fbpx
„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Poruncile dragostei

de

Bucuria  mea  de  azi  e  plina  de  emotie,  e  vie,  e  intreaga!  Mi-a  fost  data ca un dar pe care nu-l inteleg, dar pe care il port cu mine – asa cum port toate ale mele – cu grija, cu demnitate, cu sfiala. Pentru ca ducem cu noi lucrurile cele mai pretioase. Pe cele de care ne-am putea lipsi le lasam parcate sau asezate in rafturi…

Bucuria mea de azi are aripi largi, intinderi de apa si gene umezite de lacrimi. Ascunde in miezul ei amintiri cu Dragobeti, cu versuri asezate in pereche tandra, si un mesaj de dor, primit intr-un alt miez de noapte.

Bucuria mea de azi ma apasa si ma stanjeneste, uneori as vrea s-o alung, fiindca nu stiu cum sa ma port cu ea. Dar o duc mai departe cu gandul ca asa se arata mereu sarbatorile dragostei. O iau cu mine in ziua senina, in care rasaritul ne-a scris pe cer porunca de-a fi fericiti. Iar noua ni s-a dat dreptul sa o ascultam sau nu, noi avem libertatea sa acceptam sau nu sa fim coplesiti de poruncile dragostei, de chemarile inimii, de suspinele gandului.

Va spun La multi ani, la ceas de dimineata in care toate cuvintele au puterea  sa iubeasca. Va rog sa zambiti, ca sa chemati zambetul cerului catre voi. Va imbratisez inainte sa plec catre castelele mele de apa, catre reveriile mele de dor. In miezul bucuriei mele de azi se ascunde si sufletul vostru. In samburele bucuriei de azi stau ghemuite si tristetea noastra de ieri, si, poate, si lacrima mea de maine.

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Si tie, draga Alice, un Dragobete minunat iti doresc, nou si etern, daca s-ar putea permanent si mereu cu versuri de dor si neuitare. Dragobete drag, tuturor, cu soare si speranta! Va imbratisez din zi insorita!

    corina 24 februarie 2009 10:32 Răspunde
  • De fiecare data cand ma cuprind vrejurile tristetii si egoismul gelos, ma uratesc. Boala e mereu urata, fie ca e meritata sau nu, aduce zvarcoliri si spume si mirosuri greu de suportat. M-a sfatuit cineva de mult sa ard in suferinta mea complet, sa trec prin ea cenusa, ca abia apoi sa stiu sa traiesc si sa ma impart cu ea. Fara incredere in rezultat am incercat.. M-am ascuns de ochii celor de langa mine, am urlat, am varsat lacrimi lungi, m-am privit in oglinda in toate fazele spasmelor si .. m-am trezit ca nu mai plang uimita de propria hidosenie. Pe cand imi stergeam cu maneca fata mi-am surprins un zambet. Un fel de naluca, de fantoma abia observabila, un trecator. Am realizat ca dupa furtuna intotdeauna iese soarele, ca frumusetea mea revine atunci cand imi amintesc ca el mi-e drag, cand amintirile clipelor petrecute impreuna razbat din chinul despartirii si dorului de acum. Mi s-au uscat lacrimile de tot, s-a inseninat chipul din oglinda si un suvoi intreg de emotie imi curge in suflet. Ei da.. pot uita o intreaga durere pentru ca cerurile s-au deschis si-mi ordona sa ma bucur, sa fiu fericita, sa zambesc.. Nu pot explica, nu pot intelege, dar firea umana e slaba si aleg porunca fericirii.
    Buna dimineata!

    Monica Radulescu 24 februarie 2009 10:33 Răspunde
  • Urmele cuvintelor ma ustura, sunt taieturi fine, abia vizibile la inceput dar din care apoi tasneste un sange fierbinte si care ma impresoara cu-n miros fetid.Le simt si gustul, e dulce acrisor, ma bandajez singura, presez peste rani alte degete taiate , crestate…as vrea sa nu mai las cuvintele sa-mi sangereze carnea, as vrea sa le pot transforma in vorbe…Sa le primesc asa cum vin, doar vorbe in vant, fara semne, fara samburi…Vreau sa cred in cuvinte, nu-mi spuneti ca le dau prea mare importanta, pentru mine sunt viata insasi, prin ele palpit, prin ele respir.Si-mi voi inghiti la nesfarsit suvoiul limfatic de pe maini, de pe suflet, de pe ochi…

    rosanne 24 februarie 2009 11:05 Răspunde
  • DRAGOBETE FERICIT!!!!

    Cora 24 februarie 2009 11:36 Răspunde
  • Dragobete fericit, Alice!

    Esti minunata…

    Alynne 24 februarie 2009 12:31 Răspunde
  • La multi ani, frumoase venetiene. Ne coplesiti si azi, cind noi trebuie sa va asternem drumuri cu flori si luminari parfumate si sa va purtam pe brate.
    Avem porunca de fericire !

    Valin 24 februarie 2009 12:42 Răspunde
  • Ni tan siquiera una palabra

    octavio 24 februarie 2009 13:09 Răspunde
  • Si eu cred in cuvinte. Cuvintele mele si copiii mei sunt tot ce am mai de pret pe pamant. Eu cand spun ‘te iubesc’, iubesc. Eu nasc cuvinte vii si le cresc si le ingrijesc si le apar de rele si de uitare. Va imbratisez si eu dintr-o Venetie aurita de soare si speranta. Buna dimineata. Si buenos dias. Si gracias. Si multumesc, din suflet, voua, celor cu suflet.

    Alice Nastase 24 februarie 2009 13:38 Răspunde
  • Dragobetele saruta fetele! Sa fiti sarutate la nesfarsit, sa va gasiti linistea, cuvantul de inceput, chipul de femei indragostite si iubite, sa aveti inima usoara!Asta va doresc eu, tuturor,astazi si mereu!
    Alice, mi-e dor de tine tare!

    Simona Radoi 24 februarie 2009 13:47 Răspunde
  • Sa iubiti plin si sa fiti iubite pe de-a-ntregul!

    Bia 24 februarie 2009 14:11 Răspunde
  • Dragobete, Dragobete…asteapta fetele o sarutare sa le dai…:)

    Elena 24 februarie 2009 14:13 Răspunde
  • Como siempre usted está acertada y sus sencillos y educados buenos días son la expresión más adecuada cuando al contrario que en la Venecia dorada el sol en la explosión de su último aliento apagó la esperanza. Multumesc .

    octavio 24 februarie 2009 14:17 Răspunde
  • Hei, bine v-am gasit! Ce frumoase sunteti :)! Sper sa ma primiti si pe mine in ‘clubul’ vostru 🙂
    Sa fiti iubite si sa iubiti!

    Alice,te citesc cu drag,ti-am cumparat toate cartile si te iube! Felicitari pentru tot ce faci! Ne incanti inima si ne umpli sufletul de lumina.
    Anica

    doi_ochi_caprui 24 februarie 2009 15:38 Răspunde
  • IN DRUM

    Peste firea muta doarme
    Cerul plin de stele.
    Patru plopi ascund in umbra
    Casa dragei mele.
    Dar mi-a fost pesemne calea
    De-un dusman ursita:
    Am gasit lumina stinsa,
    Usa zavorata…
    De trei nopti aceeasi cale
    Bate calatorul.
    Cine n-are dor pe vale
    Nu-mi cunoaste dorul.
    Ganduri triste,mane seara
    Viu in ciuda voastra,_
    Si de-o fi zavor la usa
    Intru pe fereastra!
    G. Toparceanu

    Dragobete fericit!!!!

    florentinamurgoci 24 februarie 2009 17:21 Răspunde
  • In „Noi”

    In sfarsit am timp sa ma gandesc la tine
    Am timp pentru mine,
    Sa recitesc poezii,
    Sa rasfoiesc albume de fotografii,
    Sa inchid ochii si sa intru in noi.

    Acolo e vesnic sarbatoare,
    Tristetea e pusa la colt, iar bucuria e regina,
    Lumina si Zapada sunt prezente
    Si vinul rosu e in asteptare
    Si.o candela si doar doua pahare.

    Ca lucruri stranse nu avem prea multe,
    Noi masuram in clipe, in atingeri, in priviri,
    In vorbe spuse sau taceri impuse,
    In zambete, in ras, in asteptari,
    In muzica, in ploaie sau in flori…

    Azi, pentru voi, cu multa dragoste, Carmen

    Carmen Sofianu 24 februarie 2009 18:24 Răspunde
  • rosanne, esti bine?
    tu citesti ce scrii?

    iana 24 februarie 2009 19:35 Răspunde
  • Te iubesc fără cuvinte

    Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
    EÅŸti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte…
    E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
    Când număr printre picături vechi jurăminte

    Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
    Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
    Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
    Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

    Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
    Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
    Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
    Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

    Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
    Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
    Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
    Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

    Mariana Eftimie Kabbout

    Cu drag, pentru suflete alese…

    Cristina Socaciu 24 februarie 2009 21:36 Răspunde
  • ÃŽmi trebuie o noua suferinta
    Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
    Caci în furtuna numai o furtuna
    Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

    ÃŽmi trebuie-o durere fara seaman,
    Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
    Caci numai cînd voi plînge în tacere
    Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

    De ce te miri? E loc destul în mine
    Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
    E loc destul în mine pentru vinul
    Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

    Sînt mai încapator decît o rana,
    Mai vast decît o pestera din ere
    Si poate ca e loc destul în mine
    Si pentru tine si pentru tacere.

    Doar pentru mine nu e loc în mine,
    Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
    De-aceea vreau o noua suferinta
    Din care focul meu sa-si soarba focul,

    De-aceea vreau o noua înclestare
    Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
    Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
    Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

    Radu Stanca-Ars doloris

    Minunata poezie, Cristina Socaciu.
    Alice, ti-am trimis o cronica.

    Buna seara. Buna seara. Buna seara.

    alyce 24 februarie 2009 21:58 Răspunde
  • Te imbratisez, Alyce! O seara buna sa ai si tu…

    Cristina Socaciu 24 februarie 2009 22:00 Răspunde
  • Stefan Augustin Doinas – Peom

    La inceput a fost cuvantul IUBIRE.
    Respiratia ta ajungea pana la mine
    stranie, ca o adiere de vant, iar vantul
    staruia in juru-ne ca o respiratie tainica.
    Nu-mi amintesc din timpul acela decat
    locurile umbrite pe unde treceam
    si cerul inalt. Celelalte toate, daca mai vin,
    le intalnesc intamplator, ca pe tine.
    Intotdeauna acelasi ceas batea ora;
    parca toate lucrurile din lume ar fi avut
    o singura moarte in aceeasi inima.
    zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte
    arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor
    si ramanem singuri in intuneric
    ca o profunda revarsare de ape.
    La inceput a fost tarmul meu, tarmul tau,
    iar intre noi IUBIREA, ca un somn mort.
    Prima data, soarele, in timp ce trecea
    de la unul
    la altul,
    cazu, pasare de aur ucisa, in valuri.
    Pe urma, fara stirea noastra, fiinte hraparete
    coborara de pe tarmuri, umblara pe ape.
    Aceasta dura cateva mii de ani. Apoi, intr-un tarziu,
    animale marine venira sa muste din tarmuri.
    Acum liniile noastre mancate se aseamana
    cu profilul continentelor; iar sufletele,
    cu floarea nestatornica din spuma marii,
    se sfarma in vanturi, se usuca pe stanci.
    La inceput intre noi a fost un singur cuvant.
    Acum sute de cuvinte moarte se insufletesc,
    cand respiratia ta ajunge pana la mine,
    stranie, ca o adiere de vant …

    Va doresc o seara minunata, plina de dragoste…

    eu anca 24 februarie 2009 22:02 Răspunde
  • Va astept la ceaiul meu de vanilie. Eternul meu ceai de vanilie. Azi nu am tristeti, azi nu am fericiri, azi am doar ore linistite.
    O seara minunata sa aveti.
    Si eu te imbratisez, Cristina Socaciu. Pe toate va imbratisez.

    alyce 24 februarie 2009 22:08 Răspunde
  • buna seara zanelor, bunelor…cata dragoste pe pagina asta…eu nu vin decat cu zambetul meu!
    raluca functioneaza pumnii stransi, ai mei sau ai tai..sau ai nostrii…dar ma lupt cu increderea ca voi invinge!
    pisica inca ma mai gandesc la Floare-de-zapada…inca mi-e sufletul greu si ochii plini de lacrimi pentru ea ( da, stiu stiu..e doar un personaj…dar cata nedreptate totusi…stiu in ce moment mi-ai recomandat cartea …raman la pararea mea, fara a generaliza..ma privesc doar pe mine.,..sunt mica pe lumea asta, mica si uricioasa ca un grinch)

    dalila tua 24 februarie 2009 22:16 Răspunde
  • Sa aveti iubire in inimi! Sa o purtati cu voi pretutindeni si sa va ghideze pasii si deciziile! Iubirea este o binecuvantare. Sa-i multumim lui Dumnezeu fie fi pentru faptul ca ne este ingaduit sa speram la ea! Te imbratisez, Alice! Vino fericita din „Venetia aurita de soare si speranta” si ramai fericita!

    Bianca 24 februarie 2009 22:17 Răspunde
  • alyce o sa incerc si eu intr-o zi ceaiul tau de vanilie…acum ma rasfat cu ceai alb…

    dalila tua 24 februarie 2009 22:19 Răspunde
  • DE CE O IUBESC PE MAMA

    Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus,’
    > Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce in pat.’
    O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi. Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata.. Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa. Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft. Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun. Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notitapentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei..Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.
    Tata ii striga,’ Credeam ca te duci in pat.’
    > ‘Sunt pe drum,’ raspunde ea.
    Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa. Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile. In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi. Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.
    In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular,’ Ma duc in pat.’ Si o si face … fara nici un alt gand.

    dalila tua 24 februarie 2009 23:01 Răspunde
  • Mi s-a spus, candva, „sparge cubul de gheata daca vrei mai mult…”. Nu. Nu vreau sa sparg gheata din sufletul nimanui. Si nici sa cersesc dragostea cuiva. Da. Am nevoie de ea. Ca sa respir, ca sa traiesc, ca sa ma vindec. Dar… Niciodata, niciodata nu voi incerca sa schimb pe cineva sau sa-o fortez sa ma iubeasca. Iubirea e… sau nu e. Visez uneori ca nu ma mai desprind din visele mele ciudate si ca raman incatusat acolo, in acea lume pe care incerc sa o descifrez noapte de noapte… Visez ca acea lume se va limpezi intr-o zi si voi intelege cine sunt si, mai ales, de ce sunt acolo… toate acele personaje. Visele suntem noi, imaginatia si constiinta noastra, cel putin asa se spune… Insa refuz sa cred ca imaginatia mea e atat de bogata si ca, asa-zisa constiinta, are atatea intrebari pe noapte…

    Un amic radea de mine… „Tu visezi povesti intregi, romane, tu nu visezi ca oamenii obisnuiti, normali…”. Probabil. Iar acesta poate fi un lucru bun sau rau. Nu cred ca sunt multi oameni care isi doresc zbuciumul, agitatia, tumultul, incertitudinea dupa ce au implorat si obtinut calmul, linistea, stabilitatea. Eu sunt exemplul elocvent. Simt ca ma sufoc in atata liniste. Ma trezesc dimineata si simt nevoia sa urlu, sa sparg in mii de bucati tot acest perete de clestar pe care, cu multa rabdare si dorinta, mi l-am cladit.

    Mi se spune „nu esti normal”, se clatina mustrator din cap, aud sfaturi suierindu-mi pe la ureche si mi se aduc dovezi ca lumea cealalta, agitata si grabita, nesigura si tumultuoasa, nu e buna, nu e frumoasa. Si tac si rabd si visez la ziua in care, acea mica fisura din peretele de clestar va cauza prabusirea lui, iar eu voi fi, in sfarsit, eliberat. Eliberat de gandurile si viata pe care eu le-am cladit, eu le-am vrut. Sunt matur. Sunt adult. Am un creier functionabil, cred. Sunt responsabil,banuiesc. Imi pasa. Muncesc. Creez. Iubesc. Iert. Ajut. Uit si las de la mine. Si-atunci, de ce ? De ce nu imi mai ajunge linistea asta? De ce ma tortureaza calmul acesta pentru care – stiu sigur- sunt invidiat, pe care mi l-am daruit atunci cand mi se parea un vis salbatic…

    Poate n-am suferit destul, poate nu mi-a fost prea greu, sau poate nu m-am plictisit sa ma prefac a fi pasarea Pheonix. Sau poate pur si simplu, imparatia asta de clestar nu e menita sa imi aduca mie fericirea. Si apoi, cine imi garanteaza ca parasind-o si alergand dupa alte vise tumultuoase, imi voi gasi linistea sufleteasca, ma voi simti implinit? Caci atunci cand am visat la calm si stabilitate, eram in mijlocul unei furtuni de genul celei pe care mi-o doresc azi. Trag de timp, ca de un elastic binevoitor. Daca mananc piersica, nu ii voi mai simti parfumul si, deocamdata, este singura pata portocalie in atmosfera asta serioasa si terna din camera. Surprinzator, cateodata, mi-e bine !

    Costi 24 februarie 2009 23:05 Răspunde
  • Cat de adanc
    de Victor Felea

    Cat de adanc sunt legat
    de toate nedesavarsirile mele!
    Eu sunt cel ce nu poate,
    Eu sunt cel ce nu indrazneste,
    Eu am fost aruncat
    -samanta, idee?-
    intr-un lut sarac si oropsit.
    Si totusi,
    uneori,
    mi-a fost dat
    sa fiu fericit.

    Alice Nastase 24 februarie 2009 23:26 Răspunde
  • azi v-am lipsit de mine impus. iertare.

    dar am trait o zi de cosmar in care un pickhammer a batut non stop in tavanul biroului meu.
    v-am citit, incerc sa inteleg dar imi lipseste pana si puterea de a rationa dupa aproximativ 8 ore de zgomot si tortura.
    dalila ma bucur mult ca ai aceasta carte acum, ca ai citit-o… as fi vrut sa iti fie de la mine.
    multumesc tuturor de poezii.
    valin, rasfaturile tale sunt… ale tale. 🙂
    costi, normalul si anormalul sunt relative, depinde din ce unghi privesti. dar cum tu esti un om deosebit, de-aici e prin tara zeitelor, mai normal decat esti nici n-ar fi bine.
    azi a fost dragobetele… nu prea stiu obiceiurile legate de eveniment… dar ma bucur de voi.
    va imbratisez.

    pisica 24 februarie 2009 23:32 Răspunde
  • si… doi ochi caprui… fii binevenita!

    pisica 24 februarie 2009 23:33 Răspunde
  • costi am citit si recitit de zeci de ori si de zeci de ori la sfarsit am ramas suspendata in univers,de parca mi-ai fi raspuns la o intrebare pe care mi-e frica sa o rostesc…o intrebare ca un blestem: de ce as vrea sa plec?
    nu stiu de unde ai adunat atata sensibilitate…dar ma inclin…

    dalila tua 24 februarie 2009 23:33 Răspunde
  • Intr-adevar,Costi, ai scris foarte frumos

    Bianca 24 februarie 2009 23:39 Răspunde
  • Pisica o imbratisare de la mine, poate o sa te simti mai bine dupa ziua ta zgomotoasa.
    Dalila, povestea ta m-a dus cu gandul la parintii mei minunati si pe care ii ador.
    Costi cat de sensibil si frumos esti.

    Alice, am trimis o imbratisare catre tine, acolo pe taramul apelor.

    alyce 24 februarie 2009 23:41 Răspunde
  • InvitaÅ£ie
    de Rene Char

    Eu chem iubirile, pe cele care, frânte şi urmărite de coasa verii, înmiresmează seara cu lenea lor cea albă.

    Coşmar nu mai exită, dulce insomnie perpetuă. Nu mai există ură. Există numai pauza unui bal a cărui intrare e pretutindeni în negurile cerului.

    Eu vin înaintea şopotului fântânilor, la finalul cioplitorului în piatră.

    Pe lira mea o mie de ani nu cântăresc nici cât un mort.

    Eu chem îndrăgostiţii.

    Vom rămâne legaÅ£i…
    de Rene Char
    Vom rămâne legaţi, în ciuda îndoielilor şi opreliştilor, de iluzia aceasta presărată cu veselie şi lacrimi, pe care atâtea interese şi atâta dragoste o acoperă cu adevărat. Căzută şi reîntegrată fără încetare, printre făgăduielile pe care ni le suflăm şi ni le spunem la ureche, nimic până acum n-a izbutit să-i clatine supremaţia. În faţa cercetărilor noastre, ea stă ca un sfinx care când ar zâmbi pentru prima oară, când ni s-ar părea cu totul inutil. Cine ştie? Pentru că durata ei nu e cuprinsă numai între scurta fericire a părinţilor noştri şi pulberea noastră depărtată; pentru că ea e înscrisă în filigran în lumina zilei şi, totodată, în ochii noştri.

    … n-am stiut ce sa aleg asa ca de la favoritul meu pentru voi, doua poezii…

    pisica 24 februarie 2009 23:43 Răspunde
  • ok lisa… multumesc… mi-e deja mai bine dupa ce te citesc si iti simt linistea…

    costi, mai rasfata-ne… uite vezi, cate zeite te roaga!!!

    pisica 24 februarie 2009 23:45 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=jVbkz_3lO3c

    pisica uite iti trimit o melodie care sa alunge zgomotul de peste zi….

    noapte buna zanelor

    dalila tua 24 februarie 2009 23:47 Răspunde
  • Buna seara tuturor cu adanca plecaciune pentru poeziile daruite !

