Am scris ieri unul dintre textele mele pentru Tango- dar as minti daca as spune ca numai dintr-un reflex literar mi s-a reactivat in minte intrebarea: de unde vine dragostea? Ma intreb, in nestire, in aceasta bucata de viata pe care-o strabat, ce se intampla cu noi de ne-asezam, cu sau mai mult fara voie, sub semnul iubirii si, implicit al sfasierii, sub semnul cautarii, al amagirii, al dezamagirii. Sau, la o mie de ani o data, sub semnul miraculos al fericirii. Ce resorturi nebune exista in noi si ne alunga de langa blazare, de langa renuntare, ne scot din singuratate, ne tin treaza puterea de-a cauta, inca si inca o data, donquijotesc si splendid, mori de vant, pocaluri sfinte, mari iubiri pentru eternitate?…
In povestea mea din Tango se facea ca ma indragosteam de un barbat pe care nu l-am intalnit niciodata, dar care, printr-o intamplare, a ajuns sa-mi scrie, sa-mi vorbeasca, sa-mi puna intrebari, sa ma oblige sa caut raspunsuri.
„Nu stiam nimic despre el. Nu stiam daca e frumos sau urat, daca e tanar sau batran, daca e singur sau insurat. Dar tonul cuvintelor sale, constructia frazei, ritmul in care isi randuia argumentele, imi conturau portretul unui barbat perfect, dupa care incepusem sa tanjesc pana la durere.
Si m-am intrebat atunci, ce mecanism ciudat declansaza dragostea, daca te poti indragosti fara sa fi vazut vreodata un om, fara sa-i stii parfumul, fara sa ai habar ce contur lasa umbra lui pe pamant? Daca nu i-ai zarit niciodata mainile, insa te-ai lasa fericita ucisa de ele, dupa ce i le-ai saruta, cu evlavie? De unde izvoraste iubirea? De ce, de-atatea mii de ani, se spune ca femeile ravnesc frumusetea barbatilor, ca poftesc la banii lor, ca se-ndragostesc de reputatia celor langa care vor sa ramana, iar eu sunt gata sa imi amanetez viata si moartea intr-un schimb de cuvinte, daca omul cu care vorbesc stie sa-si pudreze vorbele cu praful de aur al sperantei ca vom fi fericiti, sa le aseze in pagina cumpatat si elegant, in asa fel, incat sa mi se arate o viata in care vom purta dialoguri serene?¦
Cat de mult am ajuns sa traiesc prin cuvinte, daca am putut sa ma indragostesc de un om intr-un schimb de e-mailuri si apoi, intr-o singura noapte, in prima noastra noapte de dragoste in care, fara sa ne atingem, ne-am inceput povestea scriindu-ne mesaje pe telefon?¦”
Ce frumos ,Alice! Asa e ,asa simt si eu…ca traiesc prin cuvinte,printre si pe langa ele.
De unde vine dragostea_ uite,recunosc,nu m-am intrebat niciodata ,de unde vine…Pragmatic si firesc e sa ne spunem ca poate veni din inima sau minte.Din suflet sau ratiune sau chiar din amandoua odata.Cred ca exista si un fel si altul de dragoste…cred ca exista de fapt multe felurite feluri! Iubiri nascute din clocot de simturi,iubiri nascute din dulci anestezii ale mintii,iubiri nascute din lungi si dureroase travalii sufletesti …iubiri.Unele poate vin din noi altele ne sunt doar musafiri grabiti…
Minunat, Alice! Eu cred ca ne venim pe Pamant „setate” sa iubim, dragostea exista in noi, ne intregeste, ne face sa devenim oameni…vine din suflete calde, iubim pt. a fi intregi, iubim pt. a iubi, iubim…
De cand virtualul a invadat vietile noaste, ne indragostim si pe messenger, pe e-mail, si asa cum spui si tu prima noapte de dragoste incepe scriindu-ne mesaje pe telefon… Eu m-am indragostit de cuvintele cuiva, apoi de vocea lui, de e-mailurile scrise de el si dupa multe luni ne-am si intalnit si m-am indragostit si mai tare. Si a fost cea mai frumoasa iubire a vietii mele!
Totusi cred ca dragostea e darul divin catre noi oamenii,copiii Cerului si a Pamantului.Cred ca dragostea e liantul,singurul si cel mai vrednic ,intre aceste doua Lumi.Pentru ca numai prin dragoste putem sa ne desavarsim sufletul.Doar dragostea ne face mai buni ,mai curati,mai adevarati.Doar dragostea ne transforma,ne metamorfozeaza dandu-ne aripi de fluturi si zbor celest!
Nu stiu de unde vine dragostea.. la fel cum nu stiu de unde vine Dumnezeu, soarele si culorile padurii, la fel cum nu stiu de ce marea si lacrimile sunt sarate. Cine a randuit toate e artist si ne-a lasat cuvintele sa-L criticam.
Ne indragostim prin cuvinte cu totii si suferim tot cu ele, ne urlam disperarea si fericirea, aruncam cu noroi si cu mangaieri. Tot cuvintele duc gandurile bune si pe cele rele. E un normal al omenirii si nu ma intreb de unde sau de ce. Si mai mult decat orice ne gasim in cuvinte speranta si visele.
Azi am inima grea, vrea sa ma doboare, ma uita, ma lasa fara vorba lui, fara zambetul lui.. Si cand mi se incetosau privirile si mi se innegreau ganduri i le-am citit pe ale lui, intr-un status:
Si ai venit dezamagire,
Si-a murit credinta noastra
Floare-albastra.. floare-albastra
Totusi e nedrept in lume.
Sunt doar cuvinte, neadresate mie, dar eu traiesc prin ele, imi regasesc credinta si linistea, ca si cum m-ar mangaia chiar el si sper..
Cat de jos am ajuns ca traiesc prin cuvinte?
daca nu ai ales inca poezia, mai am o propunere Eminescu : Stelele-n cer
Dragostea dintre un barbat si o femeie vine / se-nfiripa prin poarta ochilor si a inimii; cuvinele sunt partase la statornicia ei, sau o spulbera…
Alice, ai avut vreodata senzatia ca si lucrurile cele mi firesti care s-au intamplat, de fapt au fost in van ? ca nu este nici un sens in toate ? ca asta te poate ucide ? se zice ca nimic nu e intamplator, ca totul are o logica ascunsa….pe naiba ! la unii se intampla ca nimic nu are sens si poti innebuni…..
as vrea sa ne scrie barbatii care intra pe acest blog, ce calitati trebuie sa aiba o femeie pentru ca ei sa ramana linga ea ? ma intreb, femeile care au barbati alaturi, nu fac greseli ? sunt mai bune decat noi, cele care nu avem ?
si pana unde poate merge cu compromisul o femeie pentru a ramane langa un barbat ? am intalnit cazuri de cupluri in care ea facea absolut totul ca relatia sa fie armonioasa, sa nu-l supere cu nimic pe el, si totusi, el o lasa pentru alta….
„eu sunt gata sa imi amanetez viata si moartea intr-un schimb de CUVINTE, daca omul cu care vorbesc stie sa-si pudreze vorbele cu praful de aur al sperantei ca vom fi fericiti…”tonul CUVINTELOR sale, constructia frazei, ritmul in care isi randuia argumentele, imi conturau portretul unui barbat perfect…”
Era in 2004, ma intorceam de la birou, era foarte tarziu, mi-am parcat masina in fata blocului,ma indreptam catre scara si..de aici s-a rupt filmul.Am avut un accident. Sa ii spunem accident, desi, poate, incident e mai bine. M-am tarat singur la spital,mi-am condus singur masina 60 de km pana la spitalul unde voiam sa fiu internat,l-am implorat pe Dzeu, pe drum, sa nu fie grav, iar frica aia (atunci am invatat ce inseamna cu adevarat frica, nu temere) nu o voi uita niciodata.
Am fost operat cateva zile mai tarziu, zile pe care le-am petrecut intre indoieli ca nimic nu va mai fi ca inainte, deznadejde la limita si urlet interior. Anestezia generala am simtit-o ca pe o perdea mare de matase neagra, prin care imploram asistenta sa nu inceapa operatia pana nu adorm de tot…
Totul a decurs bine. Efectele incidentului fusesera indepartate, mi-am revenit rapid, totul redevenise normal.
Ceea ce a durut, insa, mai rau decat incidentul in sine, decat operatia, sau decat frica de infirmitate (nejustificata, constat post-factum), a fost absenta femeii care atunci imi era alaturi. Totul facusem singur, de la decizia de a pleca, in creierii noptii,plin de sange,intr-un alt oras,unde simteam ca voi gasi medici buni,pana la ultima semnatura de pe fisa de externare.
Cuvintele care ma facusera sa o aleg langa mine, sperantele pe care le aveam prin ea, se dovedisera, la ceas de imensa cumpana, iluzii. Urgente chestiuni de afaceri au facut sa mor si sa ma trezesc singur, fara ea, in tot. Am platit medicii singur, am indurat singur iritarea asistentelor cand abia ma puteam misca prin salon,si mi-am reprimat singur groaza din acele zile,indoiala ca nu voi mai putea fi Eu. „Pana moartea ne va desparti”, „la bine si la rau”,”de-a pururi impreuna”,”nu te voi lasa niciodata”, toate CUVINTELE pieisera,fusesera sterse, totul albise,niciodata spus…
In secundele alea, mi-am jurat ca niciodata nu voi mai crede in CUVINTE,oricat vor fi ele de alese.
M-am ridicat singur. Am luptat singur. M-am educat sa imi inving singur frica. Am iesit din spital si i-am zambit acasa. O vreme am continuat.Apoi, nici CUVINTELE nu au mai fost de ajuns. Si nici acum nu sunt. Si nici nu vor fi. Si,din nou, ii multumesc Lui pentru lectia asta…
Cat te inteleg, muritor ! E randul meu sa ma inclin durerii tale de atunci, care evident, te-a marcat esential. Si eu am simtit dupa un traumatism fizic – accident vascular cerebral – ce inseamna sa fii parasit in acele conditii, de suferinta. Si eu am un teanc de cuvinte acasa, care-mi sunt dragi, pe care nu ma indur sa le pierd in timp, desi nu mai inseamna decat trecut, care acum suna fals, atat de fals !
Castigul tau este ca iti poti invinge singur frica. Eu, nu !
Nu gasesc cuvinte potrivite pt. a spune ceva, orice, legat de povestea de mai sus. Orice as spune ar fi nepotrivit… insa, cu siguranta, multi avem de invatat din povestea aceasta.
Nu mi-am pus niciodata intrebarea pe care Alice si-a pus-o.M-am lasat invaluita de spectul ei in adolescenta, tinerete si acum in tineratea matura..
M-a invaluit si m-a facut mai buna, mai concesiva, mai puternica, mai visatoare.
Nu stiu de unde vine poate ca niste corzi nevazute ale sufletului vibreaza si te umplu de muzica, de poezie , de caldura , de bunatate…
Poate ca avem acolo in suflet(care oare unde salasluieste in noi cu adevarat?) niste molecule care stau cuminti cantonate in niste „mingiute” ce se lovesc atunci cand simt dincolo de cuvinte ” un ceva „si eliberand in imensiatea sa sentimentul …
Nu stiu de unde vine si apoi unde se duce atunci cand pleaca lasindu-ne uscati ca un arbore fara apa.
Poate ca am vrut mai mult s-o traiescsi s-o daruiesc in felul meu
si ce bine cand cineva si-a pus o asemenea intrebare
Am citit,Alice,si-am plans…
Alice tu esti nascuta sa respiri prin cuvinte, e atat de firesc sa si iubesti asa… si daca ar fi sa te nasti din nou, m-as face eu ursitoare, si aceleasi lucruri le-as sorti, sa scrii, sa scrii, mai intai suferind, apoi fiind fericita – pt ca nu ma vei convinge niciodata ca in clipa fericirii totale, lacrima ti s-ar usca si cuvintele s-ar topi in starea ta de bine. asa esti tu! esti cel mai mare si mai complex cuvant din lume, care naste tot timpul cuvinte, si le trimite in lume cu emotie, ca sa putem si noi gasi sensuri si sa simtim si noi atingerea lui Dumnezeu.
Cuvintele frumoase sunt ca un spectacol extraordinar care trebuie apreciat, savurat si niciodata uitat. Dar cortina cade la sfarsit – trebuie sa tinem minte asta! Un spectacol de neuitat este produsul muncii exacte, disciplinata, enorma. La fel si cuvintele extraodinare, cele care nu tradeaza, rezulta rezulta din experiente crunte si promit un singur lucru: „voi fi acolo!” – sunt cuvintele cele mai rare din lume.
Exista in tot ceea ce e frumos o durere tacita si resemnata!
Dragii mei,bine v-am gasit pe toti .Muritor,acum,abia acum inteleg de unde vine sensibilitatea ta nemarginita si bunatatea ta.Esti unul dintre Alesi sunt sigura.Si tu Camelia draga mea!Cuvintele fara fapte pe masura lor nu inseamna nimic,dar cred ca ne place vraja lor si mirajul pe care il creaza.
Cora, Camelia, Cristina, eu am scris doar o secventa reala de viata. Este si vina mea ca ea s-a derulat astfel, desigur. Nu voi sustine altfel, nu sunt ipocrit. Si va rog sa nu o priviti ca o secventa trista; lucrurile au trecut, acum sunt detasat.
Citeam in ultimul numar din Tango (stiti, revista „fetitei cu inima”, pe care toti o iubim) interviul lui Sergiu Nicolaescu si m-a cutremurat detasarea matura cu care a spus, acum, dupa ani : „de trei ori am dus revolverul la tampla si am apasat pe tragaci.Atatea parale dadeam pe viata mea.Va suna cunoscuta tema din Supravietuitorul?Teoretic, nu aveam niciun motiv sa o fac, dar aveam o lehamite fata de tot.”
Iar la intrebarea exceptionala a Roxanei Iliescu „si de ce nu ati mers pana la capat?”(exceptional interviul, absolut!!!), raspunsul a fost, acum, la fel de matur si detasat „am considerat ca asa mi-a fost destinul.Ca, poate, am un scop de atins in viata. Si mi-am propus teluri pe care le-am atins intotdeauna”…
Nu credem cuvinte,ci vraja felului in care ne sunt spuse,iar atunci cand o facem ,se intampla sa fim fermecati de ceea ce am vrea noi sa auzim.Cand iubita noastra nu ne e in preajma in momente de panica,sau frica,taxam ciuntind . Sa nu uitam ca noi i-am dat puteri depline asupra noastra,puteri despotice, pe care le-am lipsit de libertati,si anume libertatea de a ne dezamagi.I-am dat si puterea de a ne inrobi cu gratia si cu maiestuosul lor,si puterea de a ne zdrobi nevisand la fel ca noi…(nu cred in maretia lui Don Quijote,ci in splendoarea lui Sancho Panza ,care credea in visul lui ,si fara de care acesta nu ar fi existat).Ne intrebam de unde vine iubirea, si ne raspundem simplu;de la Dumnezeu.Scria Cora mai sus ca suntem setati sa iubim,asa este ,la Geneza citim ca Dumnezeu l-a facut pe Adam din tarana si apoi i-a suflat suflu de viata,atunci am fost programati genetic sa iubim.
imi cer scuze,era vorba de Cristina Socaciu la faza cu setarea. As vrea sa mai adaug faptul ca pe foaia de deces a marilor iubiri e scris adesea „orgoliu de rahat”
Sunteti niste mareti,niste frumosi,m-ati flatat primindu-ma-ntre voi.E prea mult pt mine,ma voi multumi sa intru s-o citesc pe ALICE,si pe voi,si sa mai las cate un comment.A minunii ca sunteti.a intamplarii ca sunt…
Cristi, am zambit (trist, dar am zambit) cand am citit „ca pe foaia de deces a marilor iubiri e scris adesea “orgoliu de rahat—! Si crede-ma ca au trecut multe zile de cand nu am zambit.
Atunci cand iubesc, dar mai ales cand raman sa iubesc doar eu si el pleaca, ma gandesc la orgoliul meu si prefer iubirea orgoliului… si nu stiu daca gresesc, dar asa simt…sa iubesc!
As vrea sa spun…dar n-am cuvinte…
De fapt,de cate ori n-ati constatat ca,in ciuda aparentelor,suntem SINGURI?!
Dragostea vine din nevoia noastra de poveste. La ceas de taina, in iatacuri zabrelite, la lumina difuza a lunii , avand drept reper carul mare, se tes povesti. Ne tesem pe noi fie din nimic, fie din real. Noi tesem plasa groasa si ei (barbatii) ne despletesc usor rostind cuvintele magice pe care le-am cerut seara de seara in ruga noastra. Apoi, rostuim gospodareste dialogul viitoarei noastre drame ce va incepe cu „eu credeam….asteptam….speram..” si se va incheia cu „nu a fost……fara rost……am sperat…..ce pacat”.
De unde vine?…din neputinta, din singuratate, din certitudinea ca trebuie sa ne impartim viata cel plasmuit dupa chipul si asemanarea noastra….din lasitate…din neintregire….din durere….din absurd….din culisele scenei pe care ne jucam zilnic tragi – comedia, emitand pretentii de zei neintelesi…
Daca intr-adevar suntem „setate” sa iubim, as umbla bucuroasa la „settings” si as debifa „necessity to love”. De fapt, noi nu iubim decat proiectia noastra in celalalt semnificativ…il iubim pentru ca ne confirma unicitatea, splendoarea, maretia….nimicnicia….
Nici macar eu nu cred ce spun… doar pentru ca cel pe care il iubesc a decis asa, ca din senin, sa mai faca un copil…care nu va fi al meu…
Te imbratisez, Alice
p.s. din momentul in care iubitul tau va cobori din imaginar, devenind real, lumesc, din acel moment iubirea va fi sortita esecului…
Ceas de seara…ceas de intrebare si raspuns !Bine v-am gasit,pe toti!
scuze….” cu cel plasmuit”…
imi pare rau ca nu sunt in acelasi ton cu voi, cu Alice… in seara asta e mult prea dureros…. poate maine…
Esti cu noi Iulia…si noi suntem cu tine. Eu te tin de mana strans ca sa nu te simti chiar atat de singura… Ma doare si pe mine, ma doare de saptamani si doare tare si in fiecare seara ma rog ca a doua zi sa nu mai doara chiar atat de tare…
Draga mea Cristina,
E prima data cand recunosc ca doare… Eu sunt aici de mult timp, de cand Alice ne-a invitat in casa si in sufletul ei…dar e prima data cand spun…scriu…recunosc ca doare…
De fapt, nici n-am vrut sa admit pana acum ca, de fapt…sunt „the other woman”
Si, cu riscul ca unii sa arunce cu pietre, am venit aici si m-am privit drept in ochi, spunand ceea ce evit de un an de zile…
Si culmea e ca…exista reciprocitate. Sau…doar cred eu ca exista?…
Iti multumesc cu sufletul inlacrimat, Cristina, mi-e mai bine stiind ca nu dai verdicte…..ci doar ma tii de mana…te imbratisez…
Draga Iulia,
Desi sunt doar de cateva zile aici va simt aproape…eu v-am gasit pe voi cand deja ma durea … Nu dau verdicte, nu judec pe nimeni, am iubit si iubesc si eu barbatul altei femei, il iubesc cum nu stiam ca sunt in stare sa iubesc…E greu sa recunosc asta, prietenii mei nu stiu nimic despre aceasta parte a vietii mele, cand m-au vazut trista si mi-au simtit durerea i-am rugat doar sa-mi ramana aproape fara sa intrebe nimic… I-am rugat sa ma tina de mana, iar ei m-au ascultat…si eu la randul meu te tin pe tine de mana…pentru ca sfaturi nu ma simt in stare sa dau…
Nu stiu de unde vine iubirea. Stiu doar ca nu pot trai fara ea, ca imi simt sufletul pustiit atunci cand nu ma copleseste sentimentul asta. Si imi doresc sa ma ravaseasca si sa ma lase sa visez, sa imi inchipui , sa sper, sa-mi tremure mainile cand il vad pe el,sa ma incalzeasca fiecare privire a lui. Si imi mai doresc cu disperare sa nu cumva sa se termine urat sau brusc sau fara nici un inteles…
Curat-ghinion,Cristina,sa fie al altei femei!Nu ar fi fost cu mult mai bine sa fie al tau,doar al tau?!Sunteti deja cam aglomerati in relatie!
