„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Ilona, copilul meu și al Simonei

de

Nu am fotografii din maternitate, de la nașterea celui dintâi copil, pe 13 noiembrie 2001. Cu 15 ani în urmă, nu aveam celular cu cameră, nici aparat de fotografiat pe acasă, nici prieteni fotografi care să vină și să imortalizeze primele noastre întâlniri. Așa că am consemnat totul în cuvinte, scriindu-i Simonei Catrina, prietena mea, partenera mea de viață, de profesie, de căutări, confidenta mea, iubirea mea. Am așteptat-o împreună pe Ilona ca pe copilul nostru și, într-un fel, prin frumusețea, delicatețea și talentul său de artistă a tuturor nuanțelor de cuvânt, culoare și armonie ale lumii, Ilona chiar seamănă deopotrivă cu mama Alice și cu tata Simona…

 

PRIMUL JURNAL AL ILONEI

(întocmit de Alice și Simona, cel mai frumos animal cu două capete)

 

Marți, 13 (oops!) noiembrie 2001

 

Mesaje pe celular…

 

8.33 – Alice: „Prima injecție cu Estradiol. A fost suportabil. Nu m-a durut. Mai fac una peste jumătate de oră.”

 

8.40 – Simona: „Bravo, ești un pui viteaz! Am auzit de Estradiol, lua și mama pe vremuri.”

 

9.07 – Alice: „Altă injecție cu Estradiol și un Calciu în venă. Nu mă doare nimic. Sunt într-o sală de nașteri frumoasă, stau în pat și niște doamne îmi caută-n coarne. KissU”

 

9.10 – Simona: „Te invidiez, știu că sună ciudat, dar să vezi ce copil mișto o să avem! O să fie bine!”

 

9.13 – Alice: „Scumpo, cât îți scriu nu mă doare, înseamnă că fi-ta e tot încăpățânată și nu se dă extrasă. Dacă scriu AU, e de bine. Mi-au dat să beau și ulei de ricin!”

 

9.18 – Simona: „Te pup pe burtică, să nu te doară. Să fii cuminte. Mă gândesc numai la tine.”

 

9.21 – Alice: „Cred că am să adorm fără dureri, că purcica pare plictisită. Uleiul a fost scârbos rău, dar cică e eficient. Deși cu Ilona nu se pot pune plantații întregi!”

 

9.28 – Simona: „Încearcă să adormi un pic! La cât e de obraznică, să vezi că taman atunci vrea afară! Fenteaz-o!”

 

11.44 – Alice: „Se pare că o să nasc azi. Am ușoare contracții, care nu prea mă dor. Mi-au pus un ovul, care grăbește dilatația. Simona, ăștia comit aici, în sala de nașteri, epicentrul forței și grației femeiești, niște proceduri de-a dreptul porcești”

 

11.51- Simona: „Iubita mea, nu contează decât să fie bine, să nu suferi mult, să fie fata sănătoasă… Abia aștept! N-o să te doară, să vezi, mă gândesc eu la tine!! Ilona, hai la tata, că mă-mbăt p–ă pînă vii! Pupă tati tălpița!”

 

11.59 – Alice: „Vreau și eu whisky! Mor de poftă! Nu scap eu d-aci?! I-am promis ieri lui B. că-l sun, dar nu pot, pupă-l tu din partea mea, când îl vezi, of, dar nu-l pupa așa cum vreau eu. Începe să mă doară puțin! Da’ foarte puțin, nici nu vreau să fac anestezie, măcar să văd și eu cum e.”

 

12.04 – Simona: „Îi zic eu lui B. Nu i-ai dat mesaj și lui? Hai, naște, cu, fără anestezie, cum vrei, și după aia ne-mbătăm! Te pupă mami, să fii tare! Să nu mă faci de râs!”

 

12.38 – Alice: „Sunt curajoasă, nu-ți face griji! Tocmai m-a sunat B., mi-a zis că păstreaza whisky american, of, Simona, ce vreau eu să-mi păstreze el n-are de gând… Încă n-am început să nasc, dar nu mai am mult, sper!”

 

12.41 – Simona: „A, minunat! Ce înseamnă „nu mai am mult”? Ce-a zis doctorița? Mă gândesc la tine. Îți țin pumnii strânși!”

 

12.44 – Alice: „Sunt atât de scârboși cu toții! Nu-mi dă nimeni termene, dar așteaptă să-mi crească dilatația și să se rupă apa. Nu știu cât mai e, nu știu, nu știu.”

 

13.50 – Simona: „Ce mai face bietul pui? La tine mă refer, de fapt… Uf…”

(Alice nu-mi mai răspunde și mi-e din ce în ce mai teamă. Ea nu trebuie să știe că eu sunt mare și proastă. Am plâns în birou, singură. Mi-e groaznic de frică, de fapt mi-e milă de ea, c-o doare… Am inima ca un pui de arici. Palpitațiile zburdă în culmea gloriei lor. Mă aștern pe așteptat, trebuie să-mi dozez răbdarea.)

 

14.47 – Alice: „Nu fac mare lucru, scumpa mea, de fapt nu fac nimic, stagnez, mă simt și prost. Doctorița zice că nasc mai pe seară. Eu nu mai cred nimic, nu am decât niște dureri vagi. PupU”

 

14.49 – Simona: „Vai, eu mă perpeleam deja, credeam că ești pe masă. Deci nu s-a rupt apa… Să nu te supere ăia, că vin la ei!”

