fbpx
„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Lost

de

Drumul meu la Brasov, oricat de grabit si incetosat ar fi fost, imi va ramane in suflet printre intamplarile norocoase ale vietii. Pentru ca acolo, in libraria Imago Mundi de la parterul magazinului Star, mi-au venit alaturi fiinte minunate, grabite sa ma intalneasca, emotionate sa ne cunoastem, oameni care nu s-au sfiit sa-si declare iubirea. Cititori si cititoare de Tango si de carti ale noastre, fapturi cu suflet frumos si deschis. „Suntem cea mai mica editura din lume, pentru ca avem numai 8 carti”, le-am spus. „Dar ma gandesc mereu la floarea Micului Print si la cei patru spini ai ei. Si-i aud in imaginatie glasciorul, spunand cu trufie cabotina, induiosatoare: pot sa vina de-acum tigrii cu ghearele lor, nu ma mai tem…”

Si am vorbit despre „spinii” mei de care sunt atat de mandra- cartile Ninei Cassian, si ale Simonei, si ale Aurorei, si ale mele, despre cartea Mihaelei Leventer si despre superba „Panza de paianjen” pe care am obtinut-o cu truda si-am reeditat-o cu dragoste. Si-am vorbit apoi chiar despre dragostea de barbat, despre dragostea de femeie, despre marea iubire mereu cautata, nedrept de rar gasita. S-au pus intrebari si s-au gasit raspunsuri. Oamenii au cerut dreptul la cuvant, la indoiala, la intrebare. S-au deschis, s-au bucurat de fiecare gand rostit. Si am scormonit impreuna cu brasovenii iubiti printre povesti despre incercari si despre asteptari, despre clipele de inaltatoare fericire ale iubirii, despre ierarhiile rasturnate ale vremurilor noastre, despre oamenii care tanjesc dupa bani, despre cei care poftesc la sex, despre cei care cauta iubire, doar iubire – acest Sfant Graal al sufletelor insetate de implinire in doi.  „Credeti ca femeile iubesc mai mult decat barbatii sau doar au un fel diferit de-a iubi?”, m-a intrebat unul dintre jurnalistii prezenti. Iar raspunsurile au venit de la sine, intr-o conversatie profunda, fara ascunzisuri, in care aerul din libraria Imago Mundi vibra de noblete si de speranta. 

Si am auzit, in drum spre casa, intamplator, cantecul lui Beverly Craven, I Was Lost Without You, si mi-a ramas in suflet, si m-a napadit cu dor, si m-a facut sa tanjesc si mai aprig dupa dragoste, si dupa o viata intreaga cladita in jurul unei singure iubiri, mari, durabile, de nezdruncinat. M-am intors cu el in gand, imi curg ritmurile lui triste in vene, in puls, in caderea in somn. I was lost… Lost.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • …iar eu iti spun buna dimineata plangand….am lasat-o pe fetita mea cu lacrimi in ochi la scoala (e in clasa intai) si am plans tot drumul amintindu-mi de…toate.si m-am rugat cu glas tare uitandu-ma la cer,si-am intrebat,si-mi venea sa strig…si-am ajuns intr-o casa care mi-a fost intotdeauna straina si e atata liniste…si doar degetele mele tastand se aud si…mie trist,trist.

    lara 5 decembrie 2008 9:16 Răspunde
  • mi-e trist…asa era mai sus,degetele mele erau pline de lacrimi,dar jur ca stiu sa scriu corect

    lara 5 decembrie 2008 9:18 Răspunde
  • LARA,nu fi trista …e o zi asa frumoasa azi…si incepe un sfarsit de saptamana!stiu cum e sa-ti vezi puiul cu lacrimi in ochi si tu sa pleci …dar asta e viata draga mea.Uite nu esti singura,vin si eu in casa care ti-e straina si rece,si nu vin singura ,aduc dragoste cu mine …si o sa vezi ca vor mai veni si ceilalti si Alice si Nina si Ana si Catalina si Camelia si Muritor …uite ca ti-am umplut casa …si nu mai e goala!!!
    Alice ,am citit despre Brasov si mi-a placut …stiu ca esti mai fericita si ma bucur asa de mult !
    Ce-o fi cu Ana ,stie cineva_

    Cora 5 decembrie 2008 9:44 Răspunde
  • Nina esti asa de buna,iti multumesc pentru ajutor .Te pup cu drag

    Cora 5 decembrie 2008 9:45 Răspunde
  • Cora,buna dimineata…de-ar fi buna…iti multumesc,sunt trista nu doar pentru lacrimile ei,sunt trista pentru ca ma zbat,mi se zbate sufletul si-as vrea sa vin aici fara lacrimi,fara lamentari,as vrea sa vin sa va spun ca vad jumatatea aia plina a paharului,ca ma bucur ca mi-e sanatoasa fetita,ca mie mi-e doar sufletul bolnav,ca ziua e o alta zi in care ne-am trezit,ne-am putut ridica din pat…deci,traim…ca putem scrie…deci,putem gandi…mi-e greu,mi-e infiorator de greu si…simt ca nu mai pot si sunt atat de departe (geografic) de ceea ce mi-ar putea face un pic de bine.As vrea sa ma pot ridica nu doar din pat,ci si din mine,dar nici cu eforturi nu sunt capabila.Va multumesc,va multumesc pentru ca v-ati luat din timp si mi-ati citit tristetea dintr-o zi de decembrie,dintr-un anotimp inceput,dintr-o viata haotica.

