Mi s-a întâmplat de multe ori să cred, prosteşte, că, dacă aş fi Nicole Kidman, aş fi mai fericită decât am fost ca Alice Ionescu sau ca Alice Năstase sau ca Alice Buciuta. Aş fi putut să jur că, dacă aş fi avut trupul lui Catherine Zeta Jones şi renumele şi talentul lui Jodie Foster, nu m-aş fi temut atât de tare că dragostea sau liniştea mi se pot spulbera oricând.
Am văzut de curând un articol despre Gwyneth Paltrow (pe care eu o consider foarte frumoasă şi peste măsură de talentată), în care erau istorisite tristeţile ei de nevasta înşelată şi neînţeleasă. Articolul era ilustrat cu o fotografie în care frumoasa artistă avea ochii stinşi de durere şi mergea pe stradă cu capul plecat. Nimic din atitudinea ei nu amintea de starul splendid din Shakespeare în love. Şi mi-am adus aminte atunci că, de fapt, în mai multe rânduri, am înţeles că nu există garanţii pentru fericire.
Am amice și amici bogaţi, care locuiesc în vile înalte până la cer şi conduc maşini atât de scumpe, încât unii oameni ar trăi toată viaţa din preţul lor, dar care, atunci când se întorc acasă de la biroul în care se luptă pe viaţă şi pe moarte cu taxele, concurenţa, legile și propriile tertipuri aflate pe muchia ilegalității, se simt neputincioşi şi disperă în faţa zâmbetului fals şi nepăsător al soțului sau al soţiei. Şi cunosc destule vedete ca să pot să îmi dau cuvântul de onoare că doar foarte puţine dintre ele au o viaţă împlinită. Nu e musai să fii fericit nici dacă ai bani, nici dacă eşti celebru, nici dacă eşti special, talentat, inteligent, strălucitor.
„Sunt o femeie obişnuită care a avut bucuria şi fericirea să se căsătorească cu un bărbat fantastic…” spunea Regina Ana în interviul difuzat de televiziunea națională… Regina noastră nu își inchipuia fericirea, ci o avea, căpătată nu printr-o alianță regală, ci printr-o mare dragoste. „Cum vă imaginați fericirea?- a întrebat-o Eugenia Vodă preluând o întrebare din Chestionarul lui Proust. Iar Regina Ana a răspuns: „Nu am nevoie să mi-o imaginez. Sunt fericită. (…) Banii nu aduc fericirea… Oamenii care au multi bani credeti ca sunt fericiti? Ei se tem mereu ca ii vor pierde…”
Nimic din achiziţiile carierei sau ale contului din bancă nu garantează liniştea şi împlinirea sufletului. Există pentru fiecare dintre noi alte reţete, alte formule ale fericirii, pe care le căutăm o viaţă întreagă. Unii au şansa să le găsească, mai târziu sau mai devreme, în moduri simple sau miraculoase, banale sau uimitoare. Alţii le caută mereu, până când renunţă să creadă că vor afla vreodată ceea ce îşi doresc. Iar alţii se mint că le-au găsit, ca să nu se recunoască învinşi cu adevărat. Sau le lasă pentru viața viitoare…
Admiratie pentru autenticitatea celor spuse de Alice
Geta, multumesc, te imbratisez!
Aliiiis!!!! M-ai trădaat!!!! Mă doare!!! E frumos ce scrii tu dar adresanta nu se potriveşte. *regina noastră* ? o cetăţeană care n-a fost niciodată cetăţeană a României deşi a avut timp să devină româncă de ….n ori? o cetăţeană care putea învăţa limba româna direct de la nativul consort, în zecile de ani de viaţă comună dar…..pur şi simplu n-a interesat-o? Această …….a noastră a făcut ceva pt România? Că de cînd au venit au fost numa’ pe luatelea…şi mai cereau şi scutiri de taxe şi impozite!!!! După care legi? Au dreptate străinii cînd zic că România e ţara imbecililor?
Adevărul e că le dăm tot felul de motive ca să ne respecte aşa mult!!
Andone, nu foloseste la nimic sa spui asta… Imi pare rau ca gandesti asa, dar nu avem cum sa intelegem noi, dinafara, de ce a a les sa nu ia cetatenia, de ce nu invatase limba. La cat si-a iubit sotul, sigur i-a iubit si tara, nu ma indoiesc de asta. Cand am ajuns prima data in satul barbatului meu am mangaiat pamantul cu recunostinta si i-am multumit… N-am invatat ucraineana si nici nu m-am mutat acolo, dar asta nu inseamna ca nu-l iubesc pe el, lumea lui, familia lui, limba lui. Si, culmea, toti ma trateaza regeste cand ajung acolo 🙂
foloseşte să-mi exprim dezamăgirea. pe ana de B. o poţi iubi oricît dar femeia aceeia n-a fost regină nici o secundă. S-a măritat cu Mihai, la şase luni după ce distinsul a semnat abdicarea. de voie de nevoie a semnat-o deşi ştia de la ssi-ul lui Cristescu ce înseamnă ciuma roşie. a semnat ca să-şi scape chielea…treaba lor. nu dau doi bani….dar ea n-a fost regină. o poţi iubi oricît dar n-a fost regină deloc.
faptul că Mihai de H. a semnat declaraţia de la Budapesta în ’89 nu spune nimic despre moralitatea cuplului fals regal? faptul că au venit numai la luatelea nu spune nimic? Carol 1 a venit cu două valize în ceea ce urma să devină România… de unde averile regale? chiar refuzi să vezi ansamblul? chiar refuzi să vezi că în Elveţia trebuiau să plătească cheltuielile de înmormîntare şi nimeni nu dădea două parale pe ei iar în România a fost îngropată pe gratis şi cu onoruri pe care ….le merita? de ce? ce a făcut pt ţara asta? că au venit ca lăcustele!!!!
ultima: de unde şi pînă unde….comparaţia asta dintre tine, soţul tău şi impostorii respectivi?
ai toată libertatea să-ţi faci o proiecţie mintală despre cineva şi bravo ţie că gîndeşti frumos dar să-i atribui lui Jane Doe o calitate pe care soţul deja o pierduse prin propria semnătură ….mă doare să te văd departe de realitatea istorică, te credeam mai ….în fine tu eşti regalistă, eu sînt republican, asta e!
