„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

De ce a fost atât de frumos la UNTOLD

de

Cei care n-au ajuns la Cluj între 4 și 7 august au privit pozele și filmulețele celor aflați între scene, ritmuri și senzații și fie s-au bucurat pentru cei care au reușit să ajungă în Cluj, orașul devenit capitală a muzicii lumii pentru câteva zile, fie, după obiceiul specific românesc, au cârcotit serios întrebându-se ce mai e și cu fița asta și de ce, până la urmă, participanții la UNTOLD nu mai strâmbă din nas la neajunsurile organizării de spectacole așa cum o fac, întotdeauna, la showurile din București.

Eu, care am fost la Cluj în ciuda tuturor obstacolelor care s-au așezat, firesc, în calea unei asemenea smulgeri din ritmul obișnuit al unei dudui mature, cu mulți copii și joburi duium, am câteva argumente imbatabile pentru care merită să mergi la UNTOLD, oricât de departe de casă ți s-ar părea Dealul Feleacului.

În primul rând, la UNTOLD organizarea este aproape impecabilă, făcută cu bun simț, cu seriozitate, cu bani mulți, cu bunăvoință și, culmea, chiar simți asta, cu iubire. Nimeni nu te repede, nimeni nu te înghiontește, nimeni nu te privește chiondorâș, iar dacă, uneori, se mai fac cozi și la UNTOLD, parcă mai contează și lângă cine stai la coadă și care e atmosfera așteptării. Eu am stat la coadă și când am fost la festivalul Womad, în Anglia, chiar și în față la Radio City Hall, la New York,  am așteptat mai bine de-o jumătate de oră să intru pentru meet-and-greet cu Peter Gabriel, dar, sincer, chiar contează alături de cine aștepți și, până la urmă, ce ai de așteptat!

În al doilea rând, atmosfera e cu adevărat incredibilă. Oamenii sunt veniți să se bucure, sunt frumos îmbrăcați, miros bine și sunt zâmbitori, iar de îndată ce treci de porțile de intrare te simți ca într-o altă lume, în care, în sfârșit, ai dreptul să te bucuri, să fii liber, să dansezi, să bei o bere Ursus sau o Coca-Cola light și să asculți muzică excepțională, pe care fie ai așteptat-o și ai căutat-o, fie, pur și simplu, o descoperi acolo, într-un line-up de artiști aleși pe sprânceana unui zeu al muzicii zâmbitor și binevoitor. Pe drum trec îngeri, iar din cer coboară spirale parfumate, la lăsarea înserării se aprind lampioane cu nuanțe tandre, iar tinerii sunt atât de frumoși, încât nu poți decât să te simți reîntors la inocența anilor când aveai întreaga viață așternută înaintea ta.

La standul HTC Vive, am descoperit fascinația întâlnirii cu realitatea virtuală și am călătorit prin adâncuri de mare plină de pești și comori scufundate, dar și pe vârfuri semețe de Everest, de pe care am coborât amețită de splendoarea pământului și de măreția tehnicii de azi. Și, cu siguranță, mai erau multe de făcut, de testat, de descoperit, de încercat, de ascultat…

Și pentru cei care se plâng că festivalul oferă doar muzică electronică și ritmuri de club, declarându-se ieșiți din targetul său, am mai multe destăinuiri prețioase: DJ-ii care vin la UNTOLD n-au ajuns degeaba cei mai mari din lume, iar „cluburile” enorme de sub cerul plin de stele diferă mult, mult de cele îmbâcsite pe care le știm noi la București. Când lângă tine sunt alte zeci de mii de oameni, inimile își potrivesc ritmul într-un fenomen uimitor, care naște în tine revelații despre dragoste, despre libertate, despre putere, despre bucurie… Dar lucrul cel mai important este că la UNTOLD este muzică pentru toată lumea, etno-pop, hip-hop, alternativ, rock, pop, house, pe scenele festivalului derulându-se artiști valoroși, niciodată kitsch, ai tuturor domeniilor muzicale.

Eu păstrez pentru totdeauna în mine strălucirea unor lacrimi de emoție care mi-au alunecat pe obraz fie, de exemplu, la sfârșitul showului grandios susținut, cu un an în urmă, de David Guetta, fie la răsăritul soarelui care a venit să înnobileze aplauzele celor care l-au însoțit pe Armin van Buuren până la capătul unei călătorii magice. Dar și ascultând piese splendide, tulburătoare, ale unor mari artiști pe care nu-mi fusese dat să-i întâlnesc până atunci, dar pe care i-am auzit cântând live la UNTOLD și n-am să-i mai uit niciodată.

Tom Odell, vinovat al primei mele lacrimi de la UNTOLD 2015.

Kadebostany, revelația unei întâlniri prețioase la UNTOLD 2016.

Kwabs, un artist unic, superb, de neuitat. Pentru totdeauna.

Așa că sper să nu vi se pară exagerat când am să spun că azi, în prima zi de după UNTOLD 2016, mi-e deja dor de Cluj, de revelațiile mele, de tărâmul în care m-am bucurat de atâtea miracole.

Mai e mult până la UNTOLD 2017?