    lara 5 decembrie 2008 10:13 Răspunde
  • Lara draga, nu stiu daca asta ar trebuii sa-ti spun, dar o fac…. si nu din spirit de solidaritate si nu de complezenta , ci din farama mea de suflet….incerc adesea sentimente asemanatoare cu ale tale , mi-e cunoscut… atat de cunoscut gustul salciu al singuratatii, al insingurarii constiente de tot si de toate….insa-mi privesc – ca spre o mantuire – copilul (fetita mea de 18 luni) si nadajduiesc sa-mi fie de-ajuns…….. dar stiu ca nu e….
    Eu nu vreau sa vorbesc despre tristetile mele, chir daca stiu ca-mi sunt aproape oameni speciali (veniti cumva dintr-o alta galaxie) , chiar daca uneori am nevoie de-un umar pe care sa plang, vreau insa, ca macar aici, sa fiu impacata cu mine, sa ma bucur de unicitatea sentimentelor noastre atat de profunde, sa ma bucur de minunea noastra alice si de tot ce creeaza in jurul ei…
    Si mie mi-e dor de Ana si de Muritor, si de Nina, si de Catalina, si de Camelia cea incercata de voi toti….
    Alice a mea , toata noaptea l-am visat pe Denzel,(il alergam sa-i iau un interviu)…..si pe Simonici a ta (si a mea) ii faceam confesiuni….Exceptand partea cu Denzel, pot spune ca am visat frumos…
    te iubesc minune, iti doresc o zi frumoasa

    monica 5 decembrie 2008 10:42 Răspunde
  • sunt aici, Cora, langa voi, va multumesc si va rog sa nu va faceti griji, e numai o perioada grea, recunosc, duc foarte greu incertitudinea si deznadejdile…dar multumesc lui Dumnezeu ca nu dragostea este cea care ma zideste….am sansa sa traiesc intr-o familie unde ma simt si libera si frumoasa si iubita si tinuta in brate…
    voi depasi totul, promit. imi caut un loc deocamdata, un job linistit, potrivit cu mine, caci recunosc slabiciunea de a nu fi in stare sa functionez optim atunci cand nu am pasiune pt ce fac, si acolo unde nu e pace, si comunicare, si sensibilitate si omenie. clachez si in fata stresului din zgomotoasa societate, sunt buna de pus la colt, caci toate caile de manifestare firesti, imi sunt deodata blocate. eu sunt omul atmosferei intime, calde, sunt pacifista colectivelor toate, si daca nu ma arunc in razboaie si daca le intorc spatele si plec (desi ma apasa constiinta responsabilitatilor materiale …multe) jur ca nu o fac din slabiciune sau din lipsa de argumente. o fac doar pentru ca sunt patologic demna, o fac pentru ca stiu si pt ca simt ca nu poate urma nimic bun din asta, inafara de tensiuni, si iar tensiuni, care pe mine prea usor ma pun la pamant.
    la vara termin psihologia, dupa licenta va fi mai usor, caci voi sti exact ce caut, ce vreau, ce sa cer…pana atunci, caut un compromis cat mai aproape de natura mea exagerat de sensibila. trebuie sa fie ceva….este sigur.
    va iubesc mult, jur cu mana pe inima, va iubesc… si dupa ce ma voi opri din plans, voi pleca iar sa-mi caut locul meu …promit.

    ana 5 decembrie 2008 11:21 Răspunde
  • Alice, exceptionala melodia.
    Imi permit sa fac trimitere la link-ul de pe youtube, poate vor asculta si Lara (suntem alaturi de tine, nu esti singura) si Monica (imi place atat de mult cum vorbesti despre ingerul tau de 18 luni) si Cora ( familia este aici, suntem impreuna, ai perfecta dreptate) si Ana (totusi, ce e cu tine, unde ai fugit, te asteptam aici).

    http://www.youtube.com/watch?v=6nBZYVeu8u4

    muritor 5 decembrie 2008 11:37 Răspunde
  • Ana,iarta ma, am citit comentariul tau DUPA ce am dat drumul postarii mele. Probabil scriam concomitent. Iti doresc sa depasesti perioada asta si sa fie totul ok.

    muritor 5 decembrie 2008 11:40 Răspunde
  • Multumesc tuturor,am ascultat melodia,mi-a facut bine.Acum o sa merg sa-mi iau fetita de la scoala si voi descoperi iar si iar ca zambetul ei e foarte important,ca din lumea ei fac si eu parte si ca…de-acum mai am o lume unde-mi pot varsa poverile si…unde nimeni nu ma cearta.Va am pe voi si va multumesc.

    lara 5 decembrie 2008 12:25 Răspunde
  • M-a bucur ca a fost bine la Brasov, Alice.

    Dar vad ca eu vin cu vestile triste, zilele astea.
    A murit Anca Parghel azi dimineata. Sufletul ei va incanta universul, cantand.
    Dumnezeu s-o odihneasca, in pace !
    E superb cantecul „I Was Lost Without You”…tocmai l-am ascultat si eu, iar cu vestea asta, chiar suna sfasietor (multumim muritor!).
    Ce frumos scrieti voi; mie mi-au secat cuvintele.