    Costi, traiesc in mijlocul unei furtuni si visez calm si liniste. Gresesc?

    Buona sera belissima Alice ! Sper ca grauntele bucuriei de azi sa incolteasca si sa dea mladite si catre noi.

    Simona Ioana 24 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • O corectura:
    Buona sera bellissima Alice !

    Simona Ioana 24 februarie 2009 23:52 Răspunde
  • buna seara dragi prieteni

    chiar daca mai este putin si se termina sarbatoarea dragobetelui, va doresc si eu multa dragoste. Aceasta ar trebui sa fie sarbatoarea noastra a celor de aici. Toti visam la iubire si suferim dupa ea si pentru ea.
    va sarut si va imbratisez.

    irina 24 februarie 2009 23:53 Răspunde
  • Nichita Stănescu

    Sunt un om viu

    Sunt un om viu.
    Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
    Abia am timp să mă mir că exist, dar
    mă bucur totdeauna că sunt.

    Nu mă realizez deplin niciodată,
    pentru că
    am o idee din ce în ce mai bună
    despre viaţă.

    Mă cutremură diferenţa dintre mine
    ÅŸi firul ierbii,
    dintre mine ÅŸi lei,
    dintre mine şi insulele de lumină
    ale stelelor.
    Dintre mine ÅŸi numere,
    bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

    Am şi-un defect un păcat:
    iau în serios iarba,
    iau în serios leii,
    mişcările aproape perfecte ale cerului.
    Şi-o rană întâmplătoare la mână
    mă face să văd prin ea,
    ca printr-un ochean,
    durerile lumii, războaiele.

    Dintr-o astfel de întâmplare
    mi s-a tras marea înţelegere
    pe care-o am pentru Ulise – ÅŸi
    bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

    Cu greu mi-aÅŸ putea imagina
    un pământ pustiu, rotindu-se
    în jurul soarelui…
    (Poate şi fiindcă există pe lume
    astfel de versuri.)

    Îmi place să râd, deşi
    râd rar, având mereu câte o treabă,
    ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
    pe oceanul oval al fantaziei.

    E un spectacol de neuitat acela
    de-a ÅŸti,
    de-a descoperi
    harta universului în expansiune,
    în timp ce-ţi priveşti
    o fotografie din copilărie!

    E un trup al tău vechi,
    pe care l-ai rătăcit
    şi nici măcar un anunţ, dat
    cu litere groase,
    nu-ţi oferă vreo şansă
    să-l mai regăseşti.

    Îmi desfac papirusul vieţii
    plin de hieroglife,
    ÅŸi ceea ce pot comunica
    acum, aici,
    după o descifrare anevoioasă,
    dar nu lipăsită de satisfacţii,
    e un poem închinat păcii,
    ce are, pe scurt, următorul cuprins:

    Nu vreau,
    când îmi ridic tâmpla din perne,
    să se lungească-n urma mea pe paturi
    moartea,
    şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
    peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
    oprit.

    Nici după fiecare pas,
    în golul dinapoia mea rămas,
    nu vreau
    să urce moartea-n sus, asemeni
    unei coloane de mercur,
    bolÅ£i de infern proptind deasupra-mi…

    Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
    de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

    E o fertilitate nemaipomenită
    în pământ şi-n pietre şi în schelării,
    magnetic, timpul, clipită cu clipită,
    gândurile mi le-nalţă
    ca pe niÅŸte trupuri vii.

    E o fertilitate nemaipomenită
    în pământ şi-n pietre şi în schelării.
    Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
    s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

    Doar chipul tău prelung iubito,
    lasă-l aşa cum este, răzimat
    între două bătăi ale inimii mele,
    ca între Tigru
    ÅŸi Eufrat.

    pisica 25 februarie 2009 0:01 Răspunde
  • Alice, tocmai am citit… O aniversare. Un vis….
    si nu pot sa spun decat „n-am fost eu”…. venetiana noastra, hai acasa… hai in casa unde ne-ai dat porunca de dragoste.

    pisica 25 februarie 2009 0:13 Răspunde
  • Pentru Alice, doar pentru ea, inima dintre ape…
    http://www.youtube.com/watch?v=wqqrkaTbGlc&feature=related

    Simona Radoi 25 februarie 2009 0:26 Răspunde
  • Dragele mele, o noapte cu vise frumoase va doresc.
    Simona Radoi, eu o ador pe Gianna Nannini. Iubesc melodia Aria.

    Noapte buna, Alice! Noapte buna!

    alyce 25 februarie 2009 0:59 Răspunde
  • „Durerea nu e contagioasa,
    Va asigur, durerea nu se transmite.
    Niciun nerv rasucit in trupul aproapelui meu
    Nu produce in mine sfasietoare atingeri.

    Durerea nu e contagioasa, durerea
    Singularizeaza mai atroce decat zidurile,
    Nicio carantina nu izoleaza atat de perfect,
    E banal ce spun-acesta e argumentul.

    Doamne, cata literatura continem!
    Sentimentele-va amintiti?-le-am invatat inca de la scoala.
    In jurul patului celui ce moare ei plang,
    Dar nu se contamineaza de moarte niciunul.

    Fiti linistiti, privegheati altruisti pe bolnavi.
    Nu veti lua durerea lor, fiti fara teama.
    A murit.Vrea cineva sa-l urmeze?
    Numai bocete traditionale.
    (Ana Blandiana, Carantina)

    Va imbratisez de buna dimineata.Promisesem cuiva poezia asta.Ii povestisem despre ea.Sunteti minunati.De-a dreptul minunati.Va tin la suflet peste zi sa-mi fie mai bine.Sa-mi fie normal…

    rosanne 25 februarie 2009 7:51 Răspunde
  • va multumesc pentru fiecare gand asternut si pentru fiecare poezie postata.
    de cand intru aici am inceput serios sa citesc poezie.
    sa aveti o zi buna

    diana 25 februarie 2009 8:14 Răspunde
  • Iubirea e sau … nu e.Sensibilitatea e …sau nu e.Se nasc sau nu in noi, sunt aici sau nu sunt deloc.De aceea nu-mi plac nuantele de gri..mi se reproseaza ca sunt prea radicala, ca viata e un cumul de compromisuri, cu etapele ei, cu oamenii din ea…Inteleg, inteleg foarte bine, gandesc..constientizez, dar asta nu inseamna ca trebuie sa accept, sa tolerez griul, superficialitatea de langa sufletul meu.Vreau sa-mi pastrez credinta in „normalul” meu, in marginile normalului impuse de catre constiinta mea.Sunt mult mai fericita acum, asa nefericita…si eram nefericita cu fericirile mele…Cu falsele fericiri.Cu falsele maini sub manusi din cea mai fina piele.Nu vreau sa scot apa din stanca rece si nici sa inot ducand din greu inca un corp inert, pentru care sa fiu brate fluture , pentru care sa calc eu apa deoarece..” nu mai poate tine ritmul cu mine”.Si nici avertismentul ca sunt rechini dornici de sange tanar nu ma determina sa raman aici, in luxul si in comoditatea barcii in care, oricum, nu ma aflu,sunt doar pe langa lemnul ei lanced…Stiu sigur, nu stiu de unde atata staruinta, dar sunt sigura ca undeva, candva….apa imi va curata griurile din ochi si-mi va arata frumusetea muta a paradisului…

    rosanne 25 februarie 2009 8:38 Răspunde
  • Buna dimineata, zeitelor!
    Costi, astfel de visuri ne animeaza pe toti cel putin o data in viata… Alergam dupa himere, „baleiem” intre tihna si ganduri vinovate. Poate doar frumusetea fantasmelor noastre ne impinge catre „pacat”- cel fundamental sau cel cast, dar plin de incarcatura emotionala.Eterna lupta dintre bine si rau, dintre calm si furtuna… Nu vom sti niciodata care ar fi calea cea mai buna; va exista mereu un „ce ar fi daca?”, va fi mereu teama de a pierde stabilitatea, calmul. Se spune ca trebuie sa alegem cu inima, dar e greu cand deja ai ales o data; s-ar putea rupe firele pe care le stiam, le simteam indistructibile. Si atunci, e mai frumos sa ramai cu visele si fantasmele pe care gandul si inima infometate te cheama perfid sa le implinesti.Visurile pot continua sa creasca, sa te duca intr-o lume imaginara… care nu ilustreaza intocmai ceea ce ar putea fi…
    Va multumesc, dragi zeite, pentru versurile alese, pentru gandurile voastre minunate, pentru tot!

    Amore 25 februarie 2009 9:24 Răspunde
  • Dumnezeu sa te binecuvanteze cu liniste sufleteasca.

    iordana 25 februarie 2009 10:07 Răspunde
  • Dalila tua, foarte emotionant textul cu mama, l-am primit si eu pe mail, de la cineva.

    AlinaG 25 februarie 2009 11:26 Răspunde
  • Va scriu din dor de primavara.Va scriu din dor de soare si de lumina.Din dor nebun de iarba verde si parfum ametitor de lacramioare ,din dorul neostoit al ochilor mei insetati de lalele in culori multe si vii.Va scriu sperand ca declarandu-mi dorul, primavara va da navala peste noi aducand sperante noi,vise si idealuri fragede ca insasi ghiocelul ce timid sfarteca omatul sub care a stat pitit de frig…Stiu ca traim vremuri grele ,le simt prin porii mei toti,dar va scriu voua ca sa ma conving pe mine ca trebuie sa mergem inainte sperand ,crezand ca viata poate fi si ea o poveste in care binele invinge…Imi plange sufletul ranit de rautatile celor din jur,dar imi rade la fericirea puilor mei de om ,pentru care criza si toate astea sunt …doar cuvinte.Si intre ras si plans e toata viata noastra azi,iar sufletul meu e cand zbor de fluture , cand bulgare de sare in lumea asta in care banul face legea si spoiala face omul.Si vreau sa cred ca orice criza de pe lume nu-mi va falimenta ceea ce am in suflet ,toata bogatia mea ! Apoi ma gandesc ca toate ne sunt date cu un rost,aici pe Pamant,ca Dumnezeu de buna voie ne arata unde gresim si cat gresim punand pret pe toata desertaciunea asta in care traim.
    Astept primavara ca pe o izbavire ,ma mint ca iarna va lua cu ea tot ce-i rau in jurul nostru ,toata minciuna si tristetea lumii …Stiu ca nu va fi asa dar cat de frumos ar fi! Si in visul meu primavaratic lumea intreaga ar fi data peste cap nu de o criza ,nici de vreun viscol neprevazut ci de avalanse de fericire si ninsori de flori de cires !Sa declaram codul verde al primaverii si codul roz al fericirii noastre!

    Cora 25 februarie 2009 11:57 Răspunde
  • Plec din Venetia pe un drum de apa, plec din Venetia, desi imi vin vesti din tara cum ca mai bine as ramane departe, fiindca ma asteapta acolo mizerii pe care va trebui sa le anihilez luptand cu armele legii. Sunt atatia oameni bolnavi si murdari pe pamant, sunt atatia semeni inacriti de invidie si de neputinta, incat imi vine sa plang si sa ma rog mai intai pentru ei si mai apoi pentru mine. Dar eu ma intorc luminoasa si dreapta. Daca trebuie sa fiu pedepsita pentru vina de-a fi iubit prea mult, prea naiv, prea intreg, sa fiu pedepsita. Alerg pe mare, intr-o frumusete fara margini. E soare si imi e dor sa iubesc. Si iubesc. Rosanne, ce poezie divina!

    Alice Nastase 25 februarie 2009 13:20 Răspunde
  • Alice draga, fie ca iubirea noastra sa te faca sa alungi grijile sau macar sa uiti putin de ele. Esti o femeie atat de puternica, de surata, incat rautatile indreptate impotriva ta vor reveni inzecit asupra celor care iti vor raul.
    Suntem cu tine draga noasta, intindem zeci de maini calde spre tine!
    Drum bun!

    Amore 25 februarie 2009 13:57 Răspunde
  • Mi-am cumparat „Tango”-ul.. Ca de obicei, un regal! Nu as putea concepe viata fara „Tango”, este oaza noastra de liniste, iubire… Atat cat vom fi noi, va exista si revista, acest lucru e clar si firesc.

    Amore 25 februarie 2009 14:30 Răspunde
  • buna, dragele mele, va salut, scurt- in camera cu computerul in care va citesc si va tin de mina e acum stapina temporar o fetita mica, mica, care plinge mereu si are nevoie de somn…)…ma rog sa fie bine, sa va fie inima la fel de insorita ca inceputul asta de primavara de aici!

    corina 25 februarie 2009 15:28 Răspunde
  • Astazi este Sarbatoare. Fiul meu cel mic împlineste 2 ani. Am vrut sa va spun asta pentru ca va iubesc, pe toate si pe toti care sunteti aici, in aceasta casuta a dragostei nemarginite, a sperantei impartasite si a dorului de noi insine.

    Va multumesc pentru gandurile bune si o sa va citesc de fiecare data, cu drag.

    Va imbratisez,

    vioviod 25 februarie 2009 16:48 Răspunde
  • Buna ziua fetelor,buna draga mea Alice,azi am descoperit aceasta pagina si sunt foarte incantata.De azi ,daca sunt binevenita,o sa intru in clubul vostru si o sa va impartasesc lucrurile frumoase dar si neplacute din viata mea.Azi va spun doar atat ,sunt casatorita am un copil minunat si o viata buna ……..insa imi lipseste ceva.Sper ca alaturi de voi sa descopar ce anume creeaza un gol in sufletul meu,sper sa ma ajutati,sa-mi spuneti daca gresesc sau nu,sa ma sfatuiti .
    Tie ,Alice,iti spun doar ca de fiecare data cand citesc un articol scris de tine ma regasesc atat de bine incat uneori am senzatia ca suntem clone sau ca traim aceeasi poveste in dimensiuni diferite.Cred ca sufar de iubire,,,,,,dar inca nu mi-am gasit jumatatea si mereu traiesc un sentiment pustiit dar si vinovat ca nu pot sa raspund celui de langa mine cu aceleasi sentimente.Sunt asa bucuroasa ca pot comunica si vreau sa spun atat de multe in cuvinte putine incat e posibil sa nu mai am coorenta.Acum ma grabesc caci trebuie sa ajung la piticul meu dar promit ca ne vom mai auzi.

    Ma bucur enorm ca v-am descoperit ,,,,din greseala ce-i drept.Sper sa ma primiti printre voi.

    ANAID

    ANAID 25 februarie 2009 17:22 Răspunde
  • Vino, Alice, o sa ne luam la tranta cu universul, daca va fi cazul! Suntem cu tine!

    Simona Radoi 25 februarie 2009 17:31 Răspunde
  • Inca doua poezii pentru voi toti , implinire si neimplinire…Sunt scrise de mine.

    O dragoste atat de frumoasa

    Mi.am facut corpul caus in bratele tale,
    Iar capul mi l.am asezat pe umarul tau drept.
    Cu mana stanga tu cobori usor la vale
    Si te opresti sub sani. Este perfect.

    Nicicand n.am fost tinuta atat de bine
    Si sentimentul ca iti apartin n.a existat.
    Mi.e cald, mi.e liniste, in corp, in vine,
    Ma rog ca timpul sa incremeneasca.n loc.

    Absorb polenul dupa floare, il pastrez,
    E aur pur , e dragoste si e candoare,
    Din el traiesc o zi, o luna si visez,
    Sa il culeg si data viitoare.

    Aud cum dormi si cum respiri la unison cu mine,
    Acelasi ritm ne urmareste pe.amandoi,
    Dar nu am somn, eu ma gandesc la tine,
    Cum ma.nvelesti, dar suntem totusi goi.

    Un sculptor de ne.ar tintui in piatra,
    N.ar fi deajuns, poate un pictor sau poet,
    Sa zugraveasca, sa incerce sa opreasca
    Pentru o clipa, dragostea pe sevalet.

    Neimplinire

    N.ai inteles nimic din dragostea mea,
    Asa cum nu.nteleg copiii lucrurile cand sunt mici.
    Ai fi putut pune intrebari, cum pun ei, curiosi,
    Dar nu ai vrut sa stii mai mult decat aveai nevoie.

    Ti.ai aranjat viata in asa fel incat,
    Existam si eu acolo, undeva, intr.un colt,
    Mica, timida, cersind ceva
    Ce numai tu imi puteai da.

    Ma revoltam din cand in cand,
    Asa cum se.nfurie apele si ies din matca lor,
    Dar reveneam la loc arsa de soarele tau
    Si rusinata de ceea ce.ndraznisem.

    Intr.o zi am hotarat sa renunt,
    Sa nu.mi mai asculti ofurile
    Sa le faci nod si apoi sa le arunci,
    Plictisit de atatea nevoi feminine.

    Dar nu am putut.
    Mi.a fost infinit mai greu,
    Fara soarele tau, fara indiferenta,
    Fara speranta ca voi fi acolo cand te vei trezi .

    Va sarut! O seara buna!

    Carmen Sofianu 25 februarie 2009 18:46 Răspunde
  • ..Buna seara Alice..buna seara tuturor!!..
    Costi, ai inceput si ti-ai incheiat scrierea ta frumoasa cu un sentiment atat de” comun”, atat de „impovarator”..permite-mi sa te citez: „sparge cubul de gheata daca vrei mai mult”..si „daca mananc piersica nu ii voi mai simtii parfumul”..
    ..Cred ca odata, undeva ai fost in ambele situatii (cu toti ajungeam la un moment dat cu voia noastra sau constransi) sa ne hotaram daca spargem gheata pentru a vedea ce este sau cum este dincolo..si exact in acea clipa apare si frica ca vom ajunge sa numai putem simti mirosul piersicii daca o mancam..cred ca e mai mult decat un „ce-ar fi fost daca?”..
    ..si mai cred ca trebuie profitat de „piersica” si inainte si dupa..pentru ca ea nu se afla langa noi intamplator,(ne-a fost data) pentru ca e firesc sa-ti doresti mai mult, chiar daca povara „hotararii” cade tot pe noi..macar alegem in cunostiinta de cauza..si alegem mai mult pentru ca „mirosul”, adica inceputul ne-a placut..
    ..e adevarat ca nimic nu poate inlocui „mirosul”..dar atat de flamanzi suntem de dragoste, de nou, de mai mult si mai bine incat „gustul” ne va multumii pe deplin toate simturile chiar daca, nu pentru mult timp..
    ..Eu una am mirosit si m-am grabit sa mananc..regrete??..am si acum.dar aveam si atunci..Asa ca nu am facut decat sa-mi incerc „norocul”, sa pun o piedica „firescului”..
    ..Imbratisari,

    Sara 25 februarie 2009 19:04 Răspunde
  • si pisica va saruta… putin pe fuga, putin obosita…
    la multi ani vioviod pentru pruncul tau si cei 2 anisori ai lui…
    alice fii bine venita acasa… zeitele tale te-asteapta…

    imbratisari, ganduri bune, drag dor… de voi toti si toate…

    pisica 25 februarie 2009 20:39 Răspunde
  • Alice, noi cei care te admiram, ne vom ruga pt. tine sa reusesti in jungla care ne inconjoara. E trist ca lumea e asa…
    Te tinem de mana! Sa-ti fie bine, suflet cald!

    Cristina Socaciu 25 februarie 2009 21:25 Răspunde
  • Bun gasit dragilor,
    La multi ani, fiului tau Vioviod si bun venit.
    Simona Radoi, foarte frumoasa parabola si atitudinea ta, faptul ca ai gindit, ai spus si …sa pregatim actiune, nu ?
    Catalina, Nina, ce mai faceti ?
    Anemari, ce mai faci ? Cum merg formalitatile ? Ne-ai lipsit. Personal admir si apreciez (tacut ce-i drept) implicarea si atitudinea ta in proiecte sociale si-ti marturisesc: mi-am insusit din invataturile tale, ( si as vrea sa mai invat ) ca si din ale tuturor de aici.
    Anna, Camelia Pisica si tuturor, ati evidentiat o stare si ati „ridicat un steag”, foarte bine, dar nu ne oprim aici, nu ?
    Au fost facute niste propuneri si sugestii (multumesc Alina G), insa cu riscul ingrat pentru mine de a va supara, acestea nu sunt si nu vor fi suficiente. Credeti-ma ca nu am vreun panaceu pentru probleme, incerc doar palid sa razbat si sa nu ma tirasc. Voi stiti ce vreti ?
    Cum ne definim scopul de a sustine Tango ? Atitudinea noastra categoric trebuie sa fie acceptata de Alice, dar in afara de literatura si continut, ar fi potrivit, cum spuneau doamnele si domnisoarele mentionate anterior, zilele trecute, trebuie actiune si atitudine. Pentru a avea succesul dorit, consider potrivit sa incercam, dupa puterile noastre, aflarea unor solutii apoi analizarea cit mai multor consecinte ale acestora, cautind adinc, si nu doar luarea in calcul a solutiilor evidentiate usor la prima vedere, ( bune si acelea ) eu asa am inteles ca vreti, nu ?
    Bineinteles asta nu inseamna sa ” ne bagam ” unde nu e cazul, adica, nu mai mult decit ne este permis.
    Cum a fost de Dragobete, ati ascultat si voi de ” Poruncile dragostei ” ?

