Paradoxul că lucrurile pe care nu le ceri și nu le aștepți îți luminează cel mai puternic viața continuă să mă ia prin surprindere, deși, la nivel teoretic, i-am memorat mecanismele. Totuși, zi de zi, fac slalom printre așteptări, chiar dacă mi se confirmă, iar și iar, că miracolele nu vin decât atunci când nu sunt așteptate.
Mă mir întruna de întâmplarea că dacă nu aș fi plecat la Londra, nu aș fi ajuns la Bacău. Sună nebunește, dar e exact așa, pentru că o încrengătură de circumstanțe divers colorate afectiv m-au făcut să plec din țară, să mă angajez la un post de radio românesc – binecuvântați fie mogulii polonezi care m-au primit în trustul lor de presă englezesc -, să mă împrietenesc cu cei mai frumoși ascultători din lume, care au devenit prietenii mei minunați și, de aici, prin intermediul unei doamne-înger, să aflu despre festivalul de spiritualitate Holistic Therapy din Bacău și, mai mult, să primesc o invitație la festival.
Am acceptat chemarea, apoi m-am răzgândit și-am rugat-o pe prietena mea Janine să mă ierte, dar eu nu mai merg. După care am făcut o emisiune la Canal 33 cu organizatoarea festivalului, Cornelia Solomon, și mi s-a părut așa de interesant tot ce mi-a spus, încât m-am hotărât să merg, totuși. După care m-am răzgândit din nou. Dar într-o zi am simțit o chemare adâncă, un zvâcnet, și am înțeles că, totuși, e poruncă divină să îmi onorez cuvântul dat mai întâi și să ajung acolo unde mă cheamă sufletul.
Spun cu onestitate și rușine că – din mintea mea, din ego-ul meu învățat să judece – nu aveam așteptări prea mari. Un oraș de departe, un festival micuț, o serie de conferințe, workshopuri și întâlniri cu personalități dintre care nu întâlnisem, până acum, niciodată, pe nimeni, chiar dacă știam numele câtorva dintre cei de pe afiș. Dar, o dată ajunsă acolo, energia locului și a oamenilor m-a supt ca un vârtej, m-a îmbătat de frumusețe, de bucurie, de lumină, și-am renunțat la toate gândurile prefabricate.
La conferințele festivalului Holistic Therapy am întâlnit-o pe Rodica Calistru și, dincolo de lucrurile fascinante pe care mi le-a spus despre tehnica access bars, am experimentat atingerea ei magică, mi-am lăsat toate grijile în vârful degetelor sale și mi-am pus o dorință care, deja, s-a împlinit!
Am dansat cu Ioan Prisecaru dansul lui energetic, am cuprins lumea, dragostea, universul, tinerețea, soarele între palmele mele și muzica s-a așezat în mine altfel decât o făcuse vreodată până acum. Eu, care mă lăudam că am reinventat tangoul, am înțeles că nu știam mai nimic despre dans. Nici despre energie, dragoste, armonie…
Am ascultat-o pe fascinanta Meda Diana Voicu vorbind despre cristale, despre conștiință, despre întâlnirile noastre esențiale cu cristalele care ne cheamă, și, datorită înțelesurilor pe care Meda ni le-a dăruit, am simțit până-n suflet vibrația cristalelor splendide care ne așteptau în sala de alături.
Am trăit alături de Ana Yin momentul holistic cu cacao ceremonială în care Ana a presărat petale uscate de trandafiri și ne-a condus într-o meditație în care eu m-am pierdut, m-am regăsit, m-am înălțat. Am lăsat acolo, în ceremonia divină condusă de Ana, tot felul de trăiri de care nu mai aveam nevoie. Pumnalul de cristal al splendidei șamanițe a tăiat energiile rele, cuvântul ei a vindecat, licoarea sa m-a înălțat cu o mie de pași spre fericire.
Am fost captivată de povestea apropierii de spiritualitate și m-am lăsat furată de energia lui Lucian Georgescu, iar dintre toți participanții din public, am avut cele mai spumoase și profunde conversații cu rafinatul cunoscător al lumii de deasupra noastră, Florin Onu.
Iar în finalul festivalului, l-am ascultat pe Patrick Zeigler, am meditat împreună, am trăit experiența energiei Sekhem-All love, și m-am bucurat enorm de cartea valoroasă în care Cornelia Solomon a pus toate mesajele esențiale ale acestei învățături pe care o voi duce cu mine mai departe, mereu.
Nu am așteptat, dar am primit. Nu am cerut, dar mi s-a dat în festivalul de spiritualitate Holistic Therapy din Bacău, ajuns la ediția a IX-a, ceea ce îmi era de trebuință ca să mă întorc acasă cu sufletul plin de lumină și de revelații.
Paradoxul că lucrurile pe care nu le ceri și nu le aștepți îți luminează cel mai puternic viața continuă să mă ia prin surprindere, dar, acum, îl accept cu recunoștință… Sunt fericită.
P.S. Înregistrările întâlnirilor din festival sunt disponibile celor care se abonează, celor care cred, celor care le merită. Puteți afla detalii despre cum le puteți accesa, pe pagina organizatoarei dragi, generoase, luminoase, care nu crede în concurență, ci doar în adevăr: Cornelia Solomon