    Va imbratisez,

    Camelia Vasiliu 5 decembrie 2008 12:30 Răspunde
  • Sunt aici dragii mei , de dimineata incerc sa incropesc un gind ,si pe noi ne macina
    incertitudinile zilei de miine ,si pe mine ma ranesc cuvinte pe care poate nu le meritam,
    dar revin cu drag aici in mijlocul vostru , ma remontez si merg mai departe.
    Primesc zilnic semnale care ar trebui sa ma puna pe ginduri , zilnic, ma ranesc cuvinte si gesturi care- mi fac sufletul sa plinga .
    Dar stiu ca alaturi de voi imi recapat optimismul , ca

    nina dumitru 5 decembrie 2008 12:58 Răspunde
  • ce veste mi-ai dat camelia draga, …anca parghel nu mai este printre noi !!!!……vreau sa plang …vreau doar sa plang….

    monica 5 decembrie 2008 13:09 Răspunde
  • Pe blogul Nouriei de aici este o exceptionala poza a Ancai Parghel. Sa ne-o amintim asa…

    muritor 5 decembrie 2008 13:18 Răspunde
  • Nu pot sa cred ca a invins viata o asa femeie ca Anca Parghel…nu VREAU sa cred.Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul minunat ,DINCOLO , unde doar IUBIREA noastra o mai poate atinge…si ingerii luminii fara de sfarsit.Ce pacat ,ce pacat…

    Cora 5 decembrie 2008 13:25 Răspunde
  • A

    nina dumitru 5 decembrie 2008 13:29 Răspunde
  • netul imi joaca feste azi , ma iertati, sunt ravasita ,demolata , distrusa.
    O iubeam pe aceasta femeie , un model de curaj pt mine si pentru noi toti.
    Nu-mi revin , mi-e sufletul pustiit. Anca Parghel e amintire, nu-mi revin…..

    nina dumitru 5 decembrie 2008 13:37 Răspunde
  • A plecat dintre noi o mare comoara, o femeie puternica si de un optimism debordant. Sunt sigura ca ea nu ne vrea cu lacrimi in ochi acum. Haideti sa le ascundem. Ea radea, zambea tot timpul. Si acum rade de-acolo din ceruri. Poate era prea buna pentru lumea asta, poate Dumnezeu a chemat-o langa El sa-L incante cu vocea ei, sa cante alaturi de ingeri.
    Anca te-am iubit si te vom iubi totdeauna!!!

    Catalina 5 decembrie 2008 13:44 Răspunde
  • cu siguranta Gradina Raiului rasuna de vocea ei chiar acum, sa zambim si noi cu ochii inlacrimati, caci ea a zambit totdeauna, in toiul celor mai cumplite dureri, celor mai rele vesti, chiar si atunci cand boala grea si nemiloasa o rodea pe dinauntru si cand in jurul ei medicii ridicau uimiti din umeri (depasiti in fata previziunilor lor sumbre si a inexplicabilului ei optimism)…ea a zambit si ne-a incurajat pe noi, cei sanatosi, sa nu ne speriem, sa nu pierdem speranta, sa credem ca va fi bine. a inteles ca durerea ne e data cu un sens si Doamne, cu ce pret a platit aceasta lectie suprema. a luptat, a cantat, a trait, a iubit, a inteles, a sfatuit, a CREZUT, a propovaduit semnificatia destinelor si durerilor noastre, a fost o artista desavarsita, dupa cum desavarsita va fi si ca inger al artistilor, al femeilor care au nevoie sa fie curajoase in viata, al tuturor…
    Anca Parghel, odihneste-te in pace, baietii tai impreuna cu o lume intreaga de fani, de adoratori, de oameni cu sufletele inmarmurite de disparitia ta… te vor pastra vie, in suflete, asa frumoasa, senzuala, pasionala, si FEMEIE cum ai fost mereu….ai patimit mult, sunt convinsa ca durerile de neinchipuit care ti-au contorsionat trupul, artista noastra, ti-au platit cu prisosinta locul tau curat intre ingerii lumii si linistea sufleteasca.
    ce cuminte este Dumnezeu daca merita un asemenea cadou de Mos Nicolae….

    ana 5 decembrie 2008 14:11 Răspunde
  • Strig cerului , strig intristat , strig deznadajduit ” DE CE !!!!!!!!!” .
    Nimic si nimeni niciodata nu vor putea sterge din sufletul nostru si din mintea noastra inegalabilul sau zambet, optimismul ei debordant, privirea ei patrunsa de-ntelesuri….nici chiar tu „inchipuita” a intunericului , a beznei si a nemiloseniei tale….te urasc MOARTE – de moarte !!!!
    Veni-va ziua cand te vom infrunta cu totii , veni-va ziua cand vei fi platit (chir si tu) pentru toate clipele in care ne-ai pustiit sufletele de atata durere ..
    si cuvintele ma lovesc , si cuvintele ma dor, si cuvintele ma obliga sa tac , dar ma indeamna sa plang……mi-e sufletul greu de atata jale, mi-e sufletul trist de atata insinguare…
    Dumnezeu sa aiba grija de sufletul tau, eterna doamna a inimilor noastre….

    monica 5 decembrie 2008 15:52 Răspunde
  • Va copiez, plangand, poezia lui Grigore Vieru. Ce zi rea, ce zi amara, ce zi nedreapta… Si totusi, ce zi luminata, in care Dumnezeu a fost bland cu noi si cu ai nostri, si ni i-a lasat. Sa plangem. Si sa multumim. Si sa ne rugam mai departe, sa fie bine, sa fim mai buni.

    Nu am, moarte, cu tine nimic,
    Eu nici măcar nu te urăsc
    Cum te blestemă unii, vreau să zic,
    La fel cum lumina pârăsc.

    Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
    De-ai avea mamă şi ar muri,
    Ce-ai face tu ÅŸi cum ar fi
    De-ai avea copii ÅŸi-ar muri?!

    Nu am, moarte, cu tine nimic,
    Eu nici măcar nu te urăsc.
    Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
    Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

    Nu frică, nu teamă-
    Milă de tine mi-i,
    Că n-ai avut niciodată mamă,
    Că n-ai avut niciodată copii.

    Alice Nastase 5 decembrie 2008 17:31 Răspunde
  • Ce poet minunat, ce om minunat Grigore Vieru; ma-nclin…

    Camelia Vasiliu 5 decembrie 2008 17:58 Răspunde
  • Lara: „Acum o sa merg sa-mi iau fetita de la scoala si voi descoperi iar si iar ca zambetul ei e foarte important,ca din lumea ei fac si eu parte si ca…de-acum mai am o lume unde-mi pot varsa poverile si…unde nimeni nu ma cearta.Va am pe voi si va multumesc”.