    Valin 25 februarie 2009 21:31 Răspunde
  • Valin, Valin… cat echilibru aduci tu in felul nostru feminin si nebu de a fi… parca ne-am gati de baluri si ne-ar fi lumea intoarsa de valuri si dantele si vii tu… si ne risipesti nebuniile de-o clipa si emotiile ca cuferele noastre nu au destula stralucire care sa ne arate frumoase, vii, zeite…
    Fireste ca este nevoie de acordul gazdei noastre, fireste… si Valin, pentru ca apreciez felul tau ponderat si calm de a vedea lucrurile… nu ne oprim, cum am putea? dar ce idei ai tu?
    multumesc pentru numele meu… asta inseamna ca m-ai citit, ca apartin locului.
    multumesc, valin.

    pisica 25 februarie 2009 21:42 Răspunde
  • si Valin… iertare… nu ma plang, doar comstat: ieri niste muncitori constructori au lucrat la nivelul cladirii de deasupra biroului meu cu pickamerul, in regim non stop si in numele iubirii, de la ora 10 la ora 17.30… vrei sa-ti mai spun cum am „petrecut”?
    aseara cautam poezii sa postez pe blog… si abia vedeam…
    experienta asta de tortura a fost interesanta in felul ei, mi-am atins niste limite, dar as fi preferat sa nu le stiu.

    astazi, mai la vremea ceaiului… incerc pentru voi poezii din cartile dragi dimitrie stelaru sau ion caraion… cu dedicatie pentru tine valin (pe care il preferi?)…

    pisica 25 februarie 2009 21:50 Răspunde
  • si constat si litera m… strecurata aiurea…

    pisica 25 februarie 2009 21:50 Răspunde
  • Multumesc de intrebare Valin! Eu ma gandesc la ce spunea Alice mai sus:
    „Sunt atatia oameni bolnavi si murdari pe pamant, sunt atatia semeni inacriti de invidie si de neputinta, incat imi vine sa plang si sa ma rog mai intai pentru ei si mai apoi pentru mine. Dar eu ma intorc luminoasa si dreapta.”(Alice)
    Asa este, e plina lumea de oameni falsi, oameni care ma imbratiseaza si-mi spun ca le sunt draga, prietena, ca ma admira, ca-mi admira intelepciunea, iar dupa ce inchid usa dupa mine arunca prin spate vorbe urate si jigniri. Pacat, mare pacat! Dar omul cat traieste invata. Si nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni. Doar Dumnezeu ne va judeca si ne va lumina calea. Si ne va invata sa iertam asa cum El ne iarta greselile noastre.

    Catalina 25 februarie 2009 21:57 Răspunde
  • Dimitrie Stelaru, are o viziune ampla si in expansiune, este satios. Imi place.
    Ion Caraion compreseaza ginduri la marimi de idei, de simbol. Imi place.
    Ca discurs, de la ei am invatat viziunea pirmului si exprimarea celui de-al doilea.

    Multumesc.

    Valin 25 februarie 2009 22:05 Răspunde
  • Buna, Carmen Sofianu, bun gasit.
    Frumoase poezii. Felicitari.

    Valin 25 februarie 2009 22:18 Răspunde
  • draga ANAID, draga vioviod va salut si eu acum la ceas de seara si ne doresc o calatorie placuta impreuna.

    draga mea Alice, imi pare atat de rau ca te intorci ingandurata din maretia apelor. si spune ne ce putem face si noi. Doar stii deja am trecut noi toate prin perioade grele. Trebuie sa le trecem si pe astea. Cum te putem ajuta noi, asta vreau sa stiu- la fel cum se intrebau si prietenii de mai sus.

    raluca 25 februarie 2009 22:28 Răspunde
  • ce frumoasa e poezia de ana blandiana- superba dar cumva dureroasa. si cea postata de carmen sofianu.
    e atat de placut sa revii aici, printre prieteni dupa o zi grea.

    raluca 25 februarie 2009 22:29 Răspunde
  • Valin… esti un om pe gustul meu.
    Iata… sa-ti fie de dar pentru ca ne aduci martisoare si flori si cantece bune, din vremuri pe care unii nici nu le-am trait, sa-ti fie de dar pentru ca ne placi si ne bucuri.
    Azi mi-am umplut bratele cu martisoare… e saptamana descantecului, saptamana mai draga mie tocmai pentru ca acum se-aduna si se inoada surprize de drag pentru fete si femei dragi. imi plac martisoarele. primesc martisoare. si in fiecare an am un ritual al meu:imi cumpar eu insami un martisor, un simbol mic, de tabla, cu snur rosu si alb, de la mine pentru sufletul meu.

    DIMITRIE STELARU- Ar trebui

    Ar trebui sa fii cantec ori stea-
    Legenda si inalt vant;
    Fantanile sapate in cer, intoarcerea
    Catre patima rarului mormant.

    Limpede nu esti- pierduta nu
    Adu-mi cerceii si cuvintele
    Inchide poarta, sunt beat
    Pamant esti. Rupe-mi vesmintele.

    desigur ca poezia o vom imparti, nu-i asa Valin, cu toate zeitele noastre. 🙂 sa asteptam impreuna martisorul

    pisica 25 februarie 2009 22:49 Răspunde
  • Bine v-am gasit!
    Pisica, apropo de ziua de ieri (cand am lipsit motivat) ce parere ai daca chestiunea cu pikamerul (inlocuit cu o bormasina, e drept!), o traiesti seara, dupa 19, acasa ? Si cand abia te relaxasei in pijamale, iti mai suna si administratorul la usa, sa te intrebe, daca ai cumva probleme la conducta de apa calda din bucatarie? Iti mai arde de Dragobete :)?
    Va pup,
    am o revista de citit !!

    Alice, sunt alaturi de tine. Cu sufletul, cu o rugaciune. Daca as sti ca te ajuta, mi-as inscriptiona TANGO = ALICE NASTASE pe un tricou, pe care as fi in stare sa-l port macar o zi pe saptamana. Pun pariu ca as trezi curiozitatea comunitatii! Si daca asta ar insemna cel putin o cititoare de Tango in plus, as fi fericita ca mi-am ajutat o prietena. Te imbratisez.

    Ema 25 februarie 2009 22:53 Răspunde
  • bun venit ema in tagma celor torturati psihic de dragobete…
    eu am citit revista ieri!

    pisica 25 februarie 2009 23:04 Răspunde
  • Sunt impresionat. Foarte.
    Desigur ca voi imparti, dar e un „ceva” ce nu se mai poate rupe, divide sau imparti.
    ( inca mai am de lucru pt miine si …….”mi-ai tras frina de mina”)
    Nu merit asa mult frumos.

    Sunt si altii care merita gratia voastra, sa nu-i uitati.

    P. S. Cu permisiunea ta iti voi spune Camelia Pisica, al doilea singur e cam impersonal, cam putin pt tine

    Valin 25 februarie 2009 23:12 Răspunde
  • Cuvantul celor mici se aude, uneori, atat de amortit in urechiile celor mari. Lumea e ciudata, vorba ta Alice. E atat de dureros cand persoanele in care ai cea mai mare incredere te tradeaza. Viata e nedreapta, e anormala. Sau poate e normala??? Dar naivitatea mea nu are margini, entuziasmul meu nu are catuse, iar nedreptatile lumii nu au limite. Traim intr-o lume prefacuta, sufocat de oamenii interesului si prea putin de oameni cu suflet. „O lume nebuna. Nebuna de tot!”
    Se pare ca sunt in asentiment cu tine, Alice!

    Buna seara, dragilor, va spun eu, care acum, la aceasta ora tarzie, am ajuns acasa, obosita, dezamagita. Buna seara.

    alyce 25 februarie 2009 23:15 Răspunde
    • Doamne, m-am intors acasa la voi, si mi-e bine si mi-e drag de voi! Copiii n-au adormit inca, dar eu nadajduiesc sa ii conving cu o poveste… M-am bucurat de intoarcere, nu am vrut sa imi stric bucuria si linistea sufletului, dar am constatat, a cata oara, ca pentru orice venin anonim, oameni care pretindeau ca tin la mine se dezic instantaneu! Avem atata nevoie de barfa, incat orice damf de tradare ne da fiori de placere. Daca orice neica nimeni- la modul propriu, indivizi care nu au nume si identitate- spune o barfa suficient de suculenta e luat in seama, e admirat si crezut instanataneu. Nu-l intreaba nimeni cine e sau ce motiv are sa nu-si spuna adevaratul nume. Ar fi prea trist, prea plicticos sa putem sa fim consecventi, nu?
      Gata, nu-mi pasa, pur si simplu nu-mi pasa. Inca sunt destui Iuda pe pamant, dar, cum spunea Catalina, fiecare va plati dupa greselile lui cele adevarate, nu cele inventate intru fierberea adrenalinei.
      Va spun Buna seara, am sa incerc sa revin peste noapte cu povesti venetiene. Si am sa imi inving dezamagirile, ca si tine, Alyce. Valin- ce m-as face fara tine? (Ma bucur ca deja ati citit revista!)

      Alice Nastase 25 februarie 2009 23:38 Răspunde
  • Valin, cu permisiunea ta, am inteles de ce mi-ai spus si prima data asa… e OK… eu am inteles. asa sa fie, daca asa iti place.
    acum caut din caraion poezia mea favorita… nu ca sa-ti opresc de tot masinaria, ritmul, sporul si ca sa-ti dau mai multa energie.

    Lisa??? Cred ca nu am inteles un cuvant… „dezamagita”????

    anna… oare ti-am multumit indeajuns de rugaciunea pe care ne-ai dat-o? dumnezeule, cata liniste mi-a adus astazi!

    rosanne? dalila? simonaioana? pisi ro?

    raluca, un zambet si o imbratisare si tie.
    cristina socaciu, de asemenea.
    carmensofianu… se pare ca toti romanii care ne-am nascuti poeti ne gasim cumva in casa minunilor lui Alice. ma bucur ca esti.

    anaid… orice eroare se indreapta si devine un lucru bun. fii, deci, binevenita.

    pisica 25 februarie 2009 23:24 Răspunde
  • Cami, da, dezamagita. Dezamagita de unii oameni din jurul meu, in care aveam cea mai mare incredere, si acum am inteles ca nu trebuia. Dar se pare ca sunt, totusi,t un copil mult prea naiv.

    alyce 25 februarie 2009 23:31 Răspunde
  • draga alyce

    si eu ma simt uneori foarte naiva. cred in oameni, in ceea ce-mi imaginez eu ca au buni in ei, in vorbele lor si grabita nu le mai astept faptele. asa am crezut si in fostii iubiti cand mi-au spus cat ma iubesc sau chiar daca nu mi-au spus cautam eu intelesuri, cautam sa ma inalt sa traiesc si sa iubesc cat mai frumos, cat mai curat sa-i dau lui toata candoarea, naivitatea, speranta, partea mea buna….si de atatea ori am fost dezamagita- de foste iubiri devenite prea banale atunci cand am descoperit cat era el de interesat de averi, de pozitii, de…, in prietenii devenite prea interesate…
    si cat mai sper inca ca da exista acele persoane, ca trebuie sa le descopar doar – si din nou sunt eu cea care poate greseste:)

    raluca 25 februarie 2009 23:37 Răspunde
  • ION CARAION glossa, parca tu

    ti-as intinde parul pe iarba
    si m-ar navali apele
    ti-ar luneca ploapele-n fantana
    si m-as auzi strigandu-te
    ti-as lua gura si as lipi-o de luna
    c-un colier de paradigme
    ti-ar picura umerii ca stropii
    de tuci ai noptii dansand

    parca tu nu stii ca te iubesc?

    ION CARAION Interludiu

    Femeie-n tot ce ai pe trupul gol, fantastic,
    de seva tropicala sau stranie meduza
    te uiti in alta parte, cand se descheie-o bluza,
    perfida, nu simti mana din sterpul san, dar plastic.

    Falange moi, albite ii-aluneca pe coapsa,
    o sarma sparta urca difuza pe sub rochii,
    ne cautam gura si-ncovrigam cu ochii
    aceste solduri calde, intinse ca o capsa.

    Ti-s pulpele atata de-aprinse si de fine,
    ca-n irizarea pielii tot sangele-i porfir ;
    flacoane mari in vine ascunse, ca-n clondir,
    duc luna mai departe pe sanii si-n patine.

    Subtire treci prin carne, dar carnea nu mai este,
    cum ceasul care bate in vreme fu si moare ;
    prin tine dorm incendii, se umplu samovare
    si-un ceai rusesc te striga din cestile funeste,

    in timp ce birja trece absenta mai departe,
    statuile-n istorii, istoriile-n moarte
    si doar castanii negri – iregular sau drept –
    ca niste copci inalte, incheie pamantul la piept.

    … Valin, viteza maxima si spor!

    pisica 25 februarie 2009 23:39 Răspunde
  • lisa… vei cunoaste de-a lungul drumului acesta numit viata o suma de oameni buni sau mai putini buni… dezamagirea va veni si de la unii si de la ceilalti… pentru ca aceasta este firea omului… dar norocul este ca nu e de la toti… si dintre cei buni si dintre cei mai putini buni sunt oameni care iti vor darui ceva… ceva pe care sa-l duci mai departe si sa-l daruiesti mai departe… concentreaza-te pe asta, alege asta… te rog…

    pisica 25 februarie 2009 23:41 Răspunde
  • Draga Alice, am scris aproape in acelasi timp. te salut cu drag, ma bucur ca ai ajuns cu bine acasa!
    E din nou o seara grea. Pentru ca te simt din nou trista din cauza veninului adunat in unii oameni, pentru ca o simt pe alyce sau pe celelalte fete, pentru ca ma lupt cu fantomele din viata mea.

    raluca 25 februarie 2009 23:42 Răspunde
  • Alice, venetiana noastra fii bine venita… acasa, acasa, acasa.
    asteptam povesti si am vrea sa alungam tristeti… eu raman ancorata in ce ti-am scris ieri seara… „n-am fost eu”… te stiu de ani buni, te citesc de fiecare data cu uimire si drag, cu sete… ieri seara mi-au ramas cuvintele triste, ochii plecati pe pagina revistei… tulburatoare poveste, frumoasa, intensa…
    nu, un om cu suflet atat de frumos, un om care poate sa creioneze atat de real incat devine tangibil, nu trebuie sa se lase prada raului, dezamagirilor… nu-i lasa sa-ti ia partea cea mai frumoasa, zeita…

    pisica 25 februarie 2009 23:48 Răspunde
  • dragele mele, va doresc o seara minunata in continuare.
    eu trebuie sa predau un material (termenul limita a trecut deja) si nu vreau eu sa dezamagesc de data asta pe cineva- asa ca voi fi nevoita sa ma despart putin de voi:)

    Alice, iti astept povestile venetiene.

    Va imbratisez

    raluca 25 februarie 2009 23:57 Răspunde
  • succes, raluca… succes… de noi nu te desparti… pleci numai, putin…

    pisica 25 februarie 2009 23:58 Răspunde
  • Pe langa dezamagirile de care am avut parte, azi am vazut o scena uimitoare, emotionanta, incredibila.
    Plimbandu-ma prin aerul rece sagetat de razele caldute ale soarelui, in fata mea se plimbau domol un batran si o batrana. Se plimbau de mana. Aveau acelasi drum cu al meu. Pasind pe una din strazile orasului, o strada cu izul anilor gasiti doar prin cartile de istorie, un baiat cu parul lung si despletit canta la chitara o melodie veche. O melodie de dragoste.

    La un moment dat, batranul se opreste brusc, si printr-un gest delicat, ii intinde mana batranei, invitand-o la dans.O cuprinde usor, si intr-un dans lent, o saruta. In acel moment m-am oprit din drumul meu, tulburata de scena emotionanta, care se desfasura sub ochii mei umezi, umezi, umezi. Erau atat de frumosi. Atat de tineri, parca. Atat de ireali. Iubirea lor vibra dincolo de varsta inaintata, pe care o aveau. M-a cutremurat ceea ce vazusem, si continuandu-mi drumul plangeam de emotie, de fericire ca “totusi iubirea exista”.

    Raluca succes…si nu stiu daca gresesti sau nu. Eu zic doar atat: ca lumea e rea, dar printre ei sunt si persoane cu suflet, pe care o sa le intalnim la un moment dat.
    Pisica, sunt dezamagita de ce mi s-a intamplat, dar incerc sa inteleg lumea din jurul meu si sa o accept asa cum este. Stiu ca sunt si oameni cu suflet. Stiu asta. Am cunoscut atatia aici in tara lui Alice.
    Alice, bine ai venit acasa! Abia astept povestile tale. Te strang la sufletul meu.

    alyce 26 februarie 2009 0:10 Răspunde
  • ei, ma bucur ca ai avut parte de frumos, de emotie… si ca te bucuri de asta, Lisa

    pisica 26 februarie 2009 0:17 Răspunde
  • Buna seara, multumesc de intrebare ,Valin, am avut si zile mai bune.Se pare ca mizeriile nu ne ocolesc , din pacate. Tot ce imi doresc e ca revista si editura sa mearga mai departe. Mi se par unice in peisajul romanesc.Am mai spus, Alice si-a cistigat locul in cer si in inimile celor care o iubesc. Orice incercare de a schimba acest lucru este sortita esecului.
    Cit despre greseli, cine suntem noi sa judecam? Eu insami gresesc in fiecare zi , cerind uneori prea mult de la oamenii dragi sufletului meu, alteori dezamagindu-i pe aceeasi oameni .
    Dar iertarea ne ajuta sa megrem mai departe. Lasind in urma resentimentele.
    Va doresc din suflet liniste. Dumnezeu sa va lumineze calea. Si s-o lumineze si pe a mea, pentru ca uneori nu mai gasesc nici luminita, nici portita.
    Vise frumoase.

    nina dumitru 26 februarie 2009 0:21 Răspunde
  • Buna seara. Bine v-am regasit.

    Alice, bine ai revenit acasa, langa puii tai si acasa aici langa noi. Doar si asta este casa ta, pe care noi o insufletim si unde te asteptam, te intampinam, ne bucuram, ne linistim si ne intristam alaturi de tine.

    Alyce, erai atat de linistita dupa intalnirea cu calugarul… draga mea, trebuie sa inveti sa te inconjori de linistea aceea, sa te imunizezi , sa nu-i lasi pe cei din jur sa te dezamageasca. E greu, e dureros dar e singurul mod de a-ti pastra echilibrul.
    Imagineaza-ti ca sufletul tau e o cetate, inconjurata de metereze, de santuri de apa, de valuri de pamant. Iar cei ce se apropie vor trebui, ca sa patrunda, sa treaca de fiecare dintre acestea. Unii se vor opri la poarta, altii vor ramane in afara zidurilor, vei comunica cu ei dar nu vor ajunge inauntru, in cetate. Nu stiu un alt mod de a supravietui, acesta e sfatul meu pentru tine… ma tem ca esti prea deschisa, prea sincera cu cine nu merita si pretul sunt dezamagirile tale.

    Cami Pisica- i-am darui-o pe Floare de Zapada unei prietene, eram in relatia cu ea destul de imperativa, stiam foarte bine sa ii dau sfaturi… ei bine, am inceput sa ma intreb daca de fapt am inteles-o sau ma puteam pe mine in situatia ei si gandeam despre cum as face eu. E fascinant cat de nuantate sunt relatiile, sentimentele, gesturile in lumea asiatica… cat de diferit iubesc si se manifesta ei, totul e ca in miniaturile pictate, cu accent pe detalii…foarte diferit de lumea noastra.

    Am inceput ritualul ceaiului de seara. Cu voi alaturi, bineniteles.

    Simona Ioana 26 februarie 2009 0:22 Răspunde
  • La multi ani pentru baietelul tau, Vioviod.

    Alyce, ce mai face prietenul tau?

    Simona Ioana 26 februarie 2009 0:28 Răspunde
  • Simona Ioana, asa sunt eu sincera cu toata lumea, si mi-e tare greu sa fiu altcumva. Iubesc oamenii, si uita, adesea, ca mai sunt si persoane rele pe lumea asta. Dar promit sa incerc sa procedez cum ai zis tu. Te imbratisez. Si pe tine, Cami-pisica.

    alyce 26 februarie 2009 0:31 Răspunde
  • si cami pisica va imbratiseaza… si va spune noapte buna.

    lisa… liniste, lasa linistea sa vina la tine.
    simonaioana… se pare ca aceasta carte ne va schimba pe multe… si daca este o carte care ne aduce bine, atunci merita s-o daruim.

    tuturor, sa aveti vise frumoase despre martisoarele pe care as vrea sa le primiti de la mine, duminica.

    pisica 26 februarie 2009 0:36 Răspunde
  • Prietenul meu e bine acuma. Chiar foatre bine. Numai ca acum urmeaza o perioada lunga de recuperare. Dar in cele din urma se pare ca rugaciunile mele si ale voastre l-au ajutat. Multumesc de intrebare. Va multumesc pentru rugaciunile voastre. Va multumesc.

    alyce 26 februarie 2009 0:37 Răspunde
  • Noapte buna, pisica draga si vise frumoase.

    alyce 26 februarie 2009 0:39 Răspunde
  • Ma bucur pentru prietenul tau Alyce.

    Somn usor. Va strang la suflet.

    Simona Ioana 26 februarie 2009 0:58 Răspunde
  • Noapte buna iti zic si tie, Simona Ioana.
    Noapte buna, Alice. Noapte buna, tuturor. Sa visati frumos si pentru mine, caci si eu ca Raluca, mai am cate ceva de facut in noaptea asta.

