De când scriu despre conexiunea noastră cu esența divină a universului, de când spun, repetat, apăsat, că putem fi și putem avea tot ce ne dorim, am întâlnit și sceptici, care mă întreabă de ce m-am schimbat. Peste ce revelație de viață și de moarte am dat ca să trec de la extrema în care susțineam că n-avem decât o singură viață – și-aia scurtă și amărâtă – la polul opus, în care declar că n-avem nicio moarte, fiindcă trăim veșnic, iar în eternitatea asta în care ne plimbăm între cer și pământ totul este posibil? …Sau, cum spune Epistola I către Corinteni a Apostolului Pavel: „Toate ne sunt îngăduite” (…cu înțeleapta continuare, „dar nu toate ne sunt de folos”…)
Recunosc că nu știu să explic nimănui cu adevărat ce s-a întâmplat. Au venit înțelesurile peste mine așa cum au venit și marile minuni.
Așa cum nu pot să-mi privesc copiii fără să mulțumesc, copleșită de recunoștință, că m-au ales pe mine să le fiu mamă, la fel privesc în jur, către oameni și către cer, ca și cum m-aș fi născut din nou. Și nu pot să spun de ce, dar știu să spun cum am ajuns eu aici și care au fost pașii pe care i-am străbătut, ca luată pe sus de un destin dumnezeiesc de milos.
Am făcut mai întâi cursul de vindecare al Danielei Floroiu, iar aceasta a fost o experiență dincolo de care nimic nu a mai fost la fel în viața mea, așa cum sunt convinsă că totul s-a schimbat și în viața celorlalți cursanți care au avut aceeași șansă extraordinară. La workshopul Danielei, care a durat două zile de weekend, am constatat că timpul se poate dilata sau opri în loc – pentru că, pur și simplu, nu am simțit cum au trecut orele. Iar apoi, în exercițiul fabulos de întoarcere pe linia timpului, am regăsit episoadele din trecut care mi-au adus suferință și le-am vindecat, rescriindu-le, altfel, așa cum ar fi trebuit să fie… Recunosc că marea, enorma mea uluire în exercițiul de întoarcere în timp a venit din trecerea mea peste granița vieții de acum, în două dintre viețile mele de mai înainte. Fuseserăm avertizați că aceia dintre noi care avem lucruri importante de aflat vom ajunge și înainte de clipa nașterii noastre și m-am văzut cu ochii mei trăind în alte locuri, în alte familii, slujind alte temple…
Am înțeles atunci, iremediabil, că nu avem o singură viață. În mod paradoxal, nu tentația risipirii s-a născut din conștientizarea asta, ci dorința de a-mi trăi existența mai bine decât în toate cele de până acum.
Lăsați maeștrii să vină la mine!- am strigat. Și Cine trebuia să mă audă m-a auzit…
Am învățat, și în continuare, de la maestra de lumină și de iubire care este Daniela Floroiu, cum să-mi transform visul în faptă și cum să-mi reclădesc relațiile cu cei din jur și am mers mai departe, învățând tot mai mult de la ea și de la alți străluciți și generoși maeștri care mi-au ieșit providențial în cale și m-au ajutat să mă regăsesc, descoperind apoi tehnica de theta-healing și credința, credința, credința…
Am înțeles că nu pot să construiesc înțelesuri și rosturi mai înalte până nu curăț toată zgura de mai înainte. Până nu smulg piroanele din zid și din palme. Am înțeles că nu pot ajunge să manifest viața pe care mi-o doresc până nu o înțeleg și nu o vindec pe cea pe care, până nu demult, o trăisem astfel, încât ajunsesem s-o fac de nedorit.
Așa că șterg tabla și rescriu convingerile care m-au ținut în loc până acum. Oblojesc mai întâi toate rănile care m-au durut, ca să-mi rămână sufletul atât de senin, atât de ușor, încât să-i fie la îndemână exercițiul bucuriei întregi. Și mulțumesc pentru șansă, pentru noroc, pentru miracol, pentru vindecare, pentru înălțare, pentru revelația că ne e totul atât de la îndemână, încât nu ne desparte decât o bătaie de inimă de împlinirea tuturor dorințelor noastre.
P.S. În weekendul următor, pe 10-11 octombrie 2020, în București, va avea loc un nou workshop de vindecare cu Daniela Floroiu. Oferiți-vă șansa asta neasemuită, făceți-vă în dar nu un curs, ci o nouă viață! Este cursul-reper al vieții mele și va fi, cu siguranță, și al vieților voastre!
https://www.facebook.com/events/3617834511594475/