    Lara, si eu imi duc fetita la scoala, si Nana mea iubita e in clasa intai. Si eu incerc sa-mi regasesc zambetul privind in ochii copiilor mei, acum, cand i-am recuperat de la scoli, si ei ma primesc in lumea lor… „unde nimeni nu ma cearta”. Suntem cu totii copii, nu putem sa induram sa fim certati, plangem in pumni, cerem iertare, nu stim sa rabdam pedepse nemeritate, vrem sa vina mai repede imbratisarea care sa puna capat durerii si plansului.
    Si sunt si eu tot un copil necajit. Dar pe mine nimeni nu ma ia de la scoala zambind. Tarasc ghiozdanul meu plin cu tristeti, singura, catre o casa pustie, in care se aud soarecii rontaind prin pereti, in timp ce frica imi surpa barierele plansului. Ce zi rea. Ce zi insingurata. Si, totusi, n-am sa uit sa ingenunchez si sa multumesc, ca a fost deopotriva o zi buna, o zi luminata, in care Dumnezeu a avut mila de noi si de ai nostri… Moarte, mila de tine mi-i, ca n-ai avut niciodata mama, ca n-ai avut niciodata copii.

    Alice Nastase 5 decembrie 2008 18:14 Răspunde
  • citesc poezia, Alice, plang si ma simt vinovata sa ma fi vaitat de lucruri atat de neinsemnate, de probleme atat de mici. mi-a fost mila de mine si-mi cer iertare, caci trebuia sa ingenunchez si sa multumesc pentru toate aceste zbateri care imi aratau ca sunt in viata, pentru fetita mea, pentru ai mei. inca ii mai pot simti la pieptul meu, inca mai pot plange cu ei in brate si inca mai am fericirea de a le putea spune „te iubesc”….chiar asa!!! moartea se intinde mereu, noi ne imputinam, noi devenim mici, dar macar nu ne hranim hapsani cu vietile altora, traim numai din propriile noastre vieti. cat mai avem de trait, hai sa traim, sa iertam si sa daruim totul, sa ne iubim….
    multumesc, Alice.

    ana 5 decembrie 2008 18:14 Răspunde
  • Vin sarbatorile noastre frumoase ! Vine Mos Nicolae ! Oricate „ghiozdane de tristeti” ducem cu noi, Alice, dragele mele, mai ales cele care avem copii, haideti sa-i bucuram, trebuie sa-i bucuram , sa radem cu ei !
    Noi (sora mea si eu) facem o intreaga regie cu mosii astia, de ani de zile… Mos Nicolae vine cand se stinge lumina din casa (o data chiar am ars sigurantele, fara sa vrem…), trece ca o umbra in lumina stelelor si-a lunii (pe balcon), si lasa la intrare cate o jucarie pierduta in fuga lui, are palarie si baston, ehehe, si ghetutele sunt aliniate in mijlocul sufrageriei si sa vedeti ce se mai bucura copiii cand le gasesc incarcate…

    Petrecere frumoasa tuturor; deveniti copii zilele astea, intoarceti-va putin la copilarie, va doresc din suflet !

    Camelia Vasiliu 5 decembrie 2008 18:41 Răspunde
  • va veni o zi Alice cand vei surade si totul va fi bine.ai sa vezi. sa ai o seara de mos binecuvantata!

    mihaella2 5 decembrie 2008 19:08 Răspunde
  • Sunt si eu trista,deopotriva cu voi toti…dar ce putem face in fata mortii! Cred ca putem doar sa-i facem in ciuda traind si pentru cei pe care cu cruzime ii smulge de langa noi.Sa traim intens si frumos,dar mai ales curat.Am asa de multa treaba …mie mi-a adus Mosul o casa proaspat zugravita si imprastiata,copiii mei ,puii mei dragi sunt la bunici si simt ca viata ca si casa mi-e vraiste.Camelia mi-e asa de drag de tine….stiu ca esti nebunatica ca si mine si te pup.Mosul sa va aduca tuturor bucuria copilariei in suflet.Vrbim mai tarziu,sper…

    Cora 5 decembrie 2008 20:05 Răspunde
  • In seara asta vine Mosul Niculae… gata cu tristetile. Incep sarbatorile de iarna fetelor si baietilor! Voi vreti sa va prinda mosul triste??? si sa se supere pe voi! Pentru mine este cea mai frumoasa luna din an. Am treversat Decembrie in fel si chip… cind eram singura ma refugiam in casa parintilor si tot raul fugea… ma alintam mai rau ca un copil si ai mei uitau si ei de virsta si griji si glumeam si rideam din orice. M-a prins Decembrie si singura in doi. 🙂 si m-am prefacut de dragul sarbatorilor ca totul era OK si iar m-am bucurat ca un copil. Am avut si Decembrie cu omul drag si acestea au ramas cele mai frumoase amintiri. Anul acesta e primul Decmebrie cu fetita mea (are 9 luni)… va fi cel mai minunat Decembrie de pina acum chiar daca, asa ca o ironie, vom fi in avion pe 24 Decembrie dar… poate il vom vedea pe Mosul pe deasupra norilor!
    Sa visati frumos ca deja e seara la multi dintre voi… Mosul sa puna un zimbet drept prim cadou pe buzele voastre miine dimineatza. Si voi sa-i raspunde-ti zimbind inca si mai mult la gindul ca Mos Craciun va aduce mult mai mult bine in viata voastra. Mosii au si ei nevoie de ajutorul nostru nu poate face totul singuri. Ajutati-i cu un zimbet.
    La Multi Ani tuturor!