    „privesc în zări ÅŸi zările îmi par
    că-s tot mai reci şi tot mai depărtate,
    şi-n care ţări de-ndrăgostiţi uitate
    cei morÅ£i învie să iubească iar?”

    alyce 26 februarie 2009 1:05 Răspunde
  • draga alyce, ne tinem atunci una alteia de drag:) in ceas traziu de noapte:)

    raluca 26 februarie 2009 1:21 Răspunde
  • Raluca draga, eu ma zbat sa traduc o carte din engleza in romana, „Happenings and other acts”, dar se pare ca m-a cam invins somnul. Spor in ceea ce faci. Eu plec sa visez frumos, frumos, frumos.
    Noapte buna!

    alyce 26 februarie 2009 2:20 Răspunde
  • noapte buna dragele mele, draga mea alyce. spor la lucru in zilele urmatoare

    raluca 26 februarie 2009 2:37 Răspunde
  • Buna dimineata, dragi zeite!
    Seara, computerul meu se incapataneaza sa nu intre pe blogul acesta…si imi lipseste tare mult atingerea mainilor voastre. Pentru ca aceasta casuta virtuala mi-a creat si mie acea dulce dependenta. Iar a doua zi va citesc, cu drag, dar si cu ciuda ca nu am putut fi langa voi.
    Aici invatam sa visam, sa dam frau liber fantasmelor, sa plutim intr-o lume pe care in viata „reala” nu ne-o putem permite. Conventii, principii… Mi-e drag sa zbor cu voi, mi-e drag sa regasesc franturi, trairi din mine in voi.
    Va doresc tot binele din lume!

    Amore 26 februarie 2009 8:53 Răspunde
  • Buna dimineata. Am deschis pentru o cafea si pentru o lectura minunata …Sunteti minunati.Alice si intregii echipe, FELICITARI!Da, aseara am citit si eu pana tarziu revista, stand de veghe langa un pui febril, schimband pe rand bluzitele ude si paginile cu suflet.
    Despre naivitate….Eu am tendinta de a le gasi scuze variate, de a ma invinovati pe mine, facandu-mi procese nesfarsite de constiinta, dandu-le lor avocatii cei mai buni, primind eu de buna voie pedeapsa „capitala”, tacerea, uitarea, durerea .Cateodata ma simt bine in singuratate-mi, fara sa impartasesc cu nimeni nimic din ceea ce sigur n-ar intelege, alteori, desi, oricum pastrez aceasta premisa, continui sa-i caut, sa le vorbesc, sa le fac cunoscute cele mai nesatule tulburari de-ale mele.Astfel, sunt dependenta de oameni, buni, rai, inscriptionati cu picaturile de sange cazut pe cuvintele lor grele, de tabla sau cu steaua vesnic calauzitoare din ochii lor curati.
    Va imbratisez cu prietenie sincera.

    rosanne 26 februarie 2009 9:18 Răspunde
  • „Sa nu-mi leg sufletul de lucruri
    Ce nu pot vietui mai mult ca mine,
    Desprinderea de ele fara lacrimi
    Sa poate fi cand mi se va impune
    Instrainarea lor.
    De oamenii cetosului hazard
    Sa nu m-ating cu gand de contopire
    In sorti si vis; nicio fiinta-n mila
    Sau dorul meu sa nu se cuibareasca.
    In nepasare, calm printre aceste
    Suflete moi si trupuri ravnitoare
    Sa vietuiesc.O, ce viata dulce,
    Fara-amintiri, regrete , despartiri!
    E-un legamant superb acesta, gura,
    Il spune-n zori, la pranz si in amurg.
    Dar casa mea de-un vaier lung se umple
    Si-aud innebunit cum gem si plang.
    De fapt e-un legamant desart acesta-
    Superb si incalcat si zdrentuit.”
    (Doina Salajan, Legamant calcat)

    rosanne 26 februarie 2009 9:54 Răspunde
  • Buna fetelor,recunosc ca imi este foarte greu sa ma integrez intre voi caci am senzatia ca sunteti o familie bine inchegata si sper sa ma inrudesc si eu ,,,chiar si prin alianta ,cu voi.De ieri incerc printre randuri sa recuperez ,sa va cunosc pe fiecare ,atat cat se poate si cu toate astea am senzatia ca suntem cunostinte de o viata.Programul meu zilnic este foarte agitat si la birou ,,,lucrez in vanzari dar si acasa unde am o cariera de cladit de mama de baiat special si cu personalitate bine conturata chiar si la doi ani.Acum am un pic de timp liber si am reusit sa citesc putin din ce ati scris voi de cand eu am lipsit.Vreau sa va impartasesc niste randuri care le primesc eu de la cea mai buna prietena a mea ,atunci cand simte ea ca am nevoie sa-mi amintesc……

    Doar pentru femei fantastice

    > Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul
    > incarunteste, iar zilele
    > se aduna in ani… Dar ce e mai important se
    > conserva; forta si
    > determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel
    > care indeparteaza panzele
    > de paianjen. Dincolo de orice
    > punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice
    > reusita e o alta
    > incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca
    > ti-e dor de ce faceai,
    > fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii
    > ingalbenite de timp…Mergi
    > mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.
    > Nu lasa sa se
    > toceasca taria pe care o ai
    > in tine. Fa astfel ca in loc de mila, sa impui
    > respect.
    > Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu
    > poti nici asta, ia-o la
    > pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te
    > opri niciodata.

    Nu stiu cine a scris asta,dar pentru mine are cel mai linistitor efect din lume ………
    Va doresc o zi reusita si frumoasa.

    ANAID

    ANAID 26 februarie 2009 14:42 Răspunde
  • Pentru Raluca

    Iti multumesc ca m-ai observat ……..

    ANAID 26 februarie 2009 14:43 Răspunde
  • Pentru pisica
    Si tie iti multumesc pentru urarea de bun venit.Deja incep sa ma simt mai bine.

    ANAID 26 februarie 2009 14:47 Răspunde
    • Si iti spun si eu Bun venit, intre poruncile noastre norocoase. Si-ti mai spun precum spaniolii: Mi casa es su casa.

      Alice Nastase 26 februarie 2009 14:59 Răspunde
  • Dupa multe ezitari,dupa ce v-am urmarit luni la rand,cu multa sfiala imi intind mainile catre voi.E asa multa dragoste aici,atata caldura si stiu ca am sa fiu printre prieteni!
    Alice,bine ai revenit acasa!La inceput te-am remarcat pe micul ecran apoi te-am descoperit intr-una din carti si mult timp m-am hranit cu cuvintele tale .Nu pot sa nu te admir pentru dragostea pe care o generezi in jurul tau si pe care constat ca o primesti inzecit.Rar mi-a fost dat sa intalnesc un om atat de iubit,iar tu esti o norocoasa.
    Dragelor si dragilor,va admir pentru arta cu care va creionati sufletele,pentru cuvintele alese si calde si va multumesc pentru ca existati!!!

    dallielle 26 februarie 2009 16:22 Răspunde
  • Azi am privit Dunarea.Si trestiile plecate, planse ca si mine ,m-au imbratisat in tacere.Am privit departarea, am incercat sa ma trag inapoi de undeva, dintr-o alta viata, in care imi era bine.Uneori am nevoie de o secunda de incremenire ca sa pot incepe iar sirul pulsatiilor repetative, chinuitoare ale gandurilor mele.E o suspendare si o detasare de care sunt dependenta.E decizia spontana de a opri masina si de a cobori langa apa.Apa pe langa care trec in fiecare zi, la aceeasi ora, sub acelasi soare.Azi mi-a fost dor de apa, de imensitate, de intindere.As fi vrut sa pot bea cu inghitituri mici si dese, curative, sa-mi pot spala tristetea, as fi vrut sa pot plange cu lacrimi de Dunare.Am simtit chemarea ei si m-am oprit.Am chemat linistea ei si a venit.Cu fiecare val, cu fiecare vant…

    rosanne 26 februarie 2009 17:03 Răspunde
  • Bun venit calduros …
    Va imbratisez pe toti, va tin in gand mereu, pe unii dupa chip, pe altii dupa scris, dupa urme ude sau dupa amprentele mainilor voastre nevazute.
    Va multumesc.

    rosanne 26 februarie 2009 17:29 Răspunde
  • so… pisica va saruta pe fuga… inca o data bun venit celor noi… anaid si dallielle.
    si o ruga… nu va speriati… veti ajunge sa ne cunoasteri repede.
    povestiti-ne… va asteptam.

    pisica revine mai pe seara… astazi am program de bucurat nepotelul..

    pisica 26 februarie 2009 17:56 Răspunde
  • Draga Alina, cred ca stiu plansul despre care vorbesti, poate plansurile noastre sunt cumva surori. Eu iti multumesc.

    amalia 26 februarie 2009 19:19 Răspunde
  • zanelor, bunelor sa nu ma certati ca tac…lipsesc motivat…ma lupt si eu in lumea mea cu oameni meschini si cred ca oboseala si stresul m-au rapus…nu mai mananc, nu mai dorm si tremur ca o trestie…dar revin cu drag la voi pentru ca stiu cat sunteti de senine, stiu ca aici ma asteapta un ceai cald, o pisica – si intotdeauna are o vorba buna- uneori cate o felie de tarta, sau un strudel cu branza….

    alyce tare ma bucur ca prietenul tau e bine acum!
    Bun venit ANAID! Bun venit dalielle!

    dalila tua 26 februarie 2009 19:25 Răspunde
  • Buna sa va fie seara!

    Ina B 26 februarie 2009 19:31 Răspunde
  • seara buna, dragii mei- ma alipesc si eu din nou la ceaiul nostru, gustind din mers frinturile voastre de zi, ale mele au fost parca searbede fara voi, ma bucur sa va gasesc din nou aici…

    corina 26 februarie 2009 19:31 Răspunde
  • In fiecare dimineata calc in facultate asteptandu-ma la orice. Astazi, spre exemplu, nici nu am apucat bine sa intru pe usa si vad un afis mare, pe care scria cu negru pe rosu “Subiecte de licenta, in cautarea unui autor”. Si bineinteles erau enumerate cateva subiecte parodice. O gluma de-a unui student. Urc scarile, tinand in mana, cafeaua mea la pahar de carton pe care era desenata o gogoasa infuriata, si dau peste doi Zorro, care se luptau cu spadele lor ruginite. Nu le-am dat mare atentie, obisnuita fiind ca orele de scrima se prelungesc si pe holul facultatii.

    Indreptandu-ma spre sala in care aveam curs, m-am impiedicat cu privirea de o vana amplasata exact la mijlocul distantei dintre usa de la intrare si capatul coridorului. In ea un student. Un student ce repeta niste replici din care intelesesem ca urma sa se sinucida intr-un mod tragic. Dar cuvintele lui aveau un ton atat de comic, incat plansul care tebuia sa mi-l provoace se transformase intr-un ras silentios. Strecurandu-ma printre alte obiecte cat se poate de neobisnuite pentru o facultate in toate mintile, ajung in fata salii de curs. Deschizand usa, raman inlemnita. La fel si colegii cu care eram. In locul meselor si a scaunelor, gasim un sicriu. Pentru ca nu aveam unde sta, ne-am cocotat toti pe respectivul brad, frumos sculptat, asteptand-o pe profa, care intarziase ca de obicei. Dupa cateva zeci de minute de asteptare isi face aparitia si distinsa doamna. A intrat in sala, si uimita a intrebat : “E pentru mine?” “ Pai stiu si eu? Nu cred. Nici macar nu suntem siguri ca nu e nimeni inauntru”, am raspuns eu, cu un zambet jucaus.

    Si in acel moment, in sala au intrat doi studenti, printre care si vestitul prezicator, pe care il intalnisem cu cateva zile in urma. Ma salutase, riducandu-si palaria neagra care o avea pe cap. Apuncand amandoi de sarcofagul de brad, prezicatorul exclama : “Ne cerem scuze, dar sicriul e pentru proful nostru de actorie. E un cadou de ziua lui.” Si pleaca, tarand dupa ei, sugestivul dar.

    alyce 26 februarie 2009 19:41 Răspunde
  • Scrisoare – Elena Farago

    …Åži tot aÅŸa pe înserate cum e acum – Å£i-aduci aminte?
    Stam amândoi, acum e anul… noi amândoi! ce dulce-mi sună
    ÃŽn gând când le aud… ce dragă îmbrăţiÅŸare de cuvinte!
    E-atâta cântec într-o vorbă când ÅŸtie gândul să ÅŸi-o spună…

    Noi amândoi… închide ochii când vei ajunge-aici ÅŸi-ascultă
    Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
    Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
    Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eÅŸti tot…

    Buna seara, Alice! Buna seara, dragelor! Va imbratisez cu drag si sunt cu sufletul alaturi de cei cu suflet cald!

    Cristina Socaciu 26 februarie 2009 19:43 Răspunde
  • Va sarut si va imbratisez pe toti! Multumesc Raluca! Multumesc Pisica! Multumesc Valin!… pentru ok.ul vostru dat poeziei mele. Pentru locuitorii casei minunilor lui Alice, trimit inca doua poezii: una vesela si una trista.

    Primordial

    A cazut prima zapada
    Si noi ne.am tavalit in ea,
    Iar soarele radea sa cada
    Aproape de pe bolta sa.

    Eram doi oameni de zapada,
    Imbratisati de brazi , de cer,
    De muntii ce.asteptau sa vada,
    Doi muritori si mult mister.

    ” Am da a noastra nemurire
    Pentru iubirea ce.o traiti,
    O zi macar in omenire
    Ne.ar face pururi fericiti!”

    Am dat raspuns pornind ecoul,
    Razand, plangand, nici nu stiam,
    Eterna Eva, tu eroul,
    Primordial, sublim, iubeam.

    Tacere

    Cred c.am facut aproape tot
    Sa capat dragostea ta.
    Mai putin, sa tac.
    Iar tu, poate aveai nevoie de tacere.

    Am urat penibilul.
    Cand sa vorbesti, cand sa taci.
    Si.atunci am fost retinuta in vorbe
    Cu strainii, pisaloaga cu tine.

    Pesemne, n.am ales prea bine,
    Tu ti.ai facut bagajul si.ai plecat.
    Si.acum ma.ntreb: cum e mai bine?
    Sa te prefaci? Sa fii adevarat?

    Carmen Sofianu 26 februarie 2009 19:59 Răspunde
  • seara… seara buna… ceai? vine si pisica…
    cu imbratisari si vorbe bune pentru voi toate…
    cu drag si dor pentru voi
    cu zvon de martisoare printre zapezi
    cu zambet…

    va imbratisez, va imbratisez, va imbratisez…

    pisica 26 februarie 2009 21:05 Răspunde
  • Azi am luat si eu o pauza din scris cronici, din tradus carti din engleza in romana (lucru la care sunt atat de nepriceputa), din citit. Azi am depanat amintiri cu o prietena. Si m-am intristat. Si m-am bucurat. Si am plans. Si am zambit. Si mi-a amintit ca azi e ziua unui barbat pe care l-am iubit pana la stele si inapoi. I-am zis “la multi ani” doar in gand, doar in noapte, privind steaua noastra. Steaua sub care ne-am jurat iubire vesnica. Dar mi-e bine. Mi-e liniste pentru ca stiu ca el e fericit. Si eu sunt…multumita. Caci pana la fericire mai e …o jumatate de inima, care imi lipseste.

    Buna seara, Alice. Buna seara, dragele mele.
    Bun venit, Dallielle, si tie Anaid.

    Mi-am tot propus sa ajung la filmul “Un conte de Noel”, cu Catherine Deneuve si Jean-Paul Roussillon, dar nu am reusit pana azi. Poate maine seara.

    Alice, te astept la ceaiul meu dulce, de vanilie si scortisoara. Va astept pe toate.
    Buna seara.

    alyce 26 februarie 2009 21:14 Răspunde
  • Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
    Doar sarutarea ta ar fi în stare
    Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
    Să-i umple de iubire si de soare.

    Saruta-mi gura, buzele-nclestate
    Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
    Iti vor zambi din nou inseninate
    Si-ndragostite ca si la-nceput.

    Saruta-mi fruntea, gândurile rele
    Si toate indoielile-or să moara,
    In loc vor naste visurile mele
    De viata noua si de primavara

    Sarută-mă -Magda Isanos

    Una din poeziile mele mult iubite

    alyce 26 februarie 2009 21:28 Răspunde
  • sunt trista, o tristete pe care nu-o stiu…sunt trista ca mi-am pierdut rosturile, nu mai deosebesc binele de rau si nebunia de dragoste.bantui ca sufletul un condamnat care nu a mai avut timp sau curaj sa ceara iertare, preferand uitarea in locul luminii. dragostea nu oboseste…dar eu am inceput sa obosesc si ma gandesc cu groaza: poate nu am iubit niciodata! poate au fost plasmuiri ale mintii mele speriate de singuratate.si-acum privesc cu ochii mariti de groaza pustiul asta din sufletul meu…
    poate ar trebui sa spun incet rugaciunea ta anna…

    dalila tua 26 februarie 2009 22:04 Răspunde
  • Iar gasesc aiti zeite triste sau ingandurate. Azi, cand soarele m-a imbiat la iubire si am zambit privind cerul; mi-era dor de caldura, mi-era dor de senzatia revenirii la viata a naturii!
    Mananc ciocolata, cu multe alune si nu ma mai simt vinovata. De ce orice placere trebuie platita? Aroma ceaiului vostru a ajuns la mine…
    Va imbratisez cu drag si as vrea sa stiu sa fac un miracol, sa va alung grijile si tristetile. Dar nu am invatat inca, pot s-o fac doar pentru cei dragi de acasa…

    Amore 26 februarie 2009 22:18 Răspunde
  • Dalila e trist ceea ce spui. Cat as vrea sa nu mai existe atata suferinta, si sa iubim intotdeauna tot ce e mai bun si mai bland, pentru ca sufletele noastre sa nu mai fie ranite si sa nu mai fie nevoie de atata durere. Te strang la sufletul meu, draga mea, Dalila.

    alyce 26 februarie 2009 22:27 Răspunde
  • Sunt aici, dalila.Respir la fel de greu ca si tine.Am ajuns la marginile paroxismului meu.Acum ma tem de oameni.Mi-e frica de oameni.De oameni straini si cunoscuti deopotriva.Imi aduc aminte cu groaza incercarile de santaj emotional si nu numai …ale barbatului din viata mea.Oameni pentru care as fi bagat mana in foc, fac lucruri pe care nu le inteleg.Nu mi le explic.Mi-e frica de cei de langa mine, ce sa mai spun despre cei de foarte putin cunoscuti…Era o vorba”cel mai tare ma tem de prieteni, de dusmani stiu cum sa ma feresc”.Foarte adevarata…desi ma tem si de umbra mea de la un timp.

    rosanne 26 februarie 2009 22:28 Răspunde
  • cind citesc ce scrieti, ma doare inca odata propria mea intimplare, recenta, tot cu oameni-prieteni…neprieteni…dar nu o zic, nu o las sa ma domine, asta e, inca odata am crezut in alte idei decit ceilalti…lor, unora le este mai usor, caci ghidul lor este interesul…in fine, imi este ceaiul amar, azi, dar miine voi bea o cafea dulce, dulce…

    corina 26 februarie 2009 22:35 Răspunde
    • Eu sunt mereu in pericol, pentru ca nu invat sa ma tem. Prietenii mei adevarati imi cer, cu lacrimi in ochi, sa invat sa pastrez distanta, sa invat sa ma apar, dar eu nu stiu, nu stiu sa ma tem. Ma arunc in arena cu fiare… si, citez tot din Ana Blandiana, ca si Rosanne, din minunata Ana Blandiana: „si-mi pare rau ca n-am sa mai sarut si botul care ma ucide”… Nu stiu sa ma tem. Sunt precum cei nascuti fara simtul caldurii, aflati mereu in pericol sa moara ucisi de dogoare. Si asa voi muri, probabil, ucisa de durerea celei mai mari iubiri, celei mai mari tradari.
      Si eu sunt trista in seara asta, dar vin la ceaiul cu vanilie al Lisei dragi, stau de mana cu Rosanne si cu Cristina noastra, suspin la unison cu Dalila, inteleg tristetea Corinei, ii zambesc lui Amore (am mancat si eu in seara asta 10 bomboane Toffifee din cutia lui Victor, iar asta e semn de grav si napraznic dezechilibru!), ascult poeziile lui Carmen si torc a tristete o data cu Pisica cea frumoasa si neagra. Si le imbratisez pe Raluca si pe Monica si pe Cora si pe Anna si pe Simona Radoi, si pe Cristina Bizu. Si-mi iau la revedere de la cele care au facut din indoiala un sport pe care-l practica entuziast, amatoarele de intrigi anonime, gata sa ma rastigneasca pe crucile barfelor nesemnate sau iscalite azi cu un nume, maine cu altul… Inchid un capitol de viata, imi iau adio de la o mare iubire… sunt singura, cu adevarat.
      Insa la Venetia a fost frumos, erau drumuri de apa si piete inundate de muzica, erau oameni veniti sa se bucure si sa uite de ei insisi, erau masti vesele si masti triste. In ultima seara a carnavalului, in Piata San Marco era un concert al unei trupe care avea in repertoriu numai piese Abba! A fost o seara superba, eu sunt nebuna dupa Abba, si acolo, cu Ionut si alti doi colegi ai mei, fotografi al caror talent ma uimeste mereu, am dansat, si am ras, si ne-am plimbat pe strazi si am vorbit despre carti, si despre dragoste, si despre prietenie, si despre tinerete, si despre batranete, si despre frumusete…
      La Venetia erau taxiuri sub forma de barci cu motor, care m-au dus pretutindeni, erau gondole si arcuiri de poduri. Erau doruri, si reverii, si miros de speranta, si amintiri din alte vieti.
      Dar va anunt ca de azi nu mai iubesc pe nimeni. Am inecat in apele Venetiei himerele mele. Am inima pustie, am inima libera.
      Va sarut pe toti, de noapte buna si de recunostinta…

