„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Teama de singurătate

de

Probabil că cele mai multe dintre acţiunile noastre sunt condiţionate de teama de singurătate. Nu ştiu dacă are legătură cu faptul că petrecem nouă luni închişi în pântecul mamei, într-o solitudine absolută, dar ştiu sigur că, după aceea, nu mai vrem niciodată să fim singuri.

Am încercat să-mi înţeleg, de-a lungul anilor, propria mea teamă. Mi-a fost mereu frică să dorm singură în cameră – dar m-am gândit că asta se trage din faptul că nu am fost obişnuită de mică. Până la zece ani, am dormit cu părinţii şi cu bunicii şi cu o verişoară mai mică într-o casă care avea doar două camere şi un fel de vestibul în care puseserăm o canapea. Apoi… oricum, n-am mai fost niciodată singură, decât în sufletul meu.

Nu am avut niciodată curajul să merg singură la film, sau la teatru, sau la restaurant. Nu am îndrăznit să mă duc vreodată singură la o nuntă sau la o petrecere. Chiar dacă a fost nevoie să rog un amic oarecare să mă însoţească, am preferat să recurg la păcăleală decât să înfrunt dispreţul lumii. Fiindcă, da, am crezut mereu, absurd, că, dacă voi fi singură, voi fi dispreţuită.

Din teamă de singurătate am acceptat relaţii în care nu am crezut de la bun început, dar care mi s-au părut cu mult mai bine decât nimic. Apoi, când singurătatea în doi îmi intrase în oase şi-mi răvăşise sufletul, am ales să plec şi să înfrunt singurătatea dintâi, aceea onestă, în care dormi singur, dar ai în suflet o speranţă.

Nu m-am vindecat niciodată şi nu cred că mă voi vindeca înainte să pricep de unde mi se trage frica perpetuă de singurătate. Dar ştiu că, de fiecare dată când m-am îndrăgostit, bucuria iubirii mi-a adus în inimă şi nădejdea că, de acum înainte, singurătatea a luat sfârşit.

Dar de cele mai multe ori, după nădejde, a venit deznădejdea…

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Eu chiar nu mai inteleg ce le place barbatilor. Poti sa fii frumoasa, destetapta, bogata , ca nu e de ajuns. Nu sunt multumiti, se plictisesc , doresc altceva. Mai bine intr-o singuratate cinstita dar eu una nu o suport. Dupa moartea sotului , m-am imprietenit cu un barbat de teama singuratatii absolute. L-as parasi si mi-e teama de pustiu. eu nu am copii ca voi . Pe cine strang in brate cand mi-e frica ?

    Diana Mitran 10 mai 2016 4:08 PM Răspunde
    • Diana, daca o sa stai langa el, fara sa-l iubesti, omul care, poate, te-ar face fericita va trece pe langa tine – de ce s-ar opri vazandu-te in cuplu? Stii, eu cred ca macar la asta e buna singuratatea, ca ne da sansa aceea de a ne gasi ADEVARATA iubire, perechea pe care ne-o dorim, nu cea pe care o alegem din compromis. Dar, cat timp tinem locul ocupat, toate sansele vor trece pe langa noi.
      Iar de strans in brate… Pe tine insati, cu iubire autentica, spunandu-ti ca meriti tot ce e mai bun pe lume.

      Alice Năstase Buciuta 10 mai 2016 7:07 PM Răspunde
  • Incerc de vreo 15 minute sa-mi gasesc cuvintele. Sunt uimita de acest articol…Imi pare rau, dar sunt dezamagita. Sa-ti incalci principiile si sa accepti pe oricine langa tine? Cand tu poti fi in fiecare zi infloritoare, cand te poti descoperi si redescoperi. Sunt atat de multe lucruri, activitati pe care le poti face singura. Incearca macar o data si o sa simti bucuria de a fi acolo doar pentru tine, de a vedea piesa aceea doar pentru tine. Tu esti cel mai important lucru pentru tine, iar tu poti face multe.
    Nu cu dispret se uita ceilalti la tine ca esti singura ci cu invidie pentru libertatea pe care o ai.
    Daca cel pe care l-ai intalnit nu este cel cu care vrei si poti sa te bucuri de viata, atunci de ce sa iti pierzi timpul si asa prea scurt.
    Imi pare rau, dar nu inteleg… si am trait ani, multi ani singura, au fost foarte frumosi.

    Ioana 11 mai 2016 1:52 PM Răspunde
  • Singuratea nu este problema ci teama. Uneori singuratatea poate fi benefica; te poate ajuta sa te descoperi, sa te iubesti, sa te respecti, sa te bucuri de ceea ce-ti place fara a fi judecat, sa fii lipsit de anumite responsabilitati transformate in corvoade. Teama insa aduce singuratate, durere, boala, disperare. Daca reusim sa ne invingem frica (altfel spus sa gandim pozitiv 🙂 ), sa avem incredere in noi si sa ne pese mai putin de ceea ce cred cei din jur, atunci singuratatea dispare, apar oameni dragi, copii frumosi, gradini colorate si parfumate, catei neastamparati si pisici haioase, imbratisari de la oricine are nevoie.

    Daniela 12 mai 2016 2:58 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title