

    Nu mai am vesti de la tine
    de o vreme încoace.

    Mi-a spus cineva mai deunãzi
    cã te-ar fi zãrit –
    umblai dezbrãcatã de toate tainele
    pe lângã mesele celor binecuvântati,
    cersind nerusinatã
    o întâmplare.
    Mie mi-au înflorit castanii, sã stii,
    poarta dinspre drum e tot deschisã,
    pe jumãtate ascunsã în iarba
    împutinatã de treceri,
    cumpãna fântânii se apleacã la fel,
    grea de soarele prelins
    în ciuturi ,
    la ferestre am pus câteva lumini
    sã nu rãtãceascã drumul
    zilele de luni,
    si busuioc în streasinã
    sã tinã sâmbetele departe.

    Din când în când
    noptile îsi scapã gândurile din lanturi,
    îmi zornãie desãntate prin clarul de lunã,
    le prind apoi sub clopotul diminetii
    si le vând pe doi-trei cercei colorati
    în târgul de vechituri.

    Odaia dinspre miazãzi te asteaptã,
    am plivit grãdina cuvintelor,
    m-am îmbrãcat în verde.
    Intoarce-te, pânã nu intru în eclipsã totalã
    de sentimente.

    Va imbratisez tare si va spun, asa cum si eu imi doresc mereu sa aud: „pe maine”

    Roberrta 22 aprilie 2009 21:24 Răspunde
  • ema, lisa… pisica nu doarme… va privesc. si imi sunteti dragi.
    de fapt citeam poezii. si uite ca si roberrta ne-a daruit una…

    pisica 22 aprilie 2009 21:29 Răspunde
  • Rene Char: Din plin

    Când oasele ne-atinseră pământul
    Şi-n prăbuşire ne-au străpuns obrazul,
    Iubirea mea, nimic nu se sfârşi.
    O nouă dragoste veni-ntr-un ţipăt
    Să ne învie, să ne prindă iar.
    Şi chiar de-ar fi tăcut căldura
    Lucrul acela care se continua
    Opus vieţii muribunde,
    La nesfârşit s-ar fi elaborat.
    Ceea ce noi văzuserăm plutind
    Alături de durere
    Era acolo ca-ntr-un cuib,
    Åži cei doi ochi ai lui ne cuprindeau
    Unindu-ne într-un consimţământ abia născut.
    Moartea nu mai crescuse
    În ciuda unor lânuri ude leoarcă,
    Iar fericirea la auzul
    Prezenţei noastre, nu-ncepuse încă;
    Şi iarba era goală, călcată în picioare.

    noapte buna

    pisica 22 aprilie 2009 21:57 Răspunde
  • pisica, mi-am facut de lucru toata seara, am deschis sertare, am inchis sertare…ar mai fi loc si de o manichiura rapida…
    va simt aproape. noapte buna
    felice, am deschis si am inchis melodia ta, imi place de nu mai pot, dar nu azi…

    Ema 22 aprilie 2009 22:03 Răspunde
  • Pisica , m-a ajuns zambetul tau….ti-am trimis si eu unul, si cu ceva bonus…o mangaiere calda! Cum reusesti tu sa te gandesti la noi toate, si la fiecare-n parte….
    Ce poezie frumoasa ne-a daruit, Roberrta noastra (din petrosani) daca-mi amintesc bine, hunedoreanca de-a mea , de-a Corei si Corinei, de-a Amaliei noastre dragi si talentate ( acum, in drum, spre un alt fus orar….)
    Alyce, cum esti , mai bine ?! Stai ca vine Simona Ioana si „te-nzdraveneste” numaidecat…
    Rossane , sa ne vii cu 10 – Bafta multa!
    Alice a mea, sa-mi aduci o farama de copilarie, de vis trait, de zambet, de culoare….vreau o farama de lume, sa mi-o asez in suflet, si sa mi-o port, ca pe-o certitudine a existentei unei lumi de basm , de poveste…
    Noapte linistita

    monica 22 aprilie 2009 22:08 Răspunde
  • Suflete minunate, nu indraznesc decat sa va citesc in zilele aceastea…si mi se aduna si mie intr-un vartej, fix in mijlocul capului, toate cele petrecute in singuratate…am incercat sa le ordonez cu mintea pe toate pentru a vi le arata macar, pentru a le rescrie si eu acum…insa nu prea reusesc sa mi le adun, sunt inca dispersate undeva in treuct, pe aici pe undeva prin prezent…

    Eu cand ma gandesc la singuratate ca si concept, ma gandesc la clipele de cumpana in care m-am ratacit pe mine insami, ma gandesc la fantasmele frumos colorate dupa care alergam prin labirinturile inimii de fecioara…se mai pravalesc amintiri cu gust amar din vremurile cand familia s-a lepadat de mine, intocmai ca puiul de prepelita din poveste…mai regasesc singuratatea dupa usa pe care am inchis-o dupa el, atunci cand am hotarat (hotarat? asa ceva nu exista…dar atunci nu stiam…) sa inchid cu patos copertile peste institutia casatoriei…in toate aceste momente nu am pierdut nimic decat pe mine, si de fiecare data singuratatea m-a ispitit sa arunc in marea chinuita de strigate si sufletul meu….si l-am aruncat, de ce nu? sunt doar un om, cu doar un suflet…

    Vartejul din fix mijlocul capului imi aminteste de acea mare…si numai dupa ce am atins cu trupul nisipul, ce precum moartea imi aluneca printre degete, am inteles ca acolo nu salasluieste decat irosirea de sine si atat… mi-am spus ca mai am inca multe de facut inainte de a ma irosi pe deplin, pe jarul iubirii, pe prundul carierei, pe malul sperantei…si am schimbat cursul vietii puiului de prepelita si am zburat mai departe spre ce va fii si-mi construiesc acum desupra marii cuiburi din paie sa ma apere de frig, din sperante sa ma apere de irosire!

    Suflete dragi, nu lasati irosirea sa va intre in suflete ca apa pe sub usa, suflete care mai au atat…atat de mult de calatorit…

    Zbor placut Pisica draga, cuib dainuitor Anna minunata si mult curaj Alice zeita draga!

    Pe curand, Familie…

    Soso 22 aprilie 2009 22:12 Răspunde
  • Buna seara,

    Vin si eu tarziu de tot, dupa o pauza lunga, in care am dat examene, in care am bolit…dupa care m-am ridicat frumos…stiind ca ma astepta M. Si acum intr-o pauza, dintre foi si cursuri, dintre teme si termene limita am intrat sa va citesc, sa va scriu.

    Alice, atat de minunat ai scris despre singuratatea de care sunt indragostita, de ma intreb daca nu cumva, candva mi-ai umblat prin suflet, printre ganduri….

    http://www.trilulilu.ro/marcelbanu/8b5f23ac5023a5 si va las si o melodie sa va insoteasca in seara aceasta de primavara nehotarata…

    Dalila, nu am uitat! Te caut negresit cand ajung in Iasi!

    Anna cata bucurie, cata dorinta de viata si optimism aduci!

    Anais 22 aprilie 2009 22:13 Răspunde
  • dragele mele,
    stau sa va citesc de aproape o oara…asa ca sa nu pierd nimic nimic…
    Alyce- parca m-am regasit pe mine in descrierea ta a strainului tau personal in noapte…a tacerilor si a privirii stranii…
    Ema, Anna- nu stiu ce sa zic; oare chiar vine dragostea la noi singura sua trebuie sa depunem un efort sa o cautam printre magnolii perfecte?
    Simone, te imbratisez ma bucur ca n ai mai plans si tia dot deja florile:)
    Anna- of draga mea nu ma pune sa povestesc de tara care (nu) mi -a devenit casa…casa mea este altundeva si va fi tot timpul. aici sunt doar „tolerata”.
    Mai bine va ascult pe voi cum povestiti de piese frumoase de teatru- o ce dor mi e de o piesa in romana!!!
    Rosanne- totul bine, da?
    Dragele mele toate (si pe care nu le-am pomenit) va doresc o noapte buna. Sunt asa de obosita psihic (azi a trebuit sa ma duc la oficiul pt straini sa-mi prelungesc viza- ma rog nu mai am viua ci un „drept de resedinta” pt ca am respins cetatenia- nu o vreau! uite na, nu vreau sa scrie pe pasaportul meu „made in germany” asa ca m am multumit cu un „drept de resedinta permanenta”- mie nici ala nu mi l trebuie neaparat:)) vedeti ce modesta sunt eu spre stupoarea celor de la oficiu:=)…ma rog si a trebuit sa raspund la intrebari tot mai ciudate- daca am cu sotul meu relatii…conjugale:) ma rog intelegeti voi:) daca mai stam impreuna:)) si chiar daca stam in casa nu in camere separate- deci eu am inteles din asta ca n-am voie sa stau prea mult in bucatarie:= ) si chestii de genu la care te intrebi „oamenii astia chiar au toate legaturile in creier in ordine????” ) Vezi Anna, fara sa vreau ti am povestit de tara care (nu) mi-a devenit casa:)
    Noapte buna,
    Ralu

    raluca 22 aprilie 2009 22:59 Răspunde
  • Acum la ceas tarziu va spun si eu noapte buna, desi imi place sa cred ca dormiti si visati frumos.
    Monica, nu stiu daca mi-e bine. Nu stiu daca mi-e rau. Nici daca mi-e trist sau vesel. Dar stiu sigur ca mi-e pustiu. Eu abia astept sa vina Simona Ioana, caci ea stiu intotdeauna cum sa ma faca sa zambesc, oricat de trista m-ar gasi, atunci cand ma intalneste.