Draga Cristina,
Ma bucur ca esti…
Cu siguranta nu e intamplator ca ne-am gasit…aici … dintre toate locurile din lume, tocmai aici. Simt ca am putea povesti vreme de doua secole…si eu te simt foarte aproape…si vreau sa-ti spun ca voi adormi mai usor in noaptea asta…datorita tie…
Intotdeauna mi-a fost teama ca marturisirile mele sa nu esueze in patetic. Dar chiar daca va fi asa, mi-l asum pana la capat. Te imbratisez cu toata fiinta mea…
Cristina, el stie?…
Simona, iti apreciez ironia „fina” si alt comentariu nu voi face.
Iulia, au inceput sa arunce cu pietre, nu-i nimic…eu stiu ca am gresit si ca gresesc si intr-o zi voi plati aceste greseli, de fapt am inceput sa le platesc…
Da, Iulia, stie… si atat cat a fost a fost minunat si nu voi regreta niciodata nimic !
Iulia si Cristina voi iubiti si asta e inaltator…asta ar trebui sa va dea putere. Uite de ce sentimente sinteti voi in stare. De ce sa le impartasiti unor egoisti? E inima lor mai mare ca a voastra, asa incit sa incapeti si voi si celelalte doua femei??? Doar intreb…
Cu ce sint ei mai buni decit voi asa incit voi sa va petreceti anii cei mai frumosi in rol de „the other woman”? Fetelor, faceti un calcul cite week-enduri si cite sarbatori si cite zile de vacanta va sint dedicate voua si cite familiei sau cuplului oficial??? Aproape imi vine sa pariez ca nu iese 50/50 socoteala asta.
Nu va judec dar ma apuca nervii cind aud asa ceva… ma apuca ciuda ca altii pot sa fie egoisti si pot sa minta 2-3 femei, si pot sa le tina vietile in sah doar fiindca sint ei marinimosi si, asa cum spunea un exemplar: „vreau sa dau sansa cit mai multor femei sa ma cunoasca..”
repet, nu judec pe nimeni, nu dau cu pietre.
Cristina, draga mea nu arunca nimeni cu pietre. Numai ca suntem aici suflete impietrite care ne intreba, fara sa judecam, la „al meu” vine la tine atunci cand ma minte? Daca TU esti cealalta femeie? Nu te putem uri, nici pe tine si nici pe Cealalta, numai ca suferim ca si tine din pricina lui care nu face alegerea aia odata si ne tine pe amandoua incurcate. Cred ca asta a vrut sa spuna Simona
am vrut sa scriu, evident, „suntem aici suflete impietrite care se intreaba” si ” oare al meu vine la tine atunci cand ma minte? „
Pentru barbati (si nu numai)
atunci cind minti, si inseli si ajungi sa te incurci in minciuni, sa confunzi zilele de nastere si sa strigi in somn alt nume decit cel al celei linga care dormi in noaptea respectiva, cum se simte asta? cum pot sa intru in casa nevestei si sa-i strig „te iubesc” cind eu ma intorc de la o alta femeie de care m-am despartit tot cu „te iubesc”… cum se uita oamenii astia in oglinda?
Iana, as avea o mie de raspunsuri la intrebarile tale. Probabil, la un alt comentariu al lui Alice pe tema asta, vom vorbi enorm. Insa, crede-ma, lucrurile nu sunt atat de simple, A+B nu intotdeauna fac C (intelegi ce vreau sa spun).
Cristina, Nu gresesti, crede-ma. Crede-ma.
Iulia, dar daca nu esti „the other woman”, ci „the woman”?
Muritor, inteleg eu bine: el face copil cu o alta femei dar Iulia ramane „the woman”? Asta e logica de barbat si ma depaseste. Deci, din iubire pentru Iulia el ii face alteia copil?
Da muritor.. daca Eliade avea dreptate in Noaptea de Sinziene??? daca poti sa iubesti deopotriva doua femei? dar cit de dese sa fie astfel de cazuri?
Iulia, daca esti „the woman” cum se simte sa stii ca exista si „the other woman”? 🙂 muritor vezi ca prea merge. cind devii „the one” o sa te pindeasca gindul ca exista „the other one” toata viata.
Voi acum o sa ziceti voi astea maritate habar nu aveti si o sa ne clasificati ca tabara adversa. 🙂
Dragutelor dar poate ca stim cum e. si poate ca tocmai de asta avem intrebari de-abia acum dupa ce ne-am descilcit mintile si sufletele.
Da, da, nu mai pot sa ma abtin nici eu! Imi ard mainile sa intervin- dar mi-e frica de Ionut, care asteapta textele mele si mi-e ca-mi arde el una peste ceafa daca ma prinde cu voi la taclale. Dar voiam sa spun si eu ca asta e logica pura de barbat, care vrajeste mai multe femei deodata si face copii cu mai multe deodata si le spune fiecareia ca ea e „the woman” si cealalta „the other”. Muritor intelept, nu e genul tau de rationament, revino la intelepciune si recunoaste ca unde sunt doua femei nu exista ierarhie, doar pacaleala! Si nu exista demnitate in a fi „the woman” sau „the other one”, nu exista demnitate acolo unde sunt prea multi intr-o poveste facuta pentru doi. Si mai voiam sa-ti spun ca nu ai dreptul sa te dezici de cuvant, ca e ceva sacru, ca e tot ce avem mai de pret. De-aceea exista oameni de onoare si de cuvant- sunt putinii, alesii, care cred si respecta ceea ce spun si asculta. Sunt cei nobili si cei demni de iubire. Te rog sa te mai gandesti.
Am atatea sa va spun! Scriu repede niste articole si revin- am multe de spus si in ceea ce priveste iubirile astea chinuite cu barbatul alteia- pot sa va povestesc, pot sa plang cu voi, pot sa va tin de mana si, mai ales, pot sa va spun ca nu asta e calea, credeti-ma, am incercat. Revin, promit… Il aud pe Ionut si ma scutur de groaza, brrr, ma intorc la munca!
Leda, iti recomand un film, caz real, bazat pe romanul scris de Margaret Mazzantini apoi promit sa mai vorbim: „Non ti muovere” („Nu te misca”). Si, precizez, nu e polemica, e dorinta mea de a-ti afla parerea. Uite, trailer-ul…
http://www.youtube.com/watch?v=6sSyxF_GUQc
Iana, viata nu tine seama de reguli.
Ah, de asta imi era „teama”, sa vedeti cand revine Alice !!! 🙂
Ador sa fiu iubita si temuta!!!:)
Dragii mei,
Stiu ca am gresit, nu ma laud cu faptele mele doar mi le asum…dar am gresit amandoi, eu am gresit pt. ca am crezut tot ce mi-a spus el, am gresit cand dupa luni de zile in care ne-am scris e-mailuri am acceptat sa-l vad, el a gresit jucandu-se cu mine, cu ea, cu vietile noastre… Eu l-am iubit frumos, l-am iubind fara moneda de schimb, l-am iubit pt ca m-am indragostit nebuneste de el… si il iubesc pt. ca mi s-a lipit de suflet, doar ca acum il iubesc in absenta…
Nu Leda, el face un copil cu alta femeie fiindca „nu stie cum s-a intimplat” chiar acum cind avea sa o anunte despre despartire (divort). Si in situatia asta, cum cealalta tine cu dintii sa pastreze copilul, el nu poate sa lase un copil sau doi fara tata. Caci si el, la rindul lui, a avut parintii divortati si a suferit din cauza asta. Repet, el o iubeste enorm pe „the other woman” si viata fara ea ar fi de neindurat. Si el se mira cum, acum in ceas de grea cumpana pentru el, ea nu-l intelege si nu ii ofera sprijinul ei neconditionat. Deci ea nu-l iubeste asa de tare daca il lasa neconsolat. Si uite asa ajungi sa fii vinovata ca omul face un copil cu nevasta-sa.
Continuarea?
Sotia afla de legatura sotului si, ca o adevarata doamna ce este, ii da celeilalte un telefon si o roaga sa se intilneasca. Intr-un restaurant cochet ele doua, aranjate si puse la punct si proaspete ca doua flori de primavara se uita una la alta si nu le vine sa creada… se asteptau ca cealalta sa fie .. diferita… pe modelul omul a cautat ce nu are acasa. Cine renunta?
ar fi meritat sa renunte amindoua… renunta „the other woman” cind vede ca tot ce povestise el despre „catastrofa” de casnicie pe care o are sint minciuni!!! vorbe goale!!!
Alice esti super… asta e regula (da, muritor, regula de aur):”nu exista demnitate acolo unde sunt prea multi intr-o poveste facuta pentru doi. „
Eu de ani buni nu ma mai mir, nu ma revolt, nu strig, doar ma intreb. Deci, Muritorule intelept eu nu polemizez, doar intreb cu umilinta amara: cum e posibil sa o iubesti pe „the one, the only one” dar sa faci un copil cu alta? Cum iese formula asta in aritmetica unui barbat?
Cristina si Iulia, asa cum a zis si Alice: nu asta este calea… plingeti o luna, plingeti doua… a treia duceti-va la cosmetica si pregatiti-va pentru viata care incepe dupa ce parasiti salonul de frumusete, OK?
Eu nu cert pe nimeni, stiu prea bine cum se poate intampla sa te indragostesti nebuneste in cele mai ciudate conjuncturi… Dar nu stiu cum isi iau barbatii la revedere de la celelalte, cele neinsemnate, pe care nu le mai iubesc, stau cu ele din obligatie, in asa fel incat respectivele raman gravide si nasc pui vii pe care-i hranesc cu lapte. Asta e ceva ce eu nu inteleg, nici in ruptul inimii, nici in ruptul certificatului de casatorie. Nici in ruptul prezervativului… Nu inteleg! Eu asta nu pricep, cum pot sa traiasca cu doua femei, sa se culce cu doua femei si, mai ales, sa faca promisiuni la doua femei in acelasi timp. OK, una a ramas in casa, e nevasta din „Non ti muovere”, o tii acolo, nu-ti vine asa usor s-o alungi, poate ai copii, ai iubit-o, poate ai amintiri. Dar te mai si culci cu ea, ii mai faci si cate-un copil? Asta e prea de tot. Prea de tot. Protestez. Gata, plec, ca mi-e frica de Ionut.
Ati vazut? V-am spus eu ca atunci cand revine Alice, gata, totul se randuieste? 🙂
Redevenind serios, va rog, ganditi-va ca lucrurile nu sunt simple tot timpul. Da, Iana si Alice, daca exista o „poveste facuta pentru doi”, daca ea exista cu adevarat, aveti dreptate, insa daca povestea aia, pe care doar un act o mai continua, nu exista,s-a terminat? Iubirea nu tine seama nici de certificate, nici de stari civile, nici de reguli.
Zau, Iana, unde exista dragoste,DRAGOSTE, nu poate fi lipsa de demnitate.
Vreau sa precizez un lucru: discutam despre situatiile normale, nu despre cazuri de aventurieri si aventuri, ok?
PS plinsul poate fi in cantitati nelimitate si sintem gata sa il auzim … inghetata si ciocolata, care par sa fie buni prieteni in situatii de-astea limitatile, OK? Inghetata se maninca din pahar sau castronel, nu din direct din cutie. ciocolata se face bucatile si maninca la o cafea. 🙂 asta ca sa mai si ridem putin.
Pai Cristina si Iulia sunt cazuri reale, eu asa inteleg. Si totusi el a plecat, s-a intors la nevasta si la pruncul nenascut. „The one” sufera si traieste in trecut, nevasta sufera si traieste in prezent. Ce e de facut?
Muritor mie imi place sa cred ca nu dicutam despre situatii normale… eu am povesttit despre situatii reale. Cind iubesc imi strig dragostea, bine?
Ma duc acasa si ii spun omului din casa mea: m-am indragostit!!! plutesc!!! imi vine sa le smulg ipod-ul din urechi celor care circula cu trenul cu mine ca sa ma auda cind le spun : M-am indragostit… 🙂
Hotarat lucru, noroc ca sunt sefa aici, ca ma dadeau afara! Nu pot sa ma abtin! Iana, ai dreptate, cand iubesti, iubesti. Strigi: M-am indragostiiiit! Si zambesti ca proasta, intruna, iti zambesc ochii, nu poti sa ascunzi! Aia e dragostea! Iar tu, barbate, Muritor, raspunde-mi la intrebare: dragostea nu tine cont de starea civila, Ok, ai nevasta, vezi tu ce faci cu ea, dar spune onest, te culci cu doua femei in acelasi timp, e posibil?!!!
mama care m-ai facut…n-as vrea sa fiu barbat in clipele astea :))
Leda, iata, exact ce spuneam, pornim de la premisa unul EL care, dupa ce calca cinic sufletele a doua femei (the one si nevasta), pleaca, se intoarce, etc. De la premisa unui El care, asa cum spui tu, fie face pe cineva sa „sufere si sa traiasca in trecut”, fie pe altcineva sa „sufere si sa traiasca in prezent”. Simplu, El e actorul, cinicul, rapitorul si distrugatorul de suflete?
El este, vorba lui Alice, cel care poate „sa traiasca cu doua femei, sa se culce cu doua femei si, mai ales, sa faca promisiuni la doua femei in acelasi timp”…
Pentru ca asa vrem sa il vedem. Pentru ca imaginatia noastra il zugraveste pe el astfel. Pentru ca intotdeauna, VREM sa il vedem pe el astfel, in ruptul prezervativului…
Si daca Iulia are dreptate spunand, tot intr-un comentariu „Si culmea e ca…exista reciprocitate”? Si cum ramane cu sentimentul unic descris de Cristina in comentariul ei „il iubesc cum nu stiam ca sunt in stare sa iubesc” (asa ca in „Podurile din Madison County”?)
Si daca, El e mai profund decat atat? Daca aruncam cu pietre nu in voi, ci in el, la urma urmei, degeaba?
Alice, spune-mi, e posibil ca SI o femeie sa faca acelasi lucru? Iarta-ma pentru lipsa de politete de a raspunde unei intrebari cu o intrebare.
Ana, stiu ca poti avea o opinie.
Ana, n-ai vrea sa fii pielea duplicitarului…
fiindca ar fi nedrept sa zicem ca doar barbatii pot umbla cu chestii de-astea… sint si femei in aceasta situatie. E adevarat ca numarul lor este semnificativ mai mic decit al barbatilor dar ele exista.
Cristina si Iulia ati tacut din cauza ca nu asta voiati sa auziti?
imi pare sincer rau daca m-am infierbintat si daca ceva din ce am povestit eu v-a jignit.
Dar asa se intimpla cind coboara racii in adincul trecutului. De asta ziceam ieri ca mai bine nu umblu la locul unde mi-am pus trecutul ca uite ce se intimpla…
Da, e posibil ca si o femeie sa faca acelasi lucru, dar mi-ar fi mila de ea cum imi e si de barbatii care traiesc astfel. Dragostea e sfanta, iar trupul e templul lui Dumnezeu, nu-l poti pangari asa, oricum, si-n iubiri si-n neiubiri. Eu cred in onoarea iubirii, cred ca poti sa inseli un act, o hartie, o conventie, dar nu dragostea ta. Eu nu mi-am tradat niciodata iubirea, nu mi-am inselat barbatul iubit, niciodata.
Sunt aici si citesc tot ce scrieti… Dar eu l-am iubit si-l iubesc si-l voi iubi mereu…
E un citat din Ileana Vulpescu – Candidati la fericire – Scrisoare catre un cunocut:
„Dar toate cele la care nu ÅŸtim să renunţăm la timp se răzbună cu vârf ÅŸi-ndesat. Am ispăşit toată dragostea ÅŸi toate iluziile pe care mi le-am făcut despre tine ÅŸi despre dragostea noastră.E vina mea că mi-am închipuit că ceva ce nu se petrece la lumina zilei te poate face fericit.ÃŽmi spui că m-am schimbat. Nu m-am schimbat, am vrut ÅŸi-am luptat să mă schimb. N-am plecat de lângă tine; m-am rupt, m-am smuls, când te iubeam mai mult, când mi-era cel mai greu. Era un efort de demnitate omenească, nu feminină. „
da, muritor, dincolo de gluma, parerea mea este ca sunt foarte putini aceia care nu au parte de povesti complicate, fie ca sunt femei fie ca sunt barbati. eu am glumit cu ce am zis, va simt tensionati si de aceea, iarta-ma… dar adevarul este ca e ciudat sa crezi ca poti aseza iubirea in STAS-uri clare si bine conturate de legi, fie ele si morale, dar e usor sa faci asta cand este vorba de altcineva. cred ca toti stim cum este sa luptam cu (cel putin) o ispita despre care stim bine ca ne va aduce suferinta si dezaprobare. aventurile, ca sunt in cuvinte, in pat sau doar in gand… le traim sau le-am trait cu totii. stim cum este sa ne fie frica de oprobiul public, nemilos, crud, atatea iubiri s-au ascuns in munti, in adancul marilor, in moarte din cauza palavragelilor lumii. magia povestilor interzise, si-o stie fiecare. si putem invata, cred eu si din ele, cate ceva despre noi insine. poate ca o alegere buna…este aceea pe care o faci dupa ce ai trait alternativele….cine stie? sufletul omului este cel mai complicat lucru, nu ajung blogurile lumii sa epuizam acest subiect. de aceea eu l-am tratat mai cu umor, sa ma iertati va rog, nu am vrut sa va supar…. va sarut cu drag, noapte buna dragii mei!
Ana interventia ta a fost chiar foarte buna… ce tot spui tu de deranj?
Noapte buna si tie Ana!
Doamne ,oameni buni,am pierdut ceva!? Tocmai am iesit dintr-o pana de curent care mi-aamintit asa un pic de vremea comunista…Da,stiu ca dezbateti,fratii mei…!
