Mă înduioșează, mă amuză și mă uluiește mereu puterea mea de a mă îndrăgosti de personaje care nu există decât în imaginația mea, de personalități care trăiesc atât de departe de mine, încât nu le voi întâlni niciodată, de făpturi care îmi întregesc sufletul în alte galaxii sau în alte realități paralele, evadate și de sub povara, dar și de sub binecuvântarea timpului și a spațiului nostru. Nici nu știu dacă e un semn de perpetuă tinerețe sau de veșnică nebunie, dar învăț să trăiesc așa, exersând, mai mult fără voie decât cu voie, iubirea aceea desăvârșită în care nu aștepți nimic.
Doar iubești.
L-am iubit pe d’Artagnan și am căutat portalul prin care să mă întorc în timp la el și să-l aștept, sfioasă, unduioasă, drăgăstoasă, să se întoarcă mereu învingător din aventurile lui, să-i oblojesc și să-i sărut rănile lăsate de spadele dușmane. Nathaniel Poe, Hawkeye din Ultimul mohican, a fost și este personajul datorită căruia am început să cred în metempsihoză, căci știu, știu că l-am privit, iubindu-l, prin flăcările unui foc al fraților mei amerindieni, în alte vieți, în alte lumi. Iar acum, de când citesc Harry Potter împreună cu Iza, umblu beată prin lume, îndrăgostită de Sirius Black, pe care îl iubesc atât de mult, atât de generos, încât sufăr că niciuna dintre vrăjitoarele bune din carte nu și-a făcut timp să se îndrăgostească de el și să-l iubească așa cum ar fi meritat.
A fost prietenul cel mai apropiat și cel mai devotat al părinților lui Harry, Lily și James Potter, a fost cel mai demn și cel mai viteaz dintre luptătorii armatei binelui, a salvat vieți și a schimbat destine și a fost singur în toți anii săi de curaj și de frumusețe. A îndurat cu demnitate o pedeapsă cruntă, primită pe nedrept și, atunci când toată lumea îl credea învins, a reușit să evadeze și să-și ia misiunea de la capăt.
Aș fi vrut să lupt alături de el. Să demasc uneltirea și să-i redau adevărata libertate, spălându-i numele de orice bănuială. Să-i fac o droaie de vrăjitori mici, să-l sărut magic și să-i spăl, din iubire, cu mâinile și cu vrăjile mele, roba – și nu să o încredințez elfilor de casă – și părul lui lung, negru, strălucitor.
Pe Dumbledore îl admir și mă reflect și în înțelepciunea, și în emotivitatea care-i înstelează puterea. Dar pe Sirius Black îl iubesc și, dacă n-ar fi doar un personaj în pleiada de personaje fabuloase create de J.K. Rowling, aș fugi cu el în lume. În altă lume.
Cred că adolescentele se îndrăgostesc, în felul lor inocent și splendid, de Harry Potter. Pentru că eu am crescut, dar mi-am păstrat ceva din zvâcnetul etern al căutării iubirii, citind și răscitind cărțile lui Harry Potter, m-am îndrăgostit de cel mai frumos și mai bun dintre vrăjitorii adulți din carte. De Sirius Black. Ce mă fac?! Ce să mă fac?!
Care e personajul tău preferat din Harry Potter – privit cu ochi de copil sau de femeie? Iar dacă lumea lui Harry Potter nu te-a absorbit, încă, atât de tare, încât să-mi poți răspunde la o asemenea întrebare, ca să mă simt, totuși, mai puțin stingheră în ciudățenia mea, spune-mi, te rog, de ce personaj de carte te-ai îndrăgostit vreodată?
Cred ca de mai multe personaje, insa acum imi vine in minte Gian din Cartea Mironei de Cella Serghi.
Sau uneori ma indragosteam chiar de autor, fara sa ma intreb cum arata sau in ce timp a trait…Ionel Teodoreanu ar fi un exemplu.
Desi stiu cat de mult mi-a placut, nu-mi mai amintesc nimic din Cartea Mironei, si nici nu o mai am. Trebuie s-o gasesc si s-o recitesc. Si sa ma indragostesc si eu de Gian – daca nu te superi, superscumpa mea Jeni!
Ce frumos scrii, Alice! Mă minunez de fiecare data de frumusetea cuvintelor pe care le alegi pentru a-ți exprima ideile minunate… Si eu sunt fana Sirius Black (nepotul meu Alex, de 17, care adora cărțile, m-a rugat sa-ți spun ca și lui îi place mult)… Eu as fi plecat prin lumea larga, de-a lungul anilor, cu personaje diverse, de la Victor (Ciresarii), Holden Cauldfield (De veghe în lanul de secara) la Aragorn (Stapanul inelelor), Contele Almasy (Pacientul englez),Mr.Darcy (Mândrie și prejudecata)… Lista poate continua… Acum citesc Jurnalul lui Mihail Sebastian, as fugi cu el departe, in munti,printre zăpadă, carti și muzica, pentru a-l salva de pr destinul nefericit… Te așteptăm vinerea viitoare (eu, familia și prietenii nostri)…
Andreea, nici nu stii ce fericita ma faci scriindu-mi si spunandu-mi ca te regasesti in cuvintele mele! Si eu ma regasesc in personajele tale, da, pe toti i-am iubit, ah, Victor din Ciresarii… Ca sa-l cuceresc pe el as fi vrut sa fiu Laura si sa bantui de dor prin Castelul fetei in alb! Si contele Almasy, cel mai tulburator amant pe care l-ai putea urma pana la capatul desertului!
Dar Sirius, Sirius cel atat de nobil si bun, atat de curajos si de demn este unul dintre cele mai frumoase personaje ale universului Potter, o lume careia ii descopar frumusetea din nou si din nou. Acum am ajuns cu recitirea la Pocalul de foc si nu contenim sa reluam scenele din campionatul de Quidditch, care sunt de un umor absolut nebun! Cu vrajitori imbracati in haine de mageamii care poarta camasi de noapte inflorate, cu ielele pe post de majorete care-i smintesc pe spectatori cu frumusetea lor, cu felul in care se dau mari vrajitorii si-si impodobesc corturile din camping cu fantani arteziene sau pauni vii care sa se plimbe prin fata cortului. Trebuie sa scriu si despre asta, despre cat de mult am ras. Si despre cat de mult am plans…
Mai sunt multe de scris si sunt bucuroasa sa merg mai departe. Multumesc ca ma cititi si ca ma luati in seama! Multumesc!
In Harry Potter am fost nebuneste indragostita de Draco Malfoy. Si cu cat avansam mai mult in lectura si imi dadeam seama cat de torturat este, cu atat imi placea mai mult de el. Acum pot sa spun ca am trecut la Hannibal Lecter, dar doar daca arata ca Mads Mikkelsen din serialul Hannibal ?
Lexie, esti tu insati un personaj aparte! 🙂
Neaparat sa citesti si cea de-a opta carte a lui Harry Potter, Copilul blestemt – e publicata doar piesa de teatru, insa actiunea e foarte intensa, iar acolo Draco are un rol cu totul remarcabil- si o sa te reindragostesti de el, parasindu-l pe Hannibal Lecter 🙂