Am intarziat cu primul meu text scris anume pentru intalnirea noastra, pentru ca, a mia oara, m-am lovit de propria-mi trufie. Principiul „daca altii pot, voi putea si eu” se ia din nou la tranta cu mine si ma doboara. Am patit asa, de-a lungul vremii, cu: completarea foilor de decont- preferam sa-mi ramana cheltuielile neacoperite, decat sa urmez sirul imposibil al operatiunilor birocratice; extragerea TVA-ului dintr-o suma, oricat de rotunda si simpatica ar fi fost; umplerea bidonasului cu apa pentru spalat parbrizul… Toate operatiunile de mai sus, oricat de simple ar fi pentru fapturi mai putin scolite decat mine, m-au silit sa ma declar incompetenta. (Asa cum neputincioasa sunt si atunci cand vine vorba sa tolerez tradari, sa ma prefac ca nu observ incercari de manipulare, ori cand, nepoliticos si nedemn, imi vine sa-i scotocesc telefonul barbatului meu). Dar acum ocolesc subiectul prezentei expuneri. Recunosc: eu am inteles ultima cum trebuie sa procedez ca sa postez un text pe blog. Mi-am scrantit degetele printre taste, mi-au jucat prea multele butoane prin fata ochilor, mi-am schimbat parola de acces – si am uitat-o! Nu mi-a fost usor. Dansul meu virtual a fost lent, dar, credeti-ma, de data asta n-am sa-l mai uit. Invit zeitele sa vorbim despre dragoste si barbatii-pamanteni sa ne admire sau sa ne domoleasca tristetea, indrazneala, frumusetea, uimirea.
Va astept cu dragoste, cu recunostinta. Va voi raspunde cu onestitate si, pe cat posibil, cu grabire. Si va multumesc ca ati venit deja, de-atatea ori, sa ma tineti de mana cand mi-a fost greu, ori sa va bucurati alaturi de mine cand mi-a fost dat sa fiu fericita.
Iti multumesc pentru ca ai facut ca trairile mele sa nu mai fie atat de chinuitoare! Iti multumesc pentru clipele de minunata relaxare aduse de randurile tale!
Zeitele Tango iti multumesc ca vei fi alaturi de ele! Mult succes cu blog-urile!
Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit ÅŸi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-ÅŸi rezolve interesele. ZâmbeÅŸte graÅ£ios, înÅŸiră verzi ÅŸi uscate ÅŸi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască ÅŸi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataÅ£i pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. ÃŽÅŸi iubeÅŸte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi … ÃŽn dragoste este adeptul romantismului siropos ÅŸi leÅŸinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste ÅŸi ÅŸantaje sentimentale. 🙂
Mi-am incheiat un capitol dureros din viata si am inceput o poveste ravasitoare de dragoste cu cartea ta pe noptiera…mi-ai reamintit ca in lumea asta e important cum iti traiesti visele si iubirile nu gandul ca poate nu va dura pana la adanci batraneti. Mi-ai reamintit ca nu e atributul meu sa ma multumesc, ca nu are sens sa ma invat sa ma multumesc cu mai putin decat pitorescul iubirii care te face sa tremuri, indiferent daca se finalizeaza sau se sfarseste.
MULTUMESC ALICE! MULTUMESC TANGO!
La fel de greu imi este si mie acum, desi imi doresc de mult sa-ti scriu si caut diferite imbolduri ca sa pot, eu cea care ma pricep sa fac atatea, si acasa si la job.
Ma bucur si sincer te invidiez ca ai acest curaj nebun de a pune cele mai intime ganduri si trairi pe hartie, in revista si cartile tale, si acum si pe acest blog.
Ma bucur ca scrii atat de sincer si de frumos, ca esti atat de puternica si sa stii, asa cum ti-am spus intr-o seara in aeroportul din Praga cand eram cu totii sfarsiti de oboseala, ca iubim mult cartile tale, scriiturile tale, de fapt gandurile tale. Si eu si sotul meu.
Si afla ca te admiram mult, si-ti apreciem puterea da a ne arata si noua tuturor atat de mult din sufletul tau, ca sa ne mai usuram povara ca suntem din ce in ce mai putin cei care suntem sinceri in iubire, ganduri, fapte.