    Iana 5 decembrie 2008 20:40 Răspunde
  • sa-mi scuzati greselile de gramatica, please!! scriu de la serviciu.. 🙂

    Iana 5 decembrie 2008 21:48 Răspunde
  • Ce rau imi pare ca n-o voi mai vedea pe Anca Parghel live niciodata. Inca o mai port in minte intr-un subsol de pe langa Backstage, un club dragut la vremea lui, unde s-a alaturat inopinat grupului din acea seara. Ce om minunat! Prefer sa ma gandesc ca Dumnezeu i-a curmat suferinta, si ca totusi ne-a dat-o pentru cativa ani. Sa-i fie tarana usoara.

    In Canada nu vine Mos Niculae, e prea departe. Mi-a lasat insa o iie la mama, si asta-i tare frumos nu?

    Antoaneta 5 decembrie 2008 22:03 Răspunde
  • Va citesc, de cand revista are pagina web si de cand exista blog. Va felicit, „gospodariti” cu-adevarat ca-ntr-un camin. Va ocupati de tot si de toate: citit, scris, servici, copii, barbati, zugraveli, soricei ascunsi in pereti (apropo, am avut si eu un locatar care dupa ce mi-a gustat din haine si mi-a „botezat” cateva rafturi din dulap, a abdicat intr-o dimineata), teme de casa -ideea cu „superstar”, calatoriti, sarbatoriti, suferiti, stati la taclale, asa, de-adevaratelea!!! Stiti ce ma-ncanta ? Prezenta printre voi a unui barbat care parca e acul unui metronom. Citind cateva seri din scrierile voastre, constat ca acest metronom e o piesa importanta in mentinerea ritmului intr-o piesa muzicala. Iar voi cantati despre dragoste, despre viata, despre voi…..
    Va admir.

    iulia_bm 5 decembrie 2008 22:16 Răspunde
  • Ne lustruim, toti trei, ghetele, intr-un ritual in care cu un ochi rad si cu celalalt plang. Va veni Mosul si la noi. Am cumparat, pe furis, dulciuri si carti pentru pui, am facut pachetele cu pampon. Pun funda si zilei mele triste si ma rog la sfintii mei, mari si buni, singurii care nu ostenesc sa ma aline cand plang, sa imi puna in loc o zi mai buna, o viata mai blanda.
    Tare as vrea ca Mos Nicolae sa imi aduca dragostea inapoi. Iar Mos Craciun sa faca o minune, si sa mi-o lase mie intreaga, de tot. Pentru ca anul 2009 va fi fericit sau nu va fi deloc.
    La multi ani, dragii mei dragi!

    Alice Nastase 5 decembrie 2008 22:24 Răspunde
  • ai vazut, muritor? deja ai inceput sa ai admiratoare, bravoooo (cum ar zice vera mea)!!!! te-a numit frumos de tot, „acul metronomului” , responsabilul cu mentinerea ritmului in piesa muzicala pe care o compun laolalta sufletele noastre aici. ce mandra am fost sa citesc asta, de parca o profesoara de muzica mi-ar fi laudat copilul, de parca eu insami as fi participat indirect la determinarea acestui compliment.
    Aliiiice, sfintii tai nu sunt singurii care te alina fara sa oboseasca….mai sunt si pamanteni, mai sunt si muritori…:)
    la multi ani, copiilor din voi!

    ana 5 decembrie 2008 23:01 Răspunde
  • Dragii mei si pe mine m-a pustiit durerea si denadejdea; cind sufletul -mi era facut bucati de vorbe spuse fara rost ,am incercat sa vin sa-mi vindec ranile venind la voi.
    Am gasit durere si aici,Dae asa e Cora , ce putem face!?Ziua mea fost o lacrima
    Mabucur ca in casuta noastra a poposit o raza de optimism, ma bucur ca aici voi ma intelegeti .
    Alice, draga mea ,2009va fi fericit , ma voi ruga pentru voi toti si pentru puii tai .
    Pentru ei trebuie sa lupti ,si pentru noi cei care te iubim.
    Va doresc ca Mosu sa a aduca, linga cadouri o raza de optimism si incredere ca ziua de miine va veni cu vesti bune.Eu am primit un loc unde sufletul meu se vindeca si musteste de emotie.
    Va multumesc,

    nina dumitru 5 decembrie 2008 23:26 Răspunde
  • Puilor vostri le doresc sa le aduca Mosul daruri de aici si daruri din cer.Dumnezeu sa-i ocroteascca , sa le lumineze sufletul si mintea.
    La Multi ani!

    nina dumitru 5 decembrie 2008 23:36 Răspunde
  • Nu pot sa petrec seara asta minunata doar cu familia mea de acasa. Trebuie sa fiu alaturi si de voi, dragii mei prieteni. Sa va aduca Mosul multa, multa dragoste, atat cat va doriti,pentru ca meritati din plin cu totii, sa va umple sufletul vostru curat cu bucurie, speranta, iubire si incredere. Si inca odata va multumesc ca existati si ca ati venit in viata mea dragii mei Alice, Ana, Muritor, Cora, Camelia, Monica, Simona, Iana,Lara, Iulia, Laura si Papusa. Si special te-am lasat ultima, draga mea Nina, pentru ca tie trebuie sa-ti fac o urare mai speciala in seara asta. Si nu am vrut sa ti-o fac astazi in „lumea cea rea” , asa cum spui tu, ci aici in lumea noastra buna. LA MULTI ANI, draga noastra Nina, sa fii fericita alaturi de printesa ta cu ochi caprui, de sotul tau, de toti cei pe care-i iubesti si care merita a fi demni de dragostea ta.