      Alice Nastase 26 februarie 2009 23:15 Răspunde
  • Noapte buna,tuturor,
    dupa ore intregi de alergatura zilnica….
    Valin,nu am uitat nimic din ce am promis…..
    Va spun maine,cum vad eu lucrurile.
    Cami,da ,si pe mine ma linisteste mult rugaciunea inimii mele…..
    Ma bucur ca va place si ca va este de folos……
    Sunt foarte obosita.Am un program infernal,si ,din pacate,asta e doar inceputul.

    anna 26 februarie 2009 22:47 Răspunde
  • zanelor, bunelor nu mai stiu nici eu ce e bine pentru mine si ce-i frumos.si-mi pare rau ca va impovarez cu lacrimile mele si cu tritetile mele, dar n-am cui sa le strig..si vin aici cu ochii plecati si cu sufletul impietrit.mi-e frica si rusine sa recunosc ca nu mai stiu sa iubesc, ca nu mai pot..si neputinta asta naste alte neputinti…
    alyce tristetile noastre uneori seamana atat de mult de parca am fi venit de pe aceasi stea…uneori ma gandesc la ce-mi spunea iana..poate ma incapatinez sa fiu nefericita!
    rosanne ce face puiul?
    o sa vina primavara rosanne…or sa se topeasca tritetile, trebuie sa se topeasca, trebuie..

    oare unde e pisica sa-mi arunce un ghem in cap care sa ma trezeasca la viata, sa-mi alunge negura asta din ochi…

    dalila tua 26 februarie 2009 23:12 Răspunde
  • Alice, ce frumos ai descris Venetia, mult iubita si trista pentru mine. Si eu mi-am inecat in apele ei, candva, o fosta calatoare iubire.
    Dalila, nu stiu daca ne incapatanam sa fim nefericite, sau doar inimile noastre au fost de prea multe ori ranite, sfartecate, otravite, de atatia oameni fara suflet. Si ne plangem durerile in neputinta noastra de a fi indiferente, asteptand mereu pe cineva care sa ne reinvie. Sa ne dea suflarea dintai, iubirea candva furata, cicatrizand toate ranile inimii.
    Pisica, imi lipsesti.

    alyce 26 februarie 2009 23:30 Răspunde
  • alice mai bine as lua asupra mea toate tristetile tale…tu ma faci sa plang mereu zeita, imi ajunge doar sa-ti privesc ochii si sa-ti ghicesc toate dorurile si dragostile inca netraite..dar tot tu imi dai speranta si incredere si putere sa mai fac inca un pas…sa mai iubesc inca o data…

    dalila tua 26 februarie 2009 23:38 Răspunde
  • Alice, eu am crescut cu Abba. Cand eram mica melodiile lor rasunau in toata casa.
    Am si eu o melodie pentru tine, Alice – Leonard Cohen – Dance Me To The End of Love

    alyce 26 februarie 2009 23:42 Răspunde
  • Alice a noastra, Iubirea iti va veni atunci cand o astepti mai putin…Nici nu stiu ce doare mai mult: sa iubesti sau nu. Indragostita sau nu, tu esti frumoasa, puternica, iubita.
    Va imbratisez.Si scuzati-ma ca scriu banal.Dar imi place sa sta cu vo!

    Amore 26 februarie 2009 23:49 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=VcA_pOrY3FQ

    http://www.youtube.com/watch?v=KydRylshAV0

    ….dragostea asta o vreau eu…dragostea asta vreau sa ma infioare…si sa ma ucida….

    pentru voi zeitelor din tot sufletul!

    dalila tua 26 februarie 2009 23:55 Răspunde
  • Alice, imi pare rau, dar gresesti. Gresesti, pentru ca tu iubesti mult si bine, chiar daca acum scuturi din cap a tristete. Nu mai iubesti ce nu mai trebuie iubit, asta da, dar de-aici pana la „nimeni” e cale lunga… Pentru ca eu stiu. Pentru ca o iubesti pe Ilona cea balaie si-l adori pe dulcele de Victor (dulce, dulce, ca o bomboana Toffife!). Pentru ca-i iubesti pe toti cei pe care i-ai mai iubit, odata, demult… iar amintirile s-au preschimbat in lacrimi si lacrimile in cuvinte de iubire ce topesc orice inima…
    Pentru ca le iubesti pe fetele de aici (si pe baieti!) si le oferi, cu o generozitate de neinteles, poate, pentru unii, sansa de a debuta intre copertele unei carti, sansa de a-si vedea numele scris imediat langa al tau si povestea spusa alaturi de cele mai frumoase povesti ale tale.
    Si pentru ca ma iubesti pe mine. Da, poti sa negi cat vrei, dar ma iubesti pentru ca mi-ai luat portofel. Intr-o Venetie cotropita, dinspre pamant si cer, de ape, tu ai alergat pentru un capriciu de-al meu si mi-ai luat portofel! Multumesc!
    Asa ca, draga mea, mai ai multe de facut. Mai ai mult de iubit…

    AlinaG 26 februarie 2009 23:56 Răspunde
  • Esti superba tu, Alice, un om minunat si sensibil! Sunt mandra si fericita sa te stiu aproape-mi !Si toate fetele dragi de aici, si baietii , cu tristetile si fericirile lor, ale noastre, cativa oameni stransi laolalta intru frumos, adevar, simtire.
    Va strang langa inima mea si va tin acolo, sa fim noi! Si va imbratisez si va pup de noapte buna!

    Simona Radoi 26 februarie 2009 23:59 Răspunde
  • Am cioburi sub pleoape- cearta, plans, impacare ! O zi cu de toate. Va regasesc la ceas de seara, cu ceaiul, cu tabieturile… Doamne ce bine ca sunteti! Alyce, povestea ta mi-a adus primul zambet, in ce lume nebuna traiesti tu ? Cami Pisica- buna seara, nu vreau sa te amenint dar intr-o zi tot iti fac o vizita. Si iti pun toate incalcelile vietii mele in brate, sa ma ajuti sa le dau de capat. O iau si pe Alyce cu mine, ca mi-e in drum. Ce ziceti?

    Alice, am revazut Venetia prin ochii tai. Ai inchis un capitol, ti-as trimite un mail cu texte din Cuelho- se numeste Inchide cicluri si incepe, ce coincidenta, cu o imagine a gondolelor veneziene. “Intotdeauna e bine de stiut cand se incheie o etapa din viata. … Inchide cicluri sau usi sau capitole. Important este sa le poti inchide si sa lasi in urma momente ale vietii, momente care se incheie”. Cand sunt la o rascruce recitesc ceea ce scrie acolo, ascult muzica, privesc imaginile – incerc sa imi iau curajul din cuvintele acelea. Tare mi-ar place sa ti-l trimit, nu prea stiu unde.

    Pana una alta, parca as sari ceaiul in seara asta, parca l-as inlocui cu un pahar de vin, prea mult am plans si cum, totusi, seara s-a incheiat cu un zambet as vrea sa sarbatoresc cu voi bucuria asta. Alice, pot sa te rog sa ciocnesti un pahar cu mine? In amintirea iubirilor inecate in apele Veneziei si pentru speranta iubirilor regasite, sau a celor care vor veni.

    Simona Ioana 27 februarie 2009 0:07 Răspunde
  • mi-a venit un gand nebun, un gand care nu e nou pentru voi…ce-ar fi sa ne intalnim intr-un weekend, undeva, oriunde…la o ceasca de ceai si la o noapte de povesti?

    dalila tua 27 februarie 2009 0:13 Răspunde
  • Alice, Alina G, are dreptate. Tu nu ai cum sa nu iubesti. E imposibila asta. Chipul tau si randurile tale pulseaza iubire. Si sunt sigura ca iubirea pe care o astepti tu, va veni. Nu are cum sa se intample altcumva, pentru ca meriti asta pe deplin.

    Simona Ioana, lumea in care traiesc eu, e ciudata, nebuna, haioasa. Macar peste zi am parte de intamplari „speciale”, care imi aduc de fiecare data cate un zambet. Dar seara ma prabusesc iar in vise neatinse pana acum. Te astept la Cluj.

    Noapte buna, draga mea Alice. Noapte buna, mult iubitele mele.

    „The greatest thing you’ll ever learn, is just to love and be loved in return”

    alyce 27 februarie 2009 0:31 Răspunde
  • Ma duc sa-mi odihnesc lacrimile.Noapte buna Alice!
    Noapte buna pisica, Alyce, Simona Radoi, rosanne, raluca,Simona ioana,amore…noapte buna tuturor!

    dalila tua 27 februarie 2009 0:33 Răspunde
  • dragele mele,
    eu am intrat la ceas tarziu de seara cand voi poate ca dormiti si visati frumos frumos (sper).
    salut si eu noile fete si ma bucur ca ni s-au alaturat.

    eu mai nou pot sa intru doar asa de tarziu pentru ca de cateva viata mea a devenit mai agitata dar eu visez (ca de obicei cu ochii deschisi) visez buimaca a primavara.

    am zambit complice ca- ce ciudat:) peste muntii si tarile ce ne despart am infaptuit si eu un mic pacat:) si am mancat ciocolata din 5 o´clock:) – Alice apropo ador Toffifee-ul! 🙂

    si …inca mai simt acea linistea – linistea empatica a lui Alice, trimisa prin puterea gandului din Tara Sfanta. Dar Alice draga si dragele mele, eu nu cred ca mi-am putut ineca gandurile (inca) in nici o apa.
    Nici alunga nu am putut.
    Si le simt cum se fosnesc la usa constientului si incep incet incet sa bata- poate ca si – la fel ca si alyce – si eu sarbatoresc incet in gand ziua de nastere a lui, a celui de altadata pe care „l-am iubit pana la stele” (alyce). si acel „la multi ani” e si la mine in gand, e si la mine un zambet dulce-amar . pentru ca oricat mi-as fi gasit eu acum, dupa ani, linsitea alaturi de cealalta „jumatate de inima” (cum spuneai draga mea alyce) el va ramane o parte din gandul meu…egal cati munti, cate ape, cate vai…
    da- asadar „la multi ani”

    raluca 27 februarie 2009 1:08 Răspunde
  • Dragele mele, mai mult triste decat vesele

    va spun somn usor. Vise frumoase si primavara, asta va doresc cu drag.
    Bun venit noilor noastre prietene. Raluca, iti doresc o zi buna si dulce.
    Alyce, o multumire speciala pentru poezie. N-ai fi putut alege un moment mai bun, s-a potrivit cu tot.

    Dragele mele toate, toate , toate ( plus dragii mei Valin si Costi). Va multumesc cu plecaciune.

    Simona Ioana 27 februarie 2009 1:24 Răspunde
  • Va salut si eu cu drag, cu dor, cu o imbratisare pentru fiecare kilometru de pamant si de ape care inca ne mai despart. O zi frumoasa, o zi calda!

    amalia 27 februarie 2009 8:54 Răspunde
  • Buna dimineata, Alice, buna dimineata prietene dragi!
    Alice, ceea ce a spus Alina G, gandesc si eu…N-as fi stiul s-o spun asa frumos, dar cata dreptate are! Tu imprastii mereu in jurul tau atata iubire, atata duiosie… Aduna intr-un sipet toata dragostea ta, pana ca El -cel din vis te va gasi, obosit de cautari si te va strange in brate si nu-ti va mai da drumul nicicand. Ce fericit va fi, sa primeasca darurile tale!
    Ascult melodia cu Abba, pe care ne-ai daruit-o aseara…
    Va urez o zi frumoasa-frumoasa!

    Amore 27 februarie 2009 9:10 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor! Dintre fulgi de nea ce cad peste mine si orasul meu mic,din livezile mele ninse dar nu inghetate va trimit gandurile mele bune sa le alunge pe cele rele,trimit speranta si bucuria care sa alunge frica si indoiala si tristetea…
    Iubirea nu judeca,nu se indoieste ,nu cauta…iubirea ESTE!!!!
    Sa aveti cu totii un week-end minunat!
    Alice,ce dor mi s-a facut de Venetia cea romantica…de Piata San Marco plina de porumbei ,de atata splendoare la un loc! Bine ai venit ACASA!

    Cora 27 februarie 2009 9:47 Răspunde
  • Pana si amintirile despre Venetia ne sunt comune multora din aceasta casuta draga… Este incredibil cum parti din noi , trairi si sentimente le regasim in celelalte!Ce de minuni faci,Alice!

    Amore 27 februarie 2009 9:55 Răspunde
  • Va imbratisez la cafea.Va doresc o zi linistita.Am emotii.Diseara ma duc la teatru.Sunt nerabdatoare si fercita, ma voi gandi la tine, alyce, la voi toti…A devenit asa de complicat sa-mi indeplinesc micile bucurii, de a vedea un spectacol, de a fi cu mintea si cu inima acolo, de a sorbi replicile actorilor, de a le simti vibratia din suflet.Norocul meu e ca am primit o invitatie la care nu mi-a fost acceptat un refuz.Va iau cu mine, la fel cum v-am luat si la biblioteca.
    Dalila, eu ma inscriu prima la weekend-ul sau ziua sau ora intalnirii…intr-o cafenea, ceainarie, sala de spectacol, statie de autobuz, oriunde…
    Va tin sub haina mea fara nasturi, sa -mi fie cald.Va multumesc.

    rosanne 27 februarie 2009 10:02 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu dint-o lume alba si rece.
    Buna diminea, frumoasa mea Alice.
    Buna dimineata, dragele mele.

    La mine „ninge fara mila, ninge si ma doare/ ninge cu farame albe de pian/ ninge cu tristete si cu felinare/ ninge ca la moartea inca unui an”.

    O zi frumoasa va doresc!

    alyce 27 februarie 2009 10:19 Răspunde
  • Buna dimineata va spun si eu,din acelasi oras in care ninge …Va imbratisez cu dor si va doresc o zi senina!Ma inscriu si eu la acel weekend sau zi,sau ore…Alice,lasa-ti inima sa cante in continuare,asa frumos,asa unic…

    Ina B 27 februarie 2009 10:55 Răspunde
  • Buna ziua fete harnice !
    Va salut si eu printre fulgi de mea.
    Rosanne, ia-ma cu tine. Mi-e asa de dor de o piesa de teatru „sa fiu cu mintea si cu inima acolo” sa o traiesc prin toti porii. Nu mi s-a mai intamplat de mult asta. Poate am devenit prea rationala, poate am uitat sa plutesc, poate nu mai am aripi…

    Simona Ioana 27 februarie 2009 11:18 Răspunde
  • dragele mele,

    Alice mi-a amintit cat iubea Abba- asa ca am si eu ceva repede, in loc de pauza de pranz pentru voi.

    Iubesc melodia asta pt ca vorbeste despre viata de zi cu zi si poarta in ea totusi un dor, acel „gata” care vine peste tine-cum vorbeam noi zilele trecute

    http://www.youtube.com/watch?v=SYqYYnxhtgo

    raluca 27 februarie 2009 13:28 Răspunde
  • Sarut si imbratisez toti locuitorii casei minunilor lui Alice!
    Citesc tot ce scrieti si ma gandesc ca mi.am gasit si eu locul.
    Astazi este o zi superba si parca as vrea sa.mi beau cafeaua pe terasa la Floriani, apoi sa ma incurc printre canale, sa iau vaporetto si sa aterizez pe plaja de la Lido. N.am mai vazut Venetia de doi ani si ultima data Grand Hotel des Bains era in reconstructie.Mi.as dori sa stau acolo odata, de dragul filmului „Moarte la Venetia”.
    Mie, Venetia, mi se pare locul cel mai frumos din lume! Stiti de ce? Pentru ca urasc masinile, care ne sufoca din ce in ce…Ce este mai frumos decat sa plutesti pe ape si sa mergi pe jos!…Inchipuiti.va o nunta in care tot alaiul coboara din gondole…
    Inchei, dragi prieteni ai scrisului… trebuie sa fug… vizionati „Mamma Mia!” si veti asculta ABBA pe saturate, veti rade , veti plange( asa am facut eu) si veti avea un regal actoricesc de zile mari.
    Tot ce va doriti!

    Carmen Sofianu 27 februarie 2009 15:36 Răspunde
  • Carmen,
    am vazut odata in Venezia un cortegiu funerar. Cimitirul e undeva pe o insula spre care se indrepta un cortegiu funerar din barci negre – absolut impresionant.

    Locul cel mai frumos din lume pentru mine este Barcelona ! Un oras vesel, colorat, galagios si absolut special si datorita lui Gaudi.

    Simona Ioana 27 februarie 2009 15:59 Răspunde
  • Daca trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu, mai trebuie sa amintim si minunatele locuri de oriunde
    pe care le-a zamislit pentru noi, muritorii si vesnic nerecunoscatorii…
    Va imbratisez, cu dor! Sa ne revedem!
    Alice, tot mi-e dor de tine!

    Simona Radoi 27 februarie 2009 16:10 Răspunde
  • Ma bucur pentru tine, Rosanne! Vei avea sufletul mai curat si mai usor.Asa mi se-ntampla mie, de fiecare data, atunci cand sorb cu nesat luminile si vorbele de pe scena, dansul …

    Simona Radoi 27 februarie 2009 16:23 Răspunde
  • Ma alatur voua, cu sufletul plin de speranta si cu fericire in priviri. Venetia, cu a ei Punte a Suspinelor, unde visez sa imi plang toate dezamagirile, ramane o dorinta ce ma bantuie. In schimb, mi-e dor de Roma, cu Fontana di Trevi, in fata careia as putea sta o eternitate.
    Alice, faptul ca am revazut-o pe Madalina, idolul copilariei mele, pe coperta Tango-ului, mi-a deschis sufletul. Nu-mi dadusem seama, dar imi fusese atat de dor de ea, de muzica ei, de barbatii carora le canta si pe care speram, in secret, sa ii iubesc peste ani. Iti multumesc.
    Simona Ioana, daca ai ocazia odata, oricand, iti recomand „Faust” in regia lui Silviu Purcarete si „Viata cu un idiot” a lui Andriy Zholdak. Astea pentru inceput. Si te astept in mai, la Festivalul International de Teatru de la Sibiu.
    Va imbratisez cu drag.

    eu anca 27 februarie 2009 17:32 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=yxCQvzAbP4c&feature=related

    pentru ca este atat de aproape de sufletul meu…

    dalila tua 27 februarie 2009 18:11 Răspunde
  • buna seara va spune pisica… intr-un inceput de sfarsit de saptamana(ce amuzant suna) cu miroas demartisor si frunza cruda dormind sub zapada…
    iertati pisica pentru tacere… am lipsit independent e mine o seara si ma gandesc la cele 7 seri cand voi lipsi curand… la toate ghemele de liniste si dor pe care n-o sa vi le pot trimite.
    da, simonaioana, ia-o pe lisa-alyce si amenintati-ma… cu o vizita. Brasovul va fi mereu aici si eu la tamplele lui.

    acum sper si imi doresc sa alung tristeti si lacrimi pentru voi cu un fir rosu-alb… pentru ca rosu e iubirea pe care v-o doresc mereu in suflete, iar albul este divinitatea pe care v-o doresc aproape, ocrotitoare…

    pisica 27 februarie 2009 19:13 Răspunde
  • dalila tua… nu-mi place sfasierea ta… tristetea si oboseala… iarta-ma ca nu ti-am fost aproape

    pisica 27 februarie 2009 19:14 Răspunde
  • pisica draga mea nu fi trista pentru mine…tu imi esti oricum aproape asa cum imi sunt alice, simonele,alyce si rosanne..
    lasa-ma sa-mi plang linistita tristetile…intr-o zi am sa ma ridic deasupra norilor ai sa vezi…
    o sa te astept linistita sa te intorci…primavara o sa-mi aduca lumina si lumina o sa-mi topeasca sufletul….

    dalila tua 27 februarie 2009 19:29 Răspunde
  • mai stau o saptamana…abia apoi plec spre micile mele lupte.
    si stiu ca va fi o lume frumoasa si ca voi avea parte de zile speciale in care voi avea ocazia sa vad oamei deosebiti… dar imi veti lipsi

    pisica 27 februarie 2009 19:31 Răspunde
  • Buna seara, Cami-pisica, Dalila… Pisica o sa imi lipsesti. Dar am sa te iau cu mine in drumurile mele, caci si eu peste o saptamana am drumuri lungi, departe de casa. Pleca intr-un oras draga mie, cu toate ca e galagios, aglomerat si plin de oameni pe care nu ii cunosc. Voi fi prin Bucuresti, mai aproape de tine, Alice. Dar cand voi trece prin Brasov, ma voi gandi la tine si iti voi trimite o imbratisare.
    Dalila, te strang la sufletul meu, care seamana atat de bine cu al tau.

    alyce 27 februarie 2009 19:38 Răspunde
  • buna seara dragele mele,

    cand am fost la venetia, acum ani deja uitati- era Pastele catolic. Am intart intr-o biserica undeva in vechiul oras (nu una din cartile pentru turisti) si am asistat la slujba. Am iesit de acolo apoi in maretia apelor …in noapte.

