Harry Potter Sunday cu dor de Simona

Sunt la fel ca Harry Potter copleșit de teme. Lucrez deopotrivă la vrăjile de apărare contra magiei negre a răului care ne înconjoară, magie neagră ce vine sub forma știrilor cumplite din țara în care trăim, dar și la tot ceea ce ține de lansarea noii noastre cărți, a mea și a Darei Codescu, Simona, odată cu relansarea revistei noastre adorate, Tango-Marea Dragoste, care va reveni în formă glossy într-o ediție specială, mai frumoasă decât toate cele de până acum.

Mă laud, pentru că, de fapt, vreau să mă scuz.

Vineri n-am scris despre Harry Potter. Am încălcat promisiunea #HarryPotterFriday și îmi cer iertare! În ziua aceea, doar mi-am luat la purtare, nu doar nasul, mândră de realizările deja tipărite și de cele care vor fi tipărite în curând, ci și tricoul cu emblema Slytherin, pe care i l-am confiscat Ilonei. Fiica mea adolescentă îl purta pe acasă, considerându-l prea copilăresc. Ei, bine, o fi copilăresc pentru o fată de 17 ani, dar pentru mine nu e!

Ca o paranteză, spun că, în conformitate cu toate testele de pe Pottermore, eu aș fi fost încadrată în casa Ravenclaw. Puterea mea de a munci și de a învăța cu o tenacitate nebănuită, pentru Ravenclaw mă recomandă. Iza, partenera mea de lectură a epopeii magice cu Harry Potter, e, evident, un Gryffindor, căci ea e curajoasă și uimitoare, precum toți cei din casa care l-a adăpostit și pe eroul creației lui J.K. Rowling, și de aceea, din banii ei strânși în pușculiță, și-a cumpărat o pereche de ghete cu emblema casei din care ea consideră că face parte. Gryffindor, de la Vans. (Au costat o avere, strânsese banii în ultimii trei ani, dar sunt superbe!) Eu nu mi-am cumpărat nimic – prin pușculița mea fluieră vântul de prea multă vreme, așa cum a fluturat prin buzunarele lui Ron Weasley în toată derularea cărții și flutură și-n părul meu, în fotografia pe care mi-a făcut-o Paul la terasa de pe acoperișul Teatrului Național -, dar am primit în dar ediția aniversară splendidă a volumului Harry Potter and The Prisoner of Azkaban, despre care v-am povestit, și acum m-am ales cu un tricou pe care îl ador, pur și simplu, confiscat de la Ilona, vajnică reprezentantă a Casei Slytherin, și în universul Potter, și în viață.

Dar ceea ce voiam să mărturisesc este că sunt copleșită de muncă și fericită cum n-am mai fost demult. Scriu, corectez și organizez evenimente de lansare, la care vă invit și pe dumneavoastră, cei care ne citiți și ne iubiți. Seară de seară citesc din Harry Potter și zi de zi mă minunez că magia există. O magie albă, vindecătoare, prin care visurile noastre prind viață. O magie uimitoare, prin care magnolia din curtea noastră a înflorit la început de august, în culorile de pe cartea dedicată Simonei…

Știu acum că totul va fi bine, iar Simona Catrina, prietena mea adorată, va fi cu noi clipă de clipă, prin paginile pe care eu și mama ei, Dara Codescu, le-am scris de dorul, de dragul și de bucuria lucrurilor trăite împreună, în cartea Simona, dar și prin paginile lucioase ale unei reviste renăscute într-o formă pe care, și eu, și Simona, am creat-o, am îngrijit-o, am iubit-o.

Cartea Simona – odată cu revista noastră Tango-Marea Dragoste, din nou tipărită!- vor avea câteva lansări ale căror date le-am stabilit deja:

Pe 12 august, la București.

Pe 14 august, la Buzău.

Pe 20 august, la Constanța.

Cei care sunteți interesați să participați, scrieți-mi, vă rog, în comentarii la acest articol, și vă voi da detalii! Cei care nu puteți veni, citiți-ne în continuare aici și credeți, împreună cu mine, că magia există! Nu doar în cărțile superbe ale lui Harry Potter, ci în viețile noastre de vrăjitori ai binelui și ai frumuseții, care ne întânim mereu în lumina gândului curat și bun.