Andone, nu sunt regalista, chiar nu sunt, asa cum nici republicana nu sunt, desi sunt ploiesteanca cu acte in regula… Tu aduci niste argumente foarte concrete, abrupt de concrete. Cred ca nimic din ceea ce s-a intamplat deja nu mai poate fi schimbat si ma incapatanez sa cred, poate prosteste si, asa cum spui tu, departe de realitatea istorica precisa, ca iubirea vindeca si innobileaza. Cei care iubesc cu adevarat sunt nobilii lumii in care traim. Eu ma plec, sfioasa, si in fata amintirii Elenei Lupescu pe care lumea intreaga o huleste.
Aşa-i: trecutul nu poate fi schimbat……iubirea vindecă şi înnobilează dar…hahaha ce cîine cîrcotaş pot să fiu!!!! Nu mă pot împiedica să constat că iubirea n-a înnobilat destul încît cei doi îndrăgostiţi să vină în România dezinteresaţi de fostele proprietăţi şii, ca doi patroni adevăraţi, croiţi pe biznis, să pună de-o fabrică, două, cu nişte sute de locuri de muncă…..
Au venit ca nişte potăi cu foamea în gît şi cu tot felul de revendicări şi cerşetorii( apropos de taxe şi impozite)
Măi frate, dacă după zeci de ani de iubire, nu te-ai nobilat măcar cît să aduci o ciungă la românii tăi, dacă după zeci de ani de iubire vii şi ceri castelul Peleş fără să ştii cum se dzice pe rumaneşte apăăi…dă-te-n sărăcie cu iubirea şi nobleţea şi regalitatea ta.
Mă doare să văd că iei apărarea unor panarame.
Îmi place să vă citesc, pe tine, pe Catrina, pe Miclea şi celelalte colege. Fiecare om care povesteşte ceva, spune de fapt o poveste despre sufletul său şi-mi place să vă văd sufletele de dincolo de cuvinte. Chiar crezi că e de nivelul tău să aperi impostura în numele iubirii? Pe oameni îi caracterizează faptele? Din tot ce au făcut cei doi plus progeniturile, de cînd au venit în ţară, care fapte au fost morale? Lasă-i naibii de milogi, bine că nu eşti regalistă…cu republica? ăăăă…mai negociem. Ti pup!
Ti pup si eu. Si iti multumesc ca ne citesti. Si tu spui povesti despre tine cand scrii… Toti spunem. Pe vremuri oamenii se intalneau si ghiceau in zatul de la cafea, azi, cand stam mai mult pe net, invatam sa ghicim in cuvintele nescrise, dintre cele pe care le-am tastat, grabit, la o cafea virtuala. Eu, chiar daca pot sa iti dau dreptate, ii iert mai degraba pe regii care au cerut inapoi niste castele care au fost candva ale lor, decat pe politicienii alesi de noi, care ne-au furat drumurile, padurile, muntii, apele si sperantele – care nu le-au apartinut niciodata, le-au inhatat asa, cu puterea tertipului politic. Oricum, ca sa putem merge inainte trebuie sa iertam, e singura solutie, supararea pe trecut nu duce la nimic, doar ne consuma energia.
Pingback: Garanții pentru fericire – Femei de 10
Regret că n-am fost destul de explicit.
Nu de trecut e vorba şi nu trecutul mă supără, nu de adevărul istoric e vorba( şi pe care ar trebui să-l respectăm tooţi?).
Mă îngrijorează apetenţa oamenilor pe care-i preţuiesc, la falsul istoric.
O femeie care n-a fost niciodată regina României e îngropată ca atare.
Politrucii care ne-au furat ‘drumurile, padurile, muntii, apele si sperantele’ au prezentat condoleanţe falsei case regale ca nişte lingăi ordinari şii…..problema nu sînt impostorii, lingăii, cei care ne falsifică istoria, problema eşti tu.
De aceea am perceput scrierea ta ca pe o trădare.
Oricîtă bunăvoinţă aş avea nu pot accepta falsificarea istoriei şi această falsificare se face acum! În prezent! Cu ajutorul tău!
Să iert? Mihai H. e mort în Elveţia şi doar aparatele îi umflă şi dezumflă plămînii. Conform legii foştilor conducători de stat primeşte nişte oarece-uri financiare de la statul român. Cine semnează, lunar, pt aceste beneficii livrate unui cadavru ? Ştiu, la cît s-a furat şi distrus în România nu mai contează o excrocherie în plus! Doar evidenţiez nobleţea regală. La timpul prezent!!!
….hai s-o lăsăm baltă!
E clar ca tu ai informatii pe care noi nu le avem si pari foarte sigur pe ele. De asta nu e corect sa te superi, fiindca ceea ce tu prezinti ca date sigure, pentru noi, toti ceilalti, sunt doar zvonuri si barfe. Pot sa iti si dau dreptate- istoria tot nu se sinchiseste, nici de tine, nici de mine, iar Regina a fost ingropata deja, in timp ce pentru intreaga planeta regele traieste. Da, hai s-o lasam balta, ca e pacat…
N-a fost nici regina, nici romanca, nici ortodoxa, dar textul (minunat scris) e despre altceva.