 

14.55 – Alice: „Mă supără fi-ta! Se putea să se nască ea RPD? Nu am dilatație destul, și n-am nici dureri serioase, ceea ce e bine și rău. Oricum, nu plec nenăscută de-aici. SPER.”

 

15.12 – Simona: „Gică m-a căpiat, întreabă întruna dacă ai născut. Zici că-i fata lui!”

 

15.16 – Alice: „Ba e fata ta, a ta! Mi-au rupt apa, tot așa, ei, nu se întâmplă nimic natural! Cum nășteau alea pe cîmp? Acum am dureri mari. Mari, mari, Simona, nu știam că există dureri așa de mari pe lume… Of, o să nasc în maxim două ore…”

 

15.20 – Simona: „Puiul meu, sunt lângă tine, uite, te țin de mână! Simți? A venit Adina în birou și a citit ceva din Biblie pentru tine. Eu, sinceră să fiu, n-am auzit nimic.

 

15.30 – Alice: „Nici eu n-am auzit. M-am lăudat degeaba că am curaj, Sim, am dureri groaznice la contracții, și îi rog să îmi facă anestezie, dar îmi tot spun că nu am dilatația bună, să mai aștept…”

 

15.34 – Simona: „Bine că faci anestezie, nu vreau să te doară! Gică a vrut iar să-ți dea telefon, dar după aia i s-a facut jenă. Dar voia neapărat! Sunt lângă tine!”

 

15.43 – Alice: „Spune-i lui Gică că-l pup îndurerat și că-mi cer scuze că n-am născut până-n două, ca să-i scriu și azi editorialul. Mă tot amână cu anestezia, ticăloasele!”

 

15.45 – Simona: „Lasă editorialul! Spune-le ălora să nu te mai chinuie! Biata Ilona! O aștept cu sufletul la gură!”

 

16.35 – Alice: „Mi-a făcut anestezia și e un pic mai bine. E bineeee. E muuult mai bine, e ca un drog, yammy!”

 

16.37 – Simona: „Ce bine, pui! Asta înseamnă că ai dilatația bună? Ar fi minunat. Numai la tine mă gândesc, să știi!!!!”

 

(16.46. A sunat Alice. Am apucat telefonul cu o înfrigurare groaznică, am crezut că a născut. Când colo, vorbea ca o vrăbiuță, veselă foc. O sunase Doru Bușcu și îi spusese că n-are rost să fim îmbufnate, că are planuri mari, că ne roagă să scoatem împreună o revistă, că va fi o revistă grozavă, cum numai noi două putem să facem, că suntem grozave etc…. Am râs și ne-am bucurat. Ăsta e norocul Ilonei… Draga de ea…)

 

16.58- Alice: “Sim, o să facem noi două o revistă, o să fim fericite, celebre, bogate, o să-l părăsim pe Gică. Fostul Gică. Fostul Vidin, că l-am ars. Am să-l uit pe B. Pe care l-am băut. Pe care l-am născut, Simona, nasc!”

 

18.03 A sunat Alice: „Avem o fetiță… E atât de frumoasă, e ca un înger coborât din cer. Seamănă cu noi două, iubita mea! ”

S-a născut la 17.25. S-A NĂSCUT ILONA-SOFIA!

 

20.36 – Simona: „Ce face frumoasa lu’ tata? Dă din piciorușe, din mânuțe? Ce zice? Să vezi ce-o ciugulesc eu de degețele!”

 

21.02 – Alice: „Frumoasa e într-un loc necunoscut și n-am mai văzut-o de când am născut-o, dar sper s-o aducă. M-a sunat fostul Gică, era drăguț, prietenos, cald. Mi-a părut rău, ce lovitură o să-i dăm că plecăm!”

 

21.04 – Simona: „Lasă că vedem noi ce-om face. Acum spune-le să-ți aducă păpușa! Scumpa lu’ mama, să-mi povestești tot! Te pupă și B., e topit!”

 

21.26 – Alice: „Mi-a adus fetița! Este cel mai frumos copil din lume, jur! Am plâns, plâng și acum, are o lumină în jurul ei, nu e copil, e înger… Și e botoasă și cască de somn scoțând limbuța. Mi-a rupt inima! O iubesc, o iubesc!”

 

21.28 – Simona: „Proasto, plâng în hohote din cauza ta! Dă-mi-o mie! Ai alăptat-o? Papă? Ce mi-e drag de voi două!”

 

21.33 – Alice: ” Știi cât e de frumoasă? Ca din filme! E blondă și are ochi albaștri, albaștri, albaștri, așa o să-i rămână, sunt sigură. Vreau s-o vezi, e a noastră, numai a noastră, Simona! Nu există bărbați, nu suntem decât noi două pe pământ!”

 

21.36 – Simona: „Ai să fii mîndră de ea, în ciuda tuturor lacrimilor! Și eu o ador, abia aștept s-o văd! Și-o s-o creștem frumos, să fie fericită!”

 

22.08 – Alice: „Scumpo, eu mă culc, că am de alăptat în zori. A fost o zi grea și lungă și superbă și sunt fericită. Te pup, te iubesc, avem un copil!”

 

22.11 – Simona: „Somn ușor… A fost o zi minunată, așa e. Prima zi a Ilonei noastre. Să-ți ajute Dumnezeu! Noapte bună, dragele mele, frumoasele mele…”

 

22.17 – Alice: „Noapte bună, tăticule! Mama a adormit. Ilona”

 

 

 

Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Minunat jurnal! Minunate voi trei!
    La multi si frumosi ani Ilona, Alice, Simona!

    Luminita 13 noiembrie 2016 3:53 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title