Ana, nu ai deranjat pe nimeni, deloc, si nici nu te pot contrazice, asa e, ne-au fost date tuturor situatii complicate- dar marile iubiri se asaza, cred eu, dincolo de infidelitate. Inselam sotii pe care nu-i mai iubim, iubitii de care ne-am plictisit, barbatii care ne-au inselat si ei, ca sa ne razbunam, asa e. Si viceversa, suntem inselate cand nu mai suntem iubite cu patima, cu nebunie, cu foc. Dar cand sufletul ne e plin de iubire, cand mergem pe strada strigand „azi sunt indragostit, e-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu”, atunci nu mai e loc de infidelitate. Cu ce suflet sa mergi catre altul, cu ce trup sa te iubesti cu altcineva cand tu esti toata, toata a celui pe care il iubesti?!!! Din pacate prea rar, nedrept de rar iubim clar si intreg si total. In cea mai mare parte a vietii ne multumim cu jumatati de masura.
Cred ,sincer ca e cumplit sa treci prin asa ceva,fie ca esti una din ele ,fie ca esti chiar el.Si e cumplit fiindca suferinta nu se imparte la trei,ba dimpotriva.Cred si eu ca Alice din tot sufletul meu in onoarea iubirii,si in codul sacru al unei relatii…Dar nu pot si nu vreau sa judec pe nimeni.Ce drept am eu,cine suntem noi sa judecam…
BIne,dar ne putem spune totusi…parerea!
Cand iubesti total,cum spui tu Alice,nici nu poti cu gandul sa gandesti…la altcineva.Si de aici pana la a face un copil…mai e ceva drum.
Cora si mai avem ceva: ne dam cu parerea cind e vorba de altii… „eu daca eram in locul lui”, „daca pateam ca ea”… si pusi in aceeasi situatie eheeeiii facem exact ce cei carora le impartasim parerile noastre. 🙂 dar macar noi sintem bine intentionati si ne si iarta sper „iesirile la rampa” in postura de veterane.
Ana, nu, nu sunt(em) tensionati. Ba chiar am si zambit, si eu, si ceilalti, si Alice (dovada e mai sus, pe comentariile noastre).. Chiar voiam sa remarc asta si sa spun ca, iata, se poate discuta si asa, zambind, fara incrancenare si ranchiuna. Si interventia ta m-a facut sa zambesc, cu adevarat, stiind ca la randul tau vei raspunde zambind.
Si, da, voi extrage o fraza a ta,ca pledoarie in favoarea opiniilor mele:”sufletul omului este cel mai complicat lucru, nu ajung blogurile lumii sa epuizam acest subiect”…
Eu chiar nu judec pe nimeni. Eu am fost, pe rand, fiecare dintre femei, si am fost si in rolul ingrat al celui care alege. Am gresit nebuneste si m-am pocait pana la sange abia cand am intalnit iubirea adevarata, iubirea profunda, iubirea in care nu mai e loc de niciun suspin dinafara. Si doresc tuturor sa nu aiba parte decat de acea iubire simpla, in care si daca ai vrea sa complici lucrurile, sa privesti in afara, sa inseli, ti-ar fi imposibil. Pur si simplu nu ai cum sa cazi dintr-o mare iubire. Marile iubiri sunt cele mai simple. Si cele mai rare. Se intampla o data la 1000 de ani… „Dat sa-ti fie-n dar norocul ca sa-ti nimeresti sorocul, din meleaguri de tarie, dragostea atunci sa-ti vie”.
Muritor,cam in minoritate asta seara?
Cora, doar onorat ca ma primiti langa voi. 🙂
Vedeti de ce va iubesc eu pe voi,pe toti…fiindca aici in Tara Minunilor nu exista guverne si guvernanti…aici toti suntem regi,mai putin eu care sunt bufonul.
Am vrut sa aduc zambete in casuta,poate sa schimb subiectul…recunosc!
E trist pentru Cristina si pentru Iulia ca trec prin asa ceva…si faptul ca au venit aici cu inima deschisa spune mult…Au nevoie de noi,de o vorba buna si calda ,nu cred ca au putut alege ele…s-a intamplat si gata
Le-am cam alungat pe fete…Eu vreau sa le tin de mana si nu uitati ca ele iubesc,iubesc
Alice, blogul nu si-a schimbat ora?
n-ar trebui sa fie 10.17 PM?
Camelia,nina,monica,catalina voi nu mai spuneti nimic,dragele mele…mi-e dor de voi!
eu inteleg atat de bine ce spui tu, Alice… si pe langa comentariile tale, atat de feminine si pline de ideal, ma simt asa ca un psiholog vorbind din carti si nu-mi place de mine. si, asa cum mai spunea intr-o seara o fata (scuze ca nu mai stiu cine)… daca as fi barbat, m-as indragosti precis de tine si mi-e greu sa cred ca te-as insela 🙂 pt ca tu stii sa mentii sufletul in miezul iubirii, prin cuvinte magice, mestesugite cu har divin. si daca trupul imbatraneste incet, firesc si sigur, daca ochii se incercaneaza de oboseala si de lacrimi…cuvintele, cuvintele tale atrag intr-un fel cu totul si cu totul fara scapare.
a sunat ca naiba, am recitit ce-am scris. de parca doar cuvintele ar atrage la tine. nu asta vroiam sa zic, in totalitate. tu esti frumoasa de nedescris si privirile tale sunt oglinda tuturor vorbelor magice de care vorbeam. sper ca ai inteles bineeee, da?? 🙂
Eu consider ca nu ar trebui sa ne intrebam de unde vine dragostea (desi m-am intrebat de multe ori si eu), ci ar trebui sa o lasam sa navaleasca in sufletele noastre, sa o simtim, sa o traim, deci sa ne bucuram de ea. Ca se numeste dragoste sau altfel, e clar ca CEVA exista in noi si in sufletele noastre, in vocea si ochi nostri, inmainile si picioarele noastre, in tot corpul nostru se face simtita DRAGOSTEA.
Roxana hai ca subscriu… pina la urma ce conteaza de unde vine dragostea??? bine ca vine si da navala peste noi.
Ana, iubita mea, am inteles foarte bine! Stii ce, de-aia nu ma insala barbatul meu fiindca, intr-un mod paradoxal si ingrozitor, inspir, cum spuneam mai devreme, dragoste si frica! Nu ma insala de teama- ca doar de teama stiu barbatii! Glumesc, draga mea, si iti multumesc pentru cuvintele tale pline de dragoste. Am fost inselata si am inselat si eu, dar asta s-a intamplat in iubirile mele mintite, chinuite, nefericite, ratacite. Am iubit si eu barbati care se desparteau mai greu de nevestele lor si, pana la urma, ramaneau cu ele, am fost si eu iubita de barbati liberi cand eu eram maritata. Dar eu am cercetat pe toate fronturile, am cautat raspunsuri in psihologie, si in credinta, si in morala, si toate raspunsurile m-au dus in acelasi loc: dragostea, DRAGOSTEA, e de un singur fel- doar in doi, doar fidela, doar intreaga. E a sufletului, inainte de toate, iar trupul asculta de poruncile nobile ale inimii, de comandamentele sufletului. Dar eu inteleg tot ce spun Iulia si Cristina, pentru ca mai stiu, am invatat ca in dragoste nimeni nu tine seama de sfaturi. Trebuie sa te ranesti singur, sa mori singur, sa suferi singur ca sa intelegi. Noi putem doar sa le tinem de mana pe fetele care sufera, asa cum si eu va cer sa ma tineti de mana cand mi s eprabusesc sperantele. Noi putem sa le impartasim lacrima si sa strigam dupa ajutor atunci cand noi insene plangem.
Va imbratisez pe toate, te imbratisez si pe tine Muritor intelept care-ti petreci seara cu noi, va spun Noapte buna si imi pare rau ca zilele astea am lipsit cam mult. Promit sa recuperez.
Iana, ai dreptate: „Ce conteaza ed unde vine dragostea?bine ca vine”. As spune cand bine, cand rau ca vine, depinde de starile noastre, de vechile relatii si suferinte.
Cristina,cu asa ceva nu se glumeste:nu era o ironie fina,ci o pura constatare.Iubirea adevarata si intreaga nu pangareste,nu tradeaza,nu e duplicitara si nici meschina!Alice,semanam…Muritor,ai avut drepatate,esti muritor…
Stiu, Simona, si tu, voi, ramaneti zeitze… 🙂
Simona, si cum iti dai sema ca dragostea e adevarata si reciproca? Nimic in lumea asta nu e sigur. La inceput toate par a fi adevarate. Acum depinde de noi daca stim sa prelungim aceste inceput in cat mai multi ani 🙂
Buna seara dragii mei, sunt aici cu voi , ascult glasul inimii voastre.Ana, draga mea, eu ii
faceam luiAlice o declaratie in stilul meu caracteristic,Catalina stie(nu-i asa Catalina?) ca daca as fi barbat as dormi pe presul ei numai sa fie fericita .
Eu ce pot sa va spun , am intilnit iubirea aceea pe care o intilnesti o data in viata ,si nu i-am mai dat drumul .Am intilnit in drumul meu prin viata doua persoane ,femeie si barbat, care dupa 50 de ani inca se sorbeau din ochi ,dragostea se citea pe fata lor brazdata de timp.Imi spuneau ca sunt doua suflete pereche care s-au gasit in doua colturi de lume.Fiecare suflet are perechea lui. Daca o gaseste se intimpla minunea”Si au trait fericiti pima la adinci batrineti”.
Restul sunt stationari ,rataciri, incercari, amgiri.
Va doresc, iubire ,respect, sa fiti protejati si rasfatati! Uneori se intimpla!
Va dedic una din melodiile mele de suflet: http://www.youtube.com/watch?v=NP27RbtXT0w
Nu m-ati alungat, dar am nevoie sa stau doar eu cu mine uneori… Va citesc chiar daca doare, chiar daca simt ca nu ma intelegeti, ca ma judecati…nu-i nimic! Ma judec si eu… Dar IUBESC, fetelor ! Iubesc adevarat, iubesc intreg…IUBESC!
Of mai fetelor la grea incercare m-ati pus. Nu stiu de unde vine dragostea, poate din noi, din sufletele noastre, poate de undeva de sus. Nu stiu…. Stiu doar ca „DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E…”
Legat de discutiile voastre de pana acum….. eu cred ca nu exista jumatati de masura atunci cand iubesti cu adevarat, atunci cand te daruiesti cu totul celuilalt neasteptand nimic in schimb. Nu cred ca un barbat poate iubi 2 femei in acelasi timp. Oare nu exista diferente de intensitate a sentimentelor, de intensitate a atractiei ? Eu cred ca da. Sunt legende care spun ca demult femeia si barbatul erau lipiti si formau un tot unitar iar zeii, temandu-se de puterea acelui intreg l-a impartit in doua si le-a dat drumul in cele patru zari. De-atunci fiecare isi cauta jumatatea. Unii sunt mai norocosi, o gasesc mai repede, altii nu, cauta si tot cauta.
Ma voi retrage si eu acum. Va multumesc pentru ca m-ati primit si va daruiesc,la finalul acestei seri, una dintre melodiile trecutului meu…Noapte buna.
http://www.youtube.com/watch?v=OwfbTVzN-fc&feature=related
Dragile mele, dragii mei,
va urmaresc de aici, de departe unde sunt, pierduta intre doua lumi. va citesc, va simt bucuriile si sfasaierile voastre. sunt si eu, ca multe dintre voi, suspendata intre certitudini imaginate, intre cautari si incercari de raspunsuri. de ceva vreme a reaparut o voce in viata mea, o voce careia, intr-o alta viata ce s-a crezut demult uitata, i-am stiut fiecare inflexiune, i-am implorat fiecare cuvant catre mine. eu nu m-am intrebat pana acum de unde vine iubirea (chiar e ciudat ca nu m-am intrebat)- dar de ceva vreme ma chinuie o alta intrebare …si poate ma ajutati si voi sa gasesc un raspuns – m am intrebat – de ce e asa de dureros sa-ti amintesti cum e sa fi ajuns in viata omului potrivit la momentul nepotrivit?
Trezeste-te, iubita mea!
Draga mea, trezeste-te!!!
Acum, repede, pina nu incepe sa creada toata lumea ca viata e fictiune si chiar asa trebuie sa fie!
Ce faci o noapte intreaga in fata laptop-ului?! De ce nu faci dragoste? De ce nu dormi? De ce nu iti aduni energiile pentru lupta de miine – tu esti managerul, creatorul, imaginatorul, facatorul acestei reviste. Tu esti mama unor minunati copii, iar daca tu vei vrea sint sigura ca, in colaborare cu bunul dumnezeu, se vor mai ivi pe planeta niste voci despre care vom afla ca au fost „armonizate” de Alice…
Si, in plus, un dar minunat de la un prieten (comun) de o viata: de ce nu te insala barbatul tau?! pentru ca TE IUBESTE!
Ce-ar fi sa treci peste tot ce te macina si asa cum ar zice Eagles „Desperado, why don’t you let someone love you before it is too late?!”
Buna dimineata,tuturor! Si sper sa-mi ureze si mie cineva asta…si astept!
Inca nimeni_
Alice,draga mea draga de trei ori draga,iti doresc o zi luminata si luminoasa! Si mai rasari si aici printre noi,ca e cam negura!
Cu mine se intampla ceva…si simt ca e de bine.Fiindca in fiecare dimineata ma trezesc mai plina de speranta ,mai puternica si mai buna.Si as vrea si mai inteleapta…dar asta e la /va urma/,probabil.De cand va am pe voi toti in viata mea,in inima mea,pe voi ,cu povestile voastre minunate de viata,exemple de tarie si curaj,simt ca nu vreau sa raman mai prejos…si in fiecare zi lupt cu mine ca sa fiu mai buna.Si simt ca trebuie sa pot.Va multumesc voua tuturor ca ma ajutati ,ca imi sunteti alaturi!
Cora, buna dimineata, matinala mea, harnica mea! Iti spun tie buna dimineata mai intai, pentru ca tu esti sufletul locului asta, tu esti sursa de energie, fara tine nu am exista! Si apoi ii salut pe ceilalti. Pe Raluca, si simt ca noi impartasim o taina- iti tin pumnii, Raluca, macar tu sa reusesti sa-ti lamuresti dilemele si sa iti reasezi viata!- si pe Miky a mea pe care o ador, de care mi-e dor in nestire, scumpa mea, desteapta mea, maritata mea!!!! Ai dreptate, Mihaela, incepand de azi las pe cineva sa ma iubeasca, iti promit, iti promit! Dar vino tu, mai intai, sa vorbim, sa povestim, hai, vino, te rog!
Buna dimineata tuturor, am dormit putin, dar acum zambesc, pentru ca va iubesc, va port recunostinta si sunt fericita cand va gasesc cuvintele si sufletul. Buna dimineata!
Sau nu imi sunteti…
Buna dimineata, Cora! Buna dimineata, tuturor!
Draga mea Alice,cum as putea sa-mi incep ziua mai frumos decat intalnindu-te undeva intre Bucuresti si Deva,intr-un spatiu sacru noua,deja,un loc binecuvantat .Si iti multumesc pentru ceea ce-mi spui,e chiar ceea ce aveam nevoie sa aud …Dumnezeu sa va vegheze azi pe toti .Va strang langa inima mea sa-mi tineti de cald si mi-e asa de bine!
Buna dimineata, dragelor!
…Sa nu cumva sa plangeti, azi,careva,insa, ca-mi topiti inima mea de sare!
Buna dimineata!…intr-un fel…
Dragelor, imi pare rau din tot sufletul ca v-am incredintat cea mai ascunsa taina a sufletului meu…dar simteam nevoia sa impartasesc cuiva…
Muritor, iti multumesc ca intelegi mai mult decat pot exprima eu…
Alice, scumpa mea, te contrazici adorabi… in fond, ce e omul, daca nu o suma de contrarii…
Nu am tacut, nu am fugit, pur si simplu…nu puteam citi ce scrieti, nici nu puteam raspunde, fiind acasa… ceea ce nu v-am spus e ca ….amandoi suntem casatoriti….
si am jurat ca n-o sa-i parasim niciodata pe acesti oameni cu care am facut un legamant si care au nevoie disperata de noi…ne-am inteles de la bun inceput, dar fara sa apelam la cuvinte, ca…. la un moment dat …se va sfarsi. Nu ne-am jurat „credinta vesnica”, nu am facut promisiuni ieftine si nerealiste…. nu avem niciunul dintre noi – astia, dezgustatorii, infidelii – niciun fel de revendicare, nu emitem nicio „pretentie sociala” ….pur si simplu, ne vedem cand si cand, ne imbratisam, si ne spunem: „mi-as fi dorit sa apari mai devreme…”
Nu vreau sa ma justific, nu vreau sa-l exonerez, doar ca e singurul om cu care comunic fara cuvinte… stim amandoi la ce ne-am inhamat.
Sunt „the other woman” doar in conformitate cu morala comuna, pe care sunteti gata sa o adoptati cu un spirit revolutionar demn de o cauza mai buna. Pre-judecata inseamna ante-judecata….inainte de a sta si a chibzui, before casting stones. Eu ma judec pe mine mai aspru decat o faceti unii dintre voi.
Insa viata nu e doar in alb si negru, (da, Muritor, A+B nu fac intotdeauna C), iar….”cealalta femeie” nu e intotdeauna o tarfa iscusita care stie sa fure mintile barbatilor si linistea nevestelor. Nu intotdeauna barbatul adulterin e un ticalos de ultima speta, un fustangiu, o jigodie si un maimutoi care jongleaza cu vietile celor doua femei.
Imi pare sincer rau ca v-am dreptul sa emiteti judecati, sa dati verdicte, sa aruncati cu pietre… Nu astept nici compatimire, nici indignare…imi asum pana la capat situatia actuala, doar ca…mi-as fi dorit din tot sufletul ca urmatorul copil sa i-l pot darui eu….asta, poate….intr-un univers paralel.
Cristina, cand doare cumplit de tare si simti ca nu mai poti respira, scrie-mi pe fgoya2006@yahoo.com. Pentru ca, nu-i asa, somnul ratiunii naste mostri…
Si…stiti ceva, mi-as fi dorit sa fie aici si Simona Catrina… prietenii stiu de ce….
Iulia, iti voi scrie…
Iulia, mi-am ales acest nume (muritor) pentru ca sunt un muritor si nimic din asta nu imi e strain. Intelegi, sper… Si mai spun ceva, asa, pentru tine si Cristina: bucurati-va de ceea ce traiti, inspirati adanc aerul dragostei voastre, ridicati fruntea si fiti mandre de ceea ce simtiti. Mai tarziu, imi veti multumi pentru sfatul asta…
Si, va rog, mai scrieti aici. Eu va voi citi.
Buna tuturor ! Ce-am mai citit !
Inteleg prin ce trec Cristina si Iulia. Am trait si eu, intre cele doua casnicii ale mele, statutul de „the woman”, desi eram de fapt „the other woman”. Doamne ce de promisiuni, ce patima, ce iubire ! Cred ca mai aveam putin si aveam sa ne intalnimm fata in fata, eu si cealalta, pentru a hotara soarta celor trei…precum scria Iana mai sus. Bine ca m-a luminat Dumnezeu la timp ! Nu mai vreau, n-as mai vrea…
Fetelor, inca nu ati gasit iubirea. Nu se imparte la trei, niciodata ! (doar la doi + piticul lor – ca l-au vrut, ca nu l-au vrut, nu mai e treaba voastra)…
Cui pe cui se scoate ! Mai plangeti putin si gata (usor de zis), iesiti la lumina. La oameni noi, la oameni buni, la oameni sinceri. Si dragostea va veni… Va doresc din suflet.
