fbpx
„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

A îmbătrânit iarna?

de

Eram adolescentă și nu știam mai nimic despre dragoste. Ceea ce visam cu sufletul nu avea acoperire în fapte, iar cel mai îndrăzneț demers concret de iubire pe care mi-l puteam imagina era acela de a-i trimite un bilețel cu câteva cuvinte… Așa s-a făcut că primul lui gest de dragoste m-a luat atât de tare prin surprindere, încât am roșit până-n vârful urechilor, iar gâtul mi s-a umplut de pete rozalii, așa cum pățesc și azi la emoțiile foarte mari. M-a întrebat dacă nu putem ieși o clipă pe culoar să mă-ntrebe ceva. Și m-a luat de mână.

Sincer, nu mai știu ce m-a întrebat. Bănuiesc că a fost o întrebare pretext, pe care nici nu cred că am auzit-o, atât de tare m-a răvășit atingerea mâinii lui. Și-mi amintesc că-n toate lunile acelea vrăjite cât am purtat ascunsă în inimă prima mea poveste de dragoste împărtășită am simțit, cu intensitate, aceeași străfulgerare a emoției când ne țineam de mână, deși am făcut plimbări lungi, cu mâna mea stângă ascunsă în mâna lui dreaptă.

În iarna aceea m-am învățat să merg fără mănuși, căci aveam de ales între a îndura frigul și a simți fiorii atingerii mâinii lui. În iarna aceea m-am învățat să accept pe obraz acele gerului, dar să știu că, la final de plimbare, buzele lui vor poposi o clipă pe obrazul meu înghețat. N-a fost greu să aleg.

Recunosc că rareori mai merg acum, din iubire, cu mâinile goale prin iarnă. Și că nici în frig nu mai stau prea mult, fiindcă nu mă mai invită afară nimeni dintre cei care m-ar putea invita undeva înăuntru. Dar e nevoie de mai puțin frig, de mai puțină iarnă, ca să-mi pierd finețea mâinilor și a obrazului care, odinioară, se păstrau și dincolo de geruri. O fi îmbătrânit iarna. S-or fi asprit ninsorile înaintea mânilor mele, de am eu atâta nevoie de creme și de îngrijiri. Sau poate…

Nu știu. Nici nu vreau să știu. Nu mai tresar când ating mâini de bărbați de care m-aș putea îndrăgosti. Nu mai aștept pe obraz niciun sărut care să mă facă să roșesc. Dar îmi îngrijesc mâinile cu cremă fină și discret parfumată cu glicerină și vitamina E, de la Farmec, îmi răsfăț chipul de mai multe ori pe zi cu crema hidratantă Derma + de la Gerovital și, chiar și când nu mă machiez și nu mă dau cu ruj, am un balsam de buze îmbogățit cu ulei de semințe de baobab, care-mi amintește, firesc, de Micul Prinț și de baobabii de pe planeta lui. Iar uneori sărut și eu câte-o floare, câte-un bulgăre de zăpadă și, neapărat, de mai multe ori pe zi, obrazul fin al copiilor mei sau mâinile lor care cuprind în căușuri mici fericirea.

P.S. Vă invit pe contul meu de Instagram pentru un concurs cu premii grozave de la Farmec – Gerovital, care să vă ajute să înfruntați iarna, s-o înfrumusețați și s-o întineriți, dacă e nevoie! Vă aștept pe contul meu de Instagram, pentru că am cinci pachete care conțin fiecare câte trei produse: minunata cremă de mâini Farmec, un balsam de buze cu semințe de baobab și o cremă hidratantă de față, pentru cinci câștigători norocoși. Aici <3

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title