    Pisica, dalila, alyce, unde plecati?

    raluca 27 februarie 2009 20:00 Răspunde
  • Raluca, draga mea, eu nu plec de tot. Pleca peste o saptamana, pentru o saptamana la Bucuresti. Dar raman tot aici cu voi. Si va voi lua cu mine in toate drumurile mele, in toate salile de teatru, in toate visele.

    alyce 27 februarie 2009 20:06 Răspunde
  • raluca eu nu plec nicaieri…desi mi-as dori sa ma urc in masina si sa ma opresc in brasov-ul pisicii!

    dalila tua 27 februarie 2009 20:07 Răspunde
  • pisica pleaca in 8 martie la un curs… aproape de brasov dar izolat de lume… undeva prin Bran, pe dealuri… si voi lipsi o saptamana… dar o sa va port cu mine in gand… seara tarziu, dupa ce luminile salii de curs se vor stinge si cursantii se vor fi dus la somn.

    pisica 27 februarie 2009 20:10 Răspunde
  • si va astept pe toate la mine… pe toti adica… Valin, nu vrei sa consideram ca in genul acela extrem de feminin al lui „toate” te includem de la sine inteles??? desigur astept si opinia lui costi… „)

    pisica 27 februarie 2009 20:14 Răspunde
  • buna seara, draga Alice si lumea ta de aici, bine v-am regasit! Oaspetii mei au plecat, a fost o situatie mai speciala, cum speciala a fost ziua mea de azi- foarte negativa, cu intrebari deschise si usturatoare, cu daturi de lume peste cap etc etc…sper sa-mi revin curind, bine ca sunteti voi ok, cu planuri, cu plecari…o astept pe rosanne sa ne povesteasca de la teatru…dorindu-va la toti un weekend frumos, linistit si plin de mici si mari bucurii!

    corina 27 februarie 2009 21:52 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/Ianus22/0008b57d1a1ed8

    Mi-a placut si filmul la nebunie

    alyce 27 februarie 2009 22:02 Răspunde
  • mi-am aruncat un ochi la catrina in casa si parca m-a lovit o cometa in moalele capului…m-am trezit zambind timid si apoi razand de-a dreptul….si acum am un zambet tamp pe fata tot cu gandul la ultima ei postare…

    dalila tua 27 februarie 2009 22:09 Răspunde
  • dalila tua, la ce te referi? ma duc sa citesc si eu… 🙂

    pisica 27 februarie 2009 22:26 Răspunde
  • ai citit inaintea mea draga pisica…”why men love bitches”

    dalila tua 27 februarie 2009 22:35 Răspunde
  • oooooooooo… nimic nou sub soare! bine, nici nu ma asteptam la ceva deosebit… dar poate de aceea si dezamagirea a fost mai mare… americanisme de vandut bani…

    pisica 27 februarie 2009 22:40 Răspunde
  • Azi am fost abatuta. Dar am prieteni care imi iarta tristetiile, imi iarta visarile, si ma trezesc la realitate, avang grija de mine in aceasta lume ciudata. In seara asta am sa beau cu ei un pahar de vin. Alice, dragilor, va iau cu mine. Va pun si voua cate un pahar. Ciocni, da?

    Rosanne, cum a fost la teatru? Ce piesa ai vazut si in regia cui?
    Simona Ioana, am vazut si eu Barcelona acum cativa ani. M-a impresiona gradina botanica, care e imensa si superba. Dar locul meu de suflet ramane Monte Carlo. Il ador, sunt topita, sunt nebuna dupa Monte Carlo. Draga mea, Simona Ioana, cand vii in Cluj, promit sa mergem impreuna la teatru. Te astept, da?

    O seara linistita va doresc. Am sa vin peste noapte sa va invelesc, in timp ce voi visati frumos.

    alyce 27 februarie 2009 22:44 Răspunde
  • alyce am si eu o cana de vin, direct de la bunica din beci…am fost si eu la barcelona,acum 5 ani ( desi mi se pare ca am fost acolo in alta viata0…eram indragostita si barcelona parca respira aceasi dragoste ca si mine….dragostea s-a dus, dar mi-a lasat amintri frumoase…nu am plans decat o zi si-o noapte…atat. m-a iubit cat a putut el, cum a putut si a stiut mai bine!
    cand ma gandesc la barcelona ma gandesc la barbatul acela care m-a facut facut sa ma simt atat de frumoasa si atat de puternica asa cum n-am stiut eu sa o fac in anii ce au urmat…

    dalila tua 27 februarie 2009 22:51 Răspunde
  • pisica mea draga eu tot am sa-mi cumpar cartea..cu riscul de a primi o labuta peste ochi! sunt si eu curioasa in felul meu…n-o sa ma vindece nici o carte de tristetile si nelinistile mele, de dorule mele, dar daca ma face sa zambesc tot e bine…o zi buna incepe cu un zambet..

    dalila tua 27 februarie 2009 23:08 Răspunde
  • ti-o trimit eu, dalila… ca o am!
    pe mine m-a enervat nu m-a distrat!
    si nu, n-o sa te trezesti cu labutele decat a mangaiere… indiferent ce vei face…

    de dorul si tristetile tale te vei vindeca chiar tu cand o s incetezi sa te zbuciumi si sa astepti, cand o sa intelegi sa te bucuri de ceea ce ai, draga mea.

    lisa, pisica nu bea decat lapte si apa… dar e cu voi

    pisica 27 februarie 2009 23:11 Răspunde
  • Dincolo erai de clarul stelelor
    şi luna, sfioasă, te urma.
    O, cu mult mai frumoasă era
    cristalina, lacrima ta!

    Fereastra ÅŸtie cum ardeai,
    ca un lan, ca un val te legănai,
    dogoritu-mi braţ cum te frîngea,
    ca o azimă, aşa te frîngea.

    Prin părul tău tremurător
    trece temătoare Primăvara.
    Încă departe-i Vara. Toamna grea
    ca un aur pe frunte-Å£i va sta.

    Şi iarnă cîndva de vei fi,
    mă voi înfăşura în frigul tău;
    ci fii Primăvară mereu,
    strălucitoare, fii limpede zi!

    La frumusetea ei- Emil Botta

    stiu, eu pandesc martisoarele ca pe soricei… dar va anunt cand vor veni…

    pisica 27 februarie 2009 23:12 Răspunde
  • multumesc draga mea…dar stii ce am sa fac..ma duc pana la librarie si o rasfoiesc un pic…nu am nevoie de carti care sa ma enerveze si sa-mi lase un gust amar…plus ca eu am prostul obicei de a citi o carte pana la sfarsit…oricat de buna sau „nebuna” ar fi….
    mie mi-a adus zambetul pe buze ceea ce a scris catrina….nu cartea in sine…( despre care habar nu am ce-i cu ea)

    dalila tua 27 februarie 2009 23:31 Răspunde
  • Buna seara tuturor.
    Se pare ca urmeaza sa se pregateasca bagaje pe-aici. Coincidenta sau nu, voi fi si eu plecata in week-end-ul cu 8 martie dar intr-o cu totul alta directie.

    Pisica si Dalila, despre ce carte vorbiti? Si Cami Pisico, te rog sa imi mai recomanzi cate ceva, cred ca ai facut-o dar nu am retinut cum se numea (batranetea bat-o vina) si parca nu as citi postarile din urma cu vreo saptamana, te rooog !

    Alyce, eu ciocnesc un pahar de vin cu tine. Te rog sa-mi dai adresa ta de mail, dupa ce ne vom intoarce si tu si eu te caut. Si da, vreau la teatru cu tine.

    Rosanne, cum a fost piesa?

    Corina ziua de azi e pe sfarsite. Las-o in urma si zambeste-i zilei de maine, sigur va fi mai frumoasa. Si-apoi de 1 martie iti vom darui martisoare, elvetienii habar n-au ce sunt astea si cata bucurie pot aduce.

    Simona Ioana 27 februarie 2009 23:33 Răspunde
    • Simona Ioana, in seara asta vin si eu sa ciocnesc cu tine un pahar de vin. Iarta-ma ca aseara nu te-am auzit. Va imbratisez cu drag pe toti. Aud de calatoriile voastre si ma bucur. Daca treceti prin Bucuresti, mi-ar placea sa ne vedem.

      Alice Nastase 27 februarie 2009 23:39 Răspunde
  • Inca tremur .Cat as fi vrut sa filmez totul cu retina , sa nu uit nimic…nici peste 10 ani.M-am pregatit ca intr-un ritual inainte de plecare.Mi-am golit sufletul si mintea.Mi-am spalat ochii tristi.M-am indreptat spatele asa cum se ducea bunica mea la biserica.Am ajuns intr-un oras apropiat de al meu, nu mai vasusem sala acelui teatru.Am fost plimbati prin toate camerele, am admirat peretii, gravurile,costumele, am inspirat sfintenia…As fi uitat cu totul de realitate, doar un afis „Vorbiti in soapta, se repeta!”m-a readus in pielea mea de intrus, de spectator.
    Am pasit aproape prin intuneric intr-o incapere mica , cu parchet vechi, dur, prafuit.Nu era anticamera, era chiar locul desfasurarii spectacolului.In mijloc decorul, la un metru departare de primul sir de scaune catifelate, visinii, masive.M-am asezat cu teama in primul sir, cu teama si cu indrazneala in acelasi timp.Curajul de a cunoaste o stare de euforie incontrolabila…Eram atat de aproape.Respiram odata cu actorii(au fost doar actrite) le atingeam cu privirea grimasele , le auzeam bataile inimii.A fost incredibil.Intr-adevar , dintr-o sala obisnuita toate aceste lucruri se pierd.La un moment dat, o actrita s-a asezat langa mine, pe un scaun din decor, a ramas acolo, fara vreo replica cam 10 minute.Minute in care am urmarit-o pe sub gene, Doamne, traia acolo, in rolul ei, avea ochii plini de har, pana si mainile si le misca in ritmul piesei.E incredibil cum simt oamenii astia, ii idolatrizez pe actori.Nu poti fi om obisnuit cand esti actor.Ai ceva dumnezeiesc in tine.Si arati.Am vibrat cu fiecare por si unghie si fir de par si pleoapa…Am aplaudat cu forta palmelor mele umede .Am iesit lasand acolo ceva din mine, ceva din ei. Am plans pe drumul de intoarcere , n-am putut atunci,asa cum nu poti plange la inmormantarea celui iubit, ci cu mult timp dupa ce arunci pumnul de tarana.

    rosanne 27 februarie 2009 23:38 Răspunde
  • hop si simonaioana… cu aceeasi energie … iti simt zambetul! (asa cum ti-am lipsit ieri ca sa-ti fur tristetea)
    vorbeam de cartea lui sherry argov despre care zice simona pe blog la ea… hm… ma abtin sa comentez.
    si am vorbit mult de carti la simona. o sa ma ciufuleasca alice pe coada daca incep si aici. 🙂
    Herman Hesse- Narcis si Gura e aur (ed. Rao)… e in acelasi registru, despre prietenie, doar ca e la genul masculin.
    si daca vrei de suflet, incearca Ana Gavada- O iubeam (ed. Polirom)
    meninne mi-a recomandat Isabel Allende- Fiica Norocului… asta o sa caut eu maine.

    pisica 27 februarie 2009 23:40 Răspunde
  • Piesa s-a numit „Opt femei”de Robert Thomas si a fost regizata de Radu Nichifor.
    O replica de neuitat:”E bine sa fii femeie, nu un copil pe care nu-l ia nimeni in serios.Cand esti femeie te-asculta toti.Chiar le e teama de ceea ce spui”.

    rosanne 27 februarie 2009 23:42 Răspunde
  • Simona Ioana cartea se cheama ” de ce barbatii se insoara cu scorpii”, dar am uitat cine a scris-o..ca sa vezi cat am fost de atenta cand am citit…. 😛

    dalila tua 27 februarie 2009 23:42 Răspunde
  • eu nu ma bucur Alice de drumurile noastre… ca o sa fiu departe atatea zile de voi.

    pisica 27 februarie 2009 23:43 Răspunde
  • rosanne, marturisesc sincer ca nu ma duc la teatru. nu-mi place. orasul meu n-a avut niciodata o promovare buna in domeniu si poate nu am avut oameni care sa ma indrume. nu am inteles sau eram prea tanara pentru a intelege in incercarile mele timide. nu caut scuze acum, intelesuri la ceva de care m-am departat. spun doar ca este o lume departata mie.
    dar ma bucur cand vad ce dar ti-a adus tie seara aceasta. ma bucur cand vad si alti oameni asemeni tie… si nu stiu ce sa-ti spun. azi nu stiu.

    pisica 27 februarie 2009 23:47 Răspunde
  • eu mi-am cumparat Ines a sufletul meu tot de Isabel Allende..mi-am luat o gramada ce carti zilele astea ca sa spal poate supararea ca nu am putut sa-mi cumpar floare de zapada cand am vrut…o gramada de carti si nici o portocala pisica!

    dalila tua 27 februarie 2009 23:47 Răspunde
  • rosanne parca esti mai senina in seara asta….

    dalila tua 27 februarie 2009 23:49 Răspunde
  • he, he… dalila… uite asa am ajuns la nebunia mea: cand ma dor toate visele si oasele si genele, dau iama in carti si, vorba cuiva drag, dau banii de paine pe hartie… o hartie draga, pretioasa, la care ma intorc cu nesat mereu.
    stiu cum este, nu te intrista… nici eu nu am portocala in seara asta, dar il am pe nabokov… si va am pe voi!

    pisica 27 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • E inuman de frumos, pisica.E hipnotizant, magnific.Am avut noroc si de o piesa excelenta, subiect interesant, original, interpretare deasemena.

    rosanne 27 februarie 2009 23:50 Răspunde
  • ce ciudat, fragmente intra-adevar din alta viata, alta tara- mi-ai amintit de martisoare simona-ioana, ce imi lipsesc aici…desi mai aniversam cu romancele o seara la restaurant de 8 martie, dar nu e acelasi lucru…elvetia ne-a cam ,,aplatizat,,-asta e- ne-a dat in schimb o zi numai a mamei, in mai, si citeva flori de consolare din cind in cind de la barbati, care stiu ca atunci cind avem aniversarea trebuie sa cumpere musai si o floare…
    va doresc noapte buna, calatorii in vise si in viitor placute, (mi-am amintit ca si eu plec pe 8 martie, scurt, intr-o tara vecina…parca ne-am fi inteles)

    corina 27 februarie 2009 23:55 Răspunde
  • Simona Radoi, Simona Ioana, Cristina, Alice, toti, toti, ati fost cu mine.

    rosanne 27 februarie 2009 23:56 Răspunde
  • pisica eu am descoperit ca procedez cu literatura exact ca in dragoste…gasesc un cuvant, un rand care ma seduce si ma arunc flamanda asupra cartii…asa am cumparat tot ce a aparut scris de Borges pe la noi…asa am citit Antoin de Saint Exupery ( fara sa mananc, fara sa dorm…eram nebuna dupa el)…
    nu stiu de ce sunt asa de patimasa…

    dalila tua 27 februarie 2009 23:57 Răspunde
  • corina noi o sa-ti trimitem un martisor…si prima floare care ai sa o vezi in cale pe 8 martie sa stii ca e de la noi.

    dalila tua 27 februarie 2009 23:59 Răspunde
  • alice iti dau o gura din vinul meu..bunica zice ca vindeca orice suflet!

    dalila tua 28 februarie 2009 0:00 Răspunde
  • dalila, cam asa cumpar si eu… si ma mai orientez dupa ce am mai citit prin reviste, net… autori despre care am informatii, sau am mai citit de ei…
    si am aceeasi meteahna… citesc pana la capat fie ca imi place, fie ca nu…

    pisica 28 februarie 2009 0:19 Răspunde
  • Bun gasit. Pentru frumoasele lumii:

    http://www.youtube.com/watch?v=Wvdo47WjduE

    Valin 28 februarie 2009 0:48 Răspunde
  • pisica va spune noapte buna.
    ne mai desparte de martisoare doar inca o noapte, inca un zvon… si zapada care cade, cade, cade…
    alice, in casa ta de minuni, haide sa punem maine, asteptand primavara, fir rosu de iubire, curata si primenita, fir alb, nepamantean si divin… ruga de iubire si de suflete linistite pentru toate zeitele.

    martisoare speciale, de drag si lumina din ghemele mele de pisica, asa cum spui tu, alice, neagra si frumoasa (nu-s frumoasa, dar sunt calina)… sa va impodobeasca ziua de maine, in asteptarea martisoarelor adevarate, cosari si trifoi din tablite mici si aurite… venite direct din copilarie.

    pisica 28 februarie 2009 1:13 Răspunde
  • dragele mele zeite ce dormiti acum

    v-am citit tarziu iara, in ceas de noapte (ca numai asa reusesc sa intru mai nou)

    si maine va fi iara o dimineata-dupa amiaza de meetings, de discutii, de planuri- intr-o sambata cand as vrea sa zburd a primavara, sa i spun cuiva la multi ani, sa mi spuna cineva pe nume „cineva si stiu eu cine”:) , sa simt soarele si iarba si natura. dar eu voi sta in sala si vom dicuta – e adevarat „inarmati” cu suc si cafea ca sa ne faca mai placuta „chinuiala de week end”….

    Alice sper ca ai avut o zi placuta. Esti minunata- multumesc.

    fetelor, sa plecati dar sa va intoarceti neaparat.
    Draga Corina, sa mi-ai adus si mie aminte de 1 martisor – si pe mine m-a „aplatizat” strainatatea si era sa uit- martisor cu fir de vis

    Raluca

    raluca 28 februarie 2009 1:49 Răspunde
  • Pentru ca sunt iubit, pentru ca mi-e minunat …….
    http://www.youtube.com/watch?v=I3D2DDxD1m0&feature=related

    Valin 28 februarie 2009 1:53 Răspunde
  • Buna dimineata. Primul gest al diminetii a fost sa va regasesc.

    Rosanne, exact de asa ceva mi-e dor mie. Sa simt ca intru si eu in lumea piesei, ca respir, ma bucur, plang cu personajele. De acea „euforie incontrolabila” cum frumos o lumesti tu, stiu cum e, am trait-o, dar nu mai reusesc sa o regasesc. Ma bucur mult ca ti-a placut si da, am simtit ca suntem cu tine.

    Pisica, Dalila, va multumesc. Chestia cu barbatii care se insoara – poate fi folosita macar ca si material didactic? Ca o iau si o conspectez !

    Corina, Raluca – uite ca Valin, gentlemen-ul nostru v-a oferit un martisor. Si vor mai veni, special pentru voi !

    Alice, minunata Alice, cu rochia ta alba si inima ta rosie ! Ai impletit cu cuvintele tale, cu sinceritatea ta un snur de martisor prin care ne-ai legat pe toti, aici , intr-o Tara a sufletelor frumoase, a prieteniei, a puritatii. Iti multumesc cu plecaciune.

    O zi frumoasa! Pun cafeaua !

    Simona Ioana 28 februarie 2009 8:51 Răspunde
  • Buna-dimineata! Vin si eu la cafeaua ta, Simona Ioana! Vin de mana cu Alice si Rossane si voi nu o sa va suparati pe mine ca scriu doar numele lor…ele sunt prietene de suflet, le simt aproape de inima mea, le simt asa cum as vrea sa ii simt si pe oamenii din jurul meu…
    Va indragesc pe toate, va citesc cu admiratie, sunteti zeite …
    Sa primiti martisoare de la cei iubiti, sa fiti fericite!

    Cristina Socaciu 28 februarie 2009 9:20 Răspunde
  • Buna dimineata, fete dragi,

    Intru si eu doar sa va urez o primavara frumoasa cu mult soare, cu bucurii si cu dragoste.
    Sa fiti fericite.
    Weekend placut.
    Va imbratisez.

    Felice 28 februarie 2009 9:29 Răspunde
  • Ce cafea buna, Simona Ioana! Ce bine e sa te rasfeti cu prietenii…Ce dor mi-e sa fac asta, desi „vorbesc” cu voi in fiecare zi.Va aud cuvintele pe care doar le citesc, imi imaginez vocile voastre care se aseamana cu tonul starilor si incerc sa va privesc in ochii fara de perdele.Sunteti minunati.Va multumesc.Alice, din suflet iti multumesc!

    rosanne 28 februarie 2009 10:22 Răspunde
  • Din suflet cu drag si dor …va trimit un martisor!!!

    Cora 28 februarie 2009 10:23 Răspunde
  • Sa avem cu totii o primavara cu soare, dragoste,iubire si ….speranta !

    monica 28 februarie 2009 11:13 Răspunde
  • vine si pisica la cafea!
    buna dimineata tutror.. si buna dimineata celor dragi.

    raluca, da, nevom intoarce, dar parca ne-am vorbit absentele… pe mine o sa ma doara in ciuda faptului ca stiu, ma asteapta experiente minunate.

    simonaioana, dalila, lisa, rosanne,valin, corina, cristinasocaciu, monica,felice, cele care v-ati trezit si cele care inca mai teseti vise in rosu si alb… o imbratisare.

    pisica 28 februarie 2009 11:28 Răspunde
  • alice… pentru tine, special, de drag, de recunoastere si recunostinta… fie ca martisorul ce se simte astazi in aer sa te infasoare in iubirea asteptata, in dorul si setea ta de a darui, cu bratele unui om special, pe masura sufletului tau.

    pisica 28 februarie 2009 11:29 Răspunde
  • Va salut cu drag, cu multumire, abia am asteptat si eu sa vin la cafea cu martisor…Aici e frumos, s-au anuntat 11 grade, sper ca si la voi sa fie semne de soare, sa fiti bucurosi si sa avem toti o zi calda si minunata!

    corina 28 februarie 2009 11:36 Răspunde
  • Aroma cafele voastre m-a trezit. Buna dimineata va dpun si eu dintr-o lume de poveste. La mine ninge.