Muritor, inca nu am ajuns sa fiu atat de inteleapta incat sa ma pot bucura pt. ceea ce traiesc… insa nu regret nimic, simt ca iubesc, chiar daca doare tare, tare, tare… si il voi mai iubi mult timp de acum inainte, il voi iubi la fel de tare, la fel de frumos asa cum stie el ca il iubesc. Sunt mandra doar de sentimentele mele…
Iulia, ti-am scris…
Acum inteleg altfel, Iulia. Scriam in acelasi timp. Altfel n-as mai fi scris. Si totusi, „the other woman”…
Muritor, ce frumos te-ai integrat tu printre atatea zeite!…
Esti o ciudatenie de barbat, un atipic…
Cand am descoperit (parca in alta viata…) aceasta replica a lui Terentiu (Heautontimorumenos – cel care se pedepseste singur), mi-am spus ca nu voi mai judeca pe nimeni…niciodata… si am sa vad intotdeauna „copacul” din ochiul meu…
Stii ce e ciudat? Obisnuiam si eu sa pun etichete, sa blamez, sa infierez…pana cand am realizat, la un moment dat, ca am fost de multe ori in situatia celor pe care ii asezam dispretuitoare la stalpul infamiei…
Se zice ca nu trebuie sa ne fie teama de perfectiune…nu o vom atinge niciodata…
Iulia, zambesc cand citesc despre mine ca as fi, conform celor scrise de tine, ” o ciudatenie de barbat” :)))). Shh, sa nu spui nimanui, ca ma fac de ras:)))
Vezi? Se poate zambi,putem zambi si putem depasi cele mai rele temeri sau ganduri ale noastre comunicand.
Cora? Ce zici? Catalina? Ana??Camelia? Zambim azi?
http://www.youtube.com/watch?v=idd_92ajjwY&feature=channel
eu iubesc de cand ma stiu rockul, am vrut sa va daruiesc un mic segment din plansul unei zeite a rockului, trista si frumoasa… asa ca noi.
nu stiu ce mi-a venit.
va sarut, si va doresc o zi buna….
Felicitari Cristina!!! De ce sunt priviti oamenii cu un statut civil anume cu atata reticenta?Toti au dreptul la dragoste,inclusiv cei casatoriti.Stiti de ce le numim „povesti de dragoste”?Pt ca au si un sfarsit,ca orice poveste,iar dragostele ne metamorfozeaza.D’aia ni le dorim.Casatoritii nu sunt nici ciumati ,nici stigmatizati.Dragostele imposibile ne taie cu adevarat respiratia…
Muritor, esti un simpatic! 😉 Mi-ai facut ziua frumoasa!
A, si scuze ca fac precizarea dar…nu „ma dau la tine”… :)) asta ca sa nu planeze asupra mea vreo suspiciune… :))
Cristina, put a smile on your face! Ti-am raspuns. 🙂
Am gasit aici oameni deosebiti… ma bucur…
draga alice,
multumesc pentru gandul tau. da, cred ca ai dreptate, cum ai spus tu, noi doua impartasim o taina. cred ca, in ciuda framantarilor mele uneori prea metafizice, viata mea se va (re)aseza, cumva, candva, poate intr-un mod imperceptibil. poate ne punem intrebari pe care ni le imaginam prea dificile in timp ce raspunsurile se afla chiar langa tine, impachetate in respiratiile omului langa care te trezesti. daca vocea venita asa pe neasteptate, dupa troienirea nametilor de timp ar fi cautat raspunsuri curate, in intrebarea ce mi-a adresat-o, raspunsuri cu care sa poata merge mai departe, poate atunci nu m-as mai fi intrebat „de ce golul acesta lasat de omul potrivit in momentul nepotrivit, de ce rascolirea asta dupa atata timp?”. dar vocea s-a scuzat de momentele in care nu mi-a raspuns, de momentele in care eu i strigam „hai sa renuntam la mastile frumos ornamentate ce ni le-am pus in mersul nostru comun, hai sa traim sincer, curat, fara a ma teme sa – ti spun te doresc atat de mult, vreau sa mi petrec cu tine nu numai seri tarzii si dimineti grabite…”. si vocea de atunci acuza „time-ingul nepotrivit”, „ranile neingrijite”……aceeasi voce mi-a spus saptamana trecuta, dupa vai! atata timp, dandu-mi peste cap cu un singur cuvant universul atat de frumos oranduit pana acum, vocea mi-a spus, ca-i lipsesc atat de mult, ca i-a lipsit vocea mea, ca m-a cautat in alte femei si nu amai gasit acel indefinit ce-am trait noi doi, …cate nu mi-a spus. ma rascolesc afirmatiile dar mi se par si egoiste. oricum, in orice caz venite cu ani de ninsori intre noi.
va imbratisez pe toate,
poate pe mai tarziu
Cristina, ti-am scris…
My previous comment is awaiting moderation … 🙁
Iulia, ti-am raspuns…
Cristi, eu am vorbit despre dragostea mea, despre sentimentele mele, despre omul pe care-l iubesc nu spun nimic, e al meu pt. ca e in sufletul meu…
Si a fost asa cum spui..mi-a taiat respiratia.
Iti multumesc pt. gandurile tale!
Draga Alice,
Spune-mi, te rog, te-a suparat cu ceva penultimul meu comentariu? Daca da, imi cer scuze… mi-as fi dorit mult sa apara…
Sau poate e vreo problema de ordin tehnic?…
Am fost la o emisiune, abia acum plec din Tvr! Va scriu grabit, de pe telefon. Nu stiu de ce comentariul tau asteapta sa fie moderat, dar aflu valvartej, cum ajung, promit. Eu sunt mandra de voi si de discutiile voastre, sunteti destepti si liberi. Va imbratisez, vin repede!
Zimbim intelept muritor, va imbratisez dragii mei ,cum stie Alice, cu sufletu-i minunat sa scoatem la iveala sentimente ascunse in cotloane de suflet. Iubirea ne face mai buni, mai iertatori .
Despre sublimul(asa cum a fost el zugravit aici) adulter , cine suntem noi sa judecam?Circumstante au fost si vor fi.Camelia ai toata admiratia mea, ai spus tot ge gindesc si eu .
Cind gasesti iubirea , profunda ,nu mai ai inoieli . Eu sint o familista inraita ,poate pentru ca mi-a fost dat sa intilnesc omul acela care sa ma iubeasca mai mult pe mine decit pe el insusi.Va doresc si eu sa intilniti o iubire trsansparenta, unica, mai presus de propria persoana,intreaga, cum minunat spunea Alice.
Incerc sa va transmit un gind de citeva ore, lumea rea , cifrele ma rup de locul acesta de vis si trebuie sa fug cu speranta in suflet ca la ceas de seara va voi gasi aici .Va astept
Dragii mei, sunt aici in coltul umil al biroului meu, dar nu pot sa ma adun, nu ma mai vad de hartii, situatii peste situatii, inchidere de an etc Evadez din cand in cand si va sorb cu lacomie toate cuvintele si zambesc drag Muritor. Da…. imi rade sufletul cand va citesc. Si va multumesc ca existati si ca-mi faceti existenta mai usoara!
“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval rasunator. Si chiar daca as avea darul prorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest “in parte†se va sfarsi.
Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. “ 1 CORINTENI:13
Dragii mei dragi,
Cine are urechi de auzit sa auda, cine are ochi de vazut sa vada si cine are suflet(spirit/minte) – sa priceapa toate pildele de mai sus…
Am sa va spun o scurta poveste
Am descoperit acest verset pe cand aveam 17 ani si traiam o maturitate nefireasca , dar impusa de parcursul meu de pana atunci…….Asa mi-am propus sa traiesc chiar daca aveam numai 17 ani – invatand cum s-o caut , cum s-o descopar, cum sa stiu ca-i a mea, cum s-o primesc, cum sa fiu demna de ea, cum sa fie demna de mine, cum sa traim frumos si sa facem copii, cum sa imbatranim impreuna, cum sa murim impreuna si sa ne nastem din nou in alte lumi continuand povestea dragostei noastre de unde-o lasasem candva….era credinta mea suprema , erau si sunt inca valorile mele de viata, si de suflet..
Si s-a intamplat s-o caut mult si sa n-o gasesc ani buni de viata, s-a intamplat sa ratacesc uneori pe alei contorsionate, dar am gasit repede drumul cel drept, alteori m-am mai pierdut in jocuri fara miza ,dar m-am trezit inainte sa-mi fi pecetluit sufletul , s-a intamplat sa fiu daramata , facuta una cu pamantul , dar m-am ridicat sub povara ranilor mele adanci ce au cicatrizat in timp,dar care au lasat urme ale trecerii lor .
S-a intamplat odata sa cred c-am gasit-o , si pe cand eram gata s-o intampin am realizat ca nu era decat o proiectie nefericita si mincinoasa…
N-am fost in stare niciodata sa ma multumesc cu firimituri ale altor mese copioase, chiar daca vreme de-o „clipita” am incercat sa regizez un scenariu unde protagonista eram eu….am iesit repede din poveste, buimaca de efortul contemplarii mele , conchizand scurt si concis ca este nedemn de dragostea mea suprema si de credintele mele
O vreme am crezut ca dragostea adevarata, iubirea suprema nu exista decat in carti, in tratate….sau in alte lumi… Am incetat mult timp s-o mai caut si…..m-a gasit ea, cand nici n-o mai asteptam….am stiut ca e a mea, am stiut ca sunt a lui , am facut un intreg frumos, adorat si invidiat, suprem, sublim …si din intregul nostru am nascut o farama de trup si de suflet si de viata…..
Iata ca am trait frumos, ne-am iubit pana la cer si inapoi, ne-am iubit cat ceul si pamantul si cat toate lumile de pana cum, ne-am iubit nu spatamani, nu luni ci ani …..multi ani…..si pe cand credeam ca nimeni si nimic, niciodata nu vor reusi sa rupa vraja lumii noastre, nu vor reusi sa atinga nici cu vorba , nici cu fapta tot ce-am construit demn de un intreg….iata ca se intampla….
Se intampla pentru ca in toti acesti ani, n-am invatat cum sa-mi tin vie iubirea, am crezut ca e suficient s-o intalnesc si ca ea va ramane acolo pentru totdeauna….
Iata dragii sufletului meu ca vin la voi astazi si va impartasesc neputinta mea de a nu fi stiut cum sa-mi pastrez intregul inimii mele, neputinta mea si deopotriva a lui de a nu fii in stare sa depasim greutatile nepriceperilor noastre sau ale lumii in care traim, sa ne izbim de convenientele sociale si sa nu invatam nimic, sa ne lovim de necazurile lumesti si sa nu gasim resorturi pentru care sa mai luptam….
Am avut zile in care n-am mai crezut in iubire, si atunci n-am mai crezut nici in mine , nici in el, nici in noi….n-am mai crezut in nimic si apoi am incetat sa mai respir, si pe cand ma vroiam apartinad altei lumi mi-am amintit ca am o misiune de indeplinit si ca trebuie sa merg mai departe….
Stiu sigur ca nu ne-am pierdut pana acum niciunul dintre noi , in inchipuiri sau realitati ridicate la rang de icoana in vremuri grele ale instrainarilor noastre, ale insingurarilor noastre….stiu sigur ca nu ne-am tradat niciodata iubirea in tot acest timp….dar nu stiu daca vom avea puterea sa zburam peste „valuri” sau ne vom prabusii in neputinta noastra.
E o perioada grea a intregului nostru, o perioada a intrebarilor si a orizonturilor noastre ce se vad diferit, chiar daca undeva acolo in zare vedem silueta faramei noastre de trup si de suflet, e printre putinele repere comune pe care le identificam pierdute in orizonturile noastre disonante…..
Imi doresc sa-mi pun intrebarile potrivite ca sa-mi pot da si sa pot primi raspunsurile reale, corecte, directe chiar daca pe alocuri dureroase nu-mi doresc contextele izbavitoare de moment si totodata reversibile ….
ma straduiesc sa va scriu de doua zile, am citit tot ce-ati scris, m-au tulburat experientele iuliei si ale cristinei si mi-am amintit de regizarea mea de acum multi ani, m-am intristat pe alice cand spunea cu tot sufletul ei mare rasunand din toate madularele trupului ei mic
„Eu nu mi-am tradat niciodata iubirea, nu mi-am inselat barbatul iubit, niciodata” -,dar minunea mea alice , te-ai lasat tradata si inselata constient …si asta nu te absolva de vina…o spun pentru ca te iubesc, si stii asta…si o spun pentru ca si eu am facut la fel odata…, e usor sa dai verdicte, sa dai sfaturi, sa critici si sa arunci cu piatra , dar e sfasietor de greu sa stii ca niciodata nu stii ce-ti rezerva viata, sa constientizezi ca A+B nu intotdeauna fac C – muritorule eu rezonez cu tine…si stiu ca poate multe dintre dragele mele o sa ma blameze, imi asum riscul….
as fi vrut sa-l regasesc si pe daniel, si pe nouria dar e clar ca sunt aici si tac…stiu ei de ce…si respect asta….imi sunteti foarte dragi amandoi…
mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele potrivite, mi-e teama sa click-ez „submit comment” chiar daca stiu ca sunt in casa bunei mele alice, si ca atata vreme cat sunt aici nu mi se poate intampla nimic rau, sunteti cu totii alesi speciali…
Cu toate ca scriu de ceva vreme nu stiu daca astazi, acum, mai tarziu, sau intr-o zi oarecare, voi gasi forta sa impart cu voi taina mea de suflet, sau voi sfarsi ca si pana acum in a tasta „delete” peste nepriceperea mea si a merge mai departe….
Monica, eu va simt sufletele bune, calde, triste sau vesele…va citesc cu atentie, incerc sa invat din povestile fiecaruia, ma regasesc in trairile voastre…cand vreau sa va scriu nu pot, nu stiu, parca mi-a inghetat mintea odata cu sufletul… Ma simt neputincioasa, dar va simt aproape si incerc si eu sa va fiu aproape…
Am venit incet, pasesc pe varfuri sa nu stric atmosfera de taina si emotie.
Am dat drumul mesajelor voastre care asteptau, oropsite, dar sa stiti ca daca adaugati prea multe mutrisoare, prea multe linkuri, prea multe adaosuri fata de cuvinte, ele ajung diresct in spam sau undeva, intr-un colt unde au mult si bine de asteptat. Ana, si eu am fost dintotdeauna o patimasa iubitoare de rock, spre dezndejdea iubitului meu. Sa mergem amandoua la concertul ACDC, ce zici?
Muritor, nu sunt de acord cu ce scrii, sunt chiar necajita ca spui fetelor lucrurile pe care le spui. Pentru ca incurajezi durerea si raul si un drum care nu duce nicaieri. Puteti sa va suparati pe mine, dar eu m-am lovit cu capul de pragul de sus si m-am umplut de rani. Nimic din ceea ce nu poti spune lumii intregi nu iti aduce binele. Tainele duse prea mult te surpa pe dinauntru, iti ravasesc linistea si temeliile increderii in tine. Am trait si eu asa, ani nepermis de multi. Si, in genunchi, m-am intors la simplitate, la regulile banalului. Nu mai vreau iubiri complicate. Nu mai vreau indecizii. Vreau sa traiesc cea mai simpla poveste din lume. Eu si el, si copiii nostri. Atat. Si eu am crezut mereu ca si tu, Muritor, care ai trait si ai suferit atatea deziluzii, care ai lasat in urma atatea rani si intrebari, esti gata sa te intorci la simplitate o data cu mine. Povestile din Non ti muovere sunt pentru alte ere, si nu cred ca, de fapt, si le doreste cineva cu adevarat. Toti tanjim sa fim ca-n Alba ca Zapada, ca-n Cenusareasa, sa vina printul, sa ne gasim printesa si sa traim fericiti pana la adanci batranete. De ce nu s-a inventat nicio poveste cu doua printese, amandoua gravide? De ce nu s-a scris si nu se va scrie in veci povestea cu printul de acasa si printul de-mprumut? Fiindca astea nu se termina bine niciodata!!! Niciodata! Ele exista, povestile astea sunt reale, sunt dramatice, pot fi superbe, exista, dar se termina intotdeauna prost.
Monica, in spatele tacerii noastre nu e niciun mister. Avem treaba, pur si simplu.
cand, Alice??? in martie la budapesta? sau e ceva ce eu nu stiu la bucuresti?….(de ac/dc zic)
HAI!
Buna dimineatza si va doresc tuturor o zi buna.
Viata este intr-adevar complexa si poate ca da, Muritor A+B nu fac mereu C. Citesc ce scrieti si ma gindesc: „Multumesc Doamne ca mi-ai dat asa o viata simpla. Sau poate Multumesc ca m-ai lasat asa neghioaba incit sa ma multumesc cu A+B = C.”
Nu cred ca as fi in stare sa duc asa multe cite duceti voi si da, intr-un fel va invidez fiindca pare ca voi traiti flacara cea adevarata, pe linga care sentimentele mele in micul meu univers par o flacara de la un ochi de aragaz. Atit pot, atit fac. Ma trezesc dimineata ii trimit un sarut barbatului meu ca sa-l trezesc. Imi spun rugaciunea, fac o cruce peste micutza noastra si mi-e frica s-o ating ca s-o trezesc si plec multumita stiind ca atunci cind vin acasa o sa fim iar impreuna, si iar ne jucam, si iar cintam … cam asta.
Si vin aici si imi asum ca, o experienta schioapa de-a mea poate sa fie etalon pentru altii…
imi cer scuze.
Da, Alice si eu cred in dragostea simpla. Ea exista si merita sa fie traita chiar daca nu are iuteala unui foc de paie si nici ameteala unei caderi de la inaltime. Are insa puterea sa te tina senin si frumos.
Bunica mea zicea la cam 10 ani dupa ce a murit bunicul: “ce nu ma cheama la el? Voi credeti ca i-am gresit cu ceva omului meu si de asta nu ma cheama?†Era invidioasa pe cunostinte de alea ei care mureau unul dupa celalalt si era tare ingrijorata ca bunicul era suparat si de asta nu o mai voia linga el.
Erau tarani simpli. Au avut sapte copii. Au infruntat impreuna razboi, seceta, legionari, comunism. Si daca o intrebai cum au rezistat impreuna atita timp zicea simplu: “ne-am ingaduit unul pe altul, mama.â€
scuze nouria, stiu ca-i suparat daniel, si credeam ca de aceea ati consimtit sa nu impartasiti cu nimeni trairile voatsre, caci sunt ale voastre….au din scrierile voastre si ale altora mai intelepti ca noi am intels ca lucrurile nu sunt simle si ca daca nu le-a fost lor prea usor sa lupte cu toate de ce mi-ar fi mie sau tie sau oricui?!
N-am vrut sa sugerez nimic in ceea ce va priveste, va respect iubirea si alegerile oricare ar fi acestea.