    Noapte buna, Alice cea atat de tacuta! Noapte buna, dragilor!

    alyce 22 aprilie 2009 23:06 Răspunde
  • neata dragelor

    sa aveti o zi suberba si linistita!

    Ioana 23 aprilie 2009 6:23 Răspunde
  • La multi ani celor sarbatoriti azi!
    Va imbratisez.

    rosanne 23 aprilie 2009 7:36 Răspunde
    • Buna dimineata! Va sarut cu dragoste si va spun ca azi ma intorc acasa din vacanta in care am fugit impreuna cu puii mei. La multi ani celor sarbatoriti astazi. E sarbatoare mare si frumoasa. Si ma rog sa ajungem cu bine, sa ne auzim mult impreuna, si sa ne strangem in brate curand…

      Alice Nastase 23 aprilie 2009 8:12 Răspunde
  • La multi ani, sarbatoritilor de astazi.

    Valin 23 aprilie 2009 8:20 Răspunde
  • La multi ani celor sarbatoriti

    atena 23 aprilie 2009 10:40 Răspunde
  • Draga Alice si drage prietene de blog, ma bucur sa va regasesc cu bine aici. Ma bucur ca v-am putut cunoaste, la capatul drumului lung pana acasa. Mi-a ramas in suflet ziua frumoasa de Florii, Alice in rochia alba, atmosfera grozava, bucuria totala. Multumesc Alice, Alina si voua tuturor, cu mult drag.

    amallia 23 aprilie 2009 11:17 Răspunde
  • La multi ani, sarbatoritilor de azi! Drum bun Alice, te asteptam acasa!

    Ema 23 aprilie 2009 11:49 Răspunde
  • La multi ani, sarbatoritilor de azi!
    Va sarut si va imbratisez suflete frumoase!
    Va citesc de doua zile, dar nu am cuvinte…Nu stiu sa alin dorul, singuratatea…Le traiesc ca si voi.
    Dar am credinta si speranta ca ne va fi bine, la toti…Macar din timp in timp…
    Cand traiesc o fericire deplina, nu pot sa nu ma gandesc ca va urma o tristete pe masura.
    Am citit „Dragostea dureaza trei ani”. Dar in final…ea dureaza mai mult, depinde pe cine ai alaturi.
    Aseara am revazut( pentru a nu stiu cata oara) „Despartire de Africa”. Tot dragoste si singuratate.
    Apoi, un film vazut recent care m.a impresionat „Puterea dragostei” cu Billy Bob Thornton si Halle Berry.
    L.am urmarit atat de prinsa…Nu mi s.a mai intamplat de la ” 4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.
    Anna iti multumesc ca ti s.a facut dor de mine. In general eu scriu: „Mi.e tare dor de tine!”
    Si tu, Pisica noastra draga ai remarcat tacerile mele!
    Frumoase poezii ati postat!

    Carmen Sofianu 23 aprilie 2009 14:57 Răspunde
  • la multi ani celor sarbatoriti astazi.
    ganduri bune tuturor.
    Alice sa te intorci cu bine

    pisica 23 aprilie 2009 15:38 Răspunde
  • Intrebari la care o sa.ti fie foarte greu sa raspunzi.
    Au fost puse publicului la spectacolul de caritate de la Opera Romana a lui Razvan Mazilu

    In ce privinta esti cel mai putin inteles?
    Care e persoana care iti este cea mai loiala?
    Cine ti.a facut cea mai puternica prima impresie?
    Ce cuvant unic te descrie cel mai bine?
    Cand a fost viata ta scapata de sub control, in ce moment?
    Care e fiinta care te face cel mai mult sa zambesti?
    Pentru ce ti.ar placea sa fii tinut minte dupa ce vei muri?
    In ce privinta ai fost cel mai naiv vreodata?
    Ce ti.e cel mai greu sa ierti?
    Care este domeniul despre care stii cel mai mult?
    Care a fost cea mai dificila alegere pe care ai fost fortat sa o faci?
    Care a fost cea mai erotica aroma pe care ai mirosit.o vreodata?
    Care a fost cea mai grea alegere pe care ai facut.o pana acum?
    Cand te.ai simtit cel mai singur in toata viata ta?
    Care a fost cel mai frumos compliment care ti s.a facut vreodata?
    Cine e iubirea vietii tale?
    Care este persoana cu care ai vrea cel mai tare sa ai o aventura?
    La ce esti cu adevarat cel mai bun?
    Cum flirtezi cel mai bine?
    Care e cea mai mare minciuna pe care ai spus.o vreodata(despre tine)?
    Care este cea mai mare frustrare a ta?
    Care a fost cel mai frumos peisaj, unul singur, pe care l.ai vazut vreodata?
    Cine crede despre tine ca esti cel mai bun partener de sex?
    Cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine?
    Care este cel mai frumos cuvant din limba ta?
    Care e, pentru tine, cel mai bun loc in care sa te ascunzi de lume?
    Cine sau ce te inspira sa fii cel mai creativ?
    In ce privinta esti cu adevarat competitiv?
    Ce greseala ai facut pana acum, ca parinte sau ce unica greseala le.ai reprosa.o parintilor tai?
    Cu cine vorbesti cel mai mult despre sex?
    Ce.ai vrea cel mai mult sa schimbi in viata ta?
    Care este cel mai frumos dar pe care l.ai primit vreodata? De la cine?
    In bratele cui te.ai duce sa plangi in cel mai cumplit moment al vietii tale?
    Ce este cel mai frumos in viata ta acum?

    Carmen Sofianu 23 aprilie 2009 15:46 Răspunde
  • La multi ani sarbatoritilor de astazi!Mi-a fost tare,tare dor de voi. Nu am reusit sa mai intru pe blog, asa cum mi se intampla de obicei- ce ghinion…
    V-am citit pe nerasuflate, am gasit multe zeite triste, multe suflete inca singure… fara sufletul pereche alaturi; Va veni probabil si clipa aceea in care vor simti ca si-au gasit alesul, le doresc si eu tare mult. Ma gandesc ca poate atata sensibilitate, atata afectiune poate speria un barbat, il poate intimida…
    Vreau sa va asigur ca ma gandesc cu mult drag la voi, sunt atat de trista atunci cand nu am posibilitatea sa stau in „camera de alaturi”…
    Sa va fie inimile pline de lumina, de speranta si de iubire!

    Amore 23 aprilie 2009 17:27 Răspunde
  • La multi ani va spun si eu din suflet!
    in seara asta nu am sa fiu alaturi de voi…o sa-mi petrec noaptea intr-un tren in drum spre un interviu…va rog sa-mi tineti pumnii! sunt curioasa oare cum e sa nu dormi o noapte si apoi sa impresionezi o multinationala? hmm….

    dalila tua 23 aprilie 2009 17:54 Răspunde
  • dalila bine ca mi-ai spus: o sa ma rog pentru tine sa-i impresionezi
    iti tin pumnii.

    carmensofianu eu mi-am raspuns la intrebarile pe care le-ai postat. si nu mi-a fost greu… dar nu vreau sa le postez pentru ca nu intereseaza. oricum, e interesant setul, foarte interesant, pe mine m-ai prims… 🙂
    si va strig pe toate si va imbratisez: Alice, lisa mic, simonaioana (lasa ca vii tu acasa!!!) corina, raluca, stefana, monica, ema, cristina socaciu, dalila, anna, rosanne, roberrta, amore, anais, cristina bizu, carmen sofianu, eu anca, valin, costi, ella, atena, soso, felice, ioana, sara…. si daca am uitat pe cineva, va rog sa ma certati. n-am facut-o cu intentie.

    pisica 23 aprilie 2009 18:51 Răspunde
  • La multi ani,tuturor sarbatoritilor!
    Multa bafta,dalila! tinem pumnii stransi.
    Cami-pisica,multumesc…am tremurat ca m -ai uitat,noroc cu tine, ca-mi mai vad numele scris si ma prinde rusinea…
    Cristina Bizu,te sarut,cum mai esti?am rugat-o pe cami sa te pupe in locul meu,cand va intalniti la cafea…
    va imbratisez pe toti.

    Ina B 23 aprilie 2009 19:22 Răspunde
  • cum as putea sa te uit draga mea? eu nu-i uit pe cei aproape de suflet…

    pisica 23 aprilie 2009 19:42 Răspunde
  • Buna seara, familia!
    Bafta Dalila! Pisica, sunt prezenta, dar o sa stau in ultima banca azi. Si…cu riscul sa-mi scazi nota la purtare, mi-am pus si un pahar de vin. Carmen Sofianu, multumesc pentru intrebari. Presimt ca raspunsurile imi vor provoca alt set de depresii, asa ca o sa raspund la ele maine dimineata, sa fiu sigura ca-mi stric ziua.
    va imbratisez.