P.S. Am văzut și eu filmulețul cu tinerii care nu știau pe cine au venit să asculte și care, întrebați dacă le-au plăcut trupele Margaret Thatcher, Dwight Eisenhower sau David Cameron spuneau că da, le-au plăcut… Celor care s-au bucurat să-și consolideze astfel opinia că publicul UNTOLD e format din tâmpiți le spun că se înșală amarnic. Cei intervievați erau doar niște copii care s-au pierdut cu totul în fața camerei de filmat – și eu mă pierd adesea în fața aparatelor de înregistrare când sunt luată pe nepregătite, deși am aproape douăzeci de ani de presă în care am vorbit de sute și sute de ori în fața camerelor! – niște tineri care nici n-au înțeles bine ce sunt întrebați, dar, trăind într-o cultură în care e la mare preț rușinarea și disprețul, s-au grăbit, cu naivitate, să dea un răspuns ambiguu care să-i ferească de ipostaza în care ar fi putut recunoaște cinstit că nu au priceput întrebarea și că, oricum, nu au curajul să spună „Nu știu”, „Nu înțeleg”, fiindcă nu i-a învățat nimeni în școală că au dreptul să facă asta.

P.P.S. Fotografiile sunt făcute de Paul Buciuta, aniversatul – fără petrecere de aniversare – al zilei de azi, 8 august 2016.

Tag-uri:
· · · · · · ·
Categorii:
Confesiuni

Comentarii

  • Foarte frumos review!Eu ca si rezident de mutli ani in Cluj ma bucur mult ca va-ti simtit bine in orasul nostru.Va mai asteptam cu drag la multe editii Untold si nu numai!!!

    Robert 8 august 2016 22:51 Răspunde
  • Foarte frumos scris, cred ca toti cei care am fost acolo am simtit asta..e ceva magic, daca nu simti nu ai cum sa intelegi.Si mie mi-e dor de Untold si tuturor celir pe care ii cunosc

    iorga sanda 9 august 2016 1:18 Răspunde
    • Ma bucur ca dorul meu nu pare ciudat si ca-l traiesc si altii… Ce stare miraculoasa se creeaza acolo, daca ne e greu sa ne desprindem! Ce proiect frumos si valoros – si noi ce norocosi ca l-am trait! Multumesc, Sanda!

      Alice Năstase Buciuta 9 august 2016 16:15 Răspunde
  • Fiecare generație cu al ei Cenaclu Flacăra.
    Am văzut-o in poze si pe Iza – cum a fost in tabăra, i-a plăcut, s-a descurcat fără mami!
    La multi ani domnului Paul! Dragoste si fericire si nimic sa nu rămână untold. 🙂

    Daniela 9 august 2016 2:02 Răspunde
    • Dana, eu am trait si anii din urma ai Cenaclului Flacara – acolo era o atmosfera militanta, angajata, aici se merge mai degraba pe conceptul zen, e libertate, zambet, bucurie, ritm, dans sub stele…
      Multumesc pentru urari- nu l-am serbat deloc pe Paul, fiind tot prinsi intre drumuri, dar putem petrece oricand pentru lucrurile frumoase. Te imbratisez!

      Alice Năstase Buciuta 9 august 2016 16:19 Răspunde
  • Mie mi s-a ridicat parul pe mine cand am citit articolul tau … Am retrait fiecare secunda a Untold-ului. Iti multumesc :). Ne bucuram sa avem musafiri in orasul nostru, ne bucuram sa impartim cu ei bucuria de a trai! Va mai asteptam la Cluj si cu alte ocazii! Asteptam cu nerabdare editia 2017 :)!!!!

    alina 9 august 2016 9:50 Răspunde
    • Alina, multumesc si eu ca ne-ai primit in orasul tau frumos. Tie cine ti-a placut? L-ai vazut pe Kwabs? Ca mie mi-a ramas inima acolo… 🙂

      Alice Năstase Buciuta 9 august 2016 16:20 Răspunde
      • I-am vazut pe toti care au cantat pe scena centrala si toti mi-ai placut. La suflet au ramas parov stelar, dimitri vegas & like mike, W&W si bineinteles armin van buuren. Si lui cred ca i-a placut tare la noi :))))) Iar pe Scooter… m-am simtit ca acum 20 ani :)))
        Dar totul a fost la superlativ…Inca nu pot sa-mi dau bratara jos…nici eu nici sotul meu… Copii au colectie pe mana :)))) Untold 2015, 2016, Electric Castle, Jaz in the park 2015,2016…Ma bucur pentru ei ca au ocazia si sansa sa vada festivaluri adevarate, de calitate, civilizate si sa interactioneze cu atat de multa lume diferita!

        alina 16 august 2016 8:50
      • Alina, imi vine sa rad… Nici eu nu mi-am dat jos bratara de pe mana, iar copiii mei, la fel ca ai tai, le au si pe cele de anul trecut, dar si de la alte evenimente, Summer Well, Sia… Suntem norocosi ca traim asemenea vremuri – sigur, din unele puncte de vedere suntem si nenorocosi, dar mai bine sa vedem partea buna a vietii. Deci sa ramanem la recunostinta pentru ce avem. Te imbratisez!

        Alice Năstase Buciuta 22 august 2016 13:39
  • Frumos spus …. si ma bucur ca iti place cluju , te asteptam si la anu 🙂

    Hajnal 9 august 2016 17:32 Răspunde

Lasă un răspuns la Alice Năstase Buciuta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title