Daca tot aveti treaba ” pur si simplu” – va doresc sa aveti spor si sa va iasa cum vreti voi
Ana draga, ca tot esti „psihologul de serviciu” mai am vreo sansa sau sa merg sa-mi rezerv un pat la ospiciu … stii eu sunt mai pretentioasa si vreau langa geam, de aceea ar trebui sa-mi fac rezervare din timp…cine stie poate se ocupa de o alta si mai pretentioasa….!!!
Cora draga , tu ce spui ?!
Apropo si la mine a fost bezna aseara, si tot de comunism mi-am amintit…o fi de bine , o fi de rau ?! Mda, multe coincidente in ceea ce ne priveste…A , la cal era lumina ….
Cristina si Iulia nu va risipiti oricat de mult doare….luptati pentru voi si pentru iubirile voastre insa pastrati-va integritatea morala, nu faceti rabat de la valorile voastre …nici un barbat nu merita asta….si stiti ce sa mai faceti? …. intrati in bocancii celeilalte femei…
Ei !!!! cum se vad lucrurile de acolo ?!
Meritati tot ce-i mai bun, si tot ce-i mai bun nu poate fi second hand….
Alice pucteaza adorabil:
„De ce nu s-a inventat nicio poveste cu doua printese, amandoua gravide? De ce nu s-a scris si nu se va scrie in veci povestea cu printul de acasa si printul de-mprumut? Fiindca astea nu se termina bine niciodata!!! ” ………desteapta mea….
va imbratisez pe toti cu drag
Ana, se pare ca AC DC nu va concerta in Bucuresti intrucat noi nu avem sali de sport cu peste 10,000 locuri. Dar vor concerta in alte parti cum ar fi Budapesta din cate am inteles, undeva prin martie 2009.
Alice,spune-mi,te rog, ce crezi despre”Fiul rispitor”-Radu Tudoran?E o carte ce mereu ma tulbura.
Alice, sunt „chiar necajit” ca tu crezi ca eu incurajez durerea ( zambesc, raspunzand asa, crede-ma)…
Nu, eu nu incurajez nimic rau, insa si tu stii ca atunci cand iubesti, cand te indragostesti, iubirea nu te intreaba „auzi, el e asa si pe dincolo, are certificatul de casatorie numarul” sau „e arestat” sau „are paralizie” sau „e in Canada”. Cand iubesti, Alice, restul „impedimentelor” nu conteaza. Iubirea iti invadeaza inima, vrei, atingi, simti, tremuri, restul..chiar dispare.
Ori, eu asta le spuneam prietenelor noastre: iubiti, trageti in piept tare aerul iubirii voastre, bucurati-va de asta, acum, cat aveti acest minunat dar, acum cat va puteti bucura de asta !
Cat priveste cazul din filmul Non ti muovere, chiar nu este „din alte ere”. Crede-ma pe mine… 🙂
Iana draga, imi place cum scrii si-mi plac trairile tale simple, si-mi amintesc si eu de primul craciun in trei (de anul trecut), asa cum o sa-l petreci tu anul acesta cu micuta ta de 9 luni, te-am citit pe unde te-am zarit si-n casa simonei, si a nouriei…imi placi si-mi esti draga…
“ne-am ingaduit unul pe altul, mama.†– bunica ta
Este inaltatoare motivatia bunicilor tai, mai cu seama ca vine intr-un timp cu experiente limitate, cu istorii incercate cu ani de grea suferinta…
Stii Iana, eu nu ma pot multumi cu o motivatie de acest fel….sunt prea complicata?!
tocmai de aceea cred c-am sa merg la un psihoterapeut….poate reuseste el sa-nteleaga ceea ce mie mi-e greu sa pricep….
Sunt intru totul de acord cu Alice : „De ce nu s-a inventat nicio poveste cu doua printese, amandoua gravide? … Ele exista, povestile astea sunt reale, sunt dramatice, pot fi superbe, exista, dar se termina intotdeauna prost.”
Si inteleapta si buna Ana spunea „poate ca o alegere buna…este aceea pe care o faci dupa ce ai trait alternativele….cine stie”.
Draga Monica, inca nu este totul pierdut. Atata timp cat spui chiar tu „stiu sigur ca nu ne-am tradat niciodata iubirea in tot acest timp….dar nu stiu daca vom avea puterea sa zburam peste “valuri†sau ne vom prabusii in neputinta noastra”, poate aveti nevoie de oxigenul care sa reaprinda flacara…Nu e inca prea tarziu. Dar ai o taina de suflet – eu ti-o respect si nu te judec. Sa-ti dea Dumnezeu intelepciune !
Muritorule, zambim noi azi, dar de pe pozitii diferite.
Ce bine este sa putem impartasi trairi, povesti de viata. Nu cred ca a vrut nimeni dintre noi sa arunce cu piatra, mai ales in sufletele suferinde.
Va doresc tuturor sa fiti sanatosi, senini si impacati cu voi insisi.
Va imbratisez,
Nu gasesc putere sa scriu prea multe, va scriu doar rugacinea mea de suflet:
„Doamne, da-mi seninatatea sa accept ce nu pot schimba. Curajul sa schimb ceea ce pot. Si intelepciunea sa le deosebesc! Doamne, Iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce mi-ai luat si pentru tot ce mi-ai lasat!”
Camelia, asta e frumusetea acestui blog. Ca suntem de opinii diferite, si totusi prieteni, ca iubim rock ul, si pop ul, si opera, AC DC sau Il Divo sau W. Houston sau Evanescence sau Bocelli, ca iubim diferit, ca vrem diferit, si totusi… Ne tinem de mana, incercam sa mangaiem lacrimi,sa intelegem, sa fim familie. Si, iata, pe pozitii diferite sau nu, azi, am zambit. Tu confirmi. Deci, se poate !
Monica, legat de rezervarile de care ai intrebat-o pe Ana, in caz ca ajungi acolo, (desi ma indoiesc – sigur nu se va intampla), sa stii ca ma gasesti si pe mine, mai pe mijloc; eu vreau acolo, sa nu ma traga curentul…
dragele mele,
sunt noua aici si pe mine tot nu m-a ajutat nimeni cu intrebarea mea de ieri noapte, de azi dimineata(e adevarat, intrebarea mea e cam adiacenta cu subiectul discutat – dar noi aici discutam de toate, nu? )
va imbratisez si ma intorc la nenumaratele foi ce le am de tradus ..la termen:)
RUGÄ‚CIUNE
Doamne, te-am îndepărtat adânc în sufletul meu,
Şi m-am însingurat cu grijile mele,
Cu gândurile mele, cu temerile mele
atât de pământeşti,
atât de efemere.
Ai mei sunt la vreme de cumpănă,
Risipiţi întru singuratatea sufletului,
Încercaţi de frământări şi de vorbe grele,
atât de pământeşti,
atât de efemere;
Doamne, dă-mi înţelepciunea să te regăsesc,
Dă-mi sănătate, gând bun şi putere,
Să mă îngrijesc de datoriile mele fireşti,
atât de pământeşti,
atât de efemere;
Cu trupul fragil, tulburat de păcate,
Iertare îţi cer şi Doamne, te rog,
Revino, cu lumină, în gândurile mele,
atât de pământeşti,
atât de efemere.
Camelia Vasiliu-2008
Zambiti,oameni buni,doar vorbiti despre dragoste ! Dragostea e indelung rabdatoare,nu se manie ,dragostea nu se poarta cu necuvinta,este binevoitoare,nu gandeste raul,nu se lauda si nu pizmuieste.dragostea nu cade niciodata!
Raluca,
„de ce e asa dureros sa ajungi in viata omului potrivit la momentul nepotrivit? ”
fiindca nu poti sa lupti cu timpul? fiindca esti nepuntincios in momentul acela si e greu sa te stii infrint fara ca macar sa fi inceput lupta?
Habar n-am . Dar stiu sigur ca doare.
Monica,NU SE POATE…abia acum am citit ce-ai scris in urma …si uite vorbeam aceeasi limba…a dragostei!
camelia si monica, eu daca as putea, as construi din mine insami un ospiciu, unde toti nebunii si toate nebunele sa se vindece intr-un anume fel, sa-si simta linistea si sa fie impacati cu Dumnezeu, dar sa-si pastreze din nebunie sclipirea care ii diferentiaza de cei „normali”, ceea ce ii scoate din banalitate, ceea ce le da acel „quelque-chose”, un mister, o adancime doar de ei stiuta.
nebunii sunt intotdeauna destepti si sensibili. in fond, de aceea innebunesc….
eu va strang in brate, ce bine ar fi sa va poata vindeca acest lucru!
Acum stiu sigur Monica esti total a mea,din acelasi orasel si cu preferinta la geam.caTE COICIDENTE!
cAM INGHESUIALA LA TINE aNA DRAGA NOASTRA!
si Raluca daca se asta se intimpla cu tine nu-ti dau sfatul sa iesi din relatia nepotrivita fiindca nu vei iesi … nici tu, nici Iulia, nici Cristina. Din simplul motiv ca nimeni nu a pus capat unei relatii doar fiindca au primit asa un sfat, nimeni nu a iesit din asa o situatie doar fiindca au fost altii la fel. Si de ce ati fi voi mai breze sau mai cu stea in frunte decit noi?? Nu, nu … nu sinteti deosebite, nu aveti cum sa fiti… va trebui sa traiti asa pina cind va hotari destinul altceva pentru voi.
Ana,
cine poate sa zica exact care este diferenta dintre un nebun si un normal? de ce nebunul nebun si normalul normal? care sint limitele si cine pune etichetele?
mONICA SPUNE-MI CAND NE INTALNIM ,LA CAL,MUSAI!!!!
Camelia draga,
iti multumesc din suflet pentru rugaciune , m-am emotionat citind-o , m-am cutremurat la gandul ca cineva nestiut , nevazut, neperceput fizic vreodata se poate ruga pentru mine , pentru noi toti….e minunat si mi-e bine cu voi….
Stii Camelia, n-am inteles despre ce taina vorbesti (si nu ma judeci)….singura mea taina sunteti voi cei de aici, voua v-am marturisit candva ca sunteti taina mea si n-o impart cu nimeni…INCA (de teama de a nu fi suspectata de trairi nepermise)…cred ca as ziceam poate am rupturi de memorie sau cum s-or numi (ana ) ar trebui sa-mi spuna….doar ti-am zis ca ma pregatesc de ospiciu sunt cu bagajul la usa…
A, esti acolo deja….vin si eu curand…..sa te scot….patul ala revendicat de tine e promis demult altcuiva…..of draga mea, e complicata existenta noastra…
O sa vreau sa vorbesc cu Iana noastra peste un an, sa vedem daca la fel de simpla este existenta ei….Am sa-ti vorbesc Iana, cu alta ocazie despre asta…nu ca m-as pricepe, dar am studiat fenomenul (relatiile de cuplu – inainte, in timp si dupa nastere) , n-am pretentie ca as intelege ce se intampla, pe alocuri nici nu sunt de acord cu percepte general valabile, alea ale marilor specialisti, si psihologi…admit insa ca apare un dezechilibru, dar speram ca maturitatea cuplului, si experientele colaterale sa stie sa gestioneze perioadele de criza ….mai sper asta…
hai, vorbiti voi despre iubirile voastre demne de povesti cu zane si cu printi , hai poate asa am sa reusesc la noapte sa visez frumos
Cora draga, ai vazut ca nimic nu-i intamplator….
va citesc, dar tac
Monica, ma gindesc din ce in ce mai mult la motivatiile simple.
e mult mai usor sa ne complicam viata cu intrebari si framintari fara raspuns decit sa traim simplu. Traitul asta simplu si lin si senin e o mare arta in zilele noastre.
Sintem mult prea „intelectuali” (pun in ghilimele in caz ca barbatul meu citeste ce scriu aici sa vada ca sint de acord ca e un cuvint tare nepotrivit, cine l-o fi inventat?), sintem mult prea sofisticati ca sa acceptam asa o viata. Am ajuns parca sa cautam anume aceste complicatii, sintem maestrii in a le fabrica. Ce conteaza ca ne zimbeste un om? ce mare dovada de iubire e aia? Nu domnule, trebuie sa ne iubeasca „interzis”, pe ascuns.
E de-a dreptul plictisitor sa te intorci acasa la aceeasi rutina cu barbatul care se incapatineaza sa vina direct acasa in loc sa minta si el putin, sa aiba si el o aventura si sa simti si tu gelozie, si tragedie. si sa-ti pui si tu intrebari existentiale: sa-l iert? sa-i mai dau o sansa? sa le intreb pe prietenele mele in ce parte sa o iau in viata asta nedreapta???
Asa ca ia sa ii caut eu telefonul cind se duce la baie.. poate-poate dau de vreun fir.:)si incep si eu sa mai ies din plictiseala asta…
Iana,
Eu am spus ca am iesit din relatie, am vorbit la trecut de acea relatie… si v-am mai spus ca-l iubesc si ca doare… si ca-l voi iubi mult timp de acum inainte, am spus ca e al meu doar pt. ca-l port in suflet… Vorbeam despre durere nu despre „sublimul adulter”… Nu am crezut nici un moment ca as fi deosebita, cred doar ca dragostea mea pt. el a fost, este si va fi deosebita…pt. ca asa simt, pt. ca asa am ales eu sa-l iubesc… Sunt doar un om, cu bune si rele, cu sufletul plin de dragoste si durere… Si am ales singura sa-l iubesc atat de tare ! Si nu regret !
Culmea cculmilor ar fi sa ne stim deja,Monicuto…sa fi vorbit deja candva fata in fata!
Cred si eu in simplitatea lucrurilor,cred si eu in secretul’ ingaduirii’ a doi oameni intr-o relatie…dar vine o zi cand nu mai poti detine controlul ,cand simplitatea se complica si nu neaparat in gelozii marunte si meschine.
Monica, sa nu ma intelegi gresit…
sper sa putem, eu si sotul meu, sa ne gestionam crizele viitoare – care inevitabil isi vor face aparitia. Si sper sa avem puterea sa recunoastem atunci cind lucrurile se vor complica si sa gasim in noi intelepciunea de a recunoaste sfirsitul – daca acesta s-ar intimpla.
Simplu nu inseamna neaparat fara sfirsit, sau „pina cind moartea ne va desparti”. Ala e obligatoriu doar la povestile cu printi.
Cora draga, am descoperit demult ca esti de-a mea..am aflat dintr-o postare a ta pe pagina simonei, dar am tinut secret…pana azi…
Stii eu nu sunt chiar de aici sunt adoptata de meleagurile astea, am o poveste interesanta (spun unii)….am venit aici acum 9 ani pentru o perioada de trei luni sa pun pe picioare o afacere zonala a companiei pentru care lucram…si soarta nu mi-a mai dat voie sa plec….si sunt fericita pentru tot ce-am trait aici, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot.
Dupa multi,multi ani in aceeasi relatie incepi sa nu mai constientizezi cat mai e iubire,cat obisnuinta,cat blazare,cat comoditate…Spuneti voi daca credeti ca Julieta
Iarta-ma Cristina…
numele tau si al Iuliei mentionate acolo erau pur generice… doar fiindca voi ati avut puterea admirabila de a scrie aici despre viata voastra.
si Romeo ar mai fi trait la fel de intens iubirea lor daCA SE CASATOREAU,aveau vreo doi copii si o multime de datorii la banci.Eu cred ca nu.
Aha,Monica,ti-a placut calul nostru !Sau poate Decebal!
voi din ce oras sinteti sa aveti cal si Decebal? si noi sa n-avem?
Dragelor care sunteti „cealalta” , chiar de veti fi vreodata „the woman” nu veti fi pt. prea mult timp,caci un astfel de barbat va face din nou ce stie. Stiti ca nimic nu ramane neplatit. Eu cred ca trebuie sa moara in fasa un sentiment pentru barbatul altei femei, nu trebuie sa va imbatati cu apa rece ca sunteti iubite, daca era asa isi parasea sotia . Insa mai cred ca se ramane cu sechele pentru ca ai stricat o familie. Ce uneste Domnul nu poate sa desparta omul,sau,in fine nu trebuie sa…
Exista destui barbati care nu sunt ai altor femei pe care sa ii iubiti, nu trebuie sa va indragostiti de ai altora.
Oricum nu va vor iubi prea mult nici pe voi,va vor iubi pana la…cealalta… care va veni curand, si in mod inevitabil,caci astfel de barbati nu se schimba!
Eu nu as putea trai cu gandul ca sunt doar o aventura si ca barbatul meu nu e al meu, ci al nostru. Imi pare rau daca par dura,insa sunt traditionalista si nu imi plac femeile care disturg familiile altora. Daca e singur, e alta treaba,desi si atunci exista o intrebare: isi lasa o sotie sotul ,daca el e om bun si de casa? Ea l-a lasat de rau si tu il iei de bun?
draga Iana,
da ai dreptate cu primul tau raspuns (vedeti, in sfarsit m-a bagat si pe mine cineva in seama:) ). e greu sa renunti inainte sa fi luptat. poate aste e, din cauza asta ne doare cand timpul unei relatii nu tine cu noi. idee e ca nu vorbeam de nici o infidelitate, de nici un act adulter infaptuit. deci nu „vreau sa fiu eu mai altcumva ca altele” cum ai spus referindu-te la mine, la Iulia si Cristina. Si nici nu am spus ca relatia in care sunt acum ar fi „nepotrivita” . Dar chiar daca afirmi iubirea simpla, nu e uneori greu sa diferentiezi intre „simplu” si „complicat” cand ai de-a face cu alegrile inimii? (si ma refer aici la dicutia noastra despre relatii paralele). Eu am venit cu o alta intrebare (imi cer scuze daca am deviat de la tema abordata de noi, de la framantarile fetelor noastre intre roulurile de „cea oficiala” si „cea ascunsa”). Cum am spus, o fosta iubire m-a sunat – asa pur si simplu dupa ani de taceri, in care credeam ca l-am uitat, m a sunat poate ca regreta? poate ca vrea sa mearga mai departe mai curat? sau poate chiar ca dorea sa-mi propuna ceva „ascuns de ochii lumii”…nu stiu. dar cert este ca, in ciuda relatiei mele actuale – minunat de simpla, in ciuda acestor convingeri ca cel de langa mine e omul potrivit….m am intrebat „dar daca” (poate am formulat gresit intrebarea, poate trebuia sa spun- oare de ce te doare, te rascoleste, te face sa te intrebi….atunci cand, cineva din trecut, despre care tu ai crezut la un moment dat ca este „omul potrivit” iar el ti-a raspuns ca nu e timp pentru voi, oare de ce te doare cand dupa atata timp revine asa doedata in viata ta?
asta doream sa intreb….stiu usna mai complicat 🙂 sunt o complicata
raluca
O,Iana,draga mea,va dam si calul si pe Decebal si tot orasul nostru …care cred ca ar incapea in Casa Poporului,oho,ho
Un orasel mic dar dragut,curat si cochet ca o domnisoara gata de maritis! Cat suaspans am creat…E DEVA,orasul fara pereche!
sint prea multe coincidente pe site-ul asta Raluca. 🙂
Asa cum am povestit iubirea „nepotrivita” din cauza de timp sau om nu-mi este straina. Am trait asa ceva. La doi ani dupa agonie si 2-3 saptamini inainte de nunta mea m-a sunat si zicea ceva de genul: ” sint in Bucuresti si ma gindeam ca poate iti faci timp de o cafea, de o vorba … ma gindeam ca n-ar fi rau… a trecut atita timp … ” Asta a fost de ajuns ca sa inceapa Iana: „daca asta e un semn? daca nunta si casatoria nu trebuie sa aiba loc si cineva ma anunta subtil ca gresesc…. daca, daca, daca” Am urit de cind ma stiu „daca” acestia care au vrut tot timpul sa ma opreasca din loc, sa ma faca ezitanta atunci cind aveam mai mare incredere in mine…
raluca,
E firesc sa fii rascolita de amintiri asezate atent in sipetele sufletului tau….sunt ale tale, vin din tine, ai trait cu ele o vreme…..poate-ti mai doresti si acum sa le ai aproape si sa nu te fi instrainat niciodata de ele …poate esti in deriva….sau poate e ceva ce nu vrei sa vezi, sa intelegi si sa accepti….
daca intr-adevar relatia actuala este una simpla si plina de convingeri ca omul de acum este cel ales, n-au cum sa te tulbure atat de puternic, n-au cum sa doara, poti doar sa freamati ca adierea unui vant la gandul „ce-ar fi fost daca”…
sau ce sa zic…m-am gasit tocmai eu sa vorbesc…cand promisesem ca tac….si acum chiar asta fac…
raluca draga, nu sunt in stare sa dau sfaturi si crede-ma sunt la fel de complicata
Raluca toate suntem niste complicate,sincer.Gandeste asa:sunt sanatoasa si eu si cel iubitr,copiii mei sunt sanatosi,avem o viata buna impreuna,atunci,ce probleme avem?Pai complicate sunt vietile noastre si complicate probleme ne facem!