    Catalina 5 decembrie 2008 23:44 Răspunde
  • Ho! Ho!…pardon, asta-i replica celuilalt Mos..
    Buna seara, dragii mei, voi trece negresit pe la toti, in noaptea asta, si va voi lasa cate ceva in ghetute, chiar daca ati fost, sau nu, cuminti. Dar pana atunci va ispitesc cu un mic dar…virtual. O minune, un inger. Priviti!
    http://www.youtube.com/watch?v=hkcE6Vy-e6c&feature=related

    Mos Nicolae 5 decembrie 2008 23:55 Răspunde
  • Iti multumesc draga mea, azi am plins cu lacrimi amare ,acum pling cu lacrimi de fericire.
    Dumezeu te-a trimis la mine in clipe de disperare, multumesc!
    Va multumesc si voua ca existati si va iubesc.
    Sa mergem sa-l asteptam pe mosul!

    nina dumitru 6 decembrie 2008 0:15 Răspunde
  • Mai,mai incepe sa miroase iar a casa draga fericita aici la noi,in inima cuvintelor.Eram pe net si ma documentam pentru tema mea de casa:Dalida.Da,mie Mosul mi-a adus o tema si sunt tare fericita…se vede treaba ca Mosul asta chiar stie ce vis am eu!!!Dar ce,credeati ca ma rabda inima mea mica departe de voi?Fara sa stiu ce vorbiti si ce mai faceti?
    Alice,draga noastra Alice,tristetea fuge mancand pamantul doar de bucurie…Si hai sa ne bucuram impreuna pentru tot ce avem …Mosul o sa-ti aduca dragostea inapoi ,stiu sigur-mi-a spus mie-si va fi bine ,o sa vezi!Astept sa-mi spuneti toti ce va doriti in ghete…sanatate pentru pui,iubire primenita pentru jumatatea voastra,lumina in suflet pentru voi…Eram tare trista azi,cu vestea asta trista…si acum tristetea s-a topit .Am intrat aici ,in casuta splendorii si sufletul mi-a inmugurit si va simt pe toti asa aproape de parca ati fi aici ,in casa mea proaspat zugravita…

    Cora 6 decembrie 2008 0:17 Răspunde
  • Nina ,scriam in acelasi timp…vezi ce minune!cum gandul bun si curat cheama altul frate cu el?!

    Cora 6 decembrie 2008 0:20 Răspunde
  • la multi ani, Nina…din tot sufletul! iti doresc si eu sa ai din ce in ce mai multa forta sa poti rezista si acolo, „in lumea cea rea”….poate vom reusi s-o schimbam intr-o buna zi, impreuna, cine stie? … te imbratisez cu drag, de ziua numelui tau, in noaptea copiilor cuminti, in noaptea cand mosul rasplateste inocenta copiilor nostri, in prima dintre sarbatorile acestei ierni care ne-a adunat in casa fetitei cu inima.
    daca as putea, Nina, as face vraji sa dispara tristetile tale, dar ele sunt menite sa te intareasca si sa te transforme in femeia care maine…. precis va sti sa „se miste” mult mai bine 😉
    la multi ani…

    ana 6 decembrie 2008 0:55 Răspunde
  • Noapte buna, noapte frumoasa, noapte senina, noapte cu stele… A trecut Mos Nicolae pe la noi prin casuta, pe blog, si parca s-a facut putina liniste in zarva de hohote.
    La multi ani, Nina, draga noastra, nestiuta, asteptata noastra! Sfantul Nicolae sa te ocroteasca si sa-ti aduca linistea de care ai nevoie. Si-i spun La multi ani si colegului meu, Ionut, dragului meu Ionut Nicolae, care a asezat pe blog un text mai frumos decat se poate indura… Si care lucreaza, in noaptea asta, la un material care va va aduce multa bucurie, si multa ravasire, si multa lumina. Ati citit ce-a scris Ionut? Va rog sa ii faceti o vizita.
    Va iubesc, pe toti. Sunteti ai mei. Sunt a voastra.

    Alice Nastase 6 decembrie 2008 1:08 Răspunde
  • L-am citit ,Alice …e chiar mai frumos decat pot si eu indura…si plang.

    Cora 6 decembrie 2008 1:16 Răspunde
  • multumesc , Ana te imbratisez pe tine si pe fetita ta , iti multumesc si te iubesc.
    Mosul a fost bun cu mine mi-a alungat tristetea si mi a adus bucurie.
    Bucuria de de a va imtilni si a cunoaste suflete cum rar mi -a fost dat sa intilnescin lumea in care traim .
    Adorm cu voi in vis si cu speranta ca Mosul a lasat la fereastra voastra spernata.Si multa iubire. Si mai sper ca nu a ocolit-o nici pe fetita noastra iubita, ca a scos din tolba dragostea si i-a dat-o pentru totdeauna.
    Va imbratisez

    nina dumitru 6 decembrie 2008 1:18 Răspunde
  • multumesc iubita mea Alice, ti-am trimis un gind si o lacrima , de fericire de data asta
    te iubesc.

    nina dumitru 6 decembrie 2008 1:22 Răspunde
  • Am citit Alice ceea ce a scris Ionut, dar finalul mi-a sfasiat inima. Am plans, dar mi-am ascuns lacrima. Si din nou mi-am dat seama ca trebuie sa ne bucuram ca avem viata, zambete, soare acolo sus, pe cineva langa noi. Sa ne bucuram de prieteni, de tot ce ne ofera viata cu tot ce cunoastem si nu cunoastem. Sa ne bucuram de frumusetea lucrurilor ce ne inconjoara, sa daruim iubire celor dragi.

