„Avem o singură viață și, când nu iubim, o mie de morți.“

Daruri din martie pentru tot anul

de

Nu știu dacă de la numărul niciodată suficient de ore de somn ni se trag cearcănele sau dacă sunt un semn al trecerii anilor, cert este că, dintre toate defectele mele fizice – pe care eu mă străduiesc să le tratez cu blândețe și să le maschez atât cât îmi îngăduie garderoba și trusa de make-up, pe mine semicercurile vineții de sub ochi mă deranjau cel mai tare.

Nu ridurile și nici conturul ceva mai rotunjit al feței mele din ultimii ani, deși nici pe ele n-am de gând să le las în pace… Dar cearcănele mă supărau rău.

Mă uitam în oglindă și mi se părea că semăn tot mai mult cu un urs Panda, iar din cauza asta începusem să folosesc un strat dens de anticearcăn, pe care îl fixam, atât cât puteam, cu pudră, însă asta îmi îngroșa, cumva, machiajul, cât să nu mai pară ușor, de zi, așa cum mi l-aș fi dorit.

De-a lungul timpului am testat tot felul de metode. Unele naturiste, cum ar fi mierea, feliile reci de castravete sau de cartof alb -, iar altele cosmetice, alegând produse de tot felul de pe raftul cu creme de îngrijire a ochilor. Însă n-am reușit să alung culoarea vineție de sub ochi și am continuat să mă machiez din ce în ce mai mult. Mai intens decât mi-aș fi dorit.

Așa că, dintre toate cadourile frumoase pe care le-am primit în luna martie – da da, știu, clișeul cu luna cadourilor se bazează pe ceva adevăr, fiindcă în martie există o creștere semnificativă a schimbului de bucurii cu fundă între femei și de oferte cu pampon de la domni către doamne – cel mai mult m-am bucurat de câteva produse din gama Gerovital Luxury pe care mi le-a trimis, odată cu o brățară frumoasă, prietena mea de la Cluj, care le testase înainte și care mă auzise nu o dată văicărindu-mă de defectele chipului.

Le-am primit ca pe un dar de martie, dar am de gând să le folosesc tot anul, pentru că efectele s-au văzut deja după primele trei, patru aplicări. Am acum un ritual la care nu intenționez să mai renunț prea curând și pe care vi-l recomand din toată inima.

Mai întâi mă demachiez cu grijă cu un gel micelar și apoi așez în jurul ochilor crema-gel anticearcăn (Anti-Dark Circles Gel-Cream), care are un miros fin și delicat și un aplicator metalic atât de plăcut și răcoros, încât nu mă abțin niciodată de la un masaj ușor în jurul ochilor. Pe tot conturul feței aplic prin pipeta încorporată în capac, în așa fel încât să nu se piardă nicio picătură prețioasă, serul de redefinire a tonusului (Tonus Redefining Serum), care are o textură ușoară și fină, ca o spumă de mare. Iar apoi folosesc crema-activator de tinerețe (Youth Activator Night Cream) și astfel știu sigur că n-am să mă mai trezesc, ca odinioară, cu chipul boțit și fața încercănată.

Gerovital Luxury este prima gamă Gerovital pe segmentul produselor cosmetice de lux și își merită, cu prisosință numele. Pentru că, deși au un preț ceva mai mare decât al celorlalte produse ale brandului, efectele lor sunt cu adevărat de lux. Nu doar pentru luna martie, ci pentru toate lunile anului. Și pentru că știu că orice doamnă care le va încerca le va include în trusa și în ritualurile sale de îngrijire, vă propun și un concurs în care trei dintre cele mai frumoase mici povestiri legate de dorința noastră de-a găsi tinerețea fără bătrânețe (și fața fără de riduri și cearcăne), pe care vă rog să le plasați ca pe niște comentarii, pe site sau pe pagina mea de Facebook, la acest articol, vor fi premiate cu câte două dintre cele mai iubite produse din gama Gerovital Luxury, prima gamă Gerovital pe segmentul cosmeticelor de lux și, în acest moment catifelat și neîncercănat al vieții mele, prima gamă pe lista de cosmetice preferate, testate și păstrate.

Veți primi un gel micellar demachiant și o cremă-gel anticearcăn – în schimbul unei povestioare despre frumusețe pe care să o plasați într-unul dintre comentarii. Rezultatele concursului vor fi anunțate lunea viitoare, pe 8 aprilie, tot aici, pe blog – în următoarea Beauty Monday a site-ului nostru.