Monica, Iana
suntei niste superbe, niste dulci.
Si sunt atatea femei in lumea asta care chiar au probleme adevarate ,complexe si vitale ,dar nu fac atata caz ca noi.Incepe sa-mi fie un pic rusine!
Cora si voi toate in cunostinta de cauza:
ce gindeati / ginditi voi in timp ce faceau copii vostri vaccin??? eu de aia scriu azi asa mult ca in citeva ore ne ducem cu Ana la vaccin si eu sint spaime de azi-noapte…
Nu ma mai intristati fetelor ca-mi creste ocna de sare in loc de inima! Muritor,salveaza-ne!
da ai dreptate Cora,
sunt atatea femei care au multe probleme grave. dar stii tu, cum raspundea Ally McBeal (desi nu am urmarit tot timpul serialul, replica asta am retinut -o): la intrebarea „de ce crede ea ca problemele ei ar fi mai complicate ca ale altora?” si ea a raspuns „Pentru ca sunt ale mele!”
Raluca, exact asta stiu si eu din filmul ala… hahahaha
Cora, stau cumintel, va citesc, mai lucrez, va mai citesc. Si, da, am ras la comentariul tau cu Romeo si Julieta, recunosc, mi s-a parut funny sa mi-l imaginez pe Romeo la vreo banca solicitand credit de nevoi personale si aducand-o girant pe Julieta. 🙂
Foarte tare !!!
🙂
Iana, nu am inca copii dar sunt sigura ca totul va fi bine cu fiica ta.
Care vaccin draga Iana? Sincera sa fiu pana acum n-am fost panicata in legatura cu asta .Silvia,cea mica,mi-a facut insa un mic oreion dupa un vaccin,ca reactie si a fost singura din clasa! Dar nu cred ca trebuie sa te temi ,sunt rare reactiile.
Raluca am fost fana Ally McBeal ,cred ca chiar sunt ca si ea intr-un fel…doar ca ceva mai light!si ,sunt mai altruista,evident!!!!
da, te simt mult mai altruista. replica e oricum buna nu?hiiii
Stai Iana,noastra linistita e doar un vaccin ,nimic de speriat.nu-ti complica viata iana!
Ma uit la putine seriale Tv,ma sperie dependenta asta,sunt selectiva cu ce-mi rapeste timpul,dar asta a fost mult timp una din bucuriile mele!!!Si chiar m-a distrat!Uite si am mai ramas si cu cate o replica inteligenta,sau nu,din el.Despre cate filme puteti spune asta?!
Muritor,spor la treaba!
sint vaccinele obisnuite la bebelusi… tre’ sa mai uit sa vad care din ele ca sa-ti pot spune. Sincer, nu tin minte chestiile astea fiindca ele tin mai mult de taica-su, el fiind microbiolog.
Ana plinge de mi se rupe sufletul si intinde bratele la mine… ma omoara la fiecare 3 luni cu vaccinele astea… sper sa se termine repede.
chiar asa e corect pluralul „vaccine”?
O sa treaca si perioada asta,Iana,stiu cum e crede-ma,la Matei primul meu pui tremuram cu el in brate …apoi cu Silvia nu am mai avut atatea emotii.E firesc si va fi bine,stai linistita ,trece si asta.
Alice sa ne zici la ce emisiune la tvr si cind va fi difuzata ca poate te vad pe internet , ok?
Cred ca e vaccinuri,nu sunt sigura…sa ne spuna un profesor!
Da chiar vroiam si eu sa stiu ,cand te vedem Alice?
Apropo de’ complicarimea’ noastra de femei cu suflet boem,va dau o mostra!
INTRE NESFARSIT SI CONCRET
Traiesc cu capul prea departe in nori si cu sufletul prea aproape de pamant.Atat de aproape ca prea adesea ma colbaieste praful de pe picioarele celorlalti.Asa departe in nori ca nu mai pot,ca uit sa privesc inspre oameni.Si intre nesfarsit si concret,intre nori si pamant ma chinuiesc sa-mi traiesc exemplar viata.Sunt cateodata in deriva ,ma ratacesc deseori, gresesc sensul drumului meu, si-atunci acul busolei mele launtrice tremura cu neastampar, dar, nu uit niciodata directia buna…asa cum orice busola arata mereu nordul…si sudul! Traiesc de cand ma stiu pe verticala aceasta a sufletului meu,uit de trecut, nu vreau sa stiu de viitor dar musai trebuie sa-mi stiu trairea si freamatul si neputinta clipei…Am construit autostrada mea de suflet pana la cer si-am desfiintat orice alt drum fara rost pentru mine.Iar in goana nebuna a hergheliei mele de ganduri inainte si inapoi timpul si spatiul din jur se comprima si dispar.Ma incapatinez sa traiesc frumos si inalt ,sa nu pierd contactul cu divinul din mine si ma straduiesc sa vad miracolele din jurul meu.Stiu ca ele exista si stiu ca se ascund in miezul unor lucruri mici si neinsemnate.Cum ar putea oare sa fie altfel!?Trebuie doar cautate,se cer descoperite si salvate de nepasarea altora si de necredinta unora.
Intre mintea si inima mea se intinde nesfarsitul…intre mine si ceilalti e implacabil si dureros cateodata concretul.Nu sunt mai buna decat altii dar eu vreau sa fiu.Si ma mint frumos ca pot.Seman vise ca sa culeg iluzii,le invelesc in plapumi de matase si le pun la naftalina…Sap si plang la radacina lor ca sa le dau viata ,ca sa nu moara ,sa infloreasca si sa rodeasca frumos.
Fara niciun fel de legatura cu postarile voastre… cu scuzele mele:
eu nu pricep ce management e asta fratilor: uite e-mail in preajma Craciunului: we updated the schedule for 2009! si deschizi fisierul ala si vezi ca ai fiecare zi (inclusiv simbata) incarcata! Pina in Aprilie 2009. Multumesc, imi imaginam ca asta va urma, se intimpla asa in fiecare an dar… nu putea sa astepte un pic?
scuze din nou, trebuia sa ma descarc un pic!
Raluca,esti mai complicata de-atat?
Iana,ia partea buna…stii de pe acum ca nu mai ai week-end-uri libere…pana in aprilie2009.Apoi cine stie!
vaccinuri este pluralul….stiam ca asta e cel corect, dar am si DOOM-ul aproape pe post de profesor atunci cand nu-mi iese ba una ba alta… insa pe Iana, ce-i plecata de ceva vreme din tara (daca nu gresesc) ii iertam lipsa de exercitiu si hai sa fim seriosi ca ni se intamplasi noua…
Iana, nu-ti face griji daca are febra supozitor antitermic rapid (la noi cu paracetamol)la voi nu stiu…ii poti pune unul preventiv, imediat ce revii acasa…si lichide muuuuuuuulte….ceai cat de mult , mancarica numai daca primeste ea, laptic mai putin si la fel numai daca-l vrea…nu o „bazaii” , foarte tare si nici n-o cocolosi …temperatura in camera nu mai mult de 22 grade.
Puiul meu trei zile dupa un vaccin nu a mancat , sau ce manca voma, si i-am dat ceiuri (milupa musetel in combinatie cu baby drink) la voi nu stiu ce aveti…poti sa-i administrezi si suspensie de nurofen, o linisteste…monitorizeaza-i periodic temperatura…
daca te mai pot ajuta cu ceva intreaba-ma , sper sa nu se supere alice ca facem asta…
muritorule drag,
De ce nu incerci sa-ti imaginezi cum Julieta se duce la banca si cere credit de care vrei tu si il aduce si pe Romeo sa-i tina de urat….Funny, nu ?!
Stiti ceva ,navetez intre bloguri.La Nouria,Zana Norilor-asa imi vine sa-i spun-e un subiect mai concret decat complicatiile noastre de femei’ nebune’:soacra!
Monica,tot nu mi-ai raspuns …cand ne intalnim? Sau asteptam o intalnire generala,absolvirea blogerilor fericiti!
Cora,
ma identific cu mostra ta. mai complicata nu stiu daca sunt- greu de apreciat:) dar ma invart in jurul acestui pol:)
va imbratisez, pe mai tarziu
Monica, oricum suntem off topic, si oricum „sefa” Alice e plecata, asa ca voi raspunde glumitzei tale: in povestea mea, Romeo face creditul, pentru ca vrea sa isi asume rolul de sot si tata pana la capat, sa ii demonstreze Julietei ca are ganduri serioase si ca poate sa ii faca rost de mobila cu saltea Relaxa. In plus, Julieta il gireaza pentru ca salariul ei si averea familiei ei sunt indestulatoare (totalul depasind cu mult de 2 ori valoarea creditului). 🙂
Nu cred ca am epuizat subiectul postarii Aliciei,”de unde vine dragostea”…ne tot invartim in jurul lui si nu am concluzionat nimic,inca.Deci ,eu va astept,dragii mei
vai, cat de rea am putut sa fiu , cat de cinica si…………
iarta-ma dragul meu Romeo, am uitat … nu stiu ce m-as fi facut fara tine in toate zilele si noptile in care m-ai tinut de mana , mi-ai sprijinit tamplele, mi-ai mangaiat ploapele, mi-ai sarutat fruntea, mi-ai alinat durerea si m-ai aparat de mine in nesomnul meu chinuit de regrete, am uitat ca astazi sunt ceea ce sunt si datorita tie, ca fara tine cu siguranta as fi construit mai putin si nu solid , si cata nevoie am de tine – fie si sa-mi tii uneori de urat cand sunt la banca…
acum nu mai e funny deloc, iertati-ma
Dragostea din ce-i facuta,din lemn dulce si din turta!!!
Romeo ,esti colegul de birou al Julietei si amandoi lucrati intr-o banca ? Si copiii,si copiii????
Monica, la timpul de cind am plecat adauga te rog ca am un barbat care are un vocabular ramas undeva la clasa a saptea – atunci a parasit el Romania… si el vorbeste o limba doar a lui care citeodata ma fura si pe mine si as jura ca e romaneste. Pune terminatii romanesti la cuvinte englezesti si vorbeste ceva de genul : sensitiva in loc de sensibila, afortabil in loc de convenabil, si multe altele. Cadoul lui si al meu de Craciun va fi un dictionar explicativ roman si din cauza ca omul citeste acum Mircea Eliade in romana si are macar 4-5 cuvinte pe pagina pe care nu le intelege si ma ia pe mine pe post de dictionar. Mai rau e ca nici eu nu stiu toate cuvintele acelea si uite asa ne mai complicam si noi un pic ca sa nu ziceti voi ca noi sintem asa simplii in toate. 🙂
Iana,draga,noi te intelegem oricum…si oricand.Eu ,promit!
Muritor, absolut demodat!!!
Romeo face credit ca sa ii dovedeasca Julietei dragostea lui … iar de bani cumpara un inel cu diamant caci : a diamond is forever. Nu mai poate Julieta de salteaua Relaxa, mai ales daca salariul ei e mare si daca famalia ei are banii pe care spui ca ii are.
Cat de dragi imi sunteti toti! Asa ,pacienti ai Anei,asa Complicati ,asa simpli ,asa!
Iana, nu, nici aici nu sunt de acord. Julieta nu vrea banii parintilor ei, pentru ca a citit blogul Nouriei despre relatiile cu socrii si i-a cerut lui Romeo sa pastreze relatii reci cu ambele perechi de parinti. Deci.. 🙂
Glumim noi, insa va imaginati ce ne face Alice cand o reveni pe blog, acasa? Vaai, mi-e groaza sa imi imaginez. Cu mine o sa inceapa !! Eu am vrut astazi zi de zambete !
asa ca muritor drag, mai cerceteaza ca nu se mai impresioneaza Julietele cu mobila… nu, nu… trebuie ceva mai scump decit atit, mai dragalas, mai micut, mai finut. Exemple: genti cu litere sau in forma de geamantan, pietre pretioase… uite niste motive serioase sa iei bancile cu asalt. hahahahaha
Sa nu ziceti ca eu nu tot incerc cu bun simt sa va aduc acasa la oile noastre!
de ce sa ne certe Alice? ea nu traieste printre muritori?
lasa sa mai vada si ea cum e multimea dezlantuita 🙂
Pai sa scriem o piesa de teatru:Julieta si salteaua
pai adu-l pe Romeo la oile lui Cora… ca uite-te si tu ce directie gresita a luat povestea.
Cum e cu dragostea?!! !!
DA,da sa fie si Romeo cioban sa vada cum e!Si Julieta Bacita care face Jantita!
Dar nu cioban cu terenuri in Pipera!NU!!!
Alice,iarta-ne,iarta-ne!
Haideti sa vorbim despre cuvinte si dragoste si omorati-l odata pe romeo,ca i-a mancat zilele bietei Juliete!.Cred ca ar fi timpul sa-l intalneasca si ea pe Cyrano de Bergeraque-oare asa se scria?
Ziceam ca Romeo ajunsese pe un picior de plai si-i facusera altii felul.Si apare in scena Cyrano .Ce parere aveti?
Alice, daca seara mai doresti sa citesti si tu ca tot omul vreo carte ceva, te poftesc politicos sa-ti iei gandul, caci vei fi nevoita sa petreci orele serii lecturand frumoasele si palpitantele si shakespearienele si foaaaarte lungile aventuri de pe blogul tau propriu si personal. asa cum ti-ai dat seama deja, muritor e vinovatul fara vina, el a cerut azi tuturor sa zambeasca, nu stiu ce l-o fi apucat ;))
bine ai venit acasa, sefaaaa! te rugam sa te binedispui cu noi si sa ne iubesti ca si cum tu ne-ai fi nascut pe toti. (la baita de seara o sa-ti fie un pic mai greu)….
i love youuuuuu! (fara tube, ca intra in spam)
Ca se pricepea omul asta la cuvinte frumoase si poetice! Si decat otrava mai bine sa guste si julieta niste vorbe mari!
Aha,m-ati lasat singura sa dau eu socoteala sefei !
sinteti iesiti din trend draga, asta e problema vostra… oooffff asa se indreapta povestea Cora, da? vorbe frumoase in loc de mobila. saraca de Julieta… cind altele umbla in Bentley si poarta Cartier de li se strimba gitul…
niste demodati irecuperabili asta sinteti.. 🙂
Nu, Cora, nu esi singura, sunt aici, voi lua doar eu vina acestei zile de zambete! Astept mustruluiala,apoi ma retrag, in liniste,in absurdul meu de viata.
Eu sunt de vina ca eu i-am adus in casa noastra!
Draga Iana,
vreu sa ai curaj si sa nu te temi de vaccinare.
-stiu ca raspund cam tarziu dar am tot vorbit pe telefon ba pe fix, ba pe mobil-
Iarta-ma dar nu stiu ce varsta are fiica ta si nu stiu ce vaccinuri face, dar de luna asta in schema de vaccinare s-a inlocuit unul care dadea mai multe reactii minore cu un altul( de fapt e mai purificat) cu un altul mai putin rectogen.
Spuneti in gind ca va fi bine si va fi
Numai bine
Alice bate-ma pe mine prima cind vii… ca eu, asa cum se vede, nu astept decit un mic semn de ceva destrabalare ca sa fac tambalaul cit mai mare … 🙂
Auziti dar ce facem cu Casanova?Ma gandeam la Isolda!Ca S-o fi saturat si ea de tristetile lui Tristan,si vrea si ea putina complicatiune!!!
si in urma acestui dezmat scapat de sub controlul dupa modelul „cind pisica nu-i acasa” daca am smuls macar un zimbet de la Iulia, Cristina si cine mai era trist sau suparat pe mine .. consider ziua de azi o victorie!
Diana multumesc… plec acum …
Si Tristan ar fi tocmai bun pentru ….CINE?
Cora, pentru Dama cu Camelii si facem SF cu ocazia asta ca ii punem sa se intilneasca intr-o alta dimensiune, peste timp… cum am citit eu intr-o carte de Eliade. 🙂
Nouria si Daniel, eu stiu ca voi vreti sa faceti filmul ala… dar nu umblati cu copiat de aici … ca nu e frumos, da? 🙂
Da,da ca tot se prea distra tipa! si mie imi place Eliade mult de tot.Subscriu!
Prapad ati facut aici! Muritor rau si neascultator, sa vezi ce patesti tu de la mine, cand te-oi intalni! Eu umblu precum capra -cu trei sute de iezi pe blog- sa aduc de-ale gurii, sa ma duc la emisiunea de la TVR – s-a difuzat in direct, Miezul zilei, iertati-ma ca nu v-am spus, dar n-am apucat-, ca sa muncesc, sa fac reclama mascata revistei si apoi vin aici si ma chinui sa scriu editorialul, ma storc de lacrimi si de inspiratie, si voi ce-mi faceti?! Ve des-tra-ba-lati, pangariti povestile de amor ale lumii, il luati peste izmana pe Romeo. Iezi rai, rai rai!
Va iubesc de mor, sunteti destepti si nostimi, promit sa citesc, cum spune Ana, ca din Shakespeare, tot ce-ati scris aici. Dar sa nu va prind ca n-ati raspuns la intrebare, mie sa-mi spuneti, de unde vine dragostea, ca nu stiu ce va fac?! Sa-mi spuneti de ce va iubesc asa, fara sa va cunosc, de ce-mi asez inima in cuvintele astea, de ce va cred pe cuvant ca sunteti oameni buni si ca stiti sa iubiti si voi, ca si mine? De ce? De unde? Frumosii mei, dragii mei, iubitii mei, muritorii si zeitele mele! Da, am zambit, zambesc si azi, ca si ieri, iertati-ma, zambesc intruna, pentru ca iubesc, pentru ca va iubesc. Printr-un paradox, sunt mai singura si mai zambitoare ca oricand. Barbatul din inima mea ma vede doar la televizor, asta daca-l anunt sau daca binevoieste. Dar eu zambesc, zambesc…
Mai oameni buni ,Ana ,deschide draga usile ca venim!Pune toate paturile cu vedere la parc si cat mai multe la un loc!
