„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Rușinea de a fi jurnalist în România

de

Deși știu prea bine că postările care conțin critici au succes mult mai mare decât cele pline de laude, în ultima vreme am evitat sistematic să fac comentarii negative sau să corectez în văzul lumii pe cineva. Recunosc, m-am abținut cu greu, pentru că, în lumea virtuală, colcăie greșelile de exprimare sau gesturile demne de a fi ridiculizate. Totuși, dacă vreodată chiar mi s-a părut că un comentariu critic sau o corectură din partea mea ar fi de ajutor pentru un prieten sau un cunoscut, atunci i-am scris în particular, atrăgându-i atenția cu politețe că a făcut o greșeală (sau o sută) și că, ținând seama de observațiile mele, ar putea să schimbe ceva în bine pentru el și pentru audiența sa. Dar, de data asta, cu părere de rău, chiar mi s-a urcat sângele la cap citind un comentariu-eseu doldora de greșeli inadmisibile, semnat de celebrul și atât de bine cotatul jurnalist Eugen Istodor, profesor de limba română și nobil reprezentant al Fundației Culturale Calea Victoriei, un articol publicat cu mândrie de (se pare că fosta) cea mai mare agenție de știri din țara noastră, Mediafax: Cu mască, fără mască. #eroina Carla’s Dream, după marea „demascare”

Îl cunosc pe Eugen Istodor, și, dacă ne-am fi întâlnit, înainte ca eu să comit această postare, cu siguranță ne-am fi salutat cu amabilitate. Dar citindu-i articolul de pe Mediafax am simțit că trebuie să spun că, în țara noastră, prea mulți dintre împărații unor lumi de care depinde însăși viața noastră sunt goi, goi, goi pușcă – iar pușca-i ruginită. Pentru că celebrul ziarist a scris – și nu pe blogul lui personal, ci tocmai pe Mediafax! – un articol penibil, plin de greșeli de ortografie, de punctuație și de conținut- iar asta m-a făcut să-mi amintesc că așa scriu mai mult de jumătate dintre celebrii purtători de stindard ai jurnalismului din România. Că dacă i-aș așeza în bancă pe mulți dintre cei mai cunoscuți dintre ei și le-aș da o dictare de clasa a cincea, cu siguranță i-aș prinde cu ortografia-n sac și cu punctuația-n arătură, într-o vraiște care denotă și tupeu, și necunoaștere a regulilor de bază ale limbii române, și proastă, nedreaptă și coruptă rânduială a promovărilor în presa noastră și-n așa-zisele elite culturale.

Pasămite Eugen Istodor a fost spectator al unui concert Carla’s Dreams și a simțit nevoia să-și expună, într-un mod sofisticat, opiniile. Dar, în primul rând, în întreg articolul numele formației este scris greșit, pentru că artiștii moldoveni se numesc Carla’s Dreams și nu Carla’s Dream, cum scrie domnia sa, marele ziarist, pretutindeni, făcând și glumițe care denotă că în mod autentic nu le cunoaște numele, neputând fi vorba de vreo cinci greșeli identice de tastare – căci le traduce numele Visul Carlei, deși traducerea corectă – și atât de inutilă – ar fi Visurile Carlei, la plural…

Apoi, greșelile sunt aproape la fiecare rând, începând, desigur, din introducerea evidențiată, în care corect ar fi fost să fie scris „paparazzii (cu doi i!) Moscovei” și „Întrebare din toate vremurile” ( și nu „din toate vremurilor”).

„Glugă, ochelari, faţa-mască, titluri criptice, şoc gen „P.O.H.U.I.“. Piraţi muzicali, teamă de expunere, confort propriu, lupta cu sinele, paparazzi Moscovei, de fapt Carla’s Dream. Un succes de piaţă. Întrebare din toate vremurilor: identitatea. Şi replica muzicală a Facebookurilor de tot felul.”

Articolul continuă din platitudine în platitudine și din greșeală de exprimare în nouă greșeală, toate numai bune de sancționat într-un extemporal la limba și literatura română.

„Carla`s Dream spune că e un proiect şi nu vor să ştie de viitor” – nu se decide autorul dacă subiectul său, greșit denumit Carla’s Dream, cere numărul singular sau plural de la predicat.

