Cultura română e parte din marea cultură a lumii, la care contribuie generos, spectaculos, semnificativ. Splendoarea ei sporește marea frumusețe a creației lumii, adăugând sfere strălucitoare în galaxiile artei omenești-dumnezeiești.
Seara de 15 ianuarie 2026 a fost pentru mine cu adevărat o sărbătoare a Culturii Naționale trăite la Londra: cu spectacolul regizat de Andrei Șerban pe scena de la RBO, Turandot de Giacomo Puccini, într-o montare ale cărei concepție, regie și mesaj dăinuie, neclinitite în desăvârșirea lor, de patruzeci de ani, fiind cea mai longevivă producție din Covent Garden. Și cu neasemuitul Roberto Alagna în rolul principal masculin, un tenor iubitor de România (pe care a cunoscut-o și îndrăgit-o în anii mariajului său cu Angela Gheorghiu), vorbitor al unei române perfecte, păstrător al unei emoții tipic românești în inima sa. L-am intervievat pe Roberto Alagna la Opera din București, și mi-a declarat, atunci, în limba română: „Când mă întâlnesc cu români, ei mă consideră de-al lor, mă consideră român, și asta întotdeauna m-a emoționat profund.” Tot atunci, în cadrul Galei Premiilor Operelor Naționale 2016, soțul meu, Paul Buciuta, i-a făcut o fotografie superbă ce a devenit apoi copertă de album…
Ca un dar suplimentar, căci frumusețea cere frumusețe așa cum iubirea cere iubire, spectacolul din 15 ianuarie 2026, dirijat de Daniel Oren la Royal Ballet and Opera, a fost cel mai bine cântat Turandot pe care l-am ascultat în viața asta – deși am fost la opera din Covent Garden și în 2023, și în 2025 la seria cu Anna Netrebko în rolul titular, și în multe, multe alte teatre de operă din țară și din lume. Însă aseară Liù, întruchipată de o Juliana Grigoryan coborâtă din cerul sfânt al perfecțiunii, a fost definiția iubirii absolute! Calaf s-a arătat puternic, tandru și irezistibil în splendoarea vocii și a interpretării sale create de marele tenor Roberto Alagna, iar Turandot, interpretată de zeița muzicii Anna Pirozzi, a fost magnifică, sensibilă, speriată, îndrăgostită și iarăși magnifică, totul într-o dantelărie de nuanțe divine ale muzicii, ale durerii, ale revoltei, ale iubirii. Anna Pirozzi a fost cea mai bună Turandot pe care am ascultat-o vreodată live, dar întreaga distribuție a strălucit. Ping, Pang și Pong au fost fermecători, Împăratul grandios, Timur electrizant…
Englezii sunt cel mai adesea reținuți, chiar și în momentele de entuziasm. Aseară, însă, sala din Covent Garden s-a rupt în două la aplauze, iar ovațiile au urcat până la urechea cerului.
Am scris în urmă cu doi ani și jumătate mai multe despre producția Turandot de la Royal Opera House (devenită, între timp, Royal Ballet and Opera), iar materialul pe care l-am publicat atunci conține și interviul cu inegalabilul regizor Andrei Șerban, realizat în martie 2023:
Andrei Șerban și Turandot-ul de la Royal Opera House – 40 de ani de succes și uimire
Iar dacă doriți să recitiți interviul cu tenorul Roberto Alagna, realizat în 2016 la Opera din București, condusă pe atunci de curajoasa și talentata regizoare Beatrice Rancea, puteți să-l găsiți în linkul de mai jos, și să descoperiți un artist nu doar talentat, ci și nobil, zâmbitor, prietenos.
Cum sunt artiștii cu adevărat aleși.
Roberto Alagna: Cele mai mari fericiri mi-au venit din iubire