Tocmai asta e motivul pentru care vrea sa te vada, pentru care te vrea Alice… pentru ca zimbesti, zimbesti, zimbesti.
O sa controlez in seara asta sa vad daca este pusa pe internet In Miezul Zilei ca sa te pot vedea.
Vai! A trecut sefa pe-aici! Si stati asa ca…dupa ce pleaca ea vine Lupul!!!!Eu ma var sub pat,deja!
Ana … daca ne internezi pe noi toti, faci cercetare pe noi. Premiul Nobel scrie pe tine. O sa contrazici si o sa schimbi cu totul toate tratatele de psihanaliza, psihologie.. si care mai sint ca mi se incurca limba. 🙂
Si daca e lupul care i-a mancat oile lui Romeo?
Te ador ,Iana! Te ador
Si asta dupa ce l-a omorat mai intai pe Colt Alb,cainele barbatului…
gata . deja vad cum impartim Globul de aur la categoria cel mai bun scenariu de film: „vreau sa multumesc D-nei Alice Nastase ca ingaduit prezenta noastra pe blogul dumneaei… si nu in ultimul rind vreau sa multumesc prietenilor de pe blogul mentionat pentru ca ne-au incuraj si sprijinit si mai ales suportat”. ” mamaaaa ma vezi??? sint la televizor!” 🙂
Si era tot lupul ala care se tot invartea pe langa un cuib de cuci!Asa sa-i spui locului Ana-Cuibul cucilor!!!cunoscatorii stiu de ce!
Ana, poate gasesti o camera de izolare pentru mine… just in case… sa nu fie contagios ce am eu.
„medication time”
Esti teribila Iana! Da,asta spui tu ,iar apoi eu :multumesc Anei care ne-a intretinut si cultivat cu metode absolut inedite si in premiera creatoarea nebunie!Multumim si Muritorului drag care ne-a inspirat si sustinut!
Si-am incalecat pe-o sa…era saua Rossinantei,stiu sigur!!!
fetelor inca sunteti binisor cu capu’, dar ospiciul se construieste cum zice iana „just in case”, asa ca voi dati-i inainte cu foc, nu va opriti, o viata avem… si nu va pot spune ce-mi place mie sa va privesc! uite, ranjesc la voi de cand am venit de la servici.
Pai asta e Ana o sa ne vezi si la servici si dupa!
Si Lupul era Ana care zice ca ranjea la fereastra iezilor!
SA ma opreasca cineva,va rog,va rog!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
si scaunul de ceara cine era? ca ala urmeaza sa moara cu mine in foc, cand o veni capra acasa si o vedea ca ii lipseste un ied…. dar poate ii ziceti voi ca nu l-am mancat, doar l-am internat intr-o camera izolata, ca avea niste tulburari mai grave de comportament. vreeeeti?????
ASA asa Ana noastra! Quo erat demostrandum! Eu v-am spus ca nu avem probleme decat cu capul!restul sunt …povesti!
Vedem noi nu lupul ci pe….cand o veni Alice si ne da extemporal! Scoaaaaateeeeti o foaaaaie dee hartiiie!!!!!!!
va rog sa ma scuzati, dar eu nu mi-am invatat pentru astazi…
Probl.1- DE unde vine dragostea?
Probl.2-De ce ne indragostim pe n.v.?
totusi fetelor, acel „your comment is waiting for moderation” are si el sensul lui in viata. mi s-a facut putin frica de cat m-am intins la smantana… tovarasaaaa, pot sa aman extemporalul pe saptamana viitoare? ca fiind craciun, o sa fie Alice mai dispusa la iertare!
dar cora este mai contagioasa decat orice boala, recunosc.
AHA! Si extra ptr.cei superdotati-De ce ne vrajesc cuvintele?
imi mai arata si mie cineva un blog care sa contina un comment cu peste 250 de raspunsuri de pe o zi pe alta, va rog? alooo, cartea recordurilor? va rog sa va deplasati in interes de serviciu pana la noi. hai ca tinem lupul legat, indrazniti.
Ti-am spus eu,ana,ti-am spus…fa-ti fata ospiciul,odata!O Speak-ul!!!!!
pai ia uita-te in jur, suntem singure cora, e camera noastra, suntem internate. unde zici ca vrei sa dormi? mai pe seara poate mergem in salon, ca dau astia drumu la tv, daca nu se taie curentu’.
Mai bine hai la biblioteca poate mai dam de niste personaje de mazilit!!!!
Chiar asa Ana cred ca suntem deja la izolare de restul!!!
Si suntem deja celebre…la noi in salon!!!!!!!!!!!
…iar pentru cei care au lipsit nemotivat o intrebare la extemporal,in plus-
Faceti rezumatul povestii de pe blog pana la sfarsit de la inceput! NA! HA,ha,ha
Dragii mei,
Pentru ca ati deschis un subiect atat de dureros pentru femei, sa va spun si eu o situatie prin care am trecut recent…Se face ca un prieten, care este insurat si pe a carui sotie o cunosc(si va spun sincer ca este o femeie extraordinara, iar ei impreuna par cuplul ideal) , mi-a propus sa-i devin amanta. Eu sunt singura acum. Va spun foarte pe scurt pentru ca nu vreau sa va plictisesc, vreau doar sa va cer parerea. Adevarul este ca daca nu ar fi insurat, nu pot spune ca nu mi-ar fi placut…Eu am refuzat sa fac asa ceva. Cand mi-a zis nici n-am stiut ce sa simt mai intai: sa ma simt jignita sau sa imi para foarte rau pentru sotia lui, gandindu-ma ca el ar fi inselat-o cu nonsalanta, daca eu as fi acceptat. Am ramas prieteni, sau cel putin, eu asa imi doresc. O sa ma port ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dar, sa fim realisti, e un lucru pe care nu-l uiti… Ce ziceti?
asta sa credeti voi…stau si ma hlizesc de una singura si bietul meu pui se uita intrebator la mine …si-o spune ” a tampit mama!!”
apropo nu uitati ca eu sunt cea care a revndicat dreptul de a-si rezerva un pat in celula (la geam), cum cora e vinovata ca l-a adus pe Romeo printre noi, cum muritorul a dat de-un scenariu (vorba ianei) demodat….s.a.m.d
asa ca la raport pe cand se intoarce alice vom avea de primit….ceilalti s-au retras strategic, asa ca numai noi o sa ne-o luam…
cora draga, nu ti-am raspuns o sa ne vedem iti promit (musai la cal) , dar lasa-ma sa trec de sapt asta, e cumplita si n-am niciun randament la munca…si am de recuperat…si n-am chef…pana atunci iti dau tema de casa ….gaseste-mi o bona dupa „chipul si asemanarea lui erzsi a lui alice….doamne unde s-o gasesc…
ai profilul candidatului asa ca poate-mi dai o solutie siies si eu din criza…da aia de orice fel..
Pentru mine e deja tarziu.VA DORESC NOAPTE BUNA !si daca v-a placut Bufonul…mai poftiti si maine seara!!!!VA PUP FETELE MELE!
bINE,DRAGA MONI,INCERC.TE PUP!!1
bianca,
fugi mama mancand pamantul, fugi cat te tin picioarele….ai vazut ce-a zis alice, se sfarseste rau…si crede-ma stie ce spune…
muritor, stiu ca poti avea o opinie 🙂
ana draga,
n-am indraznit s-o spun eu, dar ma bucur c-ai facut-o tu..
Draga Iana, este emisiunea pe internet, probabil ai gasit-o. Pentru cine mai doreste sa o vada e aici:
http://212.54.100.83/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2008-12-17-11-55.flv&name=Miezul zilei cu Iuliana Marciuc
Imi pare rau, dar chiar nu am fost prin „preajma” deloc.
Consider ca toata lumea are dreptate atata vreme cat acest subiect este cel mai personal si mai subiectiv din cate exista, asa ca fiecare detine ADEVARUL lui.
Va doresc sa vi se intample tot ce va doriti si sa fiti ferite(ti) de tot ce nu doriti sa traiti !
In rest…iubiti-va mult ! (vorba lui Mircea 🙂 )
Dragi mei ,ma repet daca va prinde Scorsese pe toti la un loc va tine intr-o camera (eventual de forta) si pina nu-i faceti un scenariu cu care sa luati premiu oscar nu va da drumul .
Asa e Ana, sa vina Cartea Recordurilor sa vada niste nebuni splendizi (citez,nustiu pe cine),
impletesc povesti de amor cu parfum citadin; de cind am venit , citesc, citesc, si sunt uimita de
amalgamul de cupluri celebre nou formate care mai care mai pline de umor.
Ma bucur cu tot sufletul ca Alice zimbeste.Ceea ce s-a petrecut aici e o dovada vie de iubire,nebuna, dezinteresata, neconditionata. Va iubesc pe toti , chiar daca o sa-l visez pe Romeo care ia lectii de la Cirano cum sa-l vrajeasca pe domnul de la banca sa-i dea credit pentru inelul visat iar Julieta plictisita de atita asteptare fuge cu Brad Pitt .
Noapte buna dragii mei , zimbiti , face bine la suflet.
nina draga,
gaseste si tu unul mai accesibil ca asta e dat..
era vorba de Brad Pitt, desigur…
noapte buna va spun si eu, n-am sa merg la culcare…
sunt singura, Romeo al meu a plecat de acasa, sper ca nu de tot…glumesc evident…
sunt doar cu puiul meu care a reusit sa adoarma, iar eu merg sa citesc, poate reusesc sa-i raspund dragei mele alice si sa-mi raspund si mie…
Oare, de unde vine dragostea?
minunea mea alice , daca pana maine n-am sa stiu de unde vine dragostea pot sa-ti spun macar, unde se duce ?! asta cred ca stiu…
va imbratisez cu drag si dor
Fetelor, sper ca nu ati plecat toate. Mi-a luat ceva pana v-am citit „ispravile” voastre de astazi? Pai e frumos din partea voastra? Unii muncesc si altii se distreaza? Si numai Muritor e vinovat…..
Alice, ce „sefa” esti tu? Nu si-a facut niciuna temele, nu-i asa?
Bianca, comentariul tau il am proaspat in minte si iarta-ma, te roooooog, poate sunt putin dura, dar eu nu as fi ramas prietena cu asemenea om.
Si sa trecem la lucruri mai serioase. Cora, fetelor, eu cunosc doi oameni care se iubesc la fel de mult dupa 15 ani de casnicie, au 2 copii si o muuuuuultime de datorii la banci.
Alice, eu nu am decat un raspuns la intrebarea ta. Si te citez pe tine : ” dragostea pogoara din cer, ca o minune”.
Si eu ma intreb de unde a venit dragostea acum 19ani. Inca nu am gasit raspunsul .Poate in noaptea asta pe linaga Romei, Bergeraci si Tristani tristi voi avea o revelatie.Nu stiu de unde vine ,stiu doar ca in sufletul meu e muulta iubire, pe care vreau s-o impart cu voi ,iubitii mei.
Ce minune ca sunteti!
Catalina, draga mea, scumpa mea, sunt in aceeasi situatie… Abia ma mai tin pe picioare dupa cateva zile de munca silnica, iar copiii astia neastamparati au facut tambalau groaznic. S-au prefacut ei nitel ca s-ar teme de intoarcerea mea, dar ash, si-au vazut mai departe de jucat tontoroiul.
Dar stiti ca veselia voastra m-a tinut in viata? Imi daruiti enorm, si as vrea sa va pot intoarce dragostea si generozitatea voastra, inmiit. M-a tulburat povestea Monicai, iubitei Monica, si am sa-i raspund, in tihna, promit, iar glumele Corei, care a fost sufletul petrecerii, mi-au mers la suflet. Ana, in ospiciul tau eu sunt cea dintai, vreau pat la mijlocul incaperii, ca sa va vad pe toate. Si daca pretul pentru un an de fericire e nebunia vesnica, da, sunt gata sa-l platesc, mai ales daca e sa stau in acelasi ospiciu cu voi. Si numai Muritor e vinovat, da, el m-a facut sa ajung si la concluzia asta si la poarta ospiciului:)
Si apoi, intorcandu-ma la cele serioase, la cele profunde. Da, Catalina, indiferent cat am fi dezbatut, cat ne-am fi certat, cat ne-am fi tocmit cum e bine sa iubesti si pe cine, de fapt noi stim ca dragostea, dragostea adevarata e sfanta si pogoara din cer, ca o minune. Si doresc tuturor sa simta asta , sa traiasca dragostea din cer, dragostea intamplata din voia si cu voia Domnului. Marea dragoste.
Voi avea cateva zile mai libere, cateva zile mai senine, sper sa pot sa stau sa va scriu. Sper sa pot sa va vorbesc mai mult, sa va raspund mai mult. Incep sa va cunosc tot mai bine, pe fiecare in parte, si nu-mi vine sa cred ca puteti fi astfel, si ca sunteti aici, prietenele mele, confidentele mele. Prietenii mei, camarazii mei… pentru ca sunt si baieti, Cristi, Tudor, Muritor, Daniel, Ionut…
Va imbratisez, va urez noapte buna, va tin la piept. Am sa postez un alt text, fiindca nu putem sa coboram pe franghie aici, la capatul acestui carnat de sute de comentarii, trebuie s-o luam de la capat, de la altitudinea zero, cu uimirile noastre, cu intrebarile noastre, cu rasul nostru. Am sa va spun un secret: cel mai mult pe luma imi place sa rad. Sa fiu vesela, sa hohotesc senina. Cel mai mult. Cum spunea Nichita, „imi place sa rad, insa rad rar”. Noapte buna.
Bun gasit.
Va ascult de mult timp. De multe ori, dragostea, viata de aici, mi-a umezit ochii si tulburat sufletul, la rindul meu am aflat si trait multe din cele impartasite de voi. La ceas tirziu, vin si va ascult… dragostea; Dragostea care m-a adus aici, fara sa va caut, dragostea fara de care nu se poate cladi, dragostea care ne da viata, dragostea credinta. Ea vine, este si de aici, unde e un inceput bun. Dragostea mea vine de la iubirea mea, vine din noi. Bunul ne-a dat, e in fiecare, ne-a creat. Nu vreau sa judec, mi-am pus o masca din sfiala, sa ma iertati pentru ce voi spune si nu va va fi pe plac, eu va pun nu pe palma, nu pe inima, ci la picioare, sufletul.
Fara iubire nu pot fi, am nevoie de persoana iubita si dorita, sa o simt, sa o aud, sa o vad (imi fac timp sa o vad si peste zi, uneori), ii trimit si mesaje „revoltatoare”, am nevoie sa fac impreuna cu ea, cam tot ce tine de casa si masa si copil, am nevoie sa o stiu ferita si linistita, sa stiu ca ii dau ce are nevoie si isi doreste. Imi doresc sa o domin, ca sa-i dau mai multa incredere, liniste si placere impreuna cu mine.
Intotdeauna am cautat sa fiu si sa stiu ce trebuie, ce are nevoie cel de linga mine, in planuri diferite bineinteles, nu intotdeauna am reusit.
Dragostea are nevoie de aer, de lumina, se imparte numai la doi si nu e ascunsa in dormitor sau aiurea; Ea poate apare de unde nu stii. De multe ori m-am gindit, o doresc intens sau e persoana cautata, asteptata, dorita, e ea ?! Aleg bine, e o afectiune intensa sau e ea; poate cea harazita mie. La multe intebari nu am raspunsuri.
Stim bine ca viata inseamna miscare si ca permanenta e doar schimbarea, dar nu si dragostea, ea face parte din viata; dragostea de care ne-a intrebat Alice e perena, unica si poate irepetabila; fiecare avem o a noastra sau un al nostru, trebuie insa sa fim pregatiti sa nu ratam, desi probabilitatea si posibilitatea aceasta e mare.
Stim bine ca exista si situatii in care e afectiune, simpatie sau interes; poate vorbim alta data; si oricum nu vreau sa fiu ca un fluviu.
Acum citeva zile, intr-o seara am asistat la o biserica la sfirsitul slujbei. Apoi printre luminarile aprinse, m-am rugat pentru ai mei si pentru voi, cei din „casuta”, ca Bunul sa fie cu noi.
Eu cred ca dragostea nu vine, ea este.
Cu bine.
dragele mele toate,
v-am citit de mai mult timp, mi-am m luat direct cu „facut doar ieri „curaj” sa scriu . si v-am luat direct cu „voci” venite din trecut, iar voi ati fost atat de minunate si m-ati ajutat. apoi, intoarsa de la treburile zilnice v-am citit din nou, am zambit si am zambit la ideea atat de nastrusnica cu romeo si…ca sa va mai spun- sunteti ca un drog si nu ma mai las de voi- mie imi este indiferent in ce pat stau in ospiciul Anei, important e sa ma primiti.
Va imbratisez, noapte buna de aici din departare.
Raluca
Si eu va imbratisez pe toti si va spun noapte buna!
Si maine sa aveti o zi la fel de plina si de fericita.
..”..voci si priviri/ legati prin fire nevazute/ Cabluri adanc ingropate in pamant imi aduc in fata vocea ta/ Tremuratoare ca o lumina de lumanare….Te uiti la mine legata de cabluri nevazute/ Ingropate in pamant..”
E o parte din prima poezie pe care mi-a scris-o un barbat care nu ma atins si vazut niciodata in realitate..Ne-am iubit prin cuvinte..iar DRAGOSTEA a venit tot din cuvinte..
Am simtit nevoia sa „strig” emotia mea aici…
buna dimineata dragii mei,
dupa o noapte scurta si un somn chinuit pot spne totusi ca stiu de unde vine dragostea…
eu cred ca vine din noi, iar noi venim de la El, mai stiu ca dragostea ajunge (se duce) ” in ” celalalt, in cel aproape de noi, iar celalalt tot de la El e dat, iar celalalt poti fi tu, poate fi ea, putem fi noi, poate fi oricine vrea EL….iar EL este Dumnezeu…
mai stiu ca dragostea vine din cuvinte, prin cuvinte si prin fapte, mai stiu ca apele cele mari nu pot sa stinga dragostea si raurile nu vor putea s-o inece niciodata, as vrea sa cred ca dragostea mea nu v-a pleca niciodata din mine, iar daca o va face sper sa ma ia cu ea…
nu stiu daca alice va fi multumita de rezultatul cautarilor mele, sper sa reusesc sa primesc umilul 5 de trecere…
va sarut si va doresc ozi frumoasa
la noi cora e cam urat azi….
Buna dimineata,dragii mei! Da,la noi in orasul cu cal si Decebal…e o zi cumplita! Ploua si e asa intunecime de parca stam sub un clopot gri !Dar ,nu ne lasam,fetelor nu-i asa_
Traiesc cu pieptul in bataia vantului
Goarna diminetii ma ridica la lupta.