    Ema 23 aprilie 2009 20:02 Răspunde
  • Te văd Ema! Sunt în banca de lângă tine.
    Ce draguţ! Tot cu un pahar de vin.
    Vă iubesc! Vă îmbrăţişez.
    ÃŽmi este tare dor de Alice, de toate celelalte…

    atena 23 aprilie 2009 20:10 Răspunde
  • hei, hei, hei… ia lasati voi bancile alea din spate si veniti mai aproape.
    mai aproape am zis.
    am un dor ce nu ma-ncape si va vreau in asta noapte/mai aproape

    pisica 23 aprilie 2009 20:13 Răspunde
  • Ema,as bea si eu un pahar de vin,dar nu stiu sa-mi desfac butelia.Bineinteles,ca am incercat sa raspund la intrebari,dar…le reiau maine.Pana atunci,fredonez in gand”vreau o minune”

    Ina B 23 aprilie 2009 20:15 Răspunde
  • Dragelor, eu presimt ca o sa adorm cat de curand. E cam aiurea sa bei asa…de una singura. Pisica, InaB, Atena, hai la mine!

    Ema 23 aprilie 2009 20:21 Răspunde
  • Carmen Sofianu, cat de minunate sunt intrebarile care ni le-ai scris. Si, citindu-le mi-am raspuns la toate, mai putin la una. Si, pentru un moment, am fost tentata sa raspund, cu acelasi nume, cu care as fi raspuns cu cateva luni in urma, daca as fi fost intrebata. Cu acel nume cu care, inca, adorm noaptea in gand, si cu care ma trezesc dimineata pe buze. Cu numele lui, celui care mi-a oferit cele mai inalte clipe, si care, tot el, intr-o noapte mi-a furat toate visele, toate sperantele, tot. El, care m-a lasat cu sufletul desirat, printre zile cumplite, pintre lacrimi ce s-au transformat, mai apoi, in randuri despre dragoste furata, scrise in orele mele de disperare, de dor, de deznadejde. El, care am crezut atunci, ca este iubirea vietii mele, ca dragostea noastra va fi pentru totdeauna.

    Dalila parte din sufletul meu, iti tin pumnii staransi, sa fie bine!
    Ina B, ce surpriza placuta sa te avem din nou printre noi.
    Rosanne, cum a fost inspectia? Ai luat 10, da?
    Pisica iubita, astept, la fel de mult ca tine, intoarcerea Simonei Ioana. Imi lipseste tare, la fel cum imi lipseste si Alice scumpa mea.

    Va spun Buna seara, si va marturisesc ca inca mai adorm cu cartea noastra in brate, stiind ca in felul acesta, va imbratisez pe toti, pe fiecare in parte.

    Buna seara, Alice draga-draga! Buna seara, dragii mei!

    alyce 23 aprilie 2009 20:22 Răspunde
  • ema eu intotdeauna sunt la tine, cu tine… crezi ca imi scapi? :)))
    bun regasit lisa mic…

    pisica 23 aprilie 2009 20:27 Răspunde
  • Pisica, pana nu ma ia somnul, iti marturisesc, ca m-ai topit cu chemarea ta. Love you!

    Ema 23 aprilie 2009 20:27 Răspunde
  • e … productie proprie, instantanee si probabil in viitor materializata in lirismul meu…
    ce-i drept n-am mai scris de mult… de la poezia cu inima, si tot pe blog…
    asculta cu mine ema: miles away-madonna

    pisica 23 aprilie 2009 20:30 Răspunde
  • Ema, ciocnesc si eu un pahar cu tine!

    alyce 23 aprilie 2009 20:31 Răspunde
  • si eu sunt intotdeauna cu voi.Ema,lisuc,atena,ciocnesc cu voi,ca am reusit,cu ajutor…

    Ina B 23 aprilie 2009 20:39 Răspunde
  • pisica nu bea ca nu-i place alcoolul, dar e cu voi…
    ema ti-am trimis ce ascult, pe mail

    pisica 23 aprilie 2009 20:44 Răspunde
  • mi-am imaginat, ca e productie proprie. ascult. multumesc.

    Ema 23 aprilie 2009 20:48 Răspunde
  • Va imbratisez zambind cu zecele in buzunar, sunt foarte bucuroasa si obosita, maine abia imi revin.Am ajuns tarziu la voi pentru ca am petrecut cateva ore pe un vas transformat in restaurant, pe malul Dunarii.Este superb, o atmosfera calma si primitoare, intim , confortabil…privesti luminile in apa curgatoare…
    Sa visati frumos si sa primiti imbratisarile mele.

    rosanne 23 aprilie 2009 20:51 Răspunde
  • ema te rog de-acum sa ma ierti ca nu vei sti versul meu mai mult si mai frumos: sunt egoista cu ceea ce scriu, nu pentru ca ma consider un talent nedezgropat si neinteles ci pentru ca imi stiu masura. sunt o biata pisica cu accente lirice, dar totusi un mic diletant.

    cand termini cu miles away, inca un dar: madonna&gogol bordelio- la isla bonita (living earth- londra 2007) este melodia care imi aduce mereu zambet.

    rosanne ti-am tinunt pumnii, gandul, sufletul si ma bucur mult

    pisica 23 aprilie 2009 20:55 Răspunde
  • Rosanne, am asteptat sa faci anuntul oficial, ca sa te pot aplauda cu putere! Felicitari!

    Ema 23 aprilie 2009 20:57 Răspunde
  • „We learnt our lesson from the start
    My sisters and me.
    The only thing you can depend is your family ”
    jump – madonna.cu efect de energizant pentru mine

    Ema 23 aprilie 2009 21:00 Răspunde
  • buna seara, alice si tuturor de aici

    Am citit acum cateva zile cartea ta, noi suntem zeite, si, am tot vrut sa iti scriu;

    mi se pare extraordinar sa-ti poti impartasi gandurile si impresiile cu un autor pe care l-ai citit…si am profitat cat am putut de aceasta oportunitate a zilelor noastre

    in primul rand, vreau sa-ti spun ca m-a impresionat curajul tau de a ne pune pe tava sufletul si viata ta, fara zorzoane si retusuri…cu tot…si mai grele si mai usoare, si al noulea cer, dar si intunericul disperarii si al dezamagirii…adica, da, unei bune prietene ca simona, i-as spune toate cele, dar, tuturor, intr-o carte,…ne, ne…toata admiratia si respectul pentru ca, inca o data, am inteles ca, un om puternic nu se teme sa isi recunoasca vulnerabilitatea, si balaurii aia cu sapte capete care-i haituiesc sufletul si mintea

    in al doilea rand, am simtit, citind, ca, efectiv, mustesti de dragoste (asa, ca un burduf de vin plin ochi si gata-gata sa plezneasca, hi, hi); deci- ca era timpul si pentru un “deci”-esti full, loaded, cana fermecata, ce era, cu mamaliga, ce nu se mai termina; esti indragostita de dragoste si stii sa ierti si stii sa vezi in primul rand ce e bun in oameni, si stii sa o iei mereu de la capat, iertand si stergand cu buretele ce a fost ieri;

    ai cam tras, dar asa a fost sa fie si nu e nimeni vinovat; acestea sunt experientele tale, probabil ca aveai nevoie de ele in viata, stiu si eu – fiecare are tot felul de nebunii si chestii care mai de care mai…in fine; nici nu te-ai irosit, nici nu te-ai golit, ai fost tu si basta;

    cel putin, cand am ajuns sila faza cu regele, king Patrick, am avut si eu orgasm cu tine cand am citit, please, vreau si eu, un valet, ceva, de la curtea regelui tau…adica, mai clar, nu stiu cate femei au avut o asemenea intamplare si daca, in cazul in care s-a ivit oportunitatea, au inhatat-o cu amandoua mainile…bine ca ti-a dat in gand sa te duci, altfel, ai fi regretat o viata…

    in al treilea rand, sa mai scurtez , esti o femeie frumoasa, scrii asa frumos si faci asa bine ceea ce faci, pentru ca faci ceea ce iti place, lucru pe care nu multi oameni l-au descoperit in viata lor, ca cel mai bun lucru facut este cel care iti place…in felul asta, fiecare ar putea fi mult mai fericit la munca si ar mai castiga si bani din asta, hi, hi…ei bine, tu ai intuit acest mare secret si adevar si iata, ca il aplici cu success

    ai copilasii, ii vei avea pentru totdeauna, sunt ai tai, ombilicul, bla, bla, iar ei te iubesc neconditionat, esti zana lor si iubita lor, ei bine, esti bogata…si sufletul ti se umple cand ii vezi si te gandesti la ei si asa va fi mereu

    si..te ai pe tine…niciodata nu vei ramane singura, pentru ca te ai pe tine si iti vei ajunge, chiar daca vei crede ca nu e asa; fii atenta putin la tine insuti si vei descoperi infinitul inlauntrul tau…infinitul dragostei, al compasiunii, al puterii de a merge mai departe

    acum e timpul sa-ti multumesc pentru ca mi-ai atins sufletul si sa-ti urez noapte buna, cu drag

    donna alba 23 aprilie 2009 21:14 Răspunde
  • si mai spun o data: la multi ani pentru toti cei sarbatoriti astazi!

    ema vad ca ai dat tonul la petrecere. eu spun :lela pala tute! hai sa dansam, hai sa ne bucuram pentru rosanne… pentru primavara, pentru noi…

    pisica 23 aprilie 2009 21:20 Răspunde
  • Sunt atat de singura in noptile sufletului meu, incat am invatat sa inteleg linistea intunericului. Si acum in noaptea mea de dor, cand inima imi canta fals despre iubire implinita, incerc sa imi alung tristetile atingand usor strunele chitarii mele, cu care imi plang, in fiecare noapte, iubirea, cu care o chem in fiecare clipa.