Si sa nu uit, ai intr-adevar copii tare frumosi…
alice , tango a ramas singura revista pe care o mai cumpar. imi place scrisul tau brodat pe simtul tau de observatie manifestat pe interior si exterior si nu in ultimul rand imi place ca intr-o forma oarecum relaxata esti foarte dura cu tine si cu tertzi.
poate ca din cauza asta si cumpar revista ta : am senzatia ca degeaba iti vezi greselile ca in fapt nu faci nimic sa te schimbi. e o senzatie familiara , ma recunosc, …
alice , doar o remarca : e ceva repetitiv in subiecte . poate ca te / ne ancoram prea mult de / in barbati. schimba putin nota .., suntem totusi femei care avem barbati in a caror telefoane ne uitam dar mai facem si alte lucruri pe langa , dintre care unele la superlativ. e nevoie de 2 pentru un tango , amandoi pe verticala , daca unul e pe jos , deja e balet. bafta !
Cineva a spus:”Iubeste timpul si lasa-mi mie dorul…”.Pt.tot frumosul pe care.l traiesc de circa 3 ani de cand v-am descoperit.multumesc mult! M-ati ajutat sa inteleg ca nu trebuie sa mai aman, sa uit dragostea pt ca s-ar putea sa ma piarda ea pt totdeauna!Multumesc!Sunteti extraordinari!
Carina, imi amintesc de seara din Praga, de avionul intarziat, de copiii mei frumosi care voiau cadouri, si apa, si somn… Au adormit amandoi in avion si stii, atunci mi s-a parut greu sa fiu o mama singura cu doi copii pe care nu puteam sa-i duc in brate in acelasi timp.
Iti multumesc, mult, mult, si pentru cuvintele din seara aceea si pentru cele de acum.
am aici o observatie pentru sarba:
te ingradesti in niste limite si stereotipii care in final te vor bloca pe undeva, departe de realitate.
„Nu dispretuiti sensibilitatea nimanui; sensibilitatea fiecaruia e propriul sau geniu…” Baudelaire
da, mihaella, sunt de acord. si eu am reactionat in sinea mea cand am citit mesajul lui sarba. nu te poti supara pe el, e ranit, se pricepe el cumva la ce zice, nu e chiar pe dinafara dar maniera in care o spune ii tradeaza rana, precis a iubit si acum uraste…un rac. oops…am inceput sa psihanalizez…o fi cumva din cauza faptului ca si eu sunt rac? am sa las predica filosofica pe alta zi totusi, sau pe alta viata :))
alice, te pup cu drag si sper sa ai mereu forta asta, de a scrie. e ceea ce te tine in picioare, pe tine (dupa copiii tai, evident)…si pe noi cei care simtim atat de bine ce spui.
sinceritatea e un instrument periculos (daca e la pachet cu sensibilitatea), pt ca te pot rani atat de usor cuvinte si gesturi care vin in consecinta. dar eu personal nu vad alternativa viabila, sinceritatii.
esti un om atat de fragil si frumos. esti FEMEIE.
puterea nu inseamna sa arati lumii ce acuratete si ce perfectiune are viata in care de fapt te zvarcolesti cu toti dracii, dimpotriva. ce greu e sa spui pe nume lucrurilor imperfecte, suferintelor prin care ramanem umani, sa descrii atat de minutios milioanele de nuante ale trairilor femeiesti, sa simti, sa simti, pana la epuizare totul, atat de acut si de minunat….
(na, ca de la o cuvantare patriotica tot nu m-am putut abtine, sarmanul sarba, cata dreptate avea el….)
Raluca Popescu, Lana, Paso Doble, Nicoleta, Mirela, Ana… Sunteti prietenele mele, ma recunosc in voi asa cum si voi va recunoasteti in mine. Da, Sarba are dreptate, sunt patetica, nu am unde medii, nu stiu sa folosesc cuvinte neutre si nici sentimente caldute nu sunt in stare sa am. Si-atunci par exagerata. Va multumesc, asa cum stiu eu, in mod exagerat, exagerat de onest.
Exista uneori dorinta unora de a isi masca propria neputinta morala prin a critica virtutile celor alesi. Se folosesc, astfel, citate rupte din context sau, iata, mai nou, fragmente de zodiac. „Sentinta este data”, „adevarul e aflat”, pentru ca -nu-i asa- „iata dovada”, „scrie la texte”…Oamenii nu sunt clisee. Oamenii nu sunt definitii abstracte, catalogati in perioade astrale. Oamenii isi definesc personalitatea functie de trairile si sentimentele acumulate in timp.Restul,sunt improvizatii. Precum o Sarba cantata fals. Alice, te iubim.
asa este ana, e posibil ca sarba sa fie ranit. iar eu sa fiu prea impulsiva.
