Cel de-al doilea pas esențial pe care l-am făcut în legătură cu spiritualitatea a venit în viața mea într-un moment în care simțeam că, efectiv, mă prăbușesc. (Am povestit AICI care a fost cel dintâi). Pierderea prietenei mele Simona Catrina mă destabilizase atât de cumplit, încât nu mă mai credeam în stare să continui niciuna dintre poveștile vieții mele. Nu mă mai simțeam capabilă să lucrez la revistă, nu mai puteam să scriu, nu mai izbuteam să gândesc, să dorm sau să visez. Umblam ca un zombie prin lume, simțindu-mă vinovată de tot ce nu reușisem să fac pentru Sim, iar durerea pierderii ei o așezasem peste aceea a pierderii tatălui meu, ridicând și mai înalt zidul dintre mine și lume, dintre mine și mine, dintre mine și Dumnezeu.
Și atunci am cunoscut-o pe Daniela.
Prima mea întâlnire cu Daniela Floroiu a fost și prima mea reîntâlnire cu Simona și cu tatăl meu de după plecarea lor, și, totodată, prin conștientizările pe care le-am avut atunci, cu Dumnezeu. Căci, în ședințele de channeling conduse de Daniela Floroiu, revelațiile mele au fost palpabile, vii, imposibil de născocit cu imaginația, simțite atât de adânc, încât am știut că nu mă voi mai putea îndoi vreodată de viața de lumină care vine după viață.
După câteva ședințe private pe care le-am avut cu Daniela Floroiu, am început să merg la workshopurile ei. La toate. Însă cel dintâi a fost Vindecă-ți trecutul, scapă de frici, creează-ți un viitor luminos, workshopul de vindecare în care, într-un șir splendid de exerciții și meditații, te întorci în trecutul tău și-ți oblojești rănile pe care, până atunci, doar le acoperiseși cu uitare.
În sala de curs a Danielei – în care efectiv simțeam fâlfâirea aripilor de îngeri, căci ea își curăță și își pregătește spațiul de lucru în acord cu divinitatea și lumile angelice – mi-am retrăit momentul nașterii și am avut parte de un moment de iubire atât de adâncă între mine și mama mea, încât relația mea cu mama, șubrezită în ani, în pierderi, în orgolii și în lacrimi, și-a recăpătat strălucirea divină și ne-a făcut să ne reapropiem profund și miraculos una de cealaltă.
Și tot acolo, la curs, urcând și coborând dinspre trecut spre viitor pe linia timpului, o linie imaginară, metaforică, mi-am întâlnit străbunica pe care nu o cunoscusem decât din povestiri, o doică plecată în căutarea alinării suferinței de a-și fi pierdut soțul și propriul copil, și i-am spălat suferințele și fricile punând în locul lor speranța, iubirea, curajul pe care, astfel, le-am transmis ca pe o vindecare, neamului meu de femei bolnave de teamă. Deși nu am avut o astfel de așteptare, copleșită fiind deja de bogăția de informații primite, am trecut atunci în timpul de dinaintea timpului acestei vieți și m-am contemplat în două dintre viețile mele de mai înainte. M-am văzut mai întâi preoteasă îmbrăcată în alb, cu diademă de aur pe creștet și cu sufletul pustiu. Iar mai apoi m-am regăsit în imaginea unei femei sărmane, cu mulți copii, îmbrăcată în negru, având griji, dar și iubire, deopotrivă.
Dățile următoare când am făcut același exercițiu- căci am participat de șase binecuvântate dăți la workshopul de vindecare al Danielei!- puzzle-ul înțelesurilor mele și-a adăugat încă și încă o bucată, completându-mi vindecările legate de maternitate, de viața de cuplu, de relația cu banii, cu sărăcia, cu măreția. Despre fiecare drum pe linia timpului aș putea scrie câte o carte. Prin fiecare traseu străbătut astfel, în sala de workshop pregătită și vegheată de Daniela Floroiu, am rescris, înspre lumină, noimă, înțeles și credință, vieți întregi, bucăți mari ale evoluției sufletului meu, într-o șansă greu de explicat cuiva căruia nu i s-a deschis, încă, drumul spre lumină.
Salturilor pe care le-am făcut, astfel, în mine însămi, probabil că le-aș fi dedicat zeci de ani, în procese psihoterapeutice sofisticate. Înțelesurile căpătate într-un weekend de curs ar fi venit la mine, cu siguranță, și altfel, dar poate că în ani mulți, lungi, adunați din căderi și ridicări, din strădanii, dureri, bucurii, renunțări și regăsiri.
Astăzi știu că toate drumurile duc în același loc, în miezul strălucitor al conștiinței înalte, în epicentrul de lumină și credință al universului din care nu ne-am desprins și nu ne vom desprinde niciodată. Dar ține de alegerile noastre cât de lung, cât de întortocheat, cât de plăcut, de greu sau de întârziat ne este parcursul pe care îl străbatem, în solitudine sau cerând și primind ajutorul celor (precum Daniela) ce au făcut din mâna sau aripa lor, întinsă spre noi, misiunea lor de viață.
(Despre asemenea întâlniri cu oameni luminați și luminoși, cu prieteni buni, cu profesori, cu maeștri, voi mai povesti aici pe blog, căci am făcut, și mai departe, pași esențiali, pe care doresc să vi-i împărtășesc.)
P.S. Am recomandat mai departe workshopul de vindecare tuturor celor pe care îi iubesc. Copiilor mei, soțului meu, prietenilor dragi, inclusiv preaiubitei Dara Codescu – care apare în fotografie lângă mine și lângă Daniela – cititorilor și telespectatorilor emisiunii Marea Dragoste care o realizez la Canal 33, cu credința că le fac un dar de mare valoare, așa cum și eu l-am primit atunci când prietena mea Cristina Enache m-a ajutat să o întâlnesc pe Daniela Floroiu.