Pentru o floare,pentru painea noastra cea de toate zilele.
Rad si plang deasupra orasului adormit..
Nu exista ceasornice de cauciuc!,sau cam asa ceva erau niste versuri dintr-o carte citita demult,demult…
Buna dimineata,raza noastra de soare,Alice!Multam fain pentru ingaduinta ta,si ne iarta noua greselile noastre!
Ana,Iana,Moni,Catalina,Nina,Camelia,Muritor si toti de prin casuta va doresc ca azi sa fiti voi lumina pentru cei din jur!Va iubesc…pana plange Tudor al nostru,asa de mult!!!!
Ce spui Raluca,pai esti deja in salon…doar ca noi venitii fac paturile,sa stii!
Extemporal Elev>Cora
Probl.1 De unde vine dragostea?
RAsp.Dragostea vine din Cer,trece prin noi,unindu-ne sufletul cu Inaltul .Dragostea este unda ,lumina divina.
Probl.2De ce ne indragostim pe n.v.?
Pentru ca iubim cu sufletul mult inainte de a iubi cu trupul .
Si cum eu sunt supradotata!!!!,raspund si la a3-a.
Probl.3.De ce ne vrajesc cuvintele?
Pentru ca asa ne trebuie!!!! la inceput a fost..Cuvantul!
Sefa,trec clasa? Ca daca repet va fi vai si amar de povestile Lumii!
Buna dimineata! Cora, nu numai ca treci clasa, dar esti absolventa magna cum laude! Esti fabuloasa! V-am promis ca scriu, si ma tin de cuvant, pentru ca tare, tare va iubesc. Doar lasati-ma putin sa ma dezmeticesc! Buna dimineata, de o mie de ori!
Si sa stiti ca ati dat raspunsurile la care ma gandisem si eu. Noi suntem la fel, avem acelasi suflet, de-aceea ne-am intalnit aici.
P.S. Da, Raluca face paturile:)
293 comentarii?! da, cu siguranta Alice e paminteanul cel mai iubit.Cora cu siguranta vei trece clasa, probabil ca toti gindima la fel doar ca mie mi- teama sa rostesc toate acestea,
dincolo de cuvinte, se ascunde teama ca se va rupe o vraja si ca toate minimile lumii ma vor ocoli.Superstitii nu? Ana , vreau si eu un loc la fereastra in ospiciul tau.Fug din tarimul acesta,in lumea rea .Va imbrartisez si spersa mai apuc sa mai fur o secunda de fericire pe
ziua de azi
buna dimineata tuturor, cei mai dragi, cei mai nebuni si sanatosi pacienti din lume!
si un buna dimineata special lui Valin… esti de-al nostru! auzi la el: „dragostea nu vine, ea este” ! ce vreti mai mult de la un suflet ca sa-l declaram perfect-compatibil cu aceasta casuta?!
welcome, welcome!!!!!
nina, cred ca am sa prevad toti peretii ospiciului din sticla, ca sa stam toti la ferestre (doar alice si camelia in centru, ca asa si-au exprimat preferinta).
o sa ne placa, vom ramane nebuni toata viata, de drag!
Dragile ele,
buna dimineata! fac ce doriti voi:) si de la facut si aerisit paturi ma urca incet incet spre inima voastra.
Va imbratisez
Supeeer ! Eu, alaturi de Alice ! M-am trezit bine dispusa si m-am bine dispus si mai tare citindu-va pe toti ! Ce splendida nebunie ! Destepti, sensibili, spirituali etc etc. Aici ne vindecam impreuna de povesti triste, de trairi nepermise, de iubiri neimpartasite, de noduri in gat fata de tot ce-i urat, de tradari si tradatori, de insingurari, de ganduri naufragiate, de vieti destramate, de doruri apuse….
Va iubesc dintotdeauna ! „iubirea nu vine, este”
am ratat nr 300; doar 299
Am trisat si-am castigat – eu sunt la nr 300 pe bloog !
Ana ma cumintesc, nu vreau sa vin la tine chiar de dimineata…
Iarta-ma Alice, nu mai fac !
dragii mei , eu vorbeam de minuni , mai devreme , sunt convinsa ca voi m-ati inteles, voima intelegeti tot timpul, de aia vaiubesc eu. Lumea rea ma cheama , eu incerc sa apuc sa incropesc o farima de gind si dupa aceea fug din nou .Va sarut , si va astept in camera de alaturi,unde sper sa ajung si eu pe ziua de azi. Va iubesc.
alice, te-ai dezmeticit? raluca, ai facut paturile? camiiii…ce bine iti sta binedispusa!
hai la joaca, toata lumea.
iar lipseste tudor? cred ca ma prefac in michele pfiffer, in „tovarasa” din minti periculoase si ma duc la el acasa sa vorbesc cu parintii lui.
In sfarsit imi fac timp si curaj sa scriu aici…Inutil sa spun cat de tare o admir pe Alice si felul in care simte, imi aduce aminte atat de mult de cea mai buna prietena a mea, tot rac, tot cu nume de inger (Ana), tot melancolica, mereu neinteleasa, dureros de singura…Ca si mine acum…
Story of my life dar nu neaparat am crezut si am construit o relatie la distanta…am sadit speranta acelei jumatati perfecte in fiecare cuvant parca scris si inventat doar pentru noi… dupa cateva luni nu am mai putut sta la distanta unul de celalalt si eu m-am mutat cu el….la 600 de km de Bucuresti, la 680 de km de casa…la mile departare de cel mai frumos si acum cel mai singur vis al meu…visul ca omul acela va pune capat asteptarilor febrile, incercarilor esuate, noptilor de singuratate, ca poate exista cineva care MA VEDE. Si acum nimic nu mai e, nimic din ce ne-a legat, numai cotidian si rutina, ore suplimentare la munca si eu, cu sufletul sfasiat de inca un esec, asteptand sa vina acasa…
Undeva, ceva, s-a pierdut…Ana mi-a spus odata ca nu poti pierde decat ceea ce nu ai avut niciodata….Si oare nu exista nicio iubire pentru mine?
Sarut miinile Simona.
Imi permiti sa-ti raspund, sa-ti vorbesc ?
(nu in locul Anei)
Te rog 🙂
Simona, scuza-ma.
Am descoperit tirziu acceptul tau.
Fii sigura ca vom vorbi.
Ma inclin.
Bine, voi fi aici…azi.
Sarut miinile Simona,
Cred cu disperare in iubire, in tot ce inseamna si aduce.
Cu multi ani in urma, am cunoscut o fata, am avut o relatie grabita care se consuma intens si fizic. Dupa un timp mi-a spus ca e momentul sa ne casatorim. Nu am vrut, nu am putut, sa nu o fac; desi au fost oameni care m-au avertizat, mi-am spus ca pot indrepta lucrurile si ca va fi bine. Am cautat in mine raspunsuri, dar nu am cautat adinc, adinc. I-am dat cam tot ce aveam si puteam, eu si parintii mei. Dupa o vreme a inceput sa-mi ceara lucruri surprinzatoare si a inceput sa ma bata, ca nu i le implineam. Ireal. Ireal. Am suferit enorm cind am divortat. Eram tinta ironiilor colegilor si aveau dreptate, asta era greu pt mine ca aveau dreptate.
De gresit poti gresi, dar daca nu inveti din greseli si le repeti, atunci e condamnabil.
Mi-am permis sa vorbesc despre mine, nu sa judec si sa dau verdicte.
E superb ce ai facut tu, ca ti-ai urmat barbatul, ca ai crezut si ai mers dupa el.
Sunt momente cind trebuie sa-ti raspunzi la intrebari, eu nu am judecat adinc, adinc pentru ca stiam care e raspunsul acolo si am gresit; nu inseamna ca e cazul tau.
Am invatat sa nu ma leg de lucruri lumesti, ca importanta e doar dragostea in doi inte aceeasi; nu crede ceva pina nu vorbiti, pina nu il simti cu sufletul, cauta adevarul si numai adevarul el e temelia, fa cum crezi ca iti va fi mai bine in viata, binele poate fi greu dar bun.
Daca nu va fi ce vrei, sa nu disperi, inseamna ca atit a fost dat sa fie. Nu crede ca nu esti vazuta, si eu am crezut la fel; dar din grupul acela, o fata a lasat totul si a venit la mine.
Dupa multi ani, ne-am reintilnit si e sotia mea.
Orice ar fi sa nu disperi, sa ai incredere in tine, toate au un inceput si un sfirsit.
Mi-am permis sa vorbesc despre mine si despre o suferinta a mea, sa ma ierti te rog; nu vreau sa dau lectii, impartasesc doar din ce mi-a dat viata, acum ma gindesc ca poate am fost rasfatat ca am avut ce-mi doream, cind altii cautau. Si e asa bine ca am inima usoara, nu mi-e rusine de nimic de atunci, nu mi-am batut joc, chiar daca am fost naiv.
Peste ani, fosta soacra mi-a cerut iertare.
Nu poti pierde ce nu ai si nu poti fi bine cu cineva nepotrivit tie.
Ai mare grija de tine.
Multumesc pentru ganduri, pentru experienta impartasita, pentru cele cateva minute pe care ti le-ai petrecut vorbindu-mi mie. Perioada asta ar trebuie sa fie una fericita si in fiecare an imi spun ca e anul in care voi fi fericita de Sarbatori, voi savura, cuminte si recunoscatoare, ca un om normal, Craciunul…Si mereu se iveste cate ceva, iarna mai mult decat oricand…ceva ce nu ma lasa sa fiu fericita. Nu stiu daca e vorba de constiinta sau pur si simplu de maturitate. Nu stiu cum as putea sa pun capat acestui cerc vicios. Nasc si apoi reneg si distrug iubiri. Le fac scrum, pentru a fi sigura ca nu mai au nicio sansa de supravietuire. Si da, omul asta l-am simtit asa aproape de sufletul meu, ca o completare fireasca, nu identic dar nici prea diferit… cumva jumatatea mea mai buna…Cel care-mi spunea mereu: „Cu tine sunt ceea ce nu as putea fi singur niciodata”, „Fara tine nu sunt intreg”, „You make me wanna be a better man”… Am trait un vis si mi-am dorit ca el sa devina realitate. Si am asteptat plina de speranta, fiecare rasarit de soare, sa mi-l implineasca. Nu stiam ca eu trebuie sa-l implinesc. Am aflat acum ce gresit a fost sa pretind fericire de la altii. Sa cer. Sa invinuiesc. Nu stiu daca am descoperit vreun adevar general valabil, dar cred acum, dupa 25 de ani de viata, ca fericirea ne-o procuram singuri. Da, ne-o procuram. Nu o invocam (pentru ca nu ar fi reala), nu o cumparam (pentru ca nu are pret) ci o procuram, fiecare cum stie mai bine. Unii o iau din bani, altii din lumina reflectoarelor, altii din zambetul copiilor, altii din lacrimile altora….
In continuare cred, pentru ca atunci cand crezi ti se intampla lucruri. Daca nu crezi, e posibil sa ti se intample dar sa nu le observi. Cred in povesti de dragoste care strabat timpul si spatiul. Dar mai cred si ca primim atat cat oferim, ca omul de langa noi nu o sa ne dea cu un gram mai mult decat i-am dat si noi, ca e o investitie permanenta de timp si energie si sentimente. Ca dragostea nu se uda dar se ofileste. Ca trebuie intretinuta de doi oameni. Ca singuratatea omoara vise. Si multe altele.
Multumesc, poate aveam nevoie de un alt raspuns in afara de „Nu stiu” sau „Ai dreptate”…
O sa ma gandesc, voi incerca sa am grija si de sufletul meu in acelasi timp.
Sa ai un Craciun luminos!
Da iubita mea draga.Ai dreptate …e raiul pe pamant si e un mare noroc sa gasesti dragostea sufletului tau!SARBATORI FERICITE SI SA RAMAI LA FEL DE FRUMOASA, DESTEAPTA SI A NOASTRA!
Simona, eu sunt ceva mai mare, nu cu foarte mult…simt ca si tine, in fiecare an, imi doresc si visez, nepermis de mult, sa am Sarbatori frumoase, alaturi de iubirea mea, alaturi de cel caruia i-am daruit sufletul… Nu a fost sa fie pana acum, si desi acum simt ca m-am spart in mii de bucati, incerc sa ma adun… incerc sa-mi spun ca va fi bine… Te imbratisez si-ti doresc sa-ti fie bine!
Sarut miinile Simona.
Cum iti mai e ?
M-au infiorat vorbele tale. Eu am aflat la mai multi ani, ce-mi spui asa frumos, as fi vrut sa stiu din carti si nu din viata, ce mi-ai impartasit, pentru ca si eu cred la fel. Dau mai mult, pentru ca-mi place sa iubesc, si-mi doresc sa primesc, dar stiu nu pot primi mai mult decit este. Sunt de putin timp aici si te invit la rindul meu, sa ramii alaturi de cei ce mie mi-au vorbit si de toti, asa cum esti, atit cit vrei.
Iti multumesc pentru ginduri, dar pentru mine sarbatorile au si umbre, care trec.
Multumesc pentru imbratisare, Cristina 🙂 A fost una calda si curata, pe care am simtit-o din tot sufletul. E placut sa descoperi oameni dupa o lunga perioada in care te-ai izolat pentru ca ai considerat ca nu ai nimic de oferit sau, dimpotriva, nu ai putea gasi ce cautai in cei din jur. Dar dupa momente de singuratatea incep din nou sa-mi doresc prezenta prietenilor, vorbesc in fiecare zi cu Ana la telefon…in felul asta am senzatia ca sunt si eu acolo sau ca e ea aici. Ca suntem cumva mai aproape, fizic.
Un prieten de-al meu imi spunea odata ca nimeni nu e cu adevarat fericit. Ca fericirea e relativa. Si acum vietile noastre merg in paralel. Si el are o relatie, s-a mutat cu iubita lui…dar cand vorbim la telefon imi dau seama ca e la fel…ca din pacate oamenii au limite. Si din pacate cei care nu le au nu vor putea fi niciodata fericiti cu adevarat. Pentru ca cei dintai se opresc la timp, in intuneric. Pentru ca cei din urma simt la un alt nivel sau constientizeaza. Pacat. Imi pare rau ca fericirea doare si ea uneori, ca aduce lacrimi care lasa urme.
Iti plac curcubeele, Valin?
Cel mai mult. E mingiierea unui legamint. E cuvintul ca va fi acolo, ca nu pleaca, ca este.
In iubire, ca si in viata, portile trebuie sa le tii deschise; iubirea sa fie adevarata. Detest fatarnicia. Vorbesti tulburator, esti asemeni celorlalti. Eu nu mai pot sa-l ascult pe Stefan (Hrusca), aveam in inima mea suflet de-al lui, si „s-a prabusit” cind am aflat ca a revenit acasa pentru a ne cinta colinde de Craciun. Am avut o colega, Luiza, care ma asculta si privea, cum „guitam” si scriam pe table imptriva dictaturii, iar in 22.12.89 a stiut sa moara in Piata, la Dalles. S-au deschis niste porti. E
(scuze) Eu nu ii condamn pe cei care pleaca, ii condamn pe cei care imi spun ca ma iubesc si la prima ………..ma parasesc. Pe mine cred ca Bunul m-a pus aici cu un rost, si curcubeul imi aduce aminte …….. Aici in casuta asa e, portile sunt deschise.
Buna ziua,
Daca-mi permiteti, v-as propune o alta perspectiva asupra acestei iubiri care se incapataneaza sa se imbine atat de intens si de frecvent cu suferinta. Dupa multi ani in care sufletu-mi sangera in nestire, am inteles ca ne-am incarnat, ca am coborat pe Pamant pentru a evolua afectiv, intelectual, spiritual si ca un tel zilnic interesant ar fi sa ne propunem in fiecare dimineata sa suferim cat mai putin posibil, sa tindem catre lumina, catre bucurie si catre armonie sufleteasca. Nu e o sarcina usoara; oricat ar parea de straniu, ne este mult mai simplu sa ne lasam coplesiti de tristete, de gelozie, de amaraciune, sa ne balacim inlacrimati in tot felul de stari care ne distrug pe dinauntru, ne intuneca, ne orbesc. Probabil ca ati remarcat si faptul ca pana si cheful de scris ne vine mai usor atunci cand ne simtit insingurati, inselati, parasiti, atunci cand refuzam sa ne intalnim cu esenta noastra divina. Constantin Noica vorbea despre suferinta „sufletelului”. Cine simte durerea este eul nostru egosit, plin de orgolii, incapatanat, mic, agresiv, capricios, galagios. Dar suntem mai mult decat atat, numai ca ne-am patat si ne-am ocultat miezul si i-am permis inconstientului din noi sa se bucure cu impertinenta de suferinta pe care ne-o provocam zilnic.
Va urez tuturor un An Nou cu armonie si liniste sufleteasca,
Alma
M-am trezit de dimineata si mirosea a Craciun…stiu, e 31 decembrie…dar pentru mine Craciunul nu e atunci cand trebuie, e atunci cand il simt. Si va doresc sa va fie anul care vine fiecare zi o culoare dintr-un minunat curcubeu ce apare mereu dupa o ploaie calda si blanda. Sa fiti fericiti atat ziua cat si noaptea, sa aveti vise curate si somnul vegheat de ingeri.
Si imi doresc, pentru 2009, sa-mi mai pastrez inca un an sufletul intact de prostie, egoism, rautate, minciuna, ipocrizie si invidie. Si mi-as dori sa aflu, anul viitor mai mult ca oricand, ca dragostea nu moare…ca oamenii care promit iubire vesnica si apoi dispar nu m-au iubit niciodata…Dar dragostea aceea, marea dragoste, unica … aceea nu moare, nu se altereaza, nu te tradeaza, nu te minte si mai ales…nu te abandoneaza…ca da, iubirea tine de cald si de foame si de sete…si de viata!
Buna Simona, scrii cald si tamaduitor. Iarta-ma daca am raspuns prea mult la intrebarea ta.
Sarut miinile Alma, bun gasit. Si eu asemeni tie si al multora, am trecut prin amarul omenesc, imi doresc sa-mi pot continua viata ferindu-ma de lucruri mici, meschine, care asa cum foarte bine spui, ne distrug in interior; insa stii bine ca nu e usor asta, si, nu poti fi mai bun fara a trece prin dureri, fara a invata si discerne binele si raul din ele. Incerc sa nu gresesc la granita dintre mindrie, nesimtire, omenesc si durere atunci cind vad raul si nu vreau sa-l simt.
Inainte de-a pleca spre revelionul drumurilor mele, inainte de-a iei din casuta noastra si din casa, va strang in brate si va multumesc pentru dragostea voastra. Se incheie 2008, anul in care ne-am intalnit, si parca e prima data cand am o parere de rau ca trece un an care mi-a schimbat viata. Sper ca 2009 sa fie, totusi, mai bun si mai milos… Si sa ne lase impreuna. Si sa ne lase sa fim fericiti.
Va multumesc, dragii mei, prietenii mei, la miezul noptii voi fi cu gandul si catre voi! Peste doar cateva ore, se va rasturna timpul nostru spre noroc si spre dragoste! La multi ani!