Sunt cu spatiul asta alb in fata mea si am milioane de cuvinte si ganduri pe care as vrea sa ti le spun. Totusi nu o sa o fac acum pentru ca timpul nu-mi permite si nici locul. Vreau sa-ti spun ca sunt foarte fericita ca am gasit blog-ul tau, ca te iubesc, te admir si te respect. Ti-am citit cartile cu sufletul la gura, am trait fiecare litera, am iubit fiecare pagina, am plans cu fiecare paragraf. Cred in fiecare cuvant de-al tau si sustin orice femeie care cauta iubirea. Te iubesc Alice Nastase! Iti multumesc ca imi faci diminetile si serile superbe.
Poate ca nu e locul potrivit aici sa-ti raspund, dar totusi incerc, pentru ca te simt trista sa rememorezi acea seara. M-am gandit atunci mult cat ar trebui sa-ti fie de greu ca mama obosita cu doi copii adormiti, seara tarziu. Dar ca sa-ti aduc putin curaj, iti arat si o bucatica din povestea mea – o mama plecata de langa copila ei de 3 zile, care se gandea ca ajunge acasa si o gaseste adormita si astfel nu o poate tine in bratele ei pana abia a 2-a zi seara, cand vine obosita de la serviciu. Si asta mi se intampla atat de des…
Bucura-te ca ai putut sa pleci cu ei amandoi, ca au putut sa-ti doarma in brate, ca nu i-ai scapat din ochi si mai ales sa nu-ti fie atat de dor de ei. Si ca sunt sanatosi, veseli, si au un somn bun…
Si promit ca nu mai pomenesc de acea seara lunga si obositoare… ci doar de noi fetele si de copiii nostri.
Andreea, si eu te iubesc. Cu adevarat.
Mihaella, si Raluca si Ana, si iarasi Andreea, cat timp voi ma aparati si-mi sunteti alaturi nu ma mai tem de nimic. Cum spunea floarea din „Micul print”- sa vina tigrii cu ghearele lor, nu ma tem,pentru ca am patru spini…
Dragostea e o mincuna pe care o aud in fiecare zi din “gura unora†si o realitate pe care o simt in sufletul sincer si devotat al altora, cu adeavarat oameni. Deci, dragostea se simte nu se spune. Cuvintele sunt doar niste anexe ale dragostei, niste captuseli care intaresc si mai mult adevarata simtire. Dar adevarata valoare a acestor cuvinte nu o gasesti decat in sufletul cald al cuiva, in ochii lui care-i tradeaza sentimente.
Dragostea e minunata atunci cand o simti. Iar daca o simti nu spune prea des, ca sa nu dispara farmecul…si nu spune ca iubesti atunci cand nu simti cu adevarat acest lucru. Nu poti minti pe nimeni, singura persoana pe care o minti esti chiar tu.
Asta am scris eu acum cateva zile si nu stiu ce mi-a venit. M-a pocnit asa de-odata si am insirat pe hartie exact ce am simtit ca vrea sufletul meu sa scriu.
Mi-am dorit mult sa va intalnesc, pt ca de cunoscut v-am cunoscut prin tot ceea ce ati reusit pana acum, prin modul in care ati ajuns in viata mea.M-am regasit de foarte multe ori in tot ce ati scris , chiar daca mi-a fost greu sa recunosc.Sunteti critica cu d-stra.In ciuda aparentelor am simtit totusi multa feminitate, implicare emotionala si mai ales un suflet deosebit .Imi pare rau de incidentul cu familia Voiculescu , nu stiu detalii, dar mi se pare josnica atitudinea lor. Stiu ca veti reusi.Trebuie sa reusiti.
Cat despre Raci… prietenul meu este Rac .Este si critic cu el, si egoist, si diplomat, si bun teoretician, dar uraste minciuna si falsitatea.Un rac este familist, romantic si langa el vei progresa mereu. Pt. mine el este totul …asa cum e el, rac.Va admiram amandoi, dar eu va si iubesc… Cred ca o iubeste pe Simona Catrinei, dupa cum citeste tot ce scrie …. iar eu il iubesc pe el. Mult succes!
Iti multumim ca ne ai facut sa vibram din nou si ca am realizat cit de bogate si de fericite suntem Iti multumim ca existi si ca faci ca sufletul nostru sa se inalte .
Extraordinar motto-ul!!! Imi lipseste mult Octavian Paler!!!