Scrieți, doamnele mele, scrieți!

 

Comentarii

  • Un singur cuvant, aruncat brutal ca si cum s-ar fi debarasat de o insecta…Bosoroago!”..Si a plecat din camera, cu un usor zambet de satisfactie ca dupa o mare victorie..Cuvantul m-a paralizat deoarece in fata mea se afla o blonda superba, cu ochi verzi si forme catre care toate privirile purtatorilor de cromozom xy se scursesera la piscina pe timpul vacantei care tocmai se incheiase..Inclusiv ale lui..Am zambit tamp..Eu eram bosoroaga..Adevarat, algebra era in defavoarea mea: 45 la 25! Doar 25 de ani avea feeria blonda..subsemnata 45 si doi copii..Bonus: vergeturi in urma sarcinilor..
    „Bosoroago”!!! In timp ce incercam sa schimb subiectul, imi vene in minte alt „compliment” cu care ma mai coplesise..”tot ca dracu arati!” Asta se intamplase cu un an inainte cred, cand eram cu vopseaua pe cap, in linistea caminului conjugal.. in incercarea mea de a face economii, preferam sa imi maschez firele albe acasa..
    A trecut un an de la marele „B..”..incerc sa ma reconstruiesc din bucati, in cea mai buna versiune a mea..Cu tot cu riduri, cearcane si vergeturi..

    Dilgeanu Laura 1 aprilie 2019 12:34 Răspunde
    • Laura, cuvintele urate pe care le spun ceilalti vorbesc despre ei, nu despre noi. Nu putem schimba lumea, dar nici nu putem sa ne asumam rautatea lumii. Eu ii invat pe copiii mei ca faptele rele, urate si dusmanoase ale altora nu trebuie lasate sa ii ajunga. Oricand un om rau, un nebun, un prost poate striga dupa noi o injuratura, o ocara. Dar ocara aceea nu e despre noi, nu are legatura cu viata noastra, nici cu sufleul sau cu frumusetea noastra. E important ca noi sa stim cine suntem. Si atat. Dincolo de asta, nimeni nu ne poate defini. De aceea, atunci cand nu ne iubim si nu ne pretuim, cuvintele bune si complimentele altora trec pe langa noi, nici nu le auzim, pentru ca nu ne recunoastem in ele. La fel, cand ne iubim si ne respectam noi pe noi, poate sa zica cineva din afara orice porcarie. Stiu, e mult mai dureros cand nu e cineva din afara, ci dinauntrul casei, inimii, sperantelor, planurilor de viata… El si-a spus lui insusi asa, inciudat ca nu e in stare sa evadeze din propria lui conditie. Tu esti frumoasa. Si tanara. Pana la 80 de ani suntem tinere. Dupa 80, mature. Te imbratisez cu iubire.

      Alice Năstase Buciuta 1 aprilie 2019 17:49 Răspunde
      • Multumesc, Alice!

        Dilgeanu Laura 4 aprilie 2019 14:38
  • Cuvintele cele mai pline de sens, cele mai minunate, care imi dau energie si forta vin de la fiica mea. De cate ori ne vedem sau atunci cand ma suna, ma intreaba: „ce faci mamica frumoasa?” sau „ce face cea mai frumoasa mamica din lume”? Si atunci… chiar daca nu ma simt asa, sunt obligata sa ma ridic la inaltimea si valoarea acestor cuvinte! Si este minunat!

    Daniela 2 aprilie 2019 10:30 Răspunde
    • Daniela, ce nrocoase suntem sa avem copii si sa ne redescoperim frumusetea si fericirea pentru ei. S-ar fi putut si altfel, dar mult, mult mai greu…