    Buna dimineata, Alice.
    Buna dimineata, Corina, Cami-pisica, Simona Ioana, Rosanne, Cristina Socaciu, Cora, Felice, Monica…Buna dimineata!

    alyce 28 februarie 2009 11:45 Răspunde
  • Acum citesc si eu ce am scris, si imi cer scuze pentru literele mancate si pentru „dpun” in loc de „spun”. Inca sunt somnoroasa. Ma iertati, da?

    alyce 28 februarie 2009 11:51 Răspunde
    • Buna dimineata, fete iubite, fete dragi! Si buna dimineata Valin, cel fara seaman pe lume! (Iti datorez un raspuns aparte si multumiri, drag Valin!). Ma bucur alaturi de voi de dimineata asta frumoasa si sper sa am o zi pe masura urarilor voastre. Si voi o zi pe masura recunostintei pe care v-o port. V-am primit in dar, oameni buni si sinceri, dupa ce viata m-a trecut prin incercarea tradarii si a minciunii. Ca sa ma pot bucura cu adevarat de dragostea voastra, de prietenia pe care ne-o purtam unii altora, de respect, de noblete, de poezie, de demnitate, de gratie asezata in cuvant. Ne-am cernut, pana am ramas cei facuti unii pentru altii, ne-am ales pana cand am ramas noi intre noi, cei aflati mai presus de suspiciuni si complexe, departe de cei dedulciti la grabnica indoiala si la barfa. Ma simt acasa, si ma simt in siguranta. Alaturi de voi imi permit sa fiu naiva si vulnerabila, asa cum vreau sa fiu, cum trebuie sa fiu ca sa pot merge mai departe. Voua va dedic cartea la care trudesc cu maini inlacrimate, voua v-o datorez, si voua, in primul rand, cartea mea va va aduce lamurire si emotie si inteles. Incepusem sa scriu o carte de dragoste si… am ajuns la o carte politista, pentru care ma documentez pe viu, umblu cu avocati dupa mine, fac petitii in toate limbile lumii si cer garantii internationale ca speta mea va fi rezolvata legal… E fabulos. E trist. E rupt din viata. Din viata mea. In care, inca o data, am decis sa lupt pana la capat.
      Va spun Buna dimineata, va imbratisez, plec sa culeg martisoare pentru voi si ma voi intoarce mai tarziu cu bratele pline, cu sufletul senin.

      Alice Nastase 28 februarie 2009 12:13 Răspunde
  • buna dimineata zanelor! aseara nu am reusit sa va mai citesc, s-a incapatanat pc-ul meu sa nu se mai conecteze si pace buna!
    e soare la mine…casa si sufletul imi sunt inundate de lumina…Da Doamne sa tina!

    dalila tua 28 februarie 2009 12:00 Răspunde
  • Buna dimineata cu drag si mult dor.Vin si eu la cafea cu voi.Aseara v-am citit pe indelete si mi-am dat seama inca odata ce mult mi-ati lipsit…Am avut un comment la Simona,mult timp in asteptare in care imi motivam absenta…Apar,dispar si totusi va simt asa mult lipsa…Cami-pisica,ai pomenit de „o iubeam”,o frumoasa poveste de dragoste dureroasa si fara sa vreau mi-am adus aminte de acel colt de bagheta si de aceea fetita incapatanata…

    pisi.ro 28 februarie 2009 12:09 Răspunde
  • sa ai drumuri bune Alice, oriunde vei fi…
    si sa ai sita buna la oameni, sa-i cerni si sa-i ai mereu aproape numai pe cei buni

    pisi ro… nu ne multumeste ca ne citesti numai… scrie-ne

    pisica 28 februarie 2009 12:19 Răspunde
  • Buna dimineata, voi zeite! Buna dimineata voi cei care le iubiti!
    Imi beau cafeaua cu aroma de primavara si ma gandesc frumos la cei buni si la toti ceilalti.
    Sa avem o Sarbatoare a Martisorului asa cum ne.o dorim fiecare! Va sarut!

    In absenta ta

    Nici sa lucrez, nu mai am stare,
    Dar nici sa stau, deloc nu.mi vine.
    Cafeaua.n ceasca se raceste
    Si vinul si.a schimbat culoarea,
    Iar muzicantii strang trusoul
    Si linistea ma copleseste.

    Dar nu e linistea aceea,
    Ce ne-o dorim toti cateodata,
    Acum e-absenta,gol,tanjeala
    Dupa o singura prezenta.
    E framantare,umblet,gand
    E ras si plans,inchipuire,
    E dor nespus,este speranta
    Ca te intorci din nou la mine.

    Si toate astea de n-ar fi,
    Eu n-as fi vie,n-as trai,
    As exista in ton de gri
    Si rosu nu l-as mai iubi.

    Carmen Sofianu 28 februarie 2009 12:26 Răspunde
  • Va scriu,promit.Povestea mea ai scris-o mult prea frumos tu si a completat-o cu multa arta si cifre Rosanne,pe care o salut pe aceasta cale.Deci,eu sunt puiul,cum bine ziceai tu.Fug si eu dupa martisoare ,dar am promis ca revin…Alice,sa ai drumuri bune pline de zambet,prieteni si senin.

    pisi.ro 28 februarie 2009 12:38 Răspunde
  • k pisi ro… azi nu ne scapi… :)… asteptam povesti, o continuam pe a mea…impletim martisoare, punem de-un ceai, de vise, de imbratisari

    pisica 28 februarie 2009 12:42 Răspunde
  • va spun un mic secret, un mic pacat…vinerea viitoare fur o jumatate de zi de munca si fug la viena…fug cu iubitul meu sa ne plimbam sufletele pe strazile Vienei si sa bem dimineata cafea, mangaiati de soare si de muzica…
    nu uit cu mirare la stare de bine ce m-a cuprins, doar gandul ca am sa fiu cu el..oriunde….ma face mai frumoasa, imi da atata lumina in ochi…atata putere…nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca nu ma lasa sa ma pierd!
    Si va multumesc si voua ca-mi stergeti lacrimile si-mi ascultati tristetile!

    dalila tua 28 februarie 2009 12:42 Răspunde
  • poate o stiti sau poate nu…e legenda Martisorului nostru drag!

    Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu.
    Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze Soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna.
    A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au înfruntat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurand lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara.
    Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.”

    dalila tua 28 februarie 2009 12:50 Răspunde
  • Fie ca acest martisor sa fie inceputul a tot ce vreti in viata.Va doresc o primavara frumoasa,senina,zambitoare,plina de iubire si momente unice care sa se transforme in amintiri ce nu se uita niciodata.Sa cautam si sa pastram mereu o bucata de cer deasupra vietii noastre.Buna dimineata!

    Ina B 28 februarie 2009 13:08 Răspunde
  • Lucian Blaga
    Dorul
    Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
    cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
    în suflet o minune.
    Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
    Si totusi tu-mi soptesti: „Mi-asa de dor de tine!”
    Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
    pribeag pe-un alt pamânt.

    Femeie,
    ce mare porti în inima si cine esti?
    Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
    sa te ascult
    si clipele sa-mi para niste muguri plini,
    din care infloresc aievea — vesnicii.

    Simona Radoi 28 februarie 2009 13:17 Răspunde
  • Voua, tuturor, cu mult drag!

    Simona Radoi 28 februarie 2009 13:18 Răspunde
  • dalila tua… luminoasa mea… cat ma bucur pentru tine!
    eu iubesc viena, iubesc tarile germane, mai mult decat orice colt din inflacarata italie.
    sa lasi un semn al bucuriei tale, in hofburg sau stephan platz, la demer tee house (au ceaiuri excelente cu care eu ma rasfat de fiecare data, nestiind ce sa aleg, ce aroma sa duc in casa mea) la orangeria din schonbrunn unde exista cel mai fantastic strudel cu branza si sos de vanilie… sa lasi un semn, te rog. in vara, cand voi regasi viena… o sa-mi ating mana de locurile pe unde ai fost… o sa fim impreuna… prin gand.

    simonaradoi… multumiri de martisorul cu lucian blaga. inab… asa sa fie si pentru tine, pentru toti.

    pisica 28 februarie 2009 13:33 Răspunde
  • I could start dreamin but it never ends
    As long as youre gone we may as well pretend
    Ive been dreamin
    Straight from the heart

    You say its easy but whos to say
    That wed be able to keep it this way
    But its easier
    Straight from the heart

    Give it to me straight from the heart
    Tell me we can make another start
    You know Ill never go
    As long as I know
    Its comin straight from the heart

    Ill see you on the street some other time
    And all our words would just fall out of line
    I was dreamin
    Straight from the heart

    Give it to me straight from the heart
    Tell me we can make another start
    You know Ill never go
    As long as I know
    Its coming straight from the heart

    Give it to me straight from the heart
    Tell me we can make one more start
    You know Ill never go
    As long as I know
    Its coming straight from the heart

    dedicatie speciala pentru voi, straight from my heart

    http://www.youtube.com/watch?v=-ebtjgK8NNU

    pisica 28 februarie 2009 14:15 Răspunde
  • eu sunt tare curioasa sa vad orasul asta minunat si ma rog sa fie soare, sa ma bucur de primavara…sa alerg vesela pe strazile ei si sa-l privesc pe iubitul meu in ochii si sa gasesc acolo toata linistea, tot sufletul meu…
    pe fiecare ceasca de ceai am sa scriu incet in gand :pisica…
    o sa va iau cu mine zanelor,sa-mi fiti aproape si in momentele in care explodez de bucurie…nu doar cand ma ratacesc printre lacrimi…

    dalila tua 28 februarie 2009 14:19 Răspunde
  • dragele mel, valin- multumesc de martisor:)

    stau in fata computerului, singura ib birou dupa indelungi discutii depsre tot felul de strategii si va citesc pe voi, o citesc pe Alice. Si aici s-au anuntat 15 grade si poate in sfarsit va veni soarele n aceasta tara care sta cel mai mult sub semnul ploii. Cami – Pisica zicea ca i plac tarile germanice. Ce le-as schimba cu putin iz de Timisoara, orasul meu drag:)…asa, macar putin.

    maine e martisor si desi noi aici nu sarbatorim (saracul meu sot cauta sa mi „mestereasca” unul dragut, pentru ca „l-am amenintat” in numele iubirii:) ) am sa sarbatoresc cu voi in gand si suflet.
    am sa ma incarc a primavara si am sa zambesc amintirilor care m-au facut asa de frumoasa in interior. Va am pe voi, de martisor.

    Raluca

    raluca 28 februarie 2009 14:25 Răspunde
  • raluca draga mea, imi plac tarile germanice in vizita, o data de doua ori pe an si atat… nu te invidiez, eu gasesc pret de cateva zile prieteni dragi, caldura, locuri frumoase… dar nu m-as muta din Brasov niciodata. stiu ca aici e locul meu.
    si o sa iti trimit ghiocei de gand si un cosar auriu, norocos… de aici, de la mine.
    si nu, nu esti singura in birou, esti cu noi, raluca.
    v-am postat si o melodie dar se modereaza…

    pisica 28 februarie 2009 14:39 Răspunde
  • da, raluca, asa e, noi din tari germanice am schimba de martisor si alte citeva ocazii-craciun, paste- locuintele noastre adoptive pentru o felie de Romanie calda…sa ai un weekend linistit, lasa ca daca ne e dor de caldura, venim la Alice si la dragele si dragii nostri de aici si tot e bine…
    dalila, ma bucur nespus pentru tine…sa te incarci cu tot dragul si minunatul de acolo si sa-ti fie destul si pentru zilele goale, care chiar daca vor mai fi, nu o sa se compare cu fericirea traita, sunt sigura…

    corina 28 februarie 2009 14:45 Răspunde
  • Buna seara dragii mei,
    va salut cu drag dintr-un oras superb,dintr-o casa primitoare si calda.
    promit solemn sa revin in sfanta zi de duminica,de la Bucuresti,cu o poveste interesanta despre suflet,prietenie,omenie si dragoste.
    Va salut pe toti,din Alba Iulia.

    anna 28 februarie 2009 18:41 Răspunde
  • Buna ziua, seara buna.

    Maine incep zilele babelor, aveti grija pe care o alegeti – sa fie una insorita.

    Dalila, ma bucur pentru tine. Sa nu mai plangi ca esti singura, ca e mereu plecat – uite ca va fi cu tine de 8 martie. Cand ajungi la Stephen Dom te rog aprinde o lumanare pentru Alice si pentru prietenele tale de pe blog. La fel voi face si eu, pe unde ma poarta drumurile.

    Va doresc o seara frumoasa de sambata. Daca se poate si romantica, cu atat mai bine.

    Simona Ioana 28 februarie 2009 18:45 Răspunde
  • Buna seara, Anna! Alba Iulia – orasul sufletului meu, orasul trandafirilor dragostei mele… orasul iubirii mele…

    Cristina Socaciu 28 februarie 2009 18:46 Răspunde
  • Simona Ioana, iti dau adresa mea de mail ange13rebel@yahoo.com(e mai copilareasca, caci o am de mult). Alice, dragelor, ma iertati ca va tutuiesc, cu toate ca sunt mai micuta. Dar nu o fac din lipsa de respect. O fac pentru ca imi sunteti dragi, si va consider prietenele mele. Ma iertati?

    alyce 28 februarie 2009 19:03 Răspunde
  • Dragele mele,va multumesc de urari!Fie ca primavara sa va curga-n suflet cu multa dragoste si speranta.Va trimit dragostea mea in semn de martisor.
    Va sarut cu mult drag!

    Dallielle 28 februarie 2009 19:08 Răspunde
  • As vrea sa va intre primavara insuflet si sa o purtati mereu tot anul asa cum se insereaza timid si in aer.
    sa fie flori si soare peste tot si sa fitit vesele.

    diana 28 februarie 2009 20:17 Răspunde
  • Va imbratisez inainte de ceai.Am facut un efort sa ma ridic, nu m-am simtit deloc bine azi(de data asta fizic).Nu stiu ce am, n-am nimic, de fapt, doar somnolenta si moleseala, lucruri necunoscute mie…Banuiesc ca „lutul” meu ma avertizeaza, ma tempereaza, am luat-o prea repede de la un timp, s-au adunat oboseala, emotii, stres….
    Ieri am primit primul martisor , oficial, la serviciu, dar foarte frumos, micut, traditional, reprezentand un pui de caprioara.Il am in fata si zambesc.Ma bucur de el.Ma bucur de toate martisoarele ce vor veni, pentru ca acei care mi le vor darui au suflete curate si credinta in puterea firelor impletite.
    Baba mea e pe 8, pentru ca este cifra zilei mele de nastere, pentru ca e sarbatoare, pentru ca atunci e frumos oricum ar fi…
    Pisi.ro, nu mai stiu ce-am completat, poate imi amintesti tu…
    Alyce, lasa-mi mie primul loc in fruntea celor mai „tinere”, eu n-am sa cresc niciodata, din contra, am impresia ca devin din ce in ce mai credula, naiva, de un ridicol adolescentin …pe masura ce imi traiesc „maturizarea”, „coacerea”.
    Raluca, Corina, suntem cu voi toate.Suntem impreuna.Va imbratisez.

    rosanne 28 februarie 2009 20:29 Răspunde
  • sanatate multa, draga rosanne, poate simti si tu ca vine primavara, care ne inmoaie un pic, ne pregateste pentru splendoarea care va urma…am sa maninc peste cu usturoi (dar nu din apele Dunarii care ti se reflecta din cind in cind irisul tau) in seara sta si am sa beau vin gindindu-ma la tine, la voi toate, ce bine ar fi sa fim odata aievea impreuna, sa ne tinem, asa cum cristina asa de frumos zice, de mina…

    corina 28 februarie 2009 20:43 Răspunde
  • Octavian Paler spunea ca unii oameni imbatranesc foarte repede iar altii raman toata viata lor copii. Vreau sa va tin si eu de mana azi pe toti, pe voi copii inimii, copii martisorului, dragii lui Alice, draga noastra.

    amalia 28 februarie 2009 20:52 Răspunde
  • Trecea un om pe drum…
    Elena Farago

    Trecea un om pe drum aseară,
    Trecea cântând încet pe drum,
    Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
    Drumul mai scurt, – ori poate cum
    Era aşa frumos aseară,
    Poate cânta ca să nu-l doară
    Că-i singur numai el pe drum – ?

    Trecea, şi eu eram la poartă
    Şi şi-a văzut de drumul lui,
    Dar ce mi-o fi venit deodată
    De am oftat, n-oi şti să spui.
    Şi nu-mi venea să plec din poartă,
    Şi parc-un dor de viaţa toată
    M-a prins privind pe urma lui…

    AÅŸa ne-o fi la fiecare,
    Că stăm în poartă, şi nu ştim
    Pe călător măcar de-l doare
    Ceva, – ÅŸi de ne pomenim
    Oftând, pesemne fiecare
    Ne-om fi simţind departe tare
    De-un drum pe care-am vrea să fim.

    Sunt aici cu voi si va tin strans de mana…
    Va imbratisez!

    Cristina Socaciu 28 februarie 2009 21:04 Răspunde
  • Dragele mele, va spun si eu buna seara.
    Azi am impletit si eu fire rosi si albe pentru martisoarele voastre. Si in fiecare fir rosu am pus toata iubirea mea, iar in fiecare fir alb toata speranta si linistea.
    Rosanne eu uneori imi doresc sa fiu „om mare”, gandindu-ma ca asa imi voi invinge naivitatea si voi putea sa vad binele si raul din oameni. Rosanne multa sanatate.

    Alice, eu sunt un copil care a visat de mult sa aiba semnatura ta pe cartile scrise de tine. Cand ajung in Bucuresti, peste o saptamana, mi le semnezi? Te rog din sufletul meu, adese ori cuprins de tristeti, si uneori de fericiri neclare.

    “Unii oameni fac viata mai frunoasa, doar pentru ca fac parte din ea.” Asa esti tu, Alice.
    Asa sunte voi toate, dragelor.

    alyce 28 februarie 2009 21:24 Răspunde
    • Buna seara, e sambata de dinaintea Martisorului, imi astept copiii acasa si ma pregatesc sa aniversez impreuna cu ei.
      Alyce, draga mea, abia astept sa semnez pe cartile tale si sa te imbratisez! Corina, imi pare atat de rau ca Anna nu a mai putut veni sa iti aduca cartile de la mine- as putea sa ti le trimit prin posta, ce zici? Mi-e drag sa primiti cartile mele si mi-e drag sa simtiti intreaga mea afectiune, va spun din tot sufletul, va strig din tot sufletul. Si va veghez cu inima mea.
      Ma voi aseza putin in zilele ce vor urma, voi randui treburile lasate in dezmat, si voi sta mai mult cu voi, pentru ca, in ultima vreme am fost tot pe drumuri, si tot cu treburi, si tot cu griji. Incet-incet ma reasez in mine insami. Si nu mai vreau sa plec de acasa- pana se va face vacanta si-mi voi duce copiii, asa cum le-am promis, la Venetia, de care atata le-am povestit…

      Alice Nastase 28 februarie 2009 22:32 Răspunde
  • Valin 28 februarie 2009 21:37 Răspunde
  • Valin 28 februarie 2009 21:39 Răspunde
  • Valin 28 februarie 2009 21:53 Răspunde
  • Buna seara frumoase zeite! Am revenit din calatorie si voi pleca din nou. Am fost la un pas de Alice saptamana trecuta. Am strigat-o cu gandul, am cautat-o cu privirea. I-am simtit prezenta si am fost bucuroasa sa merg pe urmele ei.
    M-am gandit mult si am hotarat ca ma voi abona pe cel putin 20 de ani la revista Tango si vreau sa platesc in avans toate cartile pe care le va scrie Alice in urmatorii 50.
    Sa-mi spui Alice cum pot materializa aceasta idee.

    Cristina Bizu 28 februarie 2009 22:23 Răspunde
  • Primavara ce va veni sa va aduca liniste,iubire si sperante implinite.

    Amore 28 februarie 2009 22:29 Răspunde
  • Buna seara sa-ti fie, draga noastra Alice, si fie ca linistea si pacea sa-ti ocroteasca gindurile si familia…nu-ti fa griji de carti, am si eu ginduri concrete sa vin anul acesta la bucuresti, sau mai vedem, anna e inca asteptata, ca primavara…si tu, desigur, oricind… cu drag…
    cel mai mult m-as bucura sa mai scrii carti, sa ai timpul si starile necesare, sa avem de citit ani intregi, sa nu ma mai satur…
    o noapte buna si blinda tuturor, va trimit salutari in forma de martisoare de ciocolata de la mine si familia mea mica…Alice, esti asa de buna, de unica, de ma faci si pe mine sa nu renunt la luptele ce ma asteapta, stiind ca imi stai in fata ca exemplu viu, in timpuri atit de neomenoase…dar acum e martisor si babe, sa fim surizatori…)

    corina 28 februarie 2009 22:47 Răspunde
  • Un haiku martisor drept descantec de la mine, cu toata prietenia si gandurile bune catre voi:

    „Primavara-
    copilul ascute
    creionul verde

    Paianjenul tese asteptand
    eu astept tesand-
    tristi amandoi

    Copilul fuge pe bicicleta
    sa nu-l intreaca
    umbra-i.”
    (Elena Manta Ciubotariu)

    rosanne 28 februarie 2009 22:49 Răspunde
  • Iti multumesc, frumoasa mea, Alice.
    O seara minunat iti doresc Alice. Si voua, dragelor mele.