    “Tace luna, tace noaptea, au adormit si nelinistile mele.”

    Ma bucur mult, Rosanne. Felicitari!
    La multi ani, spun si eu, sarbatoritilor de azi!

    alyce 23 aprilie 2009 21:28 Răspunde
  • Felicitari Rossane ! Nu ti-am tinut pumnii astazi, caci stiam rezultatul, esti fecioara, esti perfectionista, mergi la sigur…. asa ca nu ne ramane decat sa te felicitam….
    La multi ani, tuturor celor sarbatoriti astazi….si sister-ei mele dragi, pe care-o cheama Georgiana
    Noapte linistita tuturor, si tie alyce….

    monica 23 aprilie 2009 22:17 Răspunde
  • Va spun si eu noapte buna, de sub lumina unui felinar, ce imi lumineaza noaptea, de dincolo de geam. Va imbratisez pe toti, cu toata dragostea pe care pot eu sa o ofer.

    Noapte buna, Alice! Noapte buna, Monica din noaptea mea! Noapte buna si tie Raluca, cu care sunt obisnuita sa ma intalnesc seara tarziu. Noapte buna, tuturor!

    alyce 23 aprilie 2009 22:34 Răspunde
  • Vin si eu la ceas foarte tarziu sa va invelesc de noapte buna si de vise frumoase. Am vazut 7 pounds. Absolut superb.
    Rosanne, felicitari. Dalila, bafta multa si nu-ti mai face atatea probleme ca e doar un mit povestea cu multinationalele. Fii tu insuti!
    Ema, eu am inceput petrecerea de aseara. Si tot singura am baut. Asta seara, insa, am fost la film cu o prietena si a fost mult mai bine. 🙂
    Noapte buna, dragele mele.

    Felice 23 aprilie 2009 23:47 Răspunde
    • Buna dimineata! Rosanne, tu ar trebui sa faci cafeaua- dar, hai, uite, am facut-o eu in locul tau, fiindca tu esti sarbatorita pentru victoria ta! Si mai avem o sarbatorita mica pe ziua de azi, Rucsandra, minunea cea blonda a Monicai. La multi ani, Monica, pentru ingerul tau! Sa-ti lumineze viata si sufletul, si sa aiba destin instelat de noroc!
      Ma bucur ca m-am intors la voi, revin azi cu povesti, si poate si cu poze. Va sarut, cu dragoste.

      Alice Nastase 24 aprilie 2009 6:37 Răspunde
  • Buna dimineata, Alice si.. iertare, mi-am permis sa ma trezesc mai tarziu putin astazi.Oricum, chiar daca as fi vrut, n-as fi putut.Eram prea obosita…Va multumesc tuturor, ma bucur ca sunteti asa, ca v-am gasit.Pentru a mia oara ma bucur.
    Va chem la cafeaua mea „de pranz’ de-acum…Va imbratisez.
    Alice, ne-a fost dor de tine!

    rosanne 24 aprilie 2009 7:44 Răspunde
  • Dalila, succes maxim!

    rosanne 24 aprilie 2009 7:49 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor, sper sa aveti o zi minunata in care in fiecare secunda pe care o s-o aveti libera sa zambiti, si in care in fiecare clipa de ragaz sa spuneti „te iubesc” persoanelor atat de dragi voua…va merita zambetul de dupa :).

    Soso 24 aprilie 2009 9:24 Răspunde
  • Buna dimineata zeitelor! Ma grabesc, voiam doar sa va imbratisez, am „Tango”-ul nou si ma pregatesc sa-l savurez, ceea ce va doresc si voua:)

    Amore 24 aprilie 2009 9:40 Răspunde
  • Din avion cerul zvagnea adesea gri,adesea rosu de burgundia…ba din cand in cand un mahon mai putred decat alte dati…incepu sa si aminteasca…
    Parul lui negru ,ochii aia plini de dorinte…ceasul negru,pantofii,mirosul lui de tigara…camera lui dezordonata…iubirea lor rastalmacita de suieratul unui tren…se inolaci sub fularul ei matasos si zdrentuit si din inima porni o sfasiere tacuta,ca urletul infundat al unui lup …isi aminti mirosul de gresie proaspat spalata,portocala decojita pe noptiera,scrumiera plina…si…

    Razboiul ei vine din toate sarutarile pe care singura si le scrijelea pe umeri,din buzele ei care cautau prin icoane,din tamaia pe care o uitase cand era mica in pat,de la un tata mereu departe,de la o mama ce n a invatat sa asculte,de la un el pe care l mai vede uneori in poze ca un el lasat pe umarul ei …un el care fusese si o ea ce se renascuse din cenusa,din lut…

    o zi superba tuturor!

    Ioana 24 aprilie 2009 11:41 Răspunde
  • Zi buna la toata lumea! Bine ai venit acasa, Alice!

    Ema 24 aprilie 2009 12:49 Răspunde
  • Va citesc cu tot dragul si va imbratisez , felicitari Rosanne!
    Danna alba , bine ai venit , da , domna Alice ne-a cucert cu sinceritatea si TALENTUL ei si tehnica moderna ne aduce aproape de sufletul ei – citeste confesiunile de pe blog sunt ,fiecare in parte , picaturi de singe si lacrimi adunate in cuvinte .
    Amore , multumesc pt. informatie , alerg catre chioscul de ziare .

    Ella 24 aprilie 2009 13:47 Răspunde
  • Am revenit acasa, mi-am revazut prietenii, marea mea draga, locuri si oameni frumosi, am stat nopti in sir cu prietena mea, i-am povestit, nu a inteles, mi-a spus ca ar vrea si ea sa iubeasca asa cum iubesc eu, in absenta, dupa atatea luni de cand el nu mai e… Si nu am stiut ce sa-i spun, nu am stiut daca e bine sau nu sa iubesti asa, stiu doar ca asa iubesc eu, ca atunci cand iubesc pot ierta orice, ca pot trai si fara el dar fara dragostea mea pt. el nu, ca e parte din mine si mai ales din sufletul meu… si nu ma mai gandesc sa-l alung, il voi pastra cu mine mereu…si asa cum am facut si pana acum, ii voi spune in fiecare zi in gand “buna-dimineata” si “noapte buna” si cand mi-e greu tare ma gandesc la el si, chiar daca nu stiu sa va explic ce simt, stiu ca e langa mine si ma ajuta sa-mi fie un pic mai bine, un pic mai usor…
    Alice, Rossane, mainile mi-au ramas intinse spre voi…
    Felice, va rasari soarele si pe stradutele noastre !
    Anna, multumesc de gand, nu stiu sa-ti spun cum sunt…
    Va citesc cu drag pe toti, ma bucur ca sunteti aici, ca suntem din ce in ce mai multi, oameni frumosi, oameni cu suflete alese, cum doar Alice putea aduna in jurul ei…

    Va imbratisez cu mult drag si va trimit melodia care m-a insotit in vacanta mea…
    Alex Ubago – Me arrepiento

    http://www.youtube.com/watch?v=0X6TVxjW1wI

    Cristina Socaciu 24 aprilie 2009 15:43 Răspunde
  • Mi-am cumparat revista.
    Alice, multumesc pentru Adrian Paunescu si pentru ASRP Margareta. Am vazut-o si acum cateva zile impreuna cu sotul domniei sale la o emisiune de pe Antena 3 si a fost o adevarata incantare. Nu fac apologia regalitatii, dar oamenii acestia au principii sanatoare, au bun simt, ceea ce gasesti foarte rar in zilele noastre. Pacat ca la tv se face mai mult alchimia mizeriei in locul promovarii oamenilor de valoare. Din fericire, mai exista si emisiuni gen Garantat 100%, care vin in compensatie la emisiuni al caror nume nici nu merita mentionat.