    Catalina 6 decembrie 2008 2:13 Răspunde
  • Asa e dragii mei e sfisietor finalul .S-o pastram pe Anca in inimi debordind de optimism ,asa cum o stim cu totii. Din cer vor curge lacrimi de inger .Glasul ei va rasuna de azi intrr-o lume fara durere.Paradoxal, intimplarile triste ne amintesc cit suntem de bogati ,ca primim un strop de iubire in fiecare zi .
    Asa e draga mea Cora , un gind bun il cheama pe altul, sa lasam lumina sa patrunda in sufletele noastre, sa ne bucuram de viata, de Soare , de iubire.
    Sa daruim iubire si inzecit vom primi .Gindul bun sa va urmeze calea.
    Va iubesc pe toti.

    nina dumitru 6 decembrie 2008 2:50 Răspunde
  • In seri ca astea,cand nu sunt acasa,cand cele”10 zari”(despre care vorbeam intr-un comentariu anterior)m-au luat si dus cu ele (a cata oara?),in seri ca astea cand va citesc bucuria de a va lustrui ghetutele,de a va juca alaturi de ingerii vostri,cand va simt bucuria de cadouri si surprize,in seri ca astea,vin tiptil,fara sa cer nimic,imi aduc singuratatea cu mine si ma asez in coltul acestei familii,bucurandu-ma si eu de tot,prin voi,cu voi.
    Imi incalzesc sufletul la cuvintele Iuliei,Anei si Catalinei,care nu m-au uitat.Si va multumesc ca,datorita voua,drumurile mele,in zari de azur,nu mai sunt insingurate.
    La multi ani,tuturor!

    muritor 6 decembrie 2008 3:01 Răspunde
  • Buna dimineata asta fetelor?Hai sa va aud…sau sa va vad,mai bine zis.Dragul Muritor e departe si totusi nu ne-a uitat.Ce frumos si ce nobil suflet,Muritorule!
    Ana ,te astept si mi-e asa dor de entuziasmul tau!
    Nina ,draga,hai sa incepem o noua zi pline de speranta si bucurie.
    Camelia ,regizoareo nu-i asa ca azi vom zambi impreuna?
    Catalina,tu azi esti condamnata la fericire.Irevocabil!!!
    Monicuto,tu ai ca si mine tema…cum stai?
    Lara tu ,azi nici o lacrima…doar zambet si lumina.Ok?
    Iana ,Iulia,bine ati venit!!Sunteti deja de-a noastre.
    Alice,tu cea din urma ,ca sa fi ce-a dintai,azi trebuie sa ne fi mai mult decat inima ,raza de soare.Rasari te rog azi pentru noi,inca o data!Uite ,norii toti se risipesc in patru zari daca suflam impreuna…si cand s-a dat batut soarele,vreodata?!
    Va iubesc pe toti pana la soare si inapoi…Asa le spun puilor mei dragi…Acum suntem mai multi!

    Cora 6 decembrie 2008 10:44 Răspunde
  • Inca nu ati venit?

    Cora 6 decembrie 2008 11:26 Răspunde
  • Rasari ,Alice ,ca uite la mine a inceput ploaia!

    Cora 6 decembrie 2008 11:50 Răspunde
  • Am rasarit! Nu va vorbesc acum despre bucuria copiilor, pentru ca trebuie descrisa pe indelete. Pentru ei ziua a inceput miraculos!
    Vreau sa va spun ca va iubesc si eu, pana la cer si inapoi- asa cum spunem noi! Ca va iubesc, si cu asta basta- tot asa cum spunem noi… Va iubesc, Cora, Catalina, Ana, Muritor, Camelia, Iana, Lara, Nina, Monica, Iulia, Mos Nicolae, va iubesc! Zambesc, ca sa iasa si pentru mine soarele. Am gasit ghetutele mele rosii de lac goale golute, si am strivit, intr-o batere din gene, un pui de lacrima. Apoi m-am uitat mai bine si-am vazut o speranta, si-am inteles ca sarbatorile le facem noi. Sarutul barbatului meu e „duminica trupului meu”, indiferent in ce zi a calendarului s-ar aseza, iar fericirea de a rade cu cineva si de a fi inteleasa si ascultata si acceptata, bucuria de a-l imbratisa si de a-l asculta pe cel iubit imi transforma zilele alese in An Nou, si-n zile de nastere si renastere. Si-n nopti vrajite de sanziene. Rastorn calendarele, imblanzesc asteptarile. Vor veni si sarbatorile mele in doi, le astept, le construiesc, ma lupt pentru ele! Vor veni!

    Alice Nastase 6 decembrie 2008 12:09 Răspunde
  • Buna dimineata Alice, Cora, dragii mei prieteni.
    Cora, astazi chiar sunt fericita. Sunt fericita ca m-am trezit langa printesele mele, sunt fericita ca voi mi-ati spus „buna dimineata”, ca m-ati asteptat aici, ca ma iubiti pana la cer sau pana la soare si inapoi. Si eu va iubesc muuuuult, pana la infinit…..
    Draga mea Alice, cum nu ai gasit nimic in ghetutele tale rosii? Toata noaptea, noi toti cei de-aici, am muncit si ne-am spetit din greu sa le umplem cu dragoste. Si crede-ma draga mea cand am plecat eu de langa ele erau pline. Oare cine ti-a furat cadoul tau?
    Si nu uita, noi ne rugam si pentru sarbatorile tale in doi(sau in patru). Si vor veni, vor veni curand, tu trebuie doar sa-ti pregatesti inimioara, sa fie deschisa atunci cand se va apropia marea dragoste de ea. Si nu-i suficient atat. Ai grija dupa ce se va umple sa ai pregatit un lacat fermecat si s-o inchizi acolo pe toata. Sa nu-i mai dai voie sa iasa niciodata.