      Alice Năstase Buciuta 2 aprilie 2019 13:11 Răspunde
  • Buna seara ,Alice..Ma bucur cand ai cate un subiect despre frumusete, varsta , cearcane..si riduri..:) am incercat cat am putut sa am grija de mine, sa nu plec niciodata de acasa nemachita, natural, cu putina pudra, rimel si nelipsitul ruj..Am fost invatata de bunica, de mama sa-mi placa de mine in primul rand si sa am grija de cum arat..Nu am folosit multe creme, cand eram tanara imi curatam fata cu albus de ou, cu ceaiuri de galbenele , apa si sapun..apoi am trecut la creme de zi , un pic de pudra..sunt adepta pudrei…un pic de ruj..totul discret..Au trecut anii,iar acum pensionara fiind folosesc creme de zi,pe care le am testat si din cand si cand pudra…Ma privesc in oglinda si mi spun de multe ori:”doamne, ce am imbatranit!”dar asta i viata..Cred ca important e sa ne simtim iubite…de el, de copii..de noi..si …sa nu uitam de noi…

    adriana 4 aprilie 2019 18:19 Răspunde
    • Adriana, e un privilegiu sa imbatranim- imi spun asta mereu si multumesc pentru ca traiesc. In jurul meu pleaca de langa noi oameni tineri, care ar mai fi avut multe de facut si care, totusi, nu au avut sansa sa mai stea. Cat timp suntem ingrijite, un pic aranjate, regasim frumusetea fiecarei varste. Te imbratisez cu mult drag si iti multumesc ca mi-ai scris.

      Alice Năstase Buciuta 5 aprilie 2019 7:56 Răspunde
      • Cu mult drag. E o bucurie și o plăcere sa mă consider o prietena a ta.De aici din casuta mea de la tara ,iți trimit pe aripi de vânt toată admirația mea…

        Adriana 5 aprilie 2019 12:51
      • Da, cu mare drag te consider si te simt, Adriana, ca pe o prietena buna, chiar daca intalnita doar in cuvinte si ganduri.

        Alice Năstase Buciuta 5 aprilie 2019 14:11
  • Pfffff, Alice, m-ai nimerit la fix cu cearcanele. Nici eu nu le aveam înainte, dar acum.am.ajuns sa fiu obsedată de ele. Incerc sa nu ma las convinsă de parerile.colegelor, care-mi spun că nu am cu ce sa le.vin de hac, si tot investesc in creme anticearcan. Eu am pus cearcanele pe seama smart phone ului. E cam mare coincidența, cam atunci au apărut. Ma lupt si eu cu ele, nu zilnic cum ar presupune ritualul castigator, poate, ci macar o data la 2 zile. Am mai citit ca ele semnalează o problemă internă, care ar trebui si ea căutată si tratată. Dar, pana atunci, ma bucur de beneficiile pe termen scurt ale unui „concealer” si ma bucur de frumusețea varstei, de complimentele primite, de sănătate, de copii si de primavara superba de afara!

    Janina Dima 5 aprilie 2019 16:00 Răspunde
    • Janina, sa stii ca n-am asociat niciodata pana acum cearcanele cu smart-phone-ul, dar, intr-adevra, ca timing, aparitiile lor se cam suprapun!!! O sa ma documentez!

      Alice Năstase Buciuta 8 aprilie 2019 13:41 Răspunde
  • Bunica folosea caimacul de lapte pentru fata si ulei pt mainile atat de muncite.Au fost ani in care striveam pulpa unui fruct de pielea obrazului meu tanar si rezultatul era spectaculos.Crema de fata ,demachiantul si gandul bun ajuta pielea si netezeste ridurile .Insa cearcanele reflecta starea de sanatate si exploatare incorecta a organismului.Apar si dispar dupa cum functioneaza organismul……………desi ,sincer,nici nu este ceva rau sa ai riduri.Etalate cu demnitate,netezite cu o crema buna,devin un accesoriu nelipsit pentru varsta de aur.Este un mare noroc pentru cine prinde varsta ridurilor ,nepotilor……..ceea ce iti doresc si tie,Alice!

    Muza 7 aprilie 2019 12:12 Răspunde
    • Muza, asa e, e un noroc sa poti inainta in varsta, e un privilegiu sa iti porti ridurile incadrandu-le in frumusetea noii etape de viata, suntem binecuvantate sa traim epoca in care devenim bunici intelepte si pline de iubire… In ceea ce priveste caimacul de lapte- ah, e placerea mea culinara, il adun de pe suprafata oalei in care am fiert laptele si il impart cu Victor- mie si fiului meu ne place la nebunie si il impartim cu dragoste intre noi, el mai mult si eu cat sa-l gust si sa ma minunez de savoarea lui magica. Recunos ca nu l-as risipi pe maini, dar stiu ca la tara, unde era caimac de ajuns, probabil, se folosea si asa. Te imbratisez cu prietenie, Muza mea draga!

      Alice Năstase Buciuta 8 aprilie 2019 11:03 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title