    Felice 24 aprilie 2009 16:38 Răspunde
  • Alice, ma declar fara cuvinte in fata cuvintelor tale. Ti-am admirat gandurile in Dincolo de bine… si apoi in Care pe care si de fiecare data cand am ocazia sa te citesc, am aceeasi senzatie de bine, de tristete amestecata cu incantare. Reusesti sa atingi suflete, sa furi lacrimi si zambete. Imi place la nebunie sa scriu, si daca vreau sa obtin ceva cu scrisul meu, atunci, ca si tine mi-ar placea sa ating acea coarda emotionala…
    Iti doresc tot binele din lume si cuvinte calde in continuare!

    andres 24 aprilie 2009 17:40 Răspunde
  • De putin timp am reusit sa ma eliberez de o stare de iubire chinuita, rupta in fasii multe, impartita in cele patru zari. Am amanat momentul acesta pe care il consideram sfasietor si greu, desi il simteam aproape, ca pe o linie de finish la care va trebuie sa ajung, fie ca merg sau ca alerg cu viteza maxima. Insa, ” gata a venit peste mine”, cum spunea Nina Cassian, atat de brusc si fara alte comentarii, incat nu-mi amintesc sa fi suferit mai putin decat acum dintr-o despartire. Ma amagesc cu gandul ca s-a consumat tot, ca n-a mai ramas nimic de spus, de indreptat, de regretat. E ciudat cum rasturnarea asta de iubire nu mai doare , nu mai zvacneste a nimic, decat a…gol. E doar un vid in care ma simt libera, intr-o cadere continua , fara gravitatie.Fara „jos”, fara” acolo”, fara tinta…Cateva gesturi sub forma unor amintiri sunt singurele care au ramas sa-mi tresalte in inima, fara sa crape, fara sa rupa. Hotarasem la nasterea acestei iubiri sa punem in testamentul ei urmatoarea „clauza”: Orice ar fi, oricum ar fi…sa nu ne murdarim prea mult sufletele .Am incercat s-o respect, m-a ajutat mult in momentele de „coma” ale iubirii obosite.Ma bucur de „mediu”, de „nici prea prea , nici foarte foarte”, de „mijloc”, de „banal”…si-mi astept zamislirea acelei iubiri din leaganul nemuririi.
    Va imbratisez mereu.

    rosanne 24 aprilie 2009 18:46 Răspunde
  • Bună seara! Suflete…
    Bună seara, Rosanne!
    Câteva gesturi sub forma unor amintiri… dacă Å£i-aÅŸ spune că pe mine acestea doar mă Å£intuiesc într-un cămin conjugal în care mă aflu singură, absolut singură ÅŸi, pentru totdeauna neînÅ£eleasă.
    Sunteţi primele şi singurele, alături de care am vărsat lacrimi peste cuvintele, atât de adânc căutate, în cotloanele sufletului meu batjocorit de indiferenţa şi răutatea celui pe care-l am alături de douăzeci de ani.
    Am pierdut demult dragostea ÅŸi atenÅ£ia unui bărbat pe care l-am iubit, cândva. M-a îndepărtat, puÅ£in câte puÅ£in, cu fiecare gest. Au trecut peste mine ani, care au lăsat urme…
    Eu nu mai caut iubirea! Aceea! Eu mă hrănesc cu povestile mele, doar de voi citite ÅŸi atât de blând acceptate. Uneori… mi-e greu să continui
    Sunt tare tristă şi atât de singură. Deşi, în camera alăturată există el.
    Şi cât de mult doresc iubirea!
    Şi cât de frumos mi-o închipui!
    Şi cât de tânără mă simt!
    Dar, atât!

    atena 24 aprilie 2009 20:08 Răspunde
  • Atena, daca imi dai voie, te tin strans de mana…

    Cristina Socaciu 24 aprilie 2009 20:12 Răspunde
  • Atena, nu esti singura. Suntem aici.
    Si asa cum imi spunea draga mea Cristina azi, o sa fie bine si pentru noi. Ai sa vezi.
    Hai, sa vedem un zambet.

    Felice 24 aprilie 2009 20:25 Răspunde
  • Atena, te-am citit si am plans. Am plans pentru tine, am plans pentru mine. Stiu cat de cumplita e singuratatea in doi. Te tin si eu de mana, ca si Cristina Socaciu, de care ma bucur ca s-a intors.

    Va imbratisez pe toti, din noaptea mea, care inca mai suna a gol, a pustiu, a nimic.
    Buna seara, Alice, si bine ai venit acasa! Buna seara, dragilor!

    alyce 24 aprilie 2009 20:26 Răspunde
  • Buna seara, Zeite frumoase!

    Am vazut la intarare coperta viitorului numar din Tango si sunteti toate acolo, umar langa umar, zambet langa zambet, mana in mana…asa cum sunteti aici, si eu tac si va admir in continuare. Inca nu am putut face rost de carte, dar ma rog sa se intample curand….
    N-am citit din urma azi, sunt in vraja unei melodii care azi imi face bine…Supergirl-Reamon, nu fac decat sa o pun pe repeat, s-o traduc, s-o inteleg, s-o fredonez. Atena, nu vrei s-o ascultam impreuna? Indraznesc sa cred ca si tu si toate dragele mele necunoscute de aici sunteti supergirl, si…vorba cantecului „supergirl don’t cry, supergirl just fly…”.

    Va imbratisez cu mare drag si fug in lumea mea, dar asta doar pana…maine. Noapte frumoasa…

    Roberrta 24 aprilie 2009 20:35 Răspunde
  • Negresit – Rabindranath Tagore

    Negresit ma voi opri uimit daca ne vom regasi candva,
    intr-o viitoare existenta,
    suind in lumina unei alte lumi indepartate.

    Voi intelege ca ochii tai, asemeni unor stele,
    au apartinut acelui cer noptatic uitat, al unei vieti apuse.

    Da, am sa inteleg ca vraja chipului tau
    se impodobeste inca de iradierea patimasa a privirii mele
    in timpul unei intalniri pierdute in negura vremilor
    si ca dragostei mele ii datorezi o taina despre care nu se mai stie de unde vine.

    Cristina Socaciu 24 aprilie 2009 20:59 Răspunde
  • am intrat si eu pe seara si gasesc lacrimi si furtuni.
    lipsisem pentru ca am citit revista.
    si mi s-a facut dor de „nothing compares 2 you” si as vrea sa o ascult cu voi.
    si m-a rupt si m-a tulburat frumusetea Principesei noastre, a romanilor si m-a tulburat tema revistei.
    dar dincolo de toate acestea… imi vine sa plang de cum va gasesc.
    atena chiar nu esti singura si chiar stiu ca iubirea te va regasi intr-o zi, te va reinflori intr-o zi.
    si vin sa te mangai si pe tine frumoasa mea rosanne (te-am revazut in revista, ca pe voi toate si ma bucur ca sunteti acolo, Alice este iarasi extrem de generoasa si de calda cu noi asternandu-ne acolo, de-a dreapta ei) si am zambet si alint si pentru lisa (stiu, curand vine simonaioana si ai sa te vezi cu ea) si zambesc si ellei (nu te cunosc dar mi-esti lipita de suflet) si ma bucur ca a revenit cristina socaciu, pe felice o chem la parada junilor (desi ploaia din seara aceasta nu invita deloc la plimbari) si pe ema mea, draga mea o imbratisez… jump ema, jump!
    Alice oriunde esti, orice faci, sa iti fie bine.

    pisica 24 aprilie 2009 21:02 Răspunde
  • Atena, nu stiu sa-ti alin durerea, am incercat inainte cu mama mea…eu nu stiu cum este sa ai o casnicie ratata, dar care dureaza de 20 de ani, eu stiu de una mai scurta…eu nu stiu ce simti Atena, nici pe mama n-am inteles-o si nici nu indraznesc sa spun ca-mi pot imagina, eu stiu ce am sitmtit eu cand in camera de alaturi era el, departe…am rabdat si eu, ca voi toate, de foame de iubire pe care o vroiam toata, intreaga sa mi se aplece…si asta ce inseamna? inseamna ca nu cred in iubirea neconditionata…
    eu nu am stiut sa iubesc asa, angelic, eu am cerut iubire inapoi, pe toate partile, cu toate armele…dar asta sunt doar eu, poate ca exista iubire neconditionata, dar eu nu vreau sa o cunosc…nu vreau ca barbatul sa ma iubeasca neconditionat pentru ca voi sfarsi prin a-l rani…nu vreau sa-mi spuna ca sunt sufletul si viata lui pentru ca nu stiu sa-mi asum aceasta responsabilitate nici pentru mine…nu vreau sa mai astept comportamente si gesturi, atata timp cat nici eu nu le arat, nu vreau sa-l mai astept sa vina la usa cu un buchet mare de flori mirosind a after shave scump, atata timp cat eu port treningul de ieri la care am scos deja genunchi…nu vreau vreau sa mai sune telefonul atata timp cat eu nu sun si nu sunt alaturi CU ADEVARAT de omul iubit, si nu vreau sa mai aud ca merit iubirea dintai, ca sunt frumoasa, ca am 3 facultati, ca merit…ca merit? dar ce-am facut sa merit? am iubit cumva neconditionat? noupe…atata timp cat nu stiu sa managi, sa invelesc, sa pun comprese reci pe crestetetul lui fierbinte de atatea grele, nu am de ce sa ma plang, vinile sunt impartite mereu…eu asta stiu depre mine…
    Atena, sper sa nu te fi deranjat asocierea facuta in mintea mea ingusta cu mama,insa se aseamana mult povestea…sper sa treci cu bine peste aceste incercari sufletesti…sper sa te iubesti si sa uiti de sacrificiu…sper…

    Soso 24 aprilie 2009 21:07 Răspunde
  • Căzusem
    ÃŽmi lovisem genunchii
    Despre care
    Îmi spuneai cândva
    Că sunt frumoşi, rotunzi şi doar ai tăi

    Îmi prăfuisem hainele noi
    Puse special pentru acea zi
    Pe care nu le-am mai îmbrăcat
    Deatunci

    Şi râdeam la fel
    Pentru toate căzăturile
    Fără să ştiu
    Cât de curând avea să vină plânsul

    Åži nici hainele acelea
    Nu le-am mai îmbrăcat vreodată.