    Catalina 6 decembrie 2008 12:31 Răspunde
  • Va rog mult sa ascultati interviul cu Anca Parghel de pe blogul lui Ionut! Sunt fragmente superbe, din interviul facut de colega mea, partenera noastra de Tango, Alexandra Rotarescu, asezate intr-un mod splendid de Ionut. Va rog sa ascultati, avem atatea de invatat din cuvintele Ancai! Si sa dati click pe poza ei…

    Alice Nastase 6 decembrie 2008 12:38 Răspunde
  • buna dimineata dragii si unicii mei prieteni si fetita mea iubita Alice! buna dimineata in prima dintre sarbatorile de iarna, la multi ani, va spun cu dintii inclestati de emotie (ce bine ca nu trebuie sa vorbesc acum si pot scrie), cu suflet de copil care a uitat azi de griji si de relele lumii. va iau in brate pe toti, va managi obrajii si va sarut cu caldura, vreau sa fiu mama tuturor sufletelor voastre, sa va cuprind si sa va protejez si sa va aduc hrana de iubire, sa culeg din toate universurile posibile energie pentru voi, sa va daruiesc putere! vreau sa va multumesc ca m-ati primit in casa voastra, ca ma asteptati cand nu vin, ca ma lasati sa va iubesc, ca imi impartasiti sentimentele, ca va faceti griji pt mine, ca sunteti buni si frumosi si curajosi si sensibili! vreau sa va umplu cizmulitele cu bucati din inima mea infiorata de dragoste pentru voi!!! vreau sa plang in cor cu voi si sa nu lipsesc niciodata atunci cand aveti nevoie de vreo incurajare, de un cuvant de sprijin. sunt indragostita de voi, v-as aduna sub aripile mele, sa nu va atinga rautatile, sa nu va ajunga tristetile, sa nu va darame criticile si vorbele celor negri la suflet… vreau sa il rog pe Dumnezeu sa va insoteasca tot timpul, vreau sa fiu puternica pentru voi… voi ati devenit in atat de scurt timp motivul pentru care lupt sa ma ridic din caderile mele, caci vreau sa fiu intreaga si demna si puternica pentru dragostea voastra, vreau sa pastram familia aceasta daruita de SUS, sa intelegem impreuna toate semnificatiile, sa ne agatam de iubirea noastra-simbol, sa zburam deodata cu ea, sa sporim ca oameni, sa fim buuuni, mereu, cu toti, chiar si cu cei rai, sa-i imblanzim, cum zicea Alice odata…sa-i luam in brate si sa-i primim in casa pe toti, ca sa se schimbe lumea asta, prin si pentru VOI, dragii si iubitii mei!!!
    LA MULTI ANI, de mii de ori, din fiecare fibra si cu fiecare emotie de care e capabil sufletul meu …. Au inceput sarbatorile!!!! iar noi vom avea mereu casa plina, nu???
    va iubesc!!!
    si inca o data multumesc, ALice, pentru minunea pe care ai mijlocit-o, traind tu, iubind tu, respirand tu, scriind tu…..

    ana 6 decembrie 2008 12:57 Răspunde
  • ma bucur ca v-am gasit pe net… citesc tango de la inceputuri si cand m-a intrebat mama ce sa imi aduca aici (departe de voi) i-am zis „tango si kinder chokolade”.
    durerea din suflet imi revine mereu…durere din dragoste. eu traiesc cu dragostea mea langa mine insa ea nu ma mai recunoaste…e crunt dar m-am hotarat sa traiesc cinstit, sa nu ma mai mint. nu mai stiu ce sa zic de dragostea asta….ce rost are daca nu dureaza. tu alice esti asa increzatoare, eu nu mai pot fi. imi e sufletul ferfelita si chiar daca as mai intalni dragostea vreodata nu stiu daca as fi instare sa imi ridic ochii catre ea.
    multumesc la dumnezeu pentru copii mei. din cauze lor durerea imi e decat in suflet si nu pe chip, din cauza lor durerea piere cand imi sunt imprejur.
    poate asa a fost sa fie, cel putin pentru mine…
    peace

    meninne 6 decembrie 2008 18:35 Răspunde
  • Un dar de noapte buna… Baby, you’re not lost…
    http://www.youtube.com/watch?v=wvNSI4-PV8s&feature=channel

    Mos Nicolae 6 decembrie 2008 23:05 Răspunde
  • Asa e Mos Drag , am fost pierduti, dar ne-am regasit , am fost tristi dar ne-ai adus bucurie.
    Iti multumesc Mosule pt toate darurile primite si pentru ziua de azi.
    Si pentru casuta aceasta si pentru familia mea de aici. Aici sufletul meu gaseste liniste, zboara si se bucura de fiecare cuvint.
    Ma rog pentru noi sa avem putere sa pasim in noul an mai puternici, mai uniti, mai optimisti.
    Sa aveti parte de tot ce iubiti!Lamulti ani voua si celor dragi!

    nina dumitru 7 decembrie 2008 0:04 Răspunde
  • La cat de multa bucurie ne-au adus scrierile Alicei ar fi trebuit sa ne miram de ce nu are propria ei decapotabila- nu sa ne gabim sa spunem ca s-a dat mare inchiriind una pret de o vacanta. Daca am fi trait intr-o lume corecta, Alice Nastase ar fi avut trei decapotabile, una rosie, una albastra si una neagra cu dungi galbene. Numai ca tuturor ne convine sa citim zilnic tot ce scrie ea si sa stim ca asta ni se cuvine si e complet gratuit, ba chiar sa ne intrige daca vedem vreo reclama pe undeva. Cum, omul asta care ne bucura sufletul are nevoie sa castige bani din munca lui? Vai, ce meschin… Pai sa nu-l mai citim!

    Camelia V. 18 august 2011 11:45 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title