Nu știam nimic despre tehnicile speciale de respirație atunci când am fost la prima ședință de respirație conștientă condusă de Michelle Pacheco și probabil că asta m-a făcut să fiu extrem de deschisă și de receptivă, așa cum n-aș fi putut fi dacă aș fi citit toate cărțile sau articolele care-ți prezintă, ca la prospecte, și posibilele efecte adverse. Eu nu m-am așteptat la nimic. Și am primit totul. Totul… însemnând o călătorie vindecătoare până-n miezul cerului și până-n epicentrul de aur al sufletului meu. O călătorie pe care am vrut s-o refac, iar și iar.
De când practic respirația conștientă în ședințele coordonate de Michelle Pacheco – o altă maestră care mi-a venit în întâmpinare, într-un joc generos al destinului care, se pare, vrea să mă ia de ceafă ca pe un pisoi și să mă urce o treaptă care mi se părea până nu demult, prea înaltă pentru gheruțele mele – am înțeles că lumea a intrat într-o trepidație atât de mare, încât nimic din ceea ce credeam odinioară nu mai e valabil.
Mă cutremurasem cândva, în adolescență, de splendoarea și de adevărul dictonului latin „omnes vulnerant, ultima necat”. Toate rănesc, ultima ucide. Toate clipele, toate bătăile inimii, toate respirațiile. Dar nu este așa, acum știu. Dacă ne dăm voie să învățăm și să creștem, vom descoperi comoara de înțelepciune străveche a lumii, reașezată în forme accesibile nouă de maeștrii învățați și evoluați ai zilelor noastre și vom constata că, atunci când le pricepem și le percepem esența divină, toate clipele, toate bătăile inimii, toate respirațiile ne vindecă, ne regenerează, ne întineresc.
Când respirăm rotund, conștient, cu iubire, aducem în trupul nostru nu doar aer, ci energia vieții, lumina divină, vindecarea, iertarea… Când dăm aerul afară din trup eliberăm emoțiile și energiile vechi, convingerile și temerile nedorite, tiparele bolilor… Respirația conștientă e blândă, tandră, mângâietoare.
S-au scris și se vor tot scrie tomuri întregi despre fluxul vindecător al aerului. Despre oamenii care trăiesc doar cu aer, căci aerul înseamnă prana, înseamnă energie chi, înseamnă flux divin. Dar adevăratele experiențe, de neegalat, vin atunci când încerci tu însuți călătoria în tine, călăuzit de ritmul viu, curgător, neîntrerupt, al inspirației și expirației conștiente.
Pentru mine, recunosc, ședințele de respirație conștientă conduse de Michelle Pacheco după metoda lui Dan Brulé au fost cele mai profunde meditații, cele mai înalte ascensionări, cele mai îndelungate rătăciri prin cerul divin, acolo unde, dacă zăbovești chiar și o clipă, schimbi totul în felul tău de a vedea lumea. Sau cel puțin așa cred eu, căci astfel mi-am explicat cu mintea mea de acum faptul că toți cei care au plecat temporar, fără voia lor, în câte-un episod dramatic de moarte clinică, de comă adâncă, de ridicare din corp și retragere pentru câteva minute, ore sau zile în cerul divin nu s-au mai întors la fel, ci au recoborât pe pământ înstelați de daruri care nu le-au mai îngăduit să vadă vreodată viața ca pe o aventură trăită mărunt, doar între baierele cărnii. Noi, toți ceilalți care am avut norocul și binecuvântarea sănătății ferite de asemenea obstacole, mulțumim că ne-a fost dat dreptul să alegem și ne luăm cu lingurița de argint cel mai bun desert: porția de fericire, de înălțare, de vindecare cerească, în meditații adânci, în rugăciuni, în ședințe de theta healing, de reiki sau de respirație conștientă din care ne întorcem în trup și în viața aceasta cu mai multă lumină, cu mai multă liniște, cu mai multă energie, cu din ce în ce mai multă credință că viața ne-o construim noi așa cum vrem, învățând, respirând și iubind.
Am simțit nevoia să scriu despre asta și să dau mai departe bucuria descoperirii mele, strălucirea recunoștinței mele. Mă simt călăuzită și ocrotită. Învăț și merg mai departe. Învăț și spun mai departe.
P.S. Mâine seară voi face încă o călătorie magică sub îndrumarea lui Michelle Pacheco. O călătorie care merită făcută de către toți cei aflați în căutarea luminii din ei.
https://www.facebook.com/events/980001995521693/?event_time_id=980002012188358