Oscilația între singular și plural revine și în paragrafele următoare: „Carla`s Dream are aceleaşi problemă ca noi toţi. Se simt fragili, doar ştiu cum succesul le-a luat minţile atâtora” – și cred că nu are rost să mai atrag atenția asupra dezacordului „aceleași problemă„, pentru că ați priceput deja că articolul e scris la nivelul dezlânat al notei 4 la dictare…

Iar mai încolo, ah, nu lipsește rușinoasa, mizerabila eroare, inadmisibilă pentru un domn filolog, pentru un falnic jurnalist, în care verbul „a crea”, la indicativ, prezent, persoana a treia, singular – unde se scrie cu doi e, precum învățăm din clasa întâi a școlii primare – este scris incorect „crează” și, ca să nu poată exista scuza unei greșeli de dactilografie, porcăria se petrece de două ori în același articol:

„Carla`s Dream crează-performează mai bine cu mască, decât fără.”

„Carla`s Dream are, încă, maturitatea tuturor industriilor din jurul nostru: star system, PR, publicitate. Crează un Carla`s Dream în fiecare dintre noi.”

Eseul sclifosit al publicistului-comentator la Mediafax se încheie la fel de strâmb și eronat precum a început, schingiuind prin profundă neînțelegere o expresie a limbii române, „a te pupa cineva rece”, care înseamnă cu totul altceva decât crede dom’ jurnalist, guest-star la marea agenție a neamului.

„Carla`s Dream îi cel mai …. (şmecher) de la noi din cartier. Căci lumea noastră nu-i încă mai mult decât un cartier în care îi sfârtecăm pe ăi care au succes şi în care ei, cum ne văd, ne-ar pupa rece.” Adică… cu răceală? Sau doar, cum spuneam, cu necunoaștere a limbii în care trăim și din care, pare-se, pe nedrept ne nutrim și reputația, și conturile?

Aș fi încheiat spunând POHUI, sub ispita de a rămâne în atmosfera mocirloasă a descoperirilor mele datorate agenției Mediafax și perlelor culese din înțelepciunea jurnalistului-filolog Eugen Istodor, dar, întrucât am aflat că traducerea aproximativă a expresiei ar fi “I dont give a fuck”, renunț. I give a fuck sau chiar mai mult de atât, ca să spun – cu obidă, cu tristețe, cu lacrimi în ochi – că presa românească e bolnavă și să îi avertizez pe tinerii mei colegi, cu vorbele lui Dante: Lăsați orice speranță, voi, cei care intrați!…

P.S. „Comentariul” lui Eugen Istodor a fost publicat, în forma pe care o atestă screen-shot-urile inserate în textul de mai sus, vineri – 9 septembrie -, la ora 16.50. Până sâmbătă – 10 septembrie -, la ora 15, când am publicat această postare, nimeni nu efectuase asupra textului nicio corectură. Presupun (și sper) că, după apariția articolului meu, vor fi efectuate câteva update-uri ale postării de pe Mediafax. Sau poate că nu, căci am auzit adesea și de cazuri în care corectorilor li se face lehamite să tot refacă textele invitaților-vedetă…

 

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Draga doamna Alice,v-am admirat mult si am crezut in dumneavoastra.V-am considera un scriitor valoros, un om de opinie onest…dar m-a intrigat si m-a dezamagit profund prezenta dumneavoastra la lansarea cartii eu sunt femeie….nu-mi exprim parerea despre carte si autoare,dar am avut senzatia ca sunteti la fel ca multe valori din tara asta care se vand atat de ieftin pentru popularitate sau numai dvs stiti pentru ce,insa nu aveati ce cauta acolo.va doresc succes si sper sa ramaneti asa cum v-am cunoscut.

    mariana 24 septembrie 2016 1:32 Răspunde
    • Iertati-ma, dar chiar nu inteleg. De ce nu va exprimati parerea despre carte si despre autoare, daca sunteti atat de lamurita? Si de ce ati participat la lansare?

      Alice Năstase Buciuta 30 septembrie 2016 9:49 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title