    Mi-a rămas o mică cicatrice
    Pe genunchiul stâng.
    ………………………
    Mulţumesc! E bine! Vă simt mâinile! Vă iubesc!

    atena 24 aprilie 2009 21:09 Răspunde
  • si pe genunchiul meu, atena, aplecat inspre tine…
    soso… ce draga imi esti.

    pisica 24 aprilie 2009 21:14 Răspunde
  • Soso! Ai putea fi, foarte bine, vocea fiicei mele de 17 ani!!!!
    Am învăţat să-mi port zilele aşa!
    Eu aici şi el acolo. Nu se ştie cum se va sfârşi. Mă scald în această păcăleală fără sfârşit.
    Între timp, am adunat câţiva ani.
    O să-mi treacă! Ştiu!
    Of! ÃŽmi pare rău că vă stric seara cu ale mele…

    atena 24 aprilie 2009 21:19 Răspunde
  • De mi-aÅ£i vedea genunchii…!!!!

    atena 24 aprilie 2009 21:21 Răspunde
  • Atena, e greu, stiu…mama e tot acolo, dar destinul a mai aranjat intre timp cartile in biblioteca lor…arata bine acum, nu se vad decat copertile frumoase, cartonate…biblioteca e insa prinsa cu multe suruburi aditionale si asta doar ca sa mai reziste un pic, si inca un pic, mai e o carte de pus in raft, si inca una…asa a ales ea, asa poate vei alege si tu, sau poate nu…nu vei stii nici tu decat mult dupa ce vei fi ales…iar anii pe care i-ai adunat sunt cartile tale, iar zilele pe care le ascunzi rusinata la spate sunt copertile lor… pune-le cu grija in raft, priveste-le, iubeste-le, sterge-le de praf mereu…pentru mai tarziu, pentru cand o sa-ti treca cum spui tu, pentru fiica ta…pentru tine! sunt ale tale!

    Soso 24 aprilie 2009 21:30 Răspunde
  • Frumoase randuri, dar si triste.

    Multi zic „life is suffering”. Oare fara suferinta nu am stii ca traim?

    Alin

    Alin 24 aprilie 2009 21:58 Răspunde
  • atena nu ne strici nimic.
    eu cred ca nu venim aici doar cu mantiile insorite si numai cu zambete.
    si nu ne-am merita locul si sufletele daca nu ne-ar pasa.
    si uite, soso cum iti spune ea…. te ajut si eu daca e nevoie sa stergi praful, sa aduci un strop de lumina… sa te pregatesti pentru decizii pe care oricat le vei amana tot va trebui sa le iei intr-o zi… si vom fi si atunci cu tine.

    pisica 24 aprilie 2009 22:06 Răspunde
  • Atena, dupa ce te-am citit, gandul mi-a fugit spre mama (chiar toate zanele au mame nefericite????) La parintii mei pacaleala…visul urat…a durat 35 de ani!! Mama, nici macar nu l-a iubit pe tata. A fost o casatorie aranjata, mami un pic santajata de bunicul (gen, daca nu-l iei de barbat, inseamna ca ti-ai facut de cap cu altii…si l-a luat de barbat, ca sa-i demonstreze bunicului ca n-are dreptate). Tata, nu mai e de 5 ani. Mama e linistita, resemnata…iar noi, copii, incercam sa nu facem greselile mamei. Pentru ca dupa 35 de ani, sunt cicatrici si pe genunchiul mamei si pe ai nostri, si sunt si-n inima..adanci…pentru totdeauna.

    ps. sora-mea s-a despartit dupa 13 ani de casnicie, si si-a luat lumea in piept, de mana cu copii ei si eu… eu…sper in iubire.. .

    Ema 24 aprilie 2009 22:33 Răspunde
  • ema nu stiu daca toate zanele au mame nefericite sau toate mamele de zane au nefericirea pe chip… uneori, dupa ce anii se aduna pe umeri e cam greu sa-i mai risipesti (ai mei sunt bolnavi si impreuna si locuiesc cu mine si se cearta non stop). acum 10-20 de ani divortul era o pata. un stigmat. chiar si acum exista teama unui divort din cauza incertitudinilor financiare, a usilor care se inchid. ai fi surprinsa cat de rele sunt femeile mai cu seama, cand simt singuratatea unei alte femei… catat cruzime este.
    atena nu stiu cum sunt genunchii femeilor care nu poarta fuste scurte, stiu ca coco chanel spunea ca femeile nu ar trebui sa-si arate genunchii pentru ca sunt urati. abia astazi am aflat de ce.
    si mi-s cuvintele pe potriva si nu stiu cum sa spun ce simt acum, in noaptea noastra.

    si ema… in iubire trebuie sa crezi. ea vine, te pocneste, te aduce in viata, te readuce la viata, cand vrea ea.

    pisica 24 aprilie 2009 22:48 Răspunde
  • Pisica draga, am vazut, cunoscut, simtit cruzimea din trei ipostaze : copil, sora, personal. Tinand cont ca am inceput devreme, nu ma mai surprinde cruzimea lumii, a femeilor in special. Dar, sa stabilim de la bun inceput. Femeile crude, sunt femeile sarace…cu duhul. Cata vreme stii ca, cruzimea vine de la astfel de persoane, iti vezi de drum.

    Ema 24 aprilie 2009 23:06 Răspunde
  • Va spun ca va iau cu mine in vis. Va spun ca va imbratisez din noaptea mea tacuta. Din noaptea mea, in care ma simt la fel de obosita „ca roua diminetii cand da navala soarele pe cer”, din noaptea mea in care dorurile m-au parasit, in care umbra iubirii pare tot mai subtire, incat, parca lumina noptii trece prin ea.

    Atene, Ema, va rog eu, zambiti, oricat de greu ar fi. Soso, Pisica, Rosanne, Felice, Cristina Socaciu, Roberrta, noapte buna dragelor!

    Noapte buna, cu vise frumoase, Alice! Noapte buna, tuturor!
    Sa ne fie linistita noaptea, iar dimineata sa ne trezim zambind, iubind, alaturi pentru totdeauna!

    alyce 24 aprilie 2009 23:58 Răspunde
  • Buna – dimineata, zeitelor! Fac eu cafeaua azi si va astept cu drag. Sa avem un sfarsit de saptamana frumos, sa ne fie sufletele si zilele senine!

    Cristina Socaciu 25 aprilie 2009 8:17 Răspunde
  • Buna dimineata suflete frumoase! Beau din cafeaua Cristinei…a facut ea un Hocus.Pocus si sa vedeti voi ce zi superba vom avea astazi!
    Pofta buna la cafea!
    Va imbratisez cu dragoste!

    Carmen Sofianu 25 aprilie 2009 8:39 Răspunde
  • Buna dimineata.V-am citit acum si mi-a venit in minte iarasi imaginea caleidoscopului meu , povestea intotdeauna are mai multe fetze, depinde de lumina si de unghi.Cate asemanari in vietile noastre si cate diferente…Un fel de „cata luciditate ,atata drama”…
    Eu am trait in „camera de alaturi”, asa cum spune Atena, prea multi ani, indeajuns incat acum sa fiu straina in propriul meu salon sufletesc. Sunt adusa in mijloc, pusa pe piedestal, incoronata…si mi se pare c-am trait un razboi pe care nu l-am castigat, in ciuda faptului ca intru triumfatoare pe usa grea, de fonta, a casniciei.Cu cat mi se spune mai tare „inainte!’cu atat stau pe loc, prinsa intre vorbele trecutului si regalul prezentului.
    Va imbratisez , abia astept sa prind revista, greu mai ajunge in „coltul meu de tara” ….
    Beau cafeaua noastra de familie .Atena, Cristina, soso, Pisica, Felice, Raluca, Roberrta, Alyce, Ema, Anna, Ela, Ella, fete dragi si multe…

    rosanne 25 aprilie 2009 8:42 Răspunde
  • Va imbratisez pe toti, in dimineata noastra, cu cafea facuta de harnicuta Cristina Socaciu, cu randurile minunate ale Rosannei, cuprinsa de vraja de care ne scria Carmen Sofianu, in suflet cu tine Alice, mereu alaturi de voi toti! Buna dimineata!