    „..Noaptea este ziua celor care cauta in ei si nu in altii..”

    alyce 28 februarie 2009 23:06 Răspunde
  • seara buna si de la pisica…
    si multe imbratisari pentru voi toate…
    punem de-un ceai in snur de martisor?

    valin… multumesc mult.

    pisica 28 februarie 2009 23:14 Răspunde
  • pentru dragele noastre care nu vor primi maine sarbatoarea cosarului aurit, a potcoavei si a ghiocelului in fir rosu si alb, haideti sa ne tinem de mana… sa fie clipa magica a lui „impreuna”… poate asa, cu mainile intinse peste zapezile noptii o sa va fie dorul de martie romanesc mai stins…

    pisica 28 februarie 2009 23:21 Răspunde
  • Pisica draga, pastreaza-mi o cana si mie. Poate apuc sa ma intorc, inainte de a se raci ceaiul.
    Acum trebuie sa plec putin. Dar ma voi intoarce.
    Te imbratisez.

    alyce 28 februarie 2009 23:22 Răspunde
  • lisa… intotdeauna vei avea o cana de ceai in labutele mele… un zambet si o imbratisare, copil frumos ce esti. si nu, nu spun ca esti copil din cauza varstei, ci a sufletului tau frumos, a faptului ca esti copilul acestei lumi.

    pisica 28 februarie 2009 23:23 Răspunde
  • martisor special pt pisica, cu margele de sticla, si multumiri…la valin, rosanne, alyce, simonele, toti, toti…

    corina 28 februarie 2009 23:27 Răspunde
  • Cat de frumos imi vorbesti Cami. Chiar ai reusit sa faci sa imi incolteasca o lacrima. Si nu e de tristete de data asta. Te strang la sufletul meu.

    alyce 28 februarie 2009 23:27 Răspunde
  • Buna seara.
    Cami Pisico – vin cu drag la ceai. Aduc cu mine primii ghiocei adevarati, infloriti printre zapada. Si aroma de mar copt si scortisoara. Si bucuria mea de a va avea aproape.

    Simona Ioana 28 februarie 2009 23:29 Răspunde
  • Martie se grabeste sa vina
    Iar vantul curata
    Treptele usii mele si strada.
    Spala cu ploi repezi,
    Perie pamantul de murdaria de peste iarna.
    Scutura funinginea de pe carpeta verde
    Pana nu se mai vad decat
    Frunze proaspete.
    Apoi face casa curata ca lacrima
    Si vesteste cu blandete venirea primaverii.

    Zeitelor, va doresc o primavara frumoasa ca sufletele voastre.

    Costi 28 februarie 2009 23:34 Răspunde
  • hei… simonaioana… bucuria e intreaga si intregita si de a mea… sora mea laotong.
    la ghioceii tai eu o sa pun zambile, sageti de lumina si culoare cu parfum de scantei din sufletele noastre curate. sa asteptam impreuna astfel intre flori si cu zambete inflorind pe chipuri, venirea martisorului.

    de-as putea, as vrea sa fiu martisorul care va alunga tristetile si va implineste iubirea.

    pisica 28 februarie 2009 23:34 Răspunde
  • plecaciuni costi… si multumiri de martisor…
    sufletele noastre sunt mai frumoase si datorita tie.

    pisica 28 februarie 2009 23:36 Răspunde
  • Si daca voi toate plecati, cine o sa mai scrie atat de frumos? Si eu ce am sa mai citesc seara, inainte de culcare? Pisica, pe cine am sa caut eu pe aici, cat lipsesti? Corina, Raluca, am martisoare pentru voi. Vi le ofer pentru ca-mi sunteti dragi. Rosanne, am si pentru tine martisor si urari de bine. Fa-te bine repede, primavara bate la usa! Ne mai desparte o noapte de ea.
    Alice, draga mea Alice. Am poposit in Tara Minunilor cu o luna in urma(aproximativ). M-am incumetat sa-ti scriu cateva randuri. TU ai gasit timp pentru mine, m-ai auzit cand am spus „lua-te-ar naiba Mihai” (lua-l-ar naiba si acum, sa-l ia!) si ai spus si tu impreuna cu mine asta. Faptul ca ti-ai gasit, in viata ta complicata si zbuciumata, cateva minute pentru o straina, a insemnat pentru mine mai mult decat ti-as putea spune in cuvinte. In momentul in care am citit raspunsul tau, mi-a stat inima in loc, de emotie. O banala ca mine sa beneficieze de atata bunatate!! Pentru asta si pentru toate cuvintele minunate, pe care le asterni pe hartie, fie ea hartie de revista sau carte, iti multumesc. Si iti doresc din suflet, din tot sufletul, sa ai o primavara minunata. O primavara impletita cu fir rosu si alb.

    Ema 28 februarie 2009 23:37 Răspunde
  • multumesc corina de martisor… o sa-l port pe suflet maine, cand voi iesi sa strig lumii si soarelui, bucuria ca sunt, ca sunt cea mai mica dintre minunile lumii, cea mai mica dintre fiicele muntelui sub care isi doarme visul orasul meu.
    te voi purta cu mine…

    lisa, lisa… ti-am scris de drag. candva, vom depana gheme asa cum spunea simonaioana… stiu.

    pisica 28 februarie 2009 23:38 Răspunde
  • ema, draga mea… cred ca e prima oara cand ma adresez tie, fii deci binevenita in sufletul meu. ceea ce iti spun, o sa iti spuna si Alice si toate zeitele ei… (eu sunt numai pisica jucausa si neagra, responsabilul cu incalcit si descalcit gheme)… nu esti o straina aici, esti acasa… fii binevenita.
    si sa-mi fie iertare dar absenta, impusa, va aduce in sufletul meu lucruri dorite, asteptate, visate… e munca nu e distractie, dar o munca draga sufletului meu.
    va povestesc cand ma voi intoarce, pe 12 martie, cu ce mi-am mai adapat visele, promit.

    pisica 28 februarie 2009 23:42 Răspunde
  • Pisica, stiu… tu esti jucausa si neagra…. si calina. Si la tine am mai venit cu timp in urma, si ti-am spus ca am sa desir ce am tricotat pana acum, un ochi pe fata, un ochi pe dos. Tu ma ajuti sa aleg firele. Si o sa ma apuc sa tricotez, numai pe fata.
    Pentru tine, am zambila albastra ce mi-am cumparat-o azi. O impart cu tine de martisor, de primavara. Si-ti trimit si o imbratisare. Te asigur ca si tu esti in sufletul meu…

    Ema 1 martie 2009 0:01 Răspunde
  • so… ma iarta draga mea, am uitat putin… acum stiu cum e cu tricotatul, imi amintesc.
    multumesc de albastru si de parfumul zambilei…
    o labuta calda pe sufletul tau…

    pisica 1 martie 2009 0:05 Răspunde
  • Si inca ceva. Multumesc Valin pentru martisor si pentru melodiile daruite cu respect si afectiune, credinta, pasiune si tandrete! Si tie Costi! Sa aveti primavara frumoasa (ca voi)!

    Ema 1 martie 2009 0:13 Răspunde
  • ma uit la ceas ca si cum as astepta o minune… ca si cum martisorul, simbolul lui, ziua ce va sa vina ar putea sa sparga tiparele si sa nasca lumina.

    Alice, te rog, hai sa gasim impreuna un nume pentru poezia mea, abia scrisa, cu dor de voi toate (costi, lui valin i-am spus deja ca in acest sunteti inclusi si voi, sper ca accepti)

    vom spune rosu impreuna
    din inima.
    inima rosie, langa inima
    pulsand la unison.
    o mare si rosie inima
    divizata in mai multe suflete,
    risipita in mai multe lumi,
    atinsa de-o zeita
    ce ne aduce impreuna.

    vom spune alb impreuna
    din zapezi.
    zapezi albe, langa zapezi,
    cazand peste alte decoruri
    si doar o singura zapada,
    in pagina alba
    pe care ne scriem cuminti inimile.
    o singura chemare
    ne aduce impreuna.

    si uite ca pisica in loc de gheme a incalcit cuvinte in noaptea asta.
    ma gandesc cu drag la voi.

    pisica 1 martie 2009 0:24 Răspunde
  • Pisica, am sa numar secundele ca in noaptea de revelion 🙂 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1 si am sa strig: primavara!!!!

    Ema 1 martie 2009 0:38 Răspunde
  • apropo, pisica asculta, toarce, incalceste cuvinte pentru suflete….buna pisica la blogul omului 🙂

    Ema 1 martie 2009 0:43 Răspunde
  • Lucian Blaga
    Primavara

    A cunoaste. A iubi
    ÃŽnc-o data, iar si iara
    a cunoaste-nseamna iarna
    a iubi e primavara.

    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n mine.
    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n tine.

    A cunoaste. A iubi.
    Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
    A cunoaste Рce ̨nseamna?
    A iubi – de ce ti-e teama?
    printre flori si-n mare iarba?

    Printre flori si-n mare iarba,
    patima fara pacate
    ne rastoarna-n infinit,
    cu rumoare si ardoare
    de albine re-ncarnate.

    ÃŽnc-odata, iar si iara,
    a iubi e primavara.

    Ema 1 martie 2009 0:45 Răspunde
  • hai ema… mai avem 5 minute… si apoi, o sa numaram impreuna, vrei?

    pisica 1 martie 2009 0:48 Răspunde
  • Ema, pana acum nu mi-am dat seama cat de mult tanjesc dupa primavara!

    Cami Pisica- mi-e draga poezia ta. Spune exact ceea ce simt eu, cu cuvinte mult mai frumoase decat ale mele.

    Alice, dimineata te intampinam cu martisoare.

    Va imbratisez. Somn usor.

    Simona Ioana 1 martie 2009 0:50 Răspunde
  • Normal!

    Ema 1 martie 2009 0:51 Răspunde
  • simonaioana… peste mai putin de-un minut vine primavara… noapte buna, draga mea… sa te trezesti intr-o primavara plina de bucurie

    pisica 1 martie 2009 0:51 Răspunde
  • ok, ema… PRIMAVARA!!!
    A VENIT PRIMAVARA!!!

    pisica 1 martie 2009 0:52 Răspunde
  • Pisica, dupa ceasul meu e oficial PRIMAVARA!!!

    Ema 1 martie 2009 0:53 Răspunde
  • Adaug si eu la cele de mai sus

    spune-vom rosu si alb
    impletiti impreuna,
    nu doar alaturi
    in fierbinti sarutari,
    sa simti dureroasa ispita
    in rosu pe alb,
    grabit nu sa fugi
    ci sa fii,
    sa-i dai viata cu inima ta
    sa-ti dea viata cu inima ei,
    impletiti si
    fierbinti

    Ai mila Camelia Pisica, dar mi-am permis sa adaug si eu citeva cuvinte linga ale tale. Nu stiu cum vor suna cind nu voi mai avea febra, nu voi mai fi singur, voi incheia „urgentele” si ………ma intorc la munca.

    Valin 1 martie 2009 0:53 Răspunde
  • pisica, da e primavara – cel putin trebuie trebuie trebuie sa fie la noi in suflez:)
    Ema multumesc pentru martisor- esti prima ce m i-l ofera:)

    noapte buna dragele mele, sa visati inmiresmat.

    raluca 1 martie 2009 0:53 Răspunde
  • mie mi-a batut pendula (o pendula veche si draga) e 12 ori… semn de primavara pe pleoape, pe gura, pe suflet… pe dor…
    sa ai o primavara cu sufletul plin de flori!

    pisica 1 martie 2009 0:54 Răspunde
  • rosu ca sangele fierbinte clocotind
    spre tine.
    alb ca imensitatea zapezilor ce au cazut
    peste noi si peste vise.
    rosu cu pasiunea nascuta in dimineti infrigurate
    alb ca linistea mea
    atunci cand ma gandesc
    la mine, la tine

    🙂 mi-am permis si eu sa contribui la poezia noastra:)

    raluca 1 martie 2009 0:57 Răspunde
  • Valin, valin… incerc sa asimilez frumosul din ce spui… pot sa te imbratisez?
    E primul martisor pe care l-am primit anul acesta… sa te ocroteasca Dumnezeu, omule bun!
    multumesc.

    si ai grija de tine… o labuta antifebra, Valin? un ceai? o vorba buna?.. .avem nevoie de tine omule drag, cu mintea aplecata spre frumos si nu invaluita de febre….

    pisica 1 martie 2009 0:58 Răspunde
  • eeeeeeeeeeeeei… da ce-mi place, raluca… nu dormiti deloc! asteptam impreuna primavara si nici nu stiam!
    sa aducem ceaiurile, si martisoarele, si dantuitoarele noptii sa ne ajunga…

    pisica 1 martie 2009 0:59 Răspunde
  • Mi-e drag ca am pasit in primavara asta alaturi. Trebuie sa fie o primavara frumoasa! Mi-e drag sa-l vad pe Valin completand versurile poeziei tale Pisica draga. Va imbratisez, va iau cu mine in lumea viselor. Si dimineata, chiar daca ma trezesc la 6.30, o sa o fac cu zambetul pe buze si cu gandul la prietenii.
    Primavara cu sufletul plin de zambile si ghiocei tuturor!

    Ema 1 martie 2009 1:05 Răspunde
  • ah…era deja primavara cand am deschis eu ochii! ma pierdusem in vise, printre nori, printre zambete,printre sarutari!
    of zanelor…nu credeam ca o sa mai vina primavara, cat am asteptat-o, cat am visat-o!
    deschid larg bratele si va trimit toata dragostea mea,toata bucuria din suflet…sa aveti o primavara luminoasa…luminoasa ca sufletul vostru!

    dalila tua 1 martie 2009 1:10 Răspunde
  • drag si imbratisari si de la mine
    miroase a ghic=ocei de speranta, a bucuria renasterii, a iubire…
    Alice, vin cu bratele pline de lumina spre tine, cu oameni minunati alaturi, cu dalila, cu ema, cu valin… sa-ti cantam si sa-ti descantam de primavara.

    valin, eu ascult acum wonderful tonight- eric clapton, asa am intrat in primavara si vreau sa-ti spun ca martisorul meu pentru tine e in casa simonei…

    dalila draga mea… cata vreme visezi cata vreme primavara e in sufletul tau… binecuvantata sa fii printre zeite.

    pisica 1 martie 2009 1:14 Răspunde
  • iertare raluca… si tu esti in gasca noastra de nepamanteni primavaratici… 🙂
    pup… mergem impreuna la Alice!!!

    pisica 1 martie 2009 1:16 Răspunde
  • Daca-mi da-ti cu Eric, va raspund cu The Doors- Riders On The Storm.
    O sa ma injure moderatorul pentru cite dedicatii fac, doream sa va propun si un film de seara, noroc de febra mea (ca mai scapa).

    Valin 1 martie 2009 1:28 Răspunde
  • valin, nu fi modest, zi-ne filmul… ca tot suntem intrati in primavara, sa fie bal…
    bun si the doors… sa ascultan, sa ascultam…

    pisica 1 martie 2009 1:29 Răspunde
  • Un film tandru, despre dragoste, primavara, destin, cu multa muzica si mult dans, cu o speranta de dragoste implinita, pentru primavara. „Sapte mirese pentru sapte frati”.
    (sper sa nu rideti de mine)

    Valin 1 martie 2009 1:37 Răspunde
  • valin… eu nu rad de tine… e filmul copilariei mele… parintii mei erau inebuniti dupa acest film si eu visam sa dansez, sa dansez, sa dansez, sa sar si eu pe bancutele acelea cu rochii infoiate si zambet de nevasta fericita…

    pisica 1 martie 2009 1:40 Răspunde
  • Si ca sa-mi „indulcesc” singuratatea Pink Floyd – WISH You Were Here

    Valin 1 martie 2009 1:40 Răspunde
  • no, valin… asta e dulcea tortura a noptii, a primei nopti de primavara…
    gata, mi-ai ingenuncheat sufletul… the doors, pink floys…
    fie-ti mila…e prea mult si prea frumos… unde o sa-mi incapa dimineata martisoarele?

    pisica 1 martie 2009 1:43 Răspunde
  • Va poooop

    Valin 1 martie 2009 1:44 Răspunde
  • si eu, valin, si eu te pup…
    ai grija de tine, de febra ta, indulceste-ti singuratatea cu vise de primavara…
    sa ne regasim cu bine in dimineata sau ziua lui martisor.

    pisica 1 martie 2009 1:47 Răspunde
  • vali,
    „we´re just two lost souls
    swimming in a fish bowl
    year after year
    Running over the same old ground
    what we´ve found?
    the same old fears
    wish you were here”

    raluca 1 martie 2009 1:47 Răspunde
  • raluca, draga mea… ghemele pisicii trag a somn… te imbratisez… si o sa te caut in dimineata, prima dimineata a lui martie.
    sa ai vise pline de martisoarele, toate, pe care ti le vom trimite cu drag

    pisica 1 martie 2009 1:49 Răspunde
  • 🙂 noapte buna

    raluca 1 martie 2009 1:51 Răspunde
  • Intru in Primavara cu voi de mana !

    Valin am o amintire vaga despre prima mireasa din film, care spunea sau poate canta ceva de genul : ce minunat e sa te mariti in iulie si sa nasti in aprilie. Ce pueril si totusi frumos. Multumesc pentru toate piesele din seara asta.

    Noapte buna.

    Simona Ioana 1 martie 2009 1:53 Răspunde
  • Buna dimineata, primavara!
    Imi beau cafeaua si va port in gand, pe drumurile mele. Zambesc cand vad cum v-ati rasfatat, dupa ce am plecat. The doors, pink floyd…
    Sa aveti un 1 martie minunat!

    Ema 1 martie 2009 7:53 Răspunde
  • Buna dimineata !

    Un martisor pentru voi, cu tot dragul.
    http://www.youtube.com/watch?v=crYm91p8jM8

    Simona Ioana 1 martie 2009 9:12 Răspunde
  • Alice, urarea mea de Martisor pt.tine, e postata la,,Dragostea in vreme de criza,,.Iti urez o zi inseninata de dragoste si veselia”piticilor”tai.Pupicei primavarateci,si pentru tine si pentru ei.

    iordana 1 martie 2009 10:01 Răspunde
  • bunadimineata.
    cu cana de cafea in mana si urme de zambet adormit vin spre voi… mi-e rosu si alb dorul, mi-e soare si zapada…
    bun gasit Alice, bun gasit sora mea laotong, simonaioana, bun gasit zeite.
    sa va fie martisorul mai frumos decat sperati, mai luminos decat asteptati.

    pisica 1 martie 2009 10:27 Răspunde
  • Buna dimineata, va spun si eu, dintr-un oras luminat si cu miros de primavara.
    Astazi sunt fericita. O fericire pe care nu mi-o explic. Dar nici nu vreau. Vreau doar sa o simt. Sa o traiesc.
    Am si un martisor, impletit in alb si rosu, pentru tine Alice, pentru voi dragelor – Bangles – Eternal Flame.

    Buna dimineata.

    alyce 1 martie 2009 10:39 Răspunde
  • pisica 1 martie 2009 10:51 Răspunde
  • „http://www.youtube.com/watch?v=wGwz4p_ACuE&feature=related”

    Give me a sign – I’ll give you my hand
    Give me a sign – I will understand
    Don’t be afraid I am your friend forever, forever
    Give me a sign and open your eyes
    Give me a sign and don’t tell me lies
    Don’t be afraid I am your friend forever, forever…

    Ofra Haza – Give me a sign

    Martisorul meu pentru voi…

    Cristina Socaciu 1 martie 2009 13:11 Răspunde
  • eu nu ma mai satur de ziua asta…privesc pe geam vrabiile care se cearta in copacii din fata casei si adulmec vantul care-mi aduce miros de pamant proaspat, de zambile si de ghiocei…
    pentru voi zeitelor!

    http://www.youtube.com/watch?v=crYm91p8jM8

    dalila tua 1 martie 2009 13:24 Răspunde
  • consideratie si o umila reverenta intre atatea ganduri si cuvinte

    maya 2 martie 2009 12:24 Răspunde
    • Multumesc Diana, Iordana, Maya- va multumesc din suflet si va doresc lumina si putere pentru tot ce va urma pentru noi.

      Alice Nastase 2 martie 2009 22:10 Răspunde
  • se strang peretii in juru’ meu..e atat de greu 😐 ma simt asa ciudat de parca n`as fi yo !.. singura in casa ma asez la masa..mai bine lasa:-j sh aud aceeasi voce „chiar crezi ca le pasa ?” cum e cand intrii in casa sh nu stii ce s faci? ce simti cand vrei s zici cva sh toti sa`ti zica sa TACI ?! ce simti knd toate`ti cad in cap dar tre’ s apari zambind ? ce simti cand moare inca un om sh stelele se aprind ? ce simti cand faci o promisiune sh cand nu o respecti ? ce simti knd sti k toata lumea fura da’ se cred corecti ? ce simti cand sti ca tot ce faci..taci!!gata, termina yo n`am nici o vina ! ce simti..ce simti cand minti ?spune mi ce simti ?.. raspunde la intrebare nu strande din dinti ! ce simti cand cel mai bun prieten moare acum`du’te sh spune cat de tare doare 🙁 cum poti sa dormi noaptea ?!u nu sti ce vorbesti !! cum e sa adormi plangand,sa vrei sa nu te mai trezesti ?.. vrei sa ma opresti?

    ralucutza_emonela 12 martie 2009 16:50 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title