Întoarcerea la tine însuți

Încep să înţeleg tot mai profund cât de important este să te poţi rupe de viaţa şi de obligaţiile tale, măcar pentru o zi, măcar pentru o oră, măcar pentru câteva minute în fiecare zi. Să te întorci la tine, să te gândești la tine, să te simți respirând, să te reconectezi cu înăuntrul tău. Până la urmă, despre asta e vorba în toate terapiile care te ajută să te vindeci simplu, ajutându-ți trupul și sufletul să-și regăsească puterile magice pe care le-a avut de la bun început: despre întoarcerea la tine însuți.

Căutăm drumuri către bogăție sau către recunoașteri profesionale, drumuri către oameni care nici nu ne așteaptă, către locuri în care mergem să semnăm condica, din obligație, nu din bucurie. Dar contează cu mult mai mult drumurile care, oricât de mulți kilometri ar avea, au ca punct de sosire propriul suflet.

Contează să pleci în weekend sau măcar să poţi să faci la sfârşitul săptămânii cu totul şi cu totul altceva decât te obligă rutina zilnică. Nu e un moft şi, în niciun caz, nu este o toană de oameni care nu ştiu să-şi gestioneze viaţa. Ţine de nevoia de diversitate a fiecăruia dintre noi şi, mai ales, de nevoia de relaxare care apare atunci când ai o existență în care, uneori, simţi că te copleşesc obligaţiile.

Contează să mergi câteodată la sala de sport, cel mai bun context în care să te umpli nu neapărat de muşchi, ci de linişte. Sportul are, cel puţin pentru mine, o calitate încă mai însemnată decât aceea că ne fortifică trupul: ne obligă să nu ne mai gândim la nimic, să ne liniştim gândurile prea zvăpăiate, să ne alungăm grijile. Sau să te plimbi, să înoți, să sari coarda în grădină… Să faci yoga. Să te rogi. Să stai cu ochii închiși și să visezi. Eu, de câțiva ani încoace, am descoperit desfătarea și bucuria meditației, călăuzită pe drumul către propria lumină a sufletului meu de vocile vibrante și senine ale lui Oprah Winfrey și Deepak Chopra, care-mi sunt ghizi, de mai multe ori pe an, în șirul de meditații gratuite pe care le oferă celor care vor să trăiască mai bine, mai senin, mai frumos. Durează doar 20 de minute pe zi, dar efectele lor bune sunt fără sfârșit. Le puteți găsi aici, pentru că exact în zilele acestea – eu le-am considerat un dar de ziua mea! – au început meditațiile menite să ne alinieze destinul cu propriile dorințe care sunt, n-o să vă vină să credeți, doar la un zvâcnet de suflet distanță.

https://chopracentermeditation.com/experience

(Trebuie doar să vă faceți un cont – repet, complet gratuit!-, și apoi să le urmați în fiecare zi. Veți găsi multă lumină, multă speranță, multă bucurie la capătul reîntâlnirii cu propriul suflet, cu propriile aspirații. Vi le recomand din tot sufletul!)

Iar între cele mai plăcute și splendid ocolitoare căi de reîntoarcere la sine, călătoriile sunt cele care ne ademenesc pe fiecare dintre noi. Sunt convinsă că pentru toți a porni în vacanță, în expediție, în aventură e o bucurie neprețuită, la care ne întoarcem iar și iar, chiar dacă nu atât cât am dori de adesea și îndelung. Dar pentru mine, fie și o zi în care reuşesc să mă smulg din aglomeraţia oraşului, să mă bucur de mare și de lumina răsăritului – pe care, cel mai adesea, îl văd cu ochi osteniți, de la fereastra biroului în care lucrez, de nepermis de multe ori, și noaptea, – e o călătorie fără cusur, căci mi-e de ajuns o singură zi de lumină şi de bucurie petrecută lângă oamenii dragi ai existenţei mele ca să îmi amintesc – fiindcă, da, uit adesea, cum facem noi toți! – că viaţa e un miracol pe care merită să îl trăim aşa cum se cuvine. Meditând, visând, învățând, citind, călătorind și, mai ales, iubind.