    alyce 25 aprilie 2009 9:03 Răspunde
  • Buna dimineata! Nu stiu ce s-a intamplat: tehnica asta nu m-a lasat sa ajung la voi sa va salut de buna dimineata si asta dupa ce am scris un mesaj lung, de suflet si de dor.
    Am sa l reiau imediat.
    Raluca

    raluca 25 aprilie 2009 9:08 Răspunde
  • in primul meu mesaj spuneam ca este inca devreme aici, soarele de abia se arta si este frig…sau poate mi-e mie frig.
    Spuneam draga Atena ca ma gandesc la tine, ca te tin strans…
    si spuneam ca…
    poate noi, zeitele de aici ne incapatanam sa credem in dragostea care te loveste idn toate partile si lasa urme in tine pentru acel intotdeauna („cuvantul preferat la femeilor”), poate noi ne incapatanam sa credem ca altcumva nu se poate, ca dupa acea dragoste mare nu mai vine nimic ci….cum spunea Rosanne, cum credeam si eu….un mare gol.
    Poate nu vrem sa acceptam ca da, iubirea este pentru unii un trai in doi din motive de „a venit timpul”, „toti prietenii mei sunt casatoriti” iar copiii se fac si din „asa-l tin langa mine” sau „e pai daca nu l/o faceam acum deveneeam prea comod”; iar casnicia inseamna si o relatie caldutza in care exista avantaje pentru „ambele parti contractuale”.
    Nu, poate numai noi credem in acea zvacnire care te ia si te cutremura pentru i viata iar multi dintre ei se gandesc la „ochii tai ce au apartinut acelui cer noptatic uitat” din ce in ce mai strain, din ce in ce mai mut in seri in care viata normala, banala le permite.
    Poate da, cum spunea Ema (sper ca e corect) magnolia e perfecta si fara ca ochii nostri indragostiti sa o perceapa asa, poate viata e „nici prea prea nici foarte foarte” (rosanne) alcatuita din dus gunoiul, planificat concedii si sarcini de realizat, din mii de singuratati in doi.
    Dar poate numai noi, superbele naive, nu vrem sa ne predam fataliste in fata acelui „gata”.

    VA IMBRATISEZ DIN NOU SI PENTRU TOTDEAUNA
    raluca

    raluca 25 aprilie 2009 9:18 Răspunde
  • Sunteti „nebune” fetelor! Viata se traieste, nu se tanguieste! Viata inseamna sa alergi, sa cazi, sa te prabusesti, sa te ridici, sa risti…
    Viata nu insemna sa astepti, sa plangi, sa te plictisesti, sa te victimizezi…
    VIATA este aici, acum, asa cum e !!! Asa ca… traieste-o!!!

    vioviod 25 aprilie 2009 9:32 Răspunde
  • Ai mare dreptate Vioviod! Sa traim viata noastra nu pe altora, chiar daca sunt minunate personaje de film sau de carte !

    Blanca237 25 aprilie 2009 9:55 Răspunde
  • Draga Vioviod,

    fiecare isi traieste viata asa cum simte: daca simte sa astepte- asteapta ani intregi, daca simte sa planga, plange ani intregi, daca se victimizeaza – o face o viata, daca se plictiseste se plictisetse si in doi!
    „Viata e asa cum e” si „viata e cum ti-o faci”- intr-adevar. Dar „viata e asa cum e” implica o atitudine fatalista de resemnare….si poate unele dintre noi nu sunt pregatite sa se resemneze si sa traiasca „asa cum e” preferand mereu sa intrebe „de ce…”?
    Cum am spus mai sus, poate nu e bine dar … oare cati lupi moralisti exista??
    Raluca

    raluca 25 aprilie 2009 10:09 Răspunde
  • va imbratisez si eu si … daca mai este cafea si pentru mine?

    vioviod eu cred ca nimeni de aici nu isi tanguieste viata ci o traieste si o face chiar frumos, demn. dar ne este frumos si ne sta bine impreuna sa ne tinem de mana si sa ne spunem: uite, mie imi pasa. nu venim sa aducem aici numai binele cu noi ci pe noi insine cu lacrimi, cu tristeti, cu spaime, cu apasari, cu zambete, cu impliniri, cu bucurii.
    si nu stam niciuna pe margine ci in toiul zilelor noastre. in ochiul furtunii. de aceea suntem atat de frumoase, atat de fragile, atat de sensibile… (eu mai putin ca multe, dar invat)
    ema iti repet si o sa repet de cate ori este nevoie: imi esti draga si te iubesc pana dincolo de lacrimi. si stiu ca zambetul si aparenta liniste a ta ascund furtuni, dar o faci frumos, o faci cu suflet si indraznesc sa sper ca semanam mult prin felul in care purtam zambetul pe un chip cu ochi tristi. si ca ochii tristi nu ne impiedica sa vedem viata asa cum este, magnolia in perfectiunea ei.
    rosanne sunt si eu la cafea. de cate ori te citesc imi raman cuvintele suspendate si le fur pe ale tale, cu sete. sa-mi tina de imbratisare.
    raluca eu cred ca si barbatii au doruri nerostite de „doi fara taceri”, de iubire incandescenta. doar ca ei nu spun nici taiati, nu recunosc nici impuscati fragilitati si sensibilitati de acest gen. poate ca este o naivitate a sufletului credinta noastra in iubire, dar nu e strict la genul feminin. si iau partasi la afirmatia mea toti barbatii sensibili pe care i-am cunoscut, toti ochii de barbati care au atins lacrima…. si pe marii creatori ii pun de-a dreapta mea, caci altfel nu am avea muzica profunda a unori mari nume, poezia tulburatoare a atator poeti…

    sa va fie sambata… Luminata!

    pisica 25 aprilie 2009 10:25 Răspunde
  • Eu cred, ca ne traim viata. Asa in felul nostru de “naive superbe”, care nu se multumesc cu iubiri de imprumut, cu un loc in “camera de alaturi”. Si poate ca, cum spune Ralu a mea draga, ne incapatanam sa credem in acel “pentru totdeauna”. Dar eu vreau sa ma incapatanez. Vreau sa cred in el, sa sper la el, sa il visez de atatea ori pana cand il voi atinge. Si mi s-au spus si mei ca povestile cu “totdeauna”, nu exista decat in pagini de romane, de basme, in pelicule de filme. Dar eu cred, cu naivitatea mea de copil, ca va veni si acea iubire pentru noi toate, acea mare iubire, fara niciun “gol” dupa. Si vom scrie atunci despre fericire, despre lacrimi secate, despre inimi intregi. Si va fi a noastra, si va fi ultima, si va fi pentru totdeauna.

    alyce 25 aprilie 2009 10:30 Răspunde
  • lisa mic nu pot sa-ti promit acel totdeauna, dar ti-l doresc din tot sufletul, il meriti nu prin naivitatea sufletului, caci nu e naivitate ci bunatate, caldura si lumina.
    si pentru tine si pentru toate sufletele curate ale acestei familii eu va doresc aprig, fierbinte, povesti tulburatoare si fara de final, drumuri in doi coplesite de bucuria de a fi alaturi si ii doresc lui Alice sa aiba ocazia de a ne rescrie povestile, de ne chema inca o data, pe fiecare, sa ne strigam rasul si implinirea. iar povestea ei sa fie cea mai frumoasa dintre toate.
    si da, eu cred, EU CRED ca exista iubirea aceea care te loveste din toate partile si te innobileaza.

    pisica 25 aprilie 2009 10:44 Răspunde
  • ..Am muncit mult, am intrat doar sa va citesc…Felicitari Rosanne pentru rezultat!!!!
    ..Atena, ai scris tulburator de adevarat…nu am taria sa te recitesc si azi…am plans deja de doua ori, si nu am mai avut cuvinte sa dau explicatii la cei din jurul meu la intrebarile: „ce ai patit?de ce plangi?”…Cata nepuntinta am simtit in „si cat de mult doresc iubirea”..
    ..Soso, nici eu nu merit multa dragoste care imi este intinsa cu ambele maini, cu sufletele si inimile lor..am lasat capul in jos si nu l-am mai ridicat…
    ..Rosanne, stiu ca o sa ti se para usor „exagerat”..dar am inceput sa simt gustul „camerei de alaturi”..inca de pe acum..si mi-am amintit de doua vorbe de ale tale „mi-e greu sa plec, mi-e greu sa raman”..dar in acelasi timp ma urmaresc alte cuvinte insa nu reusesc sa-mi mai amintesc cine le-a scrs, dintre voi suflete frumoase,.. „ca adevarata dragoste nu inseamna sa renunti, inseamna sa te lupti..si cine a reusit sa pastreze o familie multi ani se poate lauda ca a iubit cu desavarsire”..Nu erau exact asa..erau scrise cu maiestrie…inca le mai caut..am nevoie sa le mai citesc…Cine le-a scris???
    Va imbratisez….

    Sara 25 aprilie 2009 11:07 Răspunde
  • Poate ca „lupii moralisti” au trait disperari si dorul nemplinitelor vise de iubire dar au vrut sa de a un sfat bun si nu vad care e supararea!

    Blanca237 25 aprilie 2009 13:10 Răspunde
  • Pentru voi suflete frumoase…In ritmul ploii care cade…

    Poate fi

    Maine pleci luind cu tine
    Intreaga mea lume.

