fbpx
„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii

de

Am ajuns la Londra cu doar puțin înainte să se închidă orașul, țara, și, pentru mulți dintre englezii și rezidenții Angliei, cerurile, care le-au picat în moalele capului odată cu anulările tuturor plecărilor în vacanță.

Eu, după o lună frumoasă și harnică petrecută acasă, o lună productivă, în care am reușit să editez și să public splendida antologie Damen Tango a Simonei Catrina, minunatele Exerciții de fericire ale Georgianei Spătaru și să trimit în tipografie ediția de iarnă a revistei noastre adorate, oscilasem îndelung dacă să-mi iau mai devreme sau mai târziu biletul de întoarcere la cealaltă acasă – fiindcă dacă la Londra am familia, vrând-nevrând cred că tot așa trebuie să numesc și locuința noastră din Rusilip, cartierul din nord-vestul Londrei, deși pe mine, femeia dacă înrădăcinată la Sarmizegetusa, mă trec fiori pe șira spinării când spun așa ceva. Cea de-a doua variantă de plecare ar fi fost chiar pe 21 decembrie, dar, până la urmă, am hotărât să plec mai devreme. Și apoi, exact pe 21, când eu ajunsesem deja la Londra și-mi despachetam valizele și-mi bandajam tristețile, s-a anunțat oficial că orașul trece la nivelul 4 de izolare, iar țara toată își închide granițele. Recunosc, mai întâi am regretat că n-am ales diferit, iar versiunea de vacanță în care aș fi rămas singură acasă, răsfățată și lăbărțată în cele două etaje ale casei noastre frumoase din Popești-Leordeni, m-a făcut să tresar de poftă. Dar apoi mi-am amintit că nu alegem decât ceea ce este mai bine pentru noi și m-am împăcat cu decizia mea într-atât, încât, încet-încet, am sfârșit acceptând părțile bune ale părții proaste oferite de marea izolare.

La nivelul 4 al măsurilor antipandemice din Anglia, așa-numitul tier four, nu ai voie să primești oaspeți sau să vizitezi pe cineva. Chiar și afară, nu-ți e îngăduit să întâlnești decât o singură persoană, iar din casă nu poți ieși fără un motiv întemeiat. În zilele de sărbătoare, mijloacele de transport în comun nici nu mai circulă, așa că, și dacă ai vrea să te furișezi afară din cartier, nu ai putea s-o faci – sau poți, dacă ai mașină și curaj, dar eu, deocamdată, n-am nici una, nici alta. Însă nu poliția veghează la împlinirea regulilor, ci, pur și simplu, lucru care mi se pare paradoxal, mie, celei abia venite din România neascultătoare, cetățenii respectă regulile oficiale cu de la sine putere, voință și-ascultare.

Nici poșta nu funcționează între țări. Prietenii de acasă nu mi-au putut trimite nici felicitări, nici revista mea iubită, nici darurile pe care mi le pregătiseră. Motanul nostru, Oreo, a rămas departe de noi, și noi plângem de dorul lui la fel de mult cum o face și el…  În plus, la nivelul – sau pot să-i spun halul – ăsta de izolare, sunt închise și toate saloanele de înfrumusețare. Deși îmi propusesem și îmi pusesem bani deoparte ca să mă duc aici la Londra la coafor, la cosmetică, la manichiură și la tot felul de alte dichiseli necesare înainte de revelion, fiindcă nu am avut nicio clipă liberă pentru așa ceva în timpul șederii în țară, m-am pomenit că nu-mi e îngăduit un astfel de huzur. Așa că m-am aranjat cum am putut și m-am înfrumusețat singură pentru Revelion… De fapt, de când cu pandemia, cred că toate femeile au învățat să își vopsească și să-și aranjeze singure părul, să-și îngrijească tenul aproape la fel de bine ca la salon – sau măcar să-și pună câte-o mască, ceva- și să-și facă unghiile cu ojă bună fără să se măzgălească prea rău. Eu mânuiesc produsele de machiaj din Gama Gerovital Beauty și cu ochii închiși, le știu și le folosesc toate atuurile, le combin între ele ca să le dau strălucire și ca să-mi dau mie prospețime. Mă simt în siguranță când le am cu mine și, oriunde aș merge, le am. Iar dacă în noaptea de Revelion am dat peste fondul de ten puțin din pudra de diamant pentru luminozitate – care rămâne, iremediabil, preferata mea, pentru că textura ei fină, delicată, împrumută din frăgezime și obrazului pe care o întinzi –  am pus pe buze un ruj într-o nuanță aprinsă, mai exact splendidul ruj cremos cu acid hialuronic numărul 8 – roșu zmeură –  de la Gerovital Beauty, mi-am conturat puțin ochii cu un fard din paleta de farduri de pleoape nude și am aprins câteva fire de artificii, mi-a fost de ajuns ca să mă simt frumoasă și să uit că pandemia m-a izolat nu pe o insulă pustie cu un iubit frumos, ca-n filmele romantice, ci pe o insulă doldora de semeni care nu îți pot zâmbi decât pe sub măști și, oricum, tot mai puțini au de gând să zâmbească.

Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii…, ăsta, anului? Spunând o rugăciune și privind artificiile dintr-un parc pustiu, dar cu atât mai frumos, cu cât nimeni altcineva nu se bucura de foșnetul lui.

Cum iau lumea, viața, dragostea de la capăt în 2021? Ca-n fiecare zi. Cu credință. Cu smerenie. Cu măreție și cu bucurie. Oricum, timpul nu există cu adevărat, și nici distanțe nu există într-adevăr. În creuzetul de lumină al iubirii nesfârșite suntem împreună mereu, suntem una și aceeași ființă, oriunde ne-am afla.

La ceas fraged de ianuarie, vă îmbrățișez, cu brațe de lumină, prietenii mei dragi, care mă citiți și-mi dați curaj să merg mai departe! Să o ia de la capăt lumea în 2021, în cel mai frumos și norocos mod cu putință, ca să ne potopească, pe toți, bucuria, frumusețea, tinerețea. La mulți ani!

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Tag-uri:
· · · · · · ·

Comentarii

  • Mergem mai departe ,indiferent de ceea ce se intampla si atat cat ne este ingaduit!
    La multi ani cu sanatate!

    Muza 2 ianuarie 2021 0:33 Răspunde
  • La multi ani!

    Andreea 2 ianuarie 2021 9:54 Răspunde
    • La multi ani, draga mea Andreea, te imbratisez cu drag! Sa avem un 2021 minunat, vesel, norocos, cu multe calatorii frumoase si carti bune de citit si de iubit!

      Alice Năstase Buciuta 6 ianuarie 2021 20:36 Răspunde
  • Sarbatori altfel decat eram obisnuita.Incerc sa le definesc fara sa uit tristetea de a nu ne putea imbratisa oamenii dragi, dar si sa ma bucur ca in sfarsit m-am intors spre mine.In orice Rau e si un Bine!Sentimentul l-am trait cu totii ,cred,deopotriva!La multi ani Alice!

    mona 7 ianuarie 2021 12:58 Răspunde
    • La multi ani, Mona, la multi ani cu buucria intelesurilor pe care le-am primit in dar. Asa este, in orice rau este si un bine, iar noi invatam sa luam acest bine.

      Alice Năstase Buciuta 7 ianuarie 2021 23:07 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title