Scriam mai demult, tot pe acest blog, cu emotie, cu exuberanta, cu entuziasm: „Vine Nina Cassian!”
Scriu acum pe acelasi blog, poate acelorasi oameni care m-au citit si atunci: „A plecat Nina Cassian…”
Este o viata intreaga cu bune si rele intre „a venit” si „a plecat”. Deschideam atunci o paranteza implacabila, fara sa ma gandesc ca, astfel, voi fi nevoita sa o inchid candva, atat de dureros si de abrupt. Nina Cassian era bine. Trecuse cu forta ei incredibila peste accidentul grav in care isi fracturase soldul si pasea tot mai increzatoare si calcand pe pamant si inaintand prin aerul binecuvintat al anului in care urma sa implineasca varsta superba, meritata ei varsta de 90 de ani. Am rasfoit, plangand, fotografiile-marturie ale intalnirilor noastre. Nu stiu sa spun nimic altceva, decat sa va rog, poate, sa le priviti si voi si sa spuneti o rugaciune.
Nina Cassian a murit chiar in seara zilei de 14 aprilie, ea evreica de origine, chiar de Pastele Iudaic – cum mor cei alesi!… In seara cand eu sarbatoream, cu fast, lansarea ultimei mele carti si a cartii lui Cristian Badilita, ambele carti aparute la editura noastra, Cartile Tango, pe care Nina Cassian a creditat-o, a innobilat-o, a inaltat-o cu increderea si cartile ei… A murit linistita, senina, in somn. Iar eu sunt sigura ca a murit visand frumos, pentru ca, desi in viata i s-a spus, de atatea ori, ca este urata, ea purta prin lume si dadea mai departe, prin tot ceea ce daruia, cea mai desavarsita definitie a frumusetii.
„I am saddened to report that our beloved Nina Cassian passed away peacefully on Monday, April 14. A memorial service will be held at 4:00 p.m., Tuesday April 22, at Riverside Chapel, 180 W. 76th Street (at Amsterdam) in Manhattan” ne-a scris Maurice…
Prieteni ai mei din New York, va implor sa mergeti si sa aprindeti o lumanare si pentru mine!…
Am iubit-o pe Nina Cassian. Profund, nemarginit, regasindu-ma in ea, inaltandu-ma prin generozitatea ei, uluindu-ma de faptul ca o zeita adevarata m-a recunoscut drept zeita in devenire. Dar Nina a venit si a plecat. Ma simt nespus de singura de cand am aflat ca speranta noastra cea mai pretioasa a ramas doar aceea ca ne vom intalni cu totii intr-o alta lume…