    Te voi astepta sa te intorci
    De pe strazi cu iz de istorie,
    Din catedralele timpului
    Sa mi le oferi si mie,
    Rostite sau desenate
    Cum numai tu poti.

    Sa.mi povestesti ca ai vazut
    Undeva, o femeie si ai strigat.o
    Cu numele meu.
    Poate de dor sau nici tu nu stii de ce.
    Si totusi ti.a raspuns:
    ” Domnule, nu sunt eu aceea
    Pe care o cautati,
    Dar faptul ca o chemati
    Poate fi dragoste.”

    Carmen Sofianu 25 aprilie 2009 14:03 Răspunde
  • Bun gasit, fete dragi,

    Vin si eu langa voi, dupa o mica excursie pana la manastirea Caldarusani.
    Anna draga, multumesc de sfat. Este superb. Parca as fi fost intr-o alta lume. Am uitat se toate greutatile si lacrimile mele din ultima perioada si m-am reintors de acolo incarcata de energie pozitiva, de speranta, de increderea ca o sa fie bine. Si desi afara este frig si cerul este mohorat, in inima mea e soare si lumina.
    Atena, daca poti sa ajungi, fa-o. Sunt sigura ca o sa te ajute.
    Ma inscriu si eu la categoria „naive” si cred ca mai exista dragostea adevarata care te implineste si care vine sa ramana pentru totdeauna. Si nu vreau sa ma multumesc cu jumatati de masura, asa ca prefer sa caut in continuare.
    Week-end placut sa aveti. Va imbratisez cu drag.

    Felice 25 aprilie 2009 16:55 Răspunde
  • salutari cordiale!

    sunt ilinca si va citesc de cateva saptamani bune. povestile voastre sunt asemanatoare sau poate prea diferite fata de povestea mea. a mea e trista si provocata de mine. am inselat omul pe care il iubesc. l-am inselat in momentul in care am crezut ca il pierd si m-am aruncat neajutorata spre un altul. am 22 de ani si iubesc. si iubesc o persoana care acum nu ma mai vrea, ma alunga si ma sufera. ne-am despartit acum o luna si o saptamana, si in tot acest timp inima mea nu a vazut altceva decat durere si tristete. astept si eu rasaritul din furtuna care imi tulbura zilele. am invatat sa numar secundele din zi, dar fara rezultat. relatia noastra s-a bazat pe momente comice si mii de surprize. in tot acest timp de 1 luna si ceva, am apelat la surprize. dar nu zaresc zambetul pe chipul lui, iar asta ma inchide. ma inchide in lumi necunoscute mie, in tristeti nemaivazute. mi-am asternut peste suflet o pelerina prea groasa. sfatuiti-ma, voi! odata cu el mi-au plecat si oamenii in care credeam, adica prietenii mei. acum sunt doar eu, ideile mele, incercarile mele de a-l surprinde si dorinta de a vorbi cu lume care sa ma sfatuiasca de bine. Iar pe Dumnezeu il am mereu in suflet odata cu toata ruga mea. asadar, bine am venit!

    ilinca 25 aprilie 2009 18:18 Răspunde
  • Blanca237
    nu m-am referit la tine, nu sunt deloc suparata daca ai avea idee cat de pasnica sunt….

    raluca 25 aprilie 2009 18:56 Răspunde
  • De data asta eu voi arunca o piatra-n lac … Vreau sa vad reactile voastre . Am sa incep prin a spune „Ratiunea nu inseamna iubire ! Ea ne „salveaza” de tot ce e frumos.” Si spre sfarsitm am sa inchei cu „Oamenii s-au obisnuit sa raporteze totul la gandire, intelectualizand orice,
    punand-o pe aceasta pe primul plan,
    ignorand aspectele afective si aruncandu-le la gunoi.
    (Sentimente de piatra) „

    MadWorld 29 aprilie 2009 19:46 Răspunde
  • Draga Claudia,
    E timpul sa iti revizuiesti comportamentul fata de tine. Aduna-te, pune in balanta faptele tale si ia atitudine. Incearca sa te iubesti mai mult, sa fii tu, omul minunat, asa cum te vede majoritatea celor din jurul tau.
    A sosit vremea sa intelegi ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus, ca nu poti muta muntii din loc, decat doar sa ii misti putin- sa isti un mic cutremur- daca iti doresti cu adevarat.
    Nu te mai incapatana sa crezi ca poti face totul singura. E important sa iti doresti intens ceva, sa muncesti putin pentru asta si totul se rezolva.
    Aminteste-ti cuvintele de pe felicitarea primita in clasa I de la invatatoarea si colegii tai: „E azi o zi luminoasa si clara ca tine. O zi plina de soare ca ochii tai. Invatatoarea si colegii tai simt ca e sarbatoare. Sarbatoarea unei fetite ca o primavara. Sa raspandesti cat vei trai mireasma dulce si suava a vietii curate! La Multi Ani!”
    Vezi? Asta trebuie sa faci. Sa iti pastrezi sufletul curat. Sa fii omenoasa. Nu te injosi, dar nici nu proceda ca altii pentru a-ti atinge scopul. Este nevoie de oameni asemeni tie. Atat timp cat esti placuta de o mana de oameni, asa cum esti, este minunat. E suficient. Trebuie sa fii altfel, sa te distingi de majoritate, trebuie sa stai deoparte si sa lasi oamenii sa te caute. Nu oferi totul pe tava. Asa, nu vei fii niciodata apreciata.
    Te inteleg. Este o perioada grea pentru tine, dar nu te lasa doborata. E doar un test. Da, inca unul. Stiu ca ai obosit, stiu ca te intrebi de ce tu, sau de ce iarasi tu. Raspunsul? Pentru ca lucrurile bune se obtin cu sacrificii. Ai fost de atatea ori tinta invidiilor, rautatilor, dar totul s-a rezolvat in favoarea ta cand nici nu te asteptai, sau chiar fara stiinta ta.
    In ultimile luni, ai invatat o lectie. Nimic nu e intamplator, totul se intampla cu un rost. Stiu ca nu ti-e usor, dar ai invatat sa faci compromisuri, sa lasi de la tine. Oricum, ai grija. Totul sa fie bine masurat. Nu mai astepta nimic de la nimeni. Munceste, iubeste, ofera ca si cum maine ai muri. Sa nu iti para rau. Totul iti este dat cu un scop.
    Nu iti plange de mila. Traieste-ti viata. Clipa de clipa. Zambeste. Oamenii care care te pretuiesc nu te vor face sa plangi. Nimeni nu merita lacrimile tale. Oamenii au nevoie de zambetul tau. Azi, printr-un zambet ai obtinut legarea unei carti si instalarea internetului. Vezi? Magia exista.
    Daca cineva iti spune ca poti face ceva anume, sa stii ca poti. Si tu stii ca poti, dar nu vrei. Iti amintesti cand ti s-a spus in facultate ca esti branza buna in burduf de caine? Lupta si munceste pentru ce iti doresti. Termina intotdeuana ceea ce incepi. Nu uita sa iti tii promisiunile. Ai promis ca vei scrie o carte. Poti. Sunt 4-5 oameni care cred in tine, te incurajeaza si iti spun periodic ca poti face asta. Da, nu folosesti cuvinte elevate, dar te exprimi frumos. SCRIE…pentru sufletul tau, pentru acei oameni care te indragesc, pentru cei care ti-au fost elevi si colegi.
    Prietenele tale iti asteapta scrisorile, cu povestile tale de zi cu zi, cu stilul tau nebun si haios de a da culoare vietii si evenimentelor banale din viata ta. Nu le da uitarii. Ia stiloul si scrie-le. Printr-o scrisoare te vor simti mai aproape…ca atunci cand erati studente, tinere si fara griji. Oricum tu nu ai griji. Stiu ca te doare, stiu ca te consideri un copil, desi participi la cheltuieli, probleme cotidiene…nu ai rostul tau de sotie si/sau mama. Insa, iti poti permite sa nu faci ceva, sau sa-i ceri mamei ajutorul. Va veni si timpul pentru griji. Bucura-te de libertate. Ofera bucurii nebanuite, fa surprize celor dragi.
    Ceea ce este mai important, am lasat la final. Sa te rogi pentru fiecare om care a aparut si numai pentru 5 minute in viata ta. A avut un rol marcant. Chiar daca ai momente cand nu crezi asta, stii ca de fapt, am dreptate.
    Cand iti e mai greu, adu-ti aminte de elevii tai, de sinceritatea si respectul lor, de dragostea lor pentru tine. Au fost 5 ani de munca rasplatita. Ai fost un model pentru ei. Cand cineva te jigneste…zambeste-i si spune-ti in gand: ” E doar rautate. Stiu ca sunt un om bun.”
    Nu uita: „Nimeni nu este perfect.” Chiar daca se crede. Nimeni nu le stie pe toate. E doar o spoiala uneori. Esti un om care placi.
    Traieste. Iubeste. Zambeste.
    http://bios-doareu.blogspot.com/2009/04/scrisoare-catre-mine.html

    Liza 29 aprilie 2009 20:42 Răspunde

Dă-i un răspuns